27 februarie 2011

Penne cu ... surprize



Astazi va scriu devreme, caci vreau sa imi dedic toata ziua lui puiu.. care este pe drum spre Cluj. Tare dor ne este de el!
Ieri la pranz mi-a facut Mark o surpriza mare! Eu nu ma pricep deloc sa ghicesc condimentele dintr-o mancare cand o gust. Pot sa zic daca imi place, daca e dulce, amara, sarata si cam atat. Dar lui ii place sa jucam jocul de-a ghicitul. "Ghici ce am pus in ea"... si eu... incerc sa ghicesc.
A facut penne (macaroane) cu sos. Evident, sosul a fost surpriza. A taiat carnea de pe un spate de pui (care a fiert in supa), morcovi si o ceapa (si acestea fierte in supa), si a cautat in frigider.. ce borcan este pe terminate . Cel cu merisor (magyarul folyminc), in romana li se mai zice afine rosii. Astfel ca merisorul a devenit condimentul - cheie. A facut un shake de merisor cu iaurt si un polonic de supa si l-a turnat peste legume, le-a pus putin la incalzit (dar nu au ajuns sa fiarba, caci se branzea iaurtul), si le-a amestecat cu pennele. Le-a sarat mai mult, sa nu aiba gust prea dulceag.
Iar eu am ghicit ce era, nu dua gust, ci fiindca am recunoscut boabele de merisor.

26 februarie 2011

Pasta de oua


Mai tineti minte cand apareau la alimentara oua, pe vremurile cand era o sarbatoare ca "au bagat oua" si se punea afis in geam? Eu tin minte ca ma distram cu sora-mea in cate feluri era scris cuvantul "oua". "Oa", "Oalele sint proaspete"... si alte de genul.
Asta dimineata m-am trezit ca un pui de boier, la 9 si ma asteptam sa fiu tratata ca atare... mic dejun la pat.. etc. Numai ca nu am exprimat-o.. asa ca am fost rugata sa fac micul dejun. Nu puteam sa refuz. Am zis ca fac oua, caci merge repede. Dar cu 2 oua.. cate mai erau in frigider.. nu ne saturam. Asa ca am urmat instructiunile bucatarului, care era constiincios la calculator.
Am fiert 2 oua tari, le-am scurs de apa fierbinte, le-am spart si am pus apa rece (Asa fac ca sa se desprinda usor coaja), le-am curatat si zdrobit cu furculita. Intr-un castron am pus ceapa cruda taiata marunt, cam 2 linguri de branza de burduf, ouale zdrobite si a venit bucatarul sa dea gustul: a pus un pic de condiment numit "7 pipere" (arab :piper dulce, piper picant, scortisoara, ghimbir,cuisoare, nucsoara, mahlab), un pic cam mult  iaurt, si patrunjel proaspat taiat. Si ca sa nu curga de pe paine l-a dres cu pemet (paine uscata rasa pe razatoare), astfel incat s-a mai intarit. L-am servit intins pe paine si cu masline feliate.
Excelent!

25 februarie 2011

Despre boabe colorate

Pentru povestea din seara aceasta, m-am chiar documentat :).
Vreau sa va prezint camara bucatarului nostru: de la stanga la dreapta
randul din fata: mazare verde, mei, mazare galbeana
randul din spate: naut,linte maro, linte rosie si bulgur (mai timid)
Am cauta pe net cam o jumatate de ora despre aceste boabe. Noi le consumam in primul rand pentru varietatea de gusturi. Dar se pare ca sunt si bogate in fibre, proteine, vitamine si minerale (mult Fe, Mg, Cu, Zn, Se,Ca).
Pe naut il declar campion la inlocuit carnea (pt. vegetarieni), chiar mai eficient decat soia, dar si lintea il urmeaza indeaproape cu acest rol.
Meiul de exemplu este folositor pentru sanatatea parului, dintilor, unghiilor, pieli, iar mazarea previne riscul accidentelor vasculare.
Se pare ca toate ajuta la diminuarea colesterolului.
Ce mai, sunt bune la gust si folositoare organismului. Folositi-le cu incredere !

24 februarie 2011

Placinte cu naut


Oau! In seara aceasta am fost asa de spontani ca si noi ne-am surprins!
Ti se intampla cateodata sa fii calm, un pic plictisit, relaxat si ceva sa te scoata instant din starea aceasta si sa devii entuziasmat, sa topai de bucurie (unii in imaginatie, altii pe viu) ?
Asta s-a intamplat cu mine (pe viu ) si cu bucatarul nostru (in imaginatie)! El a facut paine si a lasat aluat pentru niste placinte fripte in ulei. In paralel a facut si humus (v-am scris reteta mai demult). Eu pregateam aluatul pentru fript, el tocmai terminase humusul si era fioarte incantat ca de data aceasta reusise sa toace foarte fin boabele de naut. Intr-adevar, a iesit un humus excelent. Si-i spun:"am o idee", iar el continua : "sa umplem placintele cu humus". Evident, nu asta era ideea mea, dar oricum o uitasem cand mi-am dat seama la ce se gandea el. Restul, e istorie. Mmmmmm..... delicios. Si foarte diferit la gust fata de o placinta simpla coapta si unsa pe deasupra cu humus.
O experienta extraordinara!
Bucatarul meu tocmai mi s-a destainuit : "de cand l-a descoperit, s-a indragostit de naut". Hmm, sa fiu geloasa... sau mai bine bucuroasa!

22 februarie 2011

Couscous a la Adina

Azi eu am gatit. Am vrut sa-i fac o surpriza bucatarului meu. Surprizele cele mai mari sunt atunci cand nu te astepti deloc. Adica nu e ziua nimanui, sau vre-o sarbatoare cu inimioare. Am ajuns mai repede acasa si scopul era sa fie gata pe cand ajunge si el. Trebuie sa folosim la maxim momentele cand suntem doar noi doi ca sa ne consolidam mai bine relatia. Oricum, surpriza a fost mare, iar eu am fost laudata ulterior de catre bucatarul meu de mai multe ori pe parcursul serii. Si ce imi pot dori mai mult decat cuvinte de recunostinta de la dragul meu . De fiecare data suna cam asa " ce pui bun ai facut, sigur n-ai mai pus altceva?"
Hai sa va spun cum am facut. Am avut o tentativa de a cauta o reteta pe net, dar am renuntat rapid, ca sa nu ma descurajez din cauza lipsei de ingrediente. Asadar am decis sa folosesc reteta :"pun ce am"
Dintr-un piept de pui pregatit initial pentru snitele (feliat pe orizontala), l-am taiat fasii lungi si inguste. L-am pus la calit cu ceapa maruntita, morcovi feliute subtiri si masline, am pus sare pe ele ca sa lase apa si le-am lasat la inabusit pana s-au facut. Separat am fiert cus-cus in apa cu o ceapa taiata rondele mari. Luasem un cus-cus fin, putin mai mare decat grisul, care are un gust deosebit fata de cel romanesc care aduce a paste fainoase. In mod normal, ar fi trebuit sa-l fierb pe aburi, dar s-ar fi scurs prin paleta mea; (exista vase speciale de fiert couscous). Ii spune couscousiere si cam asa arata:
Rezultatul a fost delicios.
In rest, ne e dor de puiul nostru si de-abia asteptam sa il aducem de la bunici! Ca sa fie iara zarva in casa! E o comoara!

21 februarie 2011

Reteta pentru suflet

Dragi cititori, o perietena m-a facut sa realizez ca o parte dintre voi urmariti blogul doar pentru a citi, nu neaparat sa si gatiti retetele. Astfel ca am decis sa va scriu si atunci cand nu gatesc.
De ceva vreme mi-am dat seama ca asa cum corpul are nevoie de mancare pentru a functiona si mintea, creierul, sufletul sunt "hranite" pentru a gandi si a simti. Toata informatia si sentimentele exprimate de altii pe care le "servesc" zilnic le "diger" la nivel mental si emotional. Nu stiu cum ai face tu, dar eu vreau sa-i dau ce e mai bun pe lumea aceasta sufletului meu. Aceasta insemana pentru mine sa inchid FB-ul si sa ma joc cu puiu, sau sa povestec cu bucatarul meu preferat. Sa petrecem timp impreuna. E foarte tentant sa ma pierd in pozele si linkurile cunoscutilor si sa le dedic acestor lucruri mai mult timp decat fiintelor pe care le iubesc cel mai mult in viata mea. Oferta este extraordinar de mare, totul se rezuma la alegerile pe care le fac in fiecare zi. Am vazut ca pot sa aleg, si atunci cand aleg sa fiu cu dragii mei, ziua este minunata.

20 februarie 2011

E randul vostru acum....

Dragii mei, in acest weekend nu am facut de mancare nimic. Am fost plecati. Am mancat din brisca sau pe la sorela care a facut o supa cu taitei si un orez cu ciuperci foarte bun! Dar sigur cineva care citeste acum acest blog a gatit. Draga cititorule, scrie-ne ce ai gatit sambata, duminica. Cum l-ai gatit? Cum a iesit? Cine l-a papat?
Dar am aflat ce a spus un pionier in istoria nutritiei, pe nume Carl Rehnborg, si anume ca bolile noastre se datoreaza nu la ceea ce mancam, ci la ceea ce lipseste din ce mancam.

17 februarie 2011

Hummus

La ce va ganditi? Eu la pamant, binenteles! De cate ori citeam meniul la restaurantul turcesc eram curioasa.. dar nu imi inspira incredere numele, doar cine ar vrea sa manance pamant? Si uite ca am ajuns sa gatim .. hummus. A fost atat de bun ca l-am terminat inante de a se incarca bateriile de la aparat sa-i pot face o poza. Ce mai, l-am infulecat rapid!
Este ca o fasole frecata si in loc de fasole se foloseste naut si se pun mai multe condimente. Mark a pus nautul la inmuiat de seara pana a doua zi cand ne-am intors de la birou (a stat cam 20 de ore). Apoi l-a fiert (era deja inmuiat si a fiert repede), l-a maruntit in blender (cu rabdare, caci se lipeste pe vas si din cand in cand trebuie sa il desprinzi de pe pereti), si l-a frecat cu ulei (preferabil de masline, noua ni se terminase).A adaugat ceapa tocata, usturoi, coriandru dat prin mojar, sare, menta si o parte din apa in care a fiert. Astfel, a obtinut o pasta ce se poate unge pe paine. Noi asa l-am mancat.
Ne-a placut ca s-a preparat usor... si s-a mancat si mai usor :).

Si in incheiere, o invatatura de la iepurasul din Bamby " if you can't say something nice, don't say nothing at all". Faptul ca am vazut aceasta replica impreuna cu fiul meu (si restul desenului) de zeci de ori, am retinut-o bine si in momentele cand e nevoie de ea, imi vine in minte... asa reusesc sa imi tin gura. Acum mi-am demonstrat ce putere are repetitia!

16 februarie 2011

Pisicuta mieunici din frisca

Azi va scriu despre tort. Bunica a facut cercetari indelungate de cateva luni pe internet si a salvat cateva idei de torturi pentru nepoteii ei. Noi am ales o pisica, fiindca e unul dintre animalele preferate ale lui puiu. De cate ori e vorba despre pisica incepe sa se miaune si sa se gudure de ti-i mai mare dragul! In timp ce il pregateam, verisorul ne-a corectat cand am zis ca puiu a facut 2 ani "n-a facut inca fiindca nu a mancat tort si nu a suflat in lumanari". Ei, acum lumanarile au fost suflate de mai multe ori, de cei doi prichindei, tortul e demult mancat, numai povestea si amintirile au mai ramas.
Cand te uiti la el ti se pare complicat, asa e? dar de fapt e foarte simplu. Am facut un blat de tort cu nuca in tava rotunda si l-am taiat in doua pe orizontala (daca vreti reteta de blat, scrieti-mi, ca o cer de la mama). Dintr-un rotund a iesit corpul iar din celalalt rotund capul, coada si urechile (se vede mai jos in schema de taiere). Pe blat am pus frisca naturala (batuta cu mixerul) si l-am decorat cu bombonele de ciocolata si mustati din cacao. Un tort usor, copiii l-au devorat... adultii idem.

15 februarie 2011

BULGUR .... mama mia!!


Dragii mei cititori,
Sunt intr-o perioada de tranzitie de la un obicei (cel de a avea grija de puiul meu) la un alt obicei (cel de a fi angajat si a lucra 8h in fata monitorului). In primele doua zile, capul si ochii mei au trimis semnale insistente ca ceva nu e in ordine....
Intrerup sirul mancarurilor de la ziua puiului cu reusita culinara de ieri seara.
Bucatarul meu este foarte entuziasmat de faptul ca exersam si descoperim mancaruri noi dar mai ales alimente noi (noi pentru noi). Bulgurul este un mod de a prelucra graul foarte des intalnit in orient. Este grau recoltat mai repede decat cel pentru faina, fiert si uscat. Noi l-am gasit la magazinul "turcului" de langa Turnul Pompierilor.
Ce ne place cel mai mult este faptul ca gusturile acestor mancaruri nu seamana cu nimic din bucataria romaneasca, sunt cu totul noi si extrem de bune. sa nu intelegeti gresit, ca am avea ceva impotriva bucatariei romanesti.
Uitati cum l-a gatit Mark: a pus 1/2 l apa la fiert cu sare si cand clocotea a pus 1 cana de bulgur si l-a lasat sa fiarba 3 minute, dupa care l-a stins si i-a pus capac. L-a lasat asa aproximativ 15 min, adaugand apoi ceapa cruda taiata, usturoi, menta, cateva picaturi de lamaie si ulei in functie de gust (sa lunece).
Noi l-am servit cu salata de sfecla si cu multa pofta. Se poate face din el salate cu legume crude. Vom incerca la vara!

14 februarie 2011

Curcan umplut


Astazi va scriu destul de tarziu. Programul meu s-a schimbat, a fost prima zi inapoi la birou... dupa 2 ani minunati alaturi de puiu. Probabil ca de acum voi scrie seara.
Piesa de rezistenta a mesei data in cinstea puiului nostru a fost acest minunat curcan umplut. Il vedeti in poza ce bine arata!
Bucatarul nostru, care a devenit "domnul chirurg" de data aceasta :), a operat animalul. Operatia a reusit.
In umplutura a pus asa : o paine feliata de 700 gr pe care a inmuiat-o in lapte si a rupt-o cu mana, 5 oua, 1/2 praz tocat, 10 prune uscate din care a scos samburii si te-a taiat bucatele, 3 catei de usturoi maruntiti, patrunjel proaspat tocat, sare si nucsoara.
A umplut curcanul inclusiv in zona unde se intalneste pulpa cu corpul (daca ridici acolo pielea se face loc destul pt umplut). Inainte de ce sa umpli curcanul ii faci o cusatura si la final il cosi de tot . Trebuie cusut de la min. 1 cm de marginea pielei, sa prinzi carne si piele , ca sa nu se rupa.
La coacerea in cuptor trebuie avut grija caci carnea langa os se face mai greu (aceasta e o regula generala pentru orice carne cu os facuta la cuptor ), dar se poate si sa lasi prea mult carnea si sa devina seaca.
Noi o sa mai exersam, nu a fost coacerea perfecta.. mai ales ca e primul curcan! La noi a stat mai mult in cuptor decat trebuia. Dar bucatarul meu e sigur ca atunci cand va exersa de destule ori, ii va iesi o minunatie de curcan  care va merita tot efortul si incercarile.

Ieri am auzit o fraza care mi-a placut:
"Cel mai bun lucru pe care pot sa il port este bucurie" ( "the best thing I can wear is joy").

13 februarie 2011

"Puiu mic"


Dragi cititori, v-am neglijat putin weekendul acesta, dar am adunat material documentar pentru saptamana viitoare. Am fost la bunici si am sarbatorit ziua lui puiu. Oau, 2 anisori! E mare deja baietelul nostru! A fost o masa pentru cei mari de data aceasta (parinti, bunici, matusi , unchi si verisorul) si am ales o tema zoomorfa.
A fost un weekend plin de emotii, nebunie, alergatura si alte provocari care apar cand se reuneste familia.
Am scapat intregi si ne-am reintors la datorie, lasandu-l pe puiu in cantonament la bunici 2 saptamani. E tabara de distractie la cote maxime!
Azi va prezint reteta matusii Ada, care a facut oua umpute sub forma de puisori. Puiu nostru cand le-a vazut a excalmat "puiu mic"si bineinteles ca a vrut sa guste.
Oua umplute e o reteta clasica in bucataria romaneasca, noi le-am adaptat forma, dar si continutul , sa nu fie cu ingrediente daunatoare celor mici. Matusica a fiert ouale, le-a taiat in 2 pe lungime si le-a scos galbenusul. A zdrobit galbenusurile cu furculita, le-a frecat cu unt, sare, piper, boia si patrunjel proaspat tocat. A umplut interiorul oualelor si le-a aranjat pe farfurie cu taietura in jos. Pentru cap a dat bilutele de umplutura prin branza rasa ca sa iasa mai albe capetele (vroiam sa fie rate). A fixat capetele cu cate jumatate de scobitoare. Ochii au fost din piper iar ciocul din morcov. Aripioarele si coada- masline kalamata (cele maronii).
Azi la pranz m-am distrat cum am ajuns sa facem claca in jurul olitei pe care era asezat David. La inceput eu si matusa l-am postat pe tron si am inceput sa facem galerie, apoi apare verisorul cu noi idei si in final bunicul, cu 2 recipiente si un pic de apa pentru stiti si voi ...ciuuuuur. Eu m-am prapadit de ras, am zis ca asa nu invata puiu sa faca la olita, totusi, rezultatul a fost pozitiv :) Am aplaudat si ne-am bucurat! Uite ce lucruri simple iti pot umple duminica de fericire!

10 februarie 2011

Conopida la cuptor


Salut, cititorule!
In timp ce puiu meu doarme ca un rege.. sau ca un ingeras in patul nostru (evident ca l-a cucerit!), iti scriu o reteta pe care noi o indragim tare mult. Stii cum o mogaldeata de 6 luni poate cuceri patul parintilor? (atat avea puiu cand s-a mutat la noi in pat). Cred ca sunt mai multe metode, el a ales-o pe urmatoarea : ma trezesc in fiecare noapte, de mai multe ori si daca vad ca sunt in patutul meu fac scandal; pana la urma tot se vor satura parintii mei sa ma mai mute inapoi. Este dupa principiul care cedeaza primul. Nici noi n-am cedat de tot. Pana si acum avem un ritual in fiecare noapte : adoarme la noi in pat, il mutam in camera lui in patut, iar candva in toiul noptii striga "mami, hai" iar mami merge sa-l recupereze. Dar se simpifica tot mai mult treaba, caci de cateva nopti a inceput sa vina singur lipa-lipa si numai ma trezesc cu el ca incearca sa ma escaladeze.
Asadar, despre reteta de azi: de la mama ne-am inspirat, evident bucatarul meu adaugand cateva ingrediente pe gustul nostru. Am fiert cam o jumatate de conopida (pe aburi, imi place mai mult) si am tocat-o. Am pus-o intr-un castron impreuna cu 2 oua, o ceapa cruda taiata fin si niste branza de burduf de la tarani si am amestecat-o bine cu telul (mama o face cu mixerul, iese mai omogena si nu trebuie sa toci conopida inainte). Am uns un vas de yena cu unt si am pus pesmet, inclusiv pe laterale. In vas am adaugat un rest de penne (paste) fierte pentru la pranz, cu care nu mai aveam ce sa facem, apoi amestecul de conopida iar deasura a venit bucatarul nostru si a ornat : cateva felii de ceapa taiata rondele, a ras cas , un pic de piper si partunjel taiat. A lasat-o la cuptor la foc potrivit cam jumatate de ora, pana s-a topit branza si s-a facut oul. Pennele de pe fundul vasului au devenit crocante pe partea cu pesmetul, lui puiu i-au placut la nebunie!

9 februarie 2011

Supa de orez


"SOARE ! Ei, asa da... Azi puiu si cu mine ne-am obosit reciproc 3 ore pe-afara. Sper ca si somnul de dupamasa va fi pe masura efortului !" Asa incepea povestea acum o ora, inainte de a se lua curentul. Evident, nu s-a salvant, puiu s-a trezit dupa o jumatate de ora de somn si e la mine in brate rontaind un mar, pierdut cu ochii , mintea, sufletul in povestea lui Dumbo. Da, l-am pus la desene!  De fapt si pe mine ma fura cate un minut, caci sunt super dragute, mai ales ciorile care canta jazz :))
Dar nu puteam sa astept pana se alineaza planetele si am un moment perfect ca sa scriu : copilul nu ma bazaie, am inspiratie si nu ma distrage altceva.
Uite reteta de azi: bucatarul nostru gateste foarte multe supe, fiindca se cam fac singure, nu trebuie sa le pazim, ne ocupam de ele la inceput si stingem focul cand sunt gata.
In oala a pus ulei si un pic de ceapa (majoritatea era stricata, a folosit doar verdeata, caci incoltise destul de bine), orez si mei si le-a prajit (raport mei-orez 1:3), a pus apa, sare, cateva ciuperci uscate (hribe), dar orice alta ciuperca merge (cele de padure au aroma mai puternica). A mai pus frunze de patrunjel si tarhon (putin) uscate si a ras un pic de nucsoara. Am servit-o cu smantana, iar puiu a mancat portie dubla.

8 februarie 2011

Supa prajita

Ti se intampla cateodata cand trebuie sa faci un lucru, dar n-ai nici un chef si stii ca nu ai cum sa scapi de el, asa ca il faci, dar cu jumatate de mana si cand e gata se vede ca nu ai pus 100%  sufletul in el si sigur ai fi putu sa-l faci mai bine? Pe scurt, l-ai fuserit! Noua ni se mai intampla.
Imi place zicala :daca incepi un lucru, fa-l calumea, si incerc sa ma tin de ea in cele mai multe cazuri. Concret: duminica seara.. nu este supa pentru a doua zi... bucatarul meu ar face altceva decat sa gateasca... dar n-are incotro... Iar in timp ce eu ii fac baie lui puiu, el se apuca de o supa rapida.
Noi ii spunem supa prajita la o supa de legume pe care le calesti inainte in ulei, si-apoi pui apa peste ele. In oala de supa pui ulei si calesti ceapa, morcovi , gulie pana se inmoaie si lasa culoare (morcovii).  Daca nu-i lasi cat trebuie, ii calesti degeaba ca nu se va simti la finalul supei, (ceea ce s-a si intamplat). A adaugat un pic de conopida,  varza si brocoli, apa, sare, coriandru spart cu latul cutitului si le-a lasat sa fiarba. Spre sfarsit a pus frunze maruntite de telina si patrunjel si un iaurt :)
Ei, cu iaurtul nu s-a gandit prea mult, caci puiu l-a picat la examen a doua zi la pranz. Stim ca nu mananca iaurt acru, evident nici supa cu iaurt.
Asa ca bucatarul meu s-a mai pregatit o data pentru test aseara cand a "dres" supa, prin adaugare de zahar :)
Si ca sa nu stie puiu ca e aceeasi supa am dat-o prin blender, si am pus peste ou si smantana. Dar puiu nu a fost dispus sa incerce, doar nu-i prost! Ce, credem ca il pacalim asa de usor....
Astfel ca ieri si azi a mancat mami 2 portii de supa cu iaurt la pranz. In conditiile in care nici eu nu pot sa zic ca ma dau in vant dupa acreala in supe...
Sa nu ma intelegeti gresit, supa a iesit excelenta pentru cineva caruia ii plac mancarurile putin acre, de aceea v-am si scris reteta.
In orice caz, m-am distrat de minune cum a scos puiu limba de un cot cand a simtit brocoli de a trebuit sa-i sterg limba ca sa o bage inapoi in gura.

7 februarie 2011

Sunt responsabil de sanatatea mea

 Azi as fi putut sa va mai scriu o reteta. Dar cred ca mai important este sa va dau un link despre un film documentar legat de nutritie, pe care tocmai l-am vizionat. Extraordinar! Acorda-ti o ora  sa vezi cum iti poti imbunatati viata/ sanatatea/ starea de spirit.
Vizionare placuta .... cu mintea deschisa!
http://renuntalaochelari.com/mancarea-conteaza.html

6 februarie 2011

hei,hei,hei gastele-s prin mei

De cate ori aud despre mei, gandul ma duce la o poezie din copilaria mea, pe care si puiu o indrageste
hei,hei,hei
gastele-s prin mei
prin varza-i caprita
dar unde-i fetita?
iar puiu spune : "pom" -si ce face acolo? "cirese" (adica papa cirese)
Asadar, azi am gatit mei pentru prima data, iar puiu a mancat portie dubla, deci a iesit din prima :)
Intr-o oala am calit o ceapa taiata, si 2 morcovi cubulete. Dupa ce s-au calit, am pus un pic de conopida si de brocoli rupte buchetele mici si mei (1/2 cana), sare si apa (2 cani). Trebuie pus de patru ori cantitatea de apa fata de cantitatea de mei.Se lasa la foc mare pana incepe sa fiarba, apoi se face la mic pana se ierbe meiul (15-20 min). Cand e gata, meiul se umfla si preia apa, astfel ca nu trebuie scurs deloc. Isi mareste volumul de patru ori si e foarte bun inlocuitor al cartofilor, orezului (pentru garnituri), daca vrei un gust nou. Se foloseste des in bucatariile ucrainiene, moldovene, rusesi.
L-am mancat cu snitele si castraveti murati.

5 februarie 2011

Supa de rosii


Ai simtit vre-odata ca n-ai facut nimic toata ziua, dar seara esti frant de oboseala? Azi am facut cumparaturi, dar nu "shopping", ci am umblat dupa de-ale gurii. Ne-a luat cam 3 ore. Intai ne-am luptat  cu magazinul gigant si fiindca nu am gasit chiar tot ce vroiam acolo, am mai fost si la piata si in centru la magazinul naturist. Ce stupid! Asa ca am ajuns acasa cu puiu flamand si nimic de mancare la pranz. In aceste situatii Mark intervine cu supa salvatoare- se face in 15-20 minute. 
Iarna, supa de rosii o facem din bulion sau conserva de rosii. Uite cum o face bucatarul meu : pune la calit o ceapa mijlocie taiata marunt iar cand e aproape calita adauga 3 catei de usturui taiati mic (daca ii pui deodata cu ceapa, iese mai grea mancarea). Peste, toarna bulionul si condimente :sare, zahar, cimbru si busuioc. Apoi pune apa (cat bulion, atata apa), iar cand incepe sa fiarba pune orezul. Noi am mancat-o cu smantana (pusa in farfurie ) si paine ca sa tina si de felul doi!
Puiu a fost multumit.
Sigur, vara are alt gust cu rosii de gradina si verdeturi proaspete!

4 februarie 2011

Dovlecel cu carne de pui


Ieri am decis ca astazi nu va scriu. Doar nu gatim in fiecare zi! Si totusi, fiindca puiu trebuie sa manance.. gatim APROAPE in fiecare zi. Astazi, bucatarul sef mi-a pasat  mie sarcina aceasta asa ca am urmat instructiunile date de el prin telefon. Cand frigiderul se cam goleste, deschidem congelatorul. Am facut o mancare foarte simpla (mark stie ca daca  imi pare complicat, nu ma apuc, asa ca a trebuit sa-mi dea o solutie simpa). Am decongelat o punga de dovlecel ras ( nu stiu daca se gaseste in comert, noi am pus pe iarna din gradina, ca niste albinute harnice - ca sa ii dau mancare sanatoasa  lui puiu) si niste piept de pui. Am calit o ceapa taiata marunt in tigaie, am adaugat pieptul de pui  taiat cubulete, sare si le-am lasat la calit cu capac cam 5 minute, apoi am adaugat dovlecelul si 2 linguri de zacusca (da, iar era pe sfrasite borcanul). S-au facut in tigaia cu capac intr-un sfert de ora (pana s-a fiert dovlecelul). Daca nu are destula zeama sa se faca, se poate pune putina apa, cat sa nu se prinda de tigaie.
Mancarea are si ISO- a trecut testul puiu cu brio!

3 februarie 2011

Aperitiv- pasta de ton


salut, cititorule!
azi l-am targuit pe pui si din martie merge la gradinita. ei, alta distractie! cred ca s-a agitat mai mult cand am fost azi in vizita la gradi, caci a adormit cu o ora mai repede la pranz, si nici nu mi-am dat seama cand l-am culcat, de fapt s-a cam culcat singur!
ieri, crema de zahar ars nu a trecut testul puiu. cand i-a simtit textura si consistenta pe limba a ejectat-o imediat; dar nu s-a dat batut, a mai incercat de vre-o 2 ori, insa finalul a fost: "nu bun", asa ca mami si tati au trebuit sa manance tot (saracii de ei ! :))
aseara bucatarul meu a facut rapid o pasta de ton : o conserva de ton maruntit in ulei, ceapa taiata foarte marunt, o lingurita de mustar, piper macinat, ardei iute uscat maruntit, 3-4 picaturi de lamaie. Le freci pe toate bine bine, prajesti paine si mananci cu pofta! Alte dati el mai pune busuioc, masline, ardei gras maruntit (vara) si unt (dar atunci scurgi uleiul din conserva si nu-l pui).

Ieri am citit o fraza care mi-a placut "Nu a-i depasi pe ceilalti este important, ci  totul este sa ma depasesc pe mine insumi" (Og Mandino, "Cel mai vestit vanzator din lume")

2 februarie 2011

Mmmm dulcegarie.... crema de zahar ars


Azi nicicum n-am reusit sa-l motivez pe puiu' sa vrea sa iasa afara! Hai sa mergem sa cumparam corn... iodia(rodie)...cumbae (=curmale, dupa toatea astea fiind topit). Hai sa vezi copii pe strada (erau doi zgribuliti de manuta cu bunica), uite ce frumos arde soarele! Nu s-a lasat! Se pare ca ieri a inteles cat e de frig ca-mi tot zicea "pig", baaa (=barrr). Asa ca am decis, daca tot suntem pedepsiti la domiciliu, macar sa ne indulcim orele lungi petrecute in 60 mp cu o crema de zahar ars.. De cate ori ma gandesc la ea, m-apuca o pofta, vorba lu' puiu' mmmmm, bun!
Credeam ca e cine stie ce complicat sa faci o crema de zahar ars buna. Dar nu e deloc, e chiar super simplu, eu de data aceasta nici nu m-am tinut exact de reteta, caci am pus cat am avut :750 ml lapte, 3 oua, iar la zahar ma "zgarcesc" intotdeauna si pun mai putin (100g). Nu trebuie chiar sa dam in diabet la fiecare dulcegarie. Ar mai trebui vanilie dar eu am uitat!
Stiti cum se face : topesti 3 lg zahar in oala (il lasi acolo la foc ff mic pana s-a topit aproape tot si-apoi misti oala ca sa se lipeasca si pe laterale, daca focul e prea mare, se arde si se amareste zaharul). O iei de pe foc. Separat amesteci laptele cu ouale, zaharul si vanilia. si le torni in oala cu zaharul topit. Apoi le pui la cuptor la foc mediu pana se intareste compozitia. (in functie de foc vre-o 30-40 min).
Sigur, n-a iesit perfecta, nu sta fixa, ca la carte, dar de-ai sti ce buna e!!! Eu i-am stors peste putin grapefruit ca sa aiba totusi o aroma, caci ma uitam la fructul ala in camara de vre-o luna. Bine ca l-am rezolvat!
Cu coptul mai exersez, de obicei lui Mark ii iese.

1 februarie 2011

Supa de mazare uscata


Astazi asa a trecut ziua caci nici nu mi-am dat seama ca e seara deja! Numai timpul nu ingheata, oricat de frig ar fi afara!
Familia noastra mica, iarna, manca multe supe din boabe uscate : linte, fasole, mazare de diferite culori. Sunt gustoase si simplu de facut, mai groase si ne pica bine o zama calda cand venim acasa cu nasul inghetat.
Ieri bucatarul nostru a gatit supa de mazare boabe uscate. E foarte diferita ca gust si consistenta de mazarea verde congelata. Se gaseste  de cumparat in orice supermarket. A pus la fiert in 3 l de apa o jumatate de cana de mazare verde si o jumatate de cana de mazare galbena, 3 catei de usturoi zdrobiti, putina sare (caci mazarea e sarata ea), vre-o 6 boabe de coriandru zdrobit cu lama cutitului si o idee de tarhon uscat. Trebuie avut grija caci cand incepe sa fiarba fuge in foc ca si laptele; dupa primul clocot insa se mai potoleste. A fiert cam 40 de minnute. Mazarea uscata se face foarte moale cand se fierbe, nu ca cea congelata care ramane ferma cand o fierbi. La sfarsit a facut un rantas: a calit ceapa taiata marunt, a adaugat 1 lg si jumatate de faina, putina boia si cam 3 polonice din supa (pe rand). Cheia unui rantas fara cocoloase, dupa spusele bucatarului nostru este sa il amesteci cu telul si sa pui zeama fierbinte, nu apa rece peste faina calita. Trebuie sa iasa de consistenta unei smantani groase, apoi se poate turna si amensteca in oala de supa.
La sfarsit supa iese destul de groasa, s-ar putea ca astazi sa o bagi in frigider ca supa si maine o scoti ca felul 2, caci se mai infoaie. Noi o servim cu putina smantana, crutoane, ardei iute (doar bucatarul) si verdeata.
De unde avem verdeata iarna? din congelator (stiu ca este si la supermarket, dar sunt si capsuni, si ce? au oare gust?)- am pus asta toamna la congelat in pungi verdeata din gradina, inainte de ce sa vina bruma... si inca mai avem.