fele apa fele viz

Germinare

2012-03-02T12:02:00.001+02:00

Astazi chiar am de gand sa fac doar ceea ce imi place! Profit ca mi-am mai revenit din raceala si sunt inca "in concediu". Inceputul anului acesta a fost cam precipitat si de-abia acum incep sa respir!
Mi tii minte cand eram mici, la scoala primara si puneam seminte de fasole la incoltit in vata imbibata in apa? Eu mi-am amintit acest procedeu. Poate ca e printre putinele lucruri practice cu adevarat utile invatate la scola (ei, ca si cantitate sunt multe, dar aici ma refer raportat la maldarul de informatie inutila pe care am inmagazinat-o temporar in creier in timpul a muuuultor ani de scoala, informtie care s-a dovedit destul de repede fara folos iar creierul a sters-o lasand doar timpul pierdut in van- dar asta este o alta poveste).
Acum cateva zile am vrut sa probez niste seminte, sa vad daca incoltesc. Astfel ca am pus intr-o forma de plastic ramasa de la bomboane de ciocolata niste seminte de linte de diferite feluri si naut cumparate din comert (pe suport de vata imbibata in apa)- in piata n-am gasit la tarani asa ceva. Si iata ca un soi de linte a fost mai hotarata si si-a dat drumul. Puiu le urmarea zilnic si exclama "niiiii! inca o floricica!" Ieri le-am transplantat in ghiveci, ca sa vad ce se intampla. Poate vom manca linte din productia proprie anul acesta.
Experimentul fiind partial reusit, il repet azi cu mai multe boabe pe care le am in colectia din camara. Am aranjat frumos mazare, vre-o 2 feluri de fasole (uscate luate din piata), linte rosie, naut. E chiar simpatica cutiuta . Lui puiu o sa-i placa!

Ca regula in general- daca lasi in apa 1-2 zile fasolea si mazarea (si alte boabe - dar porumb si floarea soarelui nu) inainte de plantare economisesti o groaza de apa (care in mod normal o folosesti, caci uzi mai des pana incep sa iasa plantele din sol). Pe de alta parte e fantastic cum se crapa boaba si din acelasi loc pornesc in 2 sensuri opuse o tija de tulpina si o tija de radacina.
Puiu deja le-a studiat. Consider ca a invatat ceva util (mai util decat sa spuna poezia fara greseala la carnaval- pe care oricum l-a ratat din cauza mucilor).
Ati auzit de sir Ken Robinson? Domnul este un lider la nivel mondial in dezvoltarea educatiei, a inovatiei si creativitatii.
Iata o scurta prelegere a dansului - o dedic tuturor parintilor care vor ca copilul lor sa mearga la cea mai buna scoala, sa fie cuminte si sa ia note mari dar si acelora care s-au prins ca poate nu e cel mai bun plan pentru copiii lor.
Changing Education Paradigms

Sodou

2012-03-01T16:51:00.001+02:00

Se citeste cu s de la soarece . Dar cum se scrie? Habar nu am!
Mi-am amintit zilele trecute de aceasta bunatate pe care ne-o facea tata cand eram mici. este o bautura calda cu lapte si ou. O minunantie! Poate din cauza ca e din copilarie o iubesc asa de mult! I-am facut lui puiu si a baut toata cana.
E simplu de facut- freci intr-o cana un galbenus de ou cu zahar , dupa gust, pana se face spuma apoi adaugi lapte fierbinte. Gata! Mai este o varianta in care poti adauga si cacao, dar eu lui puiu nu i-am mai pus sa nu se agite la gradi mai mult decat se agita in mod normal.
Iata o reteta -martisor de 1 Martie!

Prieteni

2012-02-29T11:05:00.001+02:00

Si asa a trecut un an .. de retete, ganduri , fapte. Nu-i de mirare ca s-au mai subtiat retetele... noroc ca gandurile nu e parasesc niciodata, iar fara fapte am fi ca si morti. Am niste prieteni noi. Nu ca am vrut eu neaparat, dar s-au instalat la mine si am decis sa ma imprietenesc, dupa ce am luptat vre-o 3 zile cu ei sa-i fac sa dispara. Sunt micuti, cat un varf de gamalie, multi, interminabili si am descoperit ca pot zbura. Le place pe geam cand bate soarele sa se incalzeasca ca soparlele, pana si pe pervaz misuna. E bine mi-am zis, dupa ce am capitulat, ii las sa colonizeze doar geamul din camera mare, macar si-au ales un loc. "Ii tin sub control". Sau ei pe mine? Isi cam fac de cap.... "dar de ce nu iei si tu un spray de goange?" ...fiindca nu vreau sa ma intoxic ca si goangele. Nu ma deranjeaza chiar asa de tare, doar ideea de a starpi tot ce misca la mine in casa si il vad este cea care ma deranjeaza. Adica ce, vecina poate sa aiba caine care te baleste si numai uitandu-te la tine, cealalta poate dezmierda o pisica cat un vitel si eu nu am voie sa nu imi sprayez "amicii"? Si uite, azi sunt somnorosi, nu le place ca nu e soare, s-au ascuns ...unde? nu stiu, ca am tot aspirat.
Pai cum, ori prieteni, ori ii starpesti? Nu m-am hotarat inca.... adica pentru batalie trebuie depus un efort mai mare.. sa vedem, daca isi fac metropola atunci va trebui sa-i stramutam. Pana atunci, ii mai studiez in timp ce ma lupt cu virusii de gradinita.
Credeam ca mi-am facut imunitatea acum 30 de ani. De fapt, reluam ca sa aprofundam.
O zi frumoasa!

Briose italiene

2012-02-28T11:37:00.001+02:00

Ieri la pranz, dupa ce tocmai culcasem pachetul de muci si tuse (puiu) si ramasesem doar eu cu ai mei (muci) m-am pus la calculator sa vad ce a mai aparut pe bloguri. Si foarte bine am facut caci am putut sa raspund la intrebarea -ce-i dau sa manance lui puiu cand se scoala. Nu e intr-o faza in care sa manance orice, mai bine zis este intr-o faza in care manaca foarte putin variat. Cred ca va trebui sa-l las flamand vre-o 2 zile ca sa ii fac un reset.
Dar sa nu ne indepartam de la subiect- caci v-am promis briose italiene. Reteta originala de inspiratie se gaseste aici. Eu am transformat-o in functie de ce ingrediente am avut la dispozitie.
Si am facut asa:
am inlocuit telemeaua cu cas, aveam doar un iaurt de 150 grame si am mai adugat inca 100 gr de unt, ca sa se compensese; in lipsa de oregano am pus busuioc, iar ulei am avut doar o lingura.
DECI:
250 gr faina
o jumatate pachet de praf de copt
100 gr cas taiat cubulete mici
o lingurita de sare
5 masline tiate marunt, far samburi
5 rosii uscate, taiate marunt
o ligurita de busuioc uscat
1 iaurt de 150 grame
100 grame de unt
o lingura de ulei
1 ou
Apoi am urmat procedeul Lianei de pe blogul ei. Am amestecat faina, praful de copt, sarea, casul, maslinele, rosiile, sara, busuiocul. Am topit untul si l-am turm=nat peste, Separta am batut oul si am turnat iaurtul si le-am adaugat la restul compozitiei. A iesit o pasta lipicioasa eterogena care imi punea semne de intrebare. L-am pus in forme de briose (cu hartie) si le-am copt. Aragazul meu este unul mai vechi si nu pot sa zic la cate grade sau cat timp. Daca iti cunosti aragazul, prin incercari stii cat timp si la ce foc trebuie sa coci diferite aluaturi. daca ai cuptor ce se poate seta- atunci Liana recomanda cam 30 de minute la 180 de grade.
Dar de ce italiene? Caci atunci cand am muscat din ele m- adus cu gandul la aromele italiene- poate combinatia de rosii cu masline si busuioc, si un aluat usor pufos.
In orice caz, puiu a mancat o briosa. Iar bucatarului nostru i-am facut o mare surpriza.
Victorie!
Multumesc, Liana!

Paine neagra

2012-02-19T17:56:00.001+02:00

Sunt foarte mandra de mine caci e prima data cand fac o paine cap-coada fara ajutorul bucatarului nostru. De cand a avut accidentul cu mana, tot eu am framantat painea si m-am familiarizat cu procesul, am prins curaj si am vazut ca nu e asa de greu. Am facut rost de la piata de faina rosie, de moara ( i se mai zice neagra, sau "integrala") si am probat-o. E extraordinar de gustoasa, iar painea e mai deasa, mai satioasa.Nici cu faina neagra din comert nu se compara caci aceea mai are unele adaosuri sa nu se strice si sa n-o manance soarecii in depozite. E clar ca doar din astfel de faina o sa mai facem paine de acum incolo. Metoda bucatarului nostru de a face paine pe care a folosit-o in ultimul timp e urmatoarea: pune intr-un vailing cam 700 gr de faina, face un loc in ea unde pune drojdia la crescut cu putina apa calduta si un varf de zahar. Dupa 10 minute adauga 750 ml de apa calduta si amesteca cu lingura si 2 linguri rase de sare. Iese un aluat moale pe care il poti amesteca usor.

Acesta este lasat sa creasca vre-o ora doua, pana se umfla cat vailingul. Apoi incepe framantatul propriu-zis: mai adauga putin cate putin faina, intai amaestecand cu lingura apoi cand nu s emai poate framanta cu mana, aluatul devine bun cand nu se mai lipeste de maini.

In total am folosit cam 1,2 kg de faina la 750 ml de apa, dar data viitoare vreau sa incerc cu mai putina faina. Aluatul il pune in oala (unsa cu unt si faina) si il lasa la crescut ira vre-o 2 ore.

Apoi il coace in cuptor, la foc mediu - pana miroase puternic (atunci stiu ca e gata). Nu pot sa spun cat timp am copt-o, caci am uitat deea, noroc cu mirosul! Am ars-o un pic, dar la painea nu e nici o problema cand o arzi- caci se rade jos arsura de pe fund.

Imi amintesc painea bunicii pe care o scotea din cuptorul de paine - era toata neagra, arsa si o bateam cu sucitorul ca sa ii sara coaja. Bunica facea paine o data pe saptamana, cate un cuptor si era buna si in ultima zi!

Tort pentru cei mici

2012-02-14T23:07:00.001+02:00

Azi nu e nici o ziua indragostitilor pentru noi! Azi e ziua lui puiu! A facut 3 ani si am sarbatorit-o cu un tort de branzica, sub forma de pisicuta, dupa cum a fost comanda.
Imi place la nebunie acest tort caci e simplu, il facem rapid, e portivit pentru copii si e delicios! L-am dus la gradinita si a avut mare trecere! Este doar a doua oara cand il facem, si evident cu peripetii. Suntem amatori, incepatori in de-ale torturilor si faptul ca ne-a iesit pana la urma a fost doar din incredere si atitudine "trebuie sa iasa, pentru puiu!".
Asadar pe la ora 10 seara am inceput:
Blatul l-am copt intr-o oala cu diametrul de 20 cm. am folosit
6 oua
150 gr zahar
110 gr faina+ 3 linguri (acestea erau de cacao, dar eu tot faina am pus ca sa nu-i agit pe copii inainte de somn)
1+1/2 lingurite praf de copt.
Am cernut faina ca sa se aereze. Separat am batut albusurile spuma cu telul, am adaugat zaharul si le-am batut, apoi galbenusurile,(poti si cu mixerul, noi suntem mai "mecanici") Am scos telul afara si am folosit o lingura de lemn pentru a adauga pe rand faina si a mesteca incet maglavaisul, ca sa nu se lase, am pus si praful de copt. Cuptorul a trebuit incins la "180 de grade" (pentru cine are terometru, pt noi a fost la ochi) si blatul s-a copt 15 minute.
Scema de taiere a blatului ca sa devina pisica o poti gasi aici
Crema:
500 gr branza de vaci, 250 gr branza mascarpone, 6 linguri zahar (sau dupa gust), coaja rasa de la o portocala si zeama de la 4 clementine dulci (sau in functie de cat de moale vrei sa fie crema). Se amesteca toate, dupa ce branza de vaci a fost data prin sita.
Dupa ce am taiat blatul dupa schema de taiere am adaugat crema intr-un strat gros. Asta e tot!
Bucatarul nostru apreciaza crema aceasta fiindca nu se taie si e simplu de facut.

Si care a fost peripetia? Pai uite- am scos blatul din cuptor, mi se parea copt- era o minunatie crescuta bine, si cand l-am rasturnat i-a cazut "capacul" , iar partea de sus nu era coapta. Reactia? i-am pus capacul la loc si l-am mai bagat 10 minute la asa-zisul foc de 180 de grade. Si am reusit! Deci se poate si ca incepator cu un cuptor pe care nu-l prea cunoastem sa facem tort pentru ziua lui puiu!

Proiect "Gradina noastra experiment"

2012-02-11T23:08:00.003+02:00

M-am tot codit de 3 zile sa postez sau nu proiectul acesta, caci l-am facut la repezeala in pauza de masa , dar a vut un impact pozitiv asupra persoanelor cu care am vorbit despre el, incat am zis ca merita. Da, am folosit imagini care nu imi apartin, si nici nu mai stiu de unde le-am cules asa ca ii rog pe proprietari sa ma ierte.
Sunt incantat ca am facut acest pas si il voi implementa la 2 gradinite din Cluj la primavara.

"Omul in cautarea sensului vietii"

2012-02-06T23:11:00.001+02:00

Am revenit la o carte pe care am sorbit-o dintr-un foc, atunci cand am parcurs-o prima data. se numeste " Omul in cautare asensului vietii" de Viktor E. Frankl, si cum aveam cateva randuri subliniate, mi-a atras atentia o afirmatie:
"Oamenii au indeajuns ca sa traiasca dar nu si pentru ce sa traiasca. Au mijloacele dar le lipseste sensul", extrasa din context poate ca e cam categorica. bineinteles ca multora le lipsesc si mijloacele de trai, dar noi ne referim acum la mine si la tine, cei care avem acces la internet, carora nu ne este frig si nu ne chioraie matele. Cartea despre care vorbesc este un jurnal cu experiente din lagarul de concentrare caruia i-a supravietuit autorul, iar in partea a doua o introducere in logoterapie.
Ce am retinut din relatarile autorului a fost ca pe detinut nu il omora lipsa hranei, tratamentele inumane, munca sau bolile. Pe detinut il omora renuntarea- atunci cand el decidea ca nu mai are pentru ce sa reziste- atunci se imbolnavea si se ducea rapid."Detinutul care si-a pierdut increderea in viitor- in viitorul lui, e condamnat".
" omului i se poate lua totul, mai putin un lucru: ultima dintre libertatile umane - respectiv aceea de a-si alege propria atitudine intr-un anumit set de imprejurari date, de a-si alege propriul mod de a fi."

Oare de ce m-a impresionat cartea acesta? Nu stiu, poate ca inca o data am realizat de puterea mintii umane si cum totul in viata noastra il putem canaliza cu ajutorul ei. Si poate ca si eu sunt oarecum in cautara sensului vietii mele, Tu l-ai gasit?
Citittorule, iti recomand din tot sufletul sa citesti cartea aceasta.

2012-02-02T11:57:00.000+02:00

Salut tuturor,
Scriitoarea noastra este cam ocupata in poerioada aceasta, iar eu zac acasa cu mana-n ghips! Motiv pentru care am avut timp sa ma uit la tot felul de documentare pe diverse teme de la mancat sanatos, scoala "verde", educatie, la cum se impacheteaza marfurile in urma unei comenzi pe internet. Prin hoinareala asta de documentare am dat de aceasta poveste pe care v-o recomand cu drag si caldura. Am aleso pentru ca este autentic si autohton.
Vizionare placuta!

Pahare de sampanie

2012-01-26T20:02:00.001+02:00

O prietena m-a rugat sa ii fac niste mostre cu pahare de sampanie care ar putea fi folosite de miri la nunti. Iata ce am nascocit!

Hai sa luam taurul de coarne!

2012-01-23T09:49:00.002+02:00

Astazi este o noua zi din restul vietii mele! Astazi pot sa spun ca ce a fost e bun trecut si ce va fi depinde doar de mine. Astazi este un nou inceput.
N-am inebunit, nu va ingrijorati!
Inspirata de prietena care a luat "taurul de coarne" - vezi linkul de mai jos
Miscarea TerrAnei
am spus ca este timpul sa actionez si eu mai serios. gata cu povestile! la treaba!
vii si tu?

Sticlele mele

2012-01-21T13:56:00.000+02:00

Am dezvoltat o noua pasiune, de iarna as putea spune. Imi lipsea foarte mult mersul la tara si gradina, de aceea am gasit o alta activitate creativa... sa pictez pe sticle. Am o multitudine de sticle de vin, bere, si alte "viitoare cioburi" pe care le-am transformat in decoratii de Craciun si le-am impartit pe la prieteni. Astfel le-am redat viata, am mai golit din pivnita (si mi-am umplut bucataria, caci nu le-am razbit pe toate, dar urmeaza). Stii containerele de sticla care sunt prin oras si care se presupune ca se recicleaza? Ei bine, tot la groapa de gunoi a orasului sunt duse. deci am incetat s amai separ gunoiul. Pur si simplu nu mai arunc ce este reciclabil. Hartia si cartonul le voi folosi la primavara in gradina, sticlele se aduna si le pictez, iar cu resturile biodegradabile inca nu am rezolvat un sistem de compostare potrivit pentru apartament in bloc.
Stii ce o sa fac cu cotoarele de carton de la sulurile de hartie igienica? Rasaduri, la primavara. Am gasit ideea pe net si e super! Intr-un an cred ca strang 2 plase!
Vreau sa fiu responsabila pentru gunoiul pe care il produc. N-am incotro! Alfel voi umple lumea aceasta de gunoaie si nepoti mei nu se vor mai juca in groapa de nisip ci in groapa de gunoi! Vroiam de mai demult sa fac lucrul acesta, numai ca schimbarea e grea.. ia mult timp, si trebuie sa am rabdare cu mine. Pas cu pas ma invat cand cumpar ceva sa fiu responsabila vis a vis de ambalaj (si necesitatea- adica chiar imi trebuie?), sa am plasa la mine, sa insist sa nu imi mai ambaeze in pungi fructele si legumele pe care le cumpar la piata. Mai avem multe de invatat!

Intamplari de iarna

2012-01-18T09:25:00.001+02:00

Am inceput in forta noul an. Am uitat deja de sarbatori, a venit in sfarsit iarna si pe la noi si ne-am dus la patinaj. Sunt foarte mandra de puiu ca a fost un erou pe patine, o ora jumatate a patinat si s-a tinut bine, nu s-a plans deloc, nu i-a fost frica, se vedea pe el ca vrea cu toata fiinta lui de mai putin de un metru sa patineze. Si de mine sunt mandra, ca am fost a doua oara in viata mea pe patine si am mers foarte bine, nu am sprijinit marginea si am plecat cu ideea ca daca nu cad nu invat, asa ca nu mi-a fost frica de cateva trante in fund. Ne-am distrat foarte bine.... pana cand bucatarul nostru , cel care patineaza de mic a cazut intr-un mod stupid si si-a fisurat un os de la cot. Asadar, ghips 3 saptamani. Mana dreapta.
Dar cum orice intampare neplacuta aduce cu ea si cateva avantaje, am placerea de a invata sa gatesc. Iar bucatarul nostru are mai mult timp sa il petreaca si sa se joace cu puiu, se poate odihni, poate citi si alte activitati pe care nu ar fi putut sa le faca caci nu erau prioritare.

Cina de Revelion

2012-01-01T21:06:00.002+02:00

LA MULTI ANI! UN AN NOU MAI BUN! SA TI SE INDEPLINEASCA DORINTELE!
AI GRIJA CE ITI DORESTI!

Ai scris scrisoare lui Mosu? Nici eu... Am uitat. Am uitat ca nu doar copiii pot scrie ce isi doresc. Dar azi am fost mai constiicioasa si am scris scopurile mele pentru 2012. Cu pixul in agenda, sa le vad tot anul si sa stiu de ce ma trezesc in fiecare dimineata. Am mai scris si de alte dati, iar cele pentru care am lucrat s-au indeplinit. E, nu e chiar ca scrisoarea lui Mosu, odata scrisa se va indeplini. Trebuie sa fiu propriul meu Mos in cazul acesta. Dar stiu sigur ca"Mosul" nu are cum "sa imi aduca ce imi doresc" daca nu ii scriu lista.
Am observat ca atunci cand sunt scrise gandurile mele se mai clarifica, devin mai specifice, mai directe, iar eu devin mai relaxata ca nu le mai pastrez pe toate claie peste gramada in cap si "vai cate am de facut!". Caci multe sunt in plus, iar scriindu-le le pot ierarhiza si pe unele sa le elimin.
Incearca, poate iti va fi de folos sa scrii inca de la inceputul anului ce vrei sa realizezi anul acesta.

Bucatarul nostru a fost extrem de iscusit in pregatirea cinei de Revelion. A facut pastrav cu legume la cuptor. Patravii au fost mari, am cumparat 2 bucati si aveau 1.5 kg. Le-a curatat interiorul si solzii. A folosit o tava care are un gratar pe picioruse in ea astfel ca pestele a stat desupra, pe gratar, iar legumele in tava (pestele si legumele s-au intrepatruns, caci piciorusele erau de doar cativa cm, numai ca pestele nu s-a prins de fundul tavii). Legume folosite :2 cepe taiate rondele, 4 catei de usturoi zdrobiti, 4 cartofi taiati bucati mari- in 4 , sa nu se faca mai repede decat pestele, 4 morcovi, 2 mere. In tava a pus un pic de ulei, o cana de vin, iar peste legume a folosit sare si cimbru. In interiorul pestelui a pus rotocoale de praz, sare si cimbru. A acoperit cu o folie de aluminiu tava si a dat-o la cuptor la foc mic cam o ora jumatate. Delicios! E o mare comoara la casa omului bucatarul nostru!

Sarbatori Fericite!

2011-12-24T15:26:00.001+02:00

Va urez tuturor Sarbatori Fericite!
Zilele acestea, noi incercam sa petrecem cat mai mult timp cu familia si cat mai putin la calculator.
Sa ne auzim cu bine in Noul An!

Ce inseamna de fapt Rosia Montana ma priveste si pe mine?

2011-12-10T00:53:00.001+02:00

Tocmai am vizionat un documentar cutremurator Facut de Euronews despre cum au reusit exploatari miniere similare cu cea ce se planifica a fi la Rosia Montana sa distruga sanatatea si viata oamenilor. Cum poti sa spui cu seninatate ca "nu exista un impact asupra mediului" cand vii cu otravuri si distrugi munti, dealuri, ape, comunitati, oameni, copii?
M-am gandit cum vine otrava frumos pe Aries in jos, trece prin Turda, se varsa in Mures la Gura Ariesului, in amonte fata de locul unde avem casa de la tara, apoi merge spre Deva, unde sunt parintii mei, va trece in Tisa si va merge spre ceilalti parinti ai nostri.... si tot asa.
Deci nu este doar datoria locuitorilor de la Rosia Montana sa se opuna acestui proiect. Cred ca fiecare dintre noi se poate gandi la cineva drag care va fi afectat de acesta exploatare!
Si ce putem face? Sa strigam mai tare decat tabara cealalta! Daca strig mai tare am dreptate? ( e o replica celebra dintr-un film).
Eu cred ca politicienii pana nu vad ca sunt sute de mii de oameni care sa nu-i mai voteze din cauza aceasta, vor face in continuare ureche surda la toate crimele ce urmeaza a fi facute, odata exploatarea deschisa.
Uite, iti trimit link-ul e documentarul care m-a miscat cel mai mult pana acum despre de ce sa nu faci exploatare miniera cu cianuri la Rosia Montana.
Vizioneaza-l ESTE VORBA SI DESPRE TINE!

AICI POTI VIZIONA DOCUMENTARUL

Pasta de avocado

2011-12-08T23:34:00.002+02:00

Mos Nicolae de la gradi a adus printre altele si un avocado... eu si cu bucatarul nostru ne-am uitat luuuung la el, caci nu avusesem experiente culinare placute vis-a-vis de acest fruct. Puiu insa a fost incantat, l-a plimbat in manuta de-a lungul unei intregi strazi si a avut grija sa nu il scape, nici sa-l frece de cladiri. Acasa a insistat sa guste. L-am taiat (are Jamie Oliver un filmulet cum se taie) si i-am dat sa guste."Verdict: Nu-i bun". Ok, ce sa fac ca sa nu-l arunc? Era desfacut, stiam ca se oxideaza si nici nu-mi place sa arunc mancarea. O fi ceva si cu fructul acesta. Mi-am amintit de o prietena care ii facea fiului ei pasta de pus pe paine. M-am gandit: daca copilul mananca... trebuie sa se poata! Si s-a putut! Am demonstrat-o singura, caci bucatarul nostru era prea sceptic ca sa il prepare.

Miezul de la avocado l-am pus in blender impreuna cu o ceapa mica, un catel de usturoi, o lingura buna de pasta de mustar cu boabe in el, sare, unt si lapte (in loc de smantana), marar din congelator (cautam patrunjelul...,dar numai pe acesta l-am gasit). Le-am pasat si i-am dat sa guse la bucatarul sef care a exclamat "Oaaaaau!" si a ras imediat doua felii de paine.
Puiu a ramas ferm in decizia lui sa nu guste avocado inc ao data, dar oricum ar fi fost prea condimentat pentru el, data viitoare incercam ceva mai light.
Si inca o data bucatarul nostru a fost recunoscator ca are o partenera curioasa.

Supa de ceapa

2011-12-08T01:06:00.000+02:00

8 decembrie 2011- o zi buna pentru un nou inceput!
"Dar cine este seful tau?" il intreb eu pe puiu, in mijlocul negocierilor daca mergem la gradinita sau la serviciu. Dupa cateva momente, imi raspunde cu convingere"Eu sunt sefu!". Si mi-a inchis gura, mi-a desfiintat argumentele si am avut ceva de invatat de la el. Puiu vrea si el sa mearga la serviciu, nu la gradinita, asta dupa ce a vazut ca la scoala nu il duc, desi trecem pe langa e in fiecare dimineata si baietii mari joaca fotbal pe teren, iar el merge ... la gradi. Deci nu trebuie sa ii gasim un sef lui puiu, caci s-a descurcat.
Supa de ceapa pe care mi-a facut-o bucatarul nostru a fost delicioasa! Demult asteptam o supa de ceapa de la el, si uite ca i-a venit randul.
A taiat rondele 6 cepe mijlocii, le- a calit in ulei (de masline), dar se poate si ulei simplu. Cand au devenit sticloase le-a adaugat o lingura de faina si a mai calit un pic amestecul. Le-a adaugat un litru de apa, sare, piper si le-a lasat sa fiarba pana s-au fiert bine. La sfarsit a adagat putin vin rosu, oregano, nucsoara si praz taiat rondele. In farfuria de supa am mai pus cas ras, iar cand am turnat peste el supa fierbinte, s-a topit. Mi-a placut extrem de mult! Sper sa mai faca!

Despre paduri dupa cursul "Introducere in permacultura" de Bill Mollison

2011-11-25T00:24:00.003+02:00

Toti am auzit de mai multe ori cat de importante sunt padurile si cum nu ar trebui sa le taiem. Si suntem in mare de acord, fiindca simtim undeva inauntrul nostru ca nu e in regula sa le distrugem, chiar daca nu intelegem stiintific de ce.
Am gasit fascinante informatiile despre padure in scrierile lui Bill Mollison -"Introducere in permacultura".
Gandeste-te ca 86% din masa padurii este apa si ca frunzele si crengutele contin 96% apa. Deci poti vedea padurea ca pe o rezerva verticala de apa. Tancuri uriase si vii tin tone de apa indispensabila vietii pe pamant! Padurea este un organism complex a carui functionalitate nimeni nu o poate intelege in totalitate. Padurea transforma energia.
De exemplu- ploaia, in padure se atinge intai de frunze care o absorb partial si apoi este canalizata in jos. Fiecare tip de copac are un alt sistem de conducere exterioara a apei catre sol- in functie de geometria frunzei si a coroanei- unii strang apa spre tulpina, altii o lasa sa curga de pe frunze, etc. Sunt ploi usoare care nu ajung la sol si sunt absorbite la nivelul coroanei sau evaporate direct de pe frunze, dand un efect de racorire. Furtunile devin ploi calme si usoare in padure, ceea ce impiedica eroziunea solului.
Vantul : intr-un km de padure vantul dispare, este absorbit! (mai ramane o usoara adiere la nivelul superior al coroanei). Padurea incalzeste vantul si forteaza 60% din el in sus. Vantul poarta umiditate si particule.
Cantitatea de particule sunt reduse la un sfert, in doar 100 m de padure.
Apa care nu este absorbita de copaci ajunge pe solul padurii. Abia dupa ce covorul de frunze este saturat, ea trece mai departe. Deci mai este o masa de apa la nivelul solului. Pamantul padurii este strabatut de radacini vechi putrezite care formeaza canale ce strabat spre adancimi.

Deci ce realizeaza padurea? Face ca apa sa stea cat mai mult in interiorul ei, practic evaporarea este minima, deci si migrarea sarurilor.
Padurea este si o rezerva de minerale, saruri, folosite ca nutrienti de catre copaci. Padurea colecteaza mineralele, le pastreaza si le foloseste in circuit inchis (ele raman in cadrul padurii). Taind padurea aceste minerale ajung in apele curgatoare si apoi in mari.
Pana si zapada se topeste mult mai tarziu primavara in padure- toate precipitatiile din timpul iernii sunt eliberate mult mai lent.
Lumina soarelui: unii copaci o capteaza, altii sunt radiatori.
Copacii ca si niste tancuri de apa, captand caldura zilei, vor incalzi in timpul noptii aerul rece care intra in padure prin partea superioara a coroanelor.
Iar daca te uiti la o padure ca la niste tancuri uriase in care este deozitata apa, gandeste-te ca 40% din cantitate nu o vezi, caci este in subsol, prin radacini! Si radacinile sunt organe imense de stocare!
AICI gasiti cursul intreg "Introduction to Permaculture" - Bill Mollison

Cine mi-a luat cascavalul?

2011-11-22T23:10:00.001+02:00

Vine o perioada, cred ca in viata fiecarui om cand se simte "in criza". Vorbesc despre "o criza" personala, nu de cea la moda acum. Si de ce as fi eu o exceptie?
Cum se intampla? Se aduna lucruri, marunte, intamplari, ganduri si vine un catalizator, un mic soc care o declanseaza.
Majoritatea dintre noi suntem frustrati de ceva. Este adevarat? Poate credem ca avem o lipsa si daca o vom umple va trece frustrarea, poate ca ceilalti sunt de vina si gasim care este vinovatul, dar tot nu trece frustrarea.
Cautam solutii in alta parte. O schimbare. Sa plec? Unde sa fug? Tot eu voi fi si acolo unde plec. Criza va veni cu mine si in Canada, si in Noua Zeelanda. E la mine in cap, niciunde altundeva. Sa ma schimb? Da, stiu ca trebuie sa ma schimb. Vai, da greu e!
Auzi, tu intelegi sintagma "Problema este solutia!"? (o idee de permacultura). Daca poti sa imi dai un exemplu care sa mi-o explice iti voi face un cadou!
Am citi mai demult o carte Spencer Johnson, "Cine mi-a luat cascavalul?". Este vorba despre doi soareci numiti Mirosila si Gonila, si doi omuleti dl Iepure si dl Hohot. Toti patru locuiau intr-un labirint si mancau cascavalul pe care il gaseau in diferite "Statii de cascaval". Fiecare isi alesese casavalul preferat care se gasea intr-un anumit loc. Dupa o vreme, isi facusera un obicei zilnic de a merge acolo sa il manance. Dar gramezile de cascaval s-au terminat. Reactii: Mirosila si Gonila au luat faptul ca atare si au plecat imediat in cautarea noului cascaval, pe trasee noi, fara nici o suparare. Domnului Iepure nu-i veni sa creada si exclama "Cine mi-a luat cascavalul? Nu e corect!", iar domnul Hohot nu spuse nimic, dar inca nu putea sa reactioneze. Ei au revenit si urmatoarele zile acolo , caci inca nu erau convinsi ca nu mai este cascaval. Au intors problema pe toate partile, au cautat vinovatii, au sperat ca primesc "despagubiri", si tot flamanzi s-au intors acasa. Intre timp, soriceii increzatori au gasit o alta sursa de cascaval, mai multa de data aceasta. Iar povestea continua cum cei doi omuleti pornesc cu greu incet, cu teama in cautarea noului cascval, descriind stadiile de dezvoltare emotionala prin care trec acestia pana gasesc un nou cascaval.

INVATATURILE PARABOLEI:
"Schimbarile se intampla- Ele fac cascavalul sa se mute dintr-un loc intr-altul"
"Anticipeaza schimbarile- Fii gata cand cascavalul se va muta din loc"
"Supravegheaza schimbarile- Miroase cascavalul cat mai des ca sa iti dai seama cand se invecheste"
"Adapteaza-te repede schimbarilor- cu cat pleci mai repede de langa cascavalul vechi, cu atat te poti bucura in curand de cascavalul nou"
"Schimba-te, du-te dupa cascaval!"
"Bucura-te de schimbare! - Savureaza aventura si bucura-te de gustul noului cascaval"
"Fii gata sa te schimbi rapid si sa te bucuri iarasi si iarasi - cascavalul se muta din loc tot timpul!"

Leacuri pentru gatul rosu - IN MEMORIAM BOGDAN MUNTEANU

2011-11-17T08:44:00.001+02:00

Se implinesc opt ani de cand a plecat dintre noi un prieten drag. O intamplare stupida, chiar prea stupida sa ne mai gandim cum de s-a putut intampla.
Bucatarul nostru si Bogdan au impartasit cativa ani frumosi de facultate. Au fost colegi de camera, prieteni buni, au impartit bucuriile si fricile, sesiunile, re-urile, au gatit impreuna, au fumat impreuna si au chefuit.
Bucatarul nostru isi aminteste cum primea Bogdan pachet de acasa si ce bine mancau ei cateva zile dupa aceea. Iar in acele pachete venea adesea o sticluta cu leac pentru gat.
Bucatarul nostru face adesea acest leac, cand simte ca incepe sa il racaie gatul, il face si pentru mine, si pentru puiu. Intr-o cana pune miere si lamaie stoarsa in raport 1:1 (de ex. 3 lingurite de miere si 3 lingurite de zeama de lamaie). Il amesteca pana e omogen si il bea cu lingurita in inghitituri mici.
Sa vezi cum numai dupa 4-5 lingurite iti simti gatul cum se inmoaie ! Prea simplu, asa e? Dar functioneaza!

Intamplare sau adevarata salata de oraseni

2011-11-02T23:10:00.001+02:00

"sa nu crezi ce-ti spun acum,
Vorbele-mi sunt vant nebun..."
stiti mai departe?
ei, asa e si cu blogurile... mai in gluma mai in serios, ceva se mai greseste prin ele.
sa ma explic.
"imi place ce ai scris pe blog azi, salata cu topinambur, care nu avea de fapt urma de topinambur", spune bucatarul nostru prapadindu-se de ras. "mi s-a parut mie ca in poza nu apare " (spun eu, cu gura pana la urechi). no si ? ne-am distrat putin, le-am mai incurcat, asa se intampla daca nu scriu despre ele in aceeasi zi. eu doar tinusem minte ca am fiert de 2 ori topinambur in acea saptamana si doar o reteta pusesem pe blog. cealalta.. s-a pierdut, nu ne mai amintim.
asadar, SALATA DE ORASENI:
-varza rosie, varza alba, masline, rosii uscate, ceapa, usturoi, telemea uscata, ulei, sare, patrunjel verde.

Pe bucatarul nostru tare l-a distrat nonsalanta cu care am sustinut existenta topinamburului in salata. asa se intampla cand cineva crede cu adevarat in ceva. eu eram convinsa, si v-am indus si pe voi in eroare. oricum, nu cred ca ar fi stricat cu ceva la gust.
vom remedia problemele de comunicare intre bucatar si scriitoare.
o zi frumoasa!

O zi de toamna cu picioci

2011-11-01T22:52:00.000+02:00

A fost cald azi in cimitir. Din nou am simtit ca suntem copii infiati ai acestui oras, fiindca am fost la "Luminatie" in vizita, pentru a vedea lumanarile, de a vedea in cimitir cum se intind luminile in noapte pe deal in sus si pentru o plimbare. Puiu si-a stabilit de cum le-a vazut un scop : el trebuie sa le sufle, asa ca ne-am luptat putin cu el. Nu putem sa ii interzicem doar un lucru, nu functioneaza la el, trebuie sa ii dam o alta varianta, de compromis. Am zis ca acasa o sa aprindem lumanari si poate sa le sufle. A acceptat ....

Intr-o seara am mancat o salata interesanta gatita de bucatarul nostru. A fost inedita! E o solutie buna cand nu ai copii la masa sa iti faca nazuri , cand te grabesti dar vrei sa experimentezi.
A folosit picioci fierte pe aburi, varza rosie si varza alba crude, taiate fasii, masline, rosii uscate, branza telemea uscata si sarata (pe branza aceasta o tine in frigider de vre-o 2 luni, un alt experiment, iar dimineata din-ainte ii batusem un apropos daca a terminat cu experimentul acela, sa pot spala cutia. credeam ca este plin de mucegai, dar n-a fost.).
A iesit excelenta!

Varza murata

2011-10-29T22:49:00.000+03:00

E pentru prima oara cand bucatarul nostru pune varza la murat. N-am incercat pana acum caci eram obisnuiti cu cantitatile industriale pe care le puneau parintii nostri (varza la butoi) care nu se puteau aplica in cadrul micii noastre familii. Dar toamna aceasta ne-am vazut cumva obligati de propria recolta sa "facem ceva cu ea", sa o conservam. Astfel ca murarea a fost solutia logica.
Am asteptat vre-o 2 saptamani de cand am facut-o inainte de ce sa va scriu despre ea, fiindca vroiam sa fie verificata reteta. Intr-adevar, nu e mare scofala sa faci varza murata. Ne-a iesit (vorbesc eu , care am participat cu suportul). Pregatirea ei a fost munca de echipa a intregii case, puiu era responsabil cu adaugarea piperului si a coriandrului, atunci cand bucatarul nostru ii spunea (si nu numai), iar eu cu aparatul foto :).
Pentru a face un borcan de varza ai nevoie de ce este in imaginea de mai jos :

un borcan de muraturi, varza, unele taiate, altele intregi (cele mai micute), sare de muraturi- 100 grame de sare pentru un kg de varza (noi am pus sare marina), piper, coriandru, tije de marar uscat, un mar (sa fie mai cool) si hrean.A pus si cativa gogosari taiati, pentru contrast. Verzele intregi au fost scobite de cotor si in ele a indesat sare, piper, coriandru.

Apoi le-au pus in borcan aternate varza si condimente , iar la final a primit apa, pana s-a coperit toata varza. stiti ca la butoi de obicei se pune o cruce de lemn si o piatra sa tina varza in apa. Noi am inlocuit treaba acesta cu un borcan plin cu apa introdus in borcanul mare, peste varza. Nu l-am acoperit si l-am pus in camara.

Intr-o saptamana s-a murat.

Casa de la tara transformari - episodul II

2011-10-27T22:12:00.000+03:00

Poti citi episodul I aici.
Ce interesant! Daca ma gandesc la numele dat proiectului nostru "casa de la tara, transformari" imi dau seama ca acel loc se va transforma prin intermediul nostru dar si ca acel loc ne va transforma pe noi. Adica e o relatie reciproca. Si poate ca sa il putem transforma intr-un loc mai bun, trebuie sa incepem prin a ne transforma pe noi. Ce inteleg prin loc mai bun? Unul mai bun nu doar pentru noi, oamenii, ci si pentru plantele pe care le avem in gradina, pentru vietuitoarele locului (de la rame la pasarele salbatice, pisicile si albinele vecinilor), unul mai fertil, mai frumos, mai bogat si mai diversificat, mai aproape de modelurile naturale. Cum ar fi daca ne-am considera nu stapanii acelui loc, ci chiriasii pentru o perioada scurta de timp (in comparatie cu cat traieste acel loc)? Tocmai fiindca e o mostenire de la strabunica mea, avem responsabilitatea ca dupa ce noi trecem, copiii nostri sa primeasca pamantul bun si sa il iubeasca.
Al doi-lea principiu pe care incerc sa il descifrez azi este :
2. CAPTEAZA SI DEPOZITEAZA ENERGIA.
- Apa: avem 2 surse nefolosite de apa : -cea de ploaie si fantana.
Bunica avea intotdeauna un vailing mare la burlan si strangea apa de ploaie, cu ea ne spala pe cap.
Noi vom pune cateva butoaie la burlane pentru a strange apa si a o folosi in gradina la udat. Am vazut sisteme home-made cu butoaie comunicante.
Fantana va primi o roata sau o cumpana si apa din ea o vom folosi neaparat la muraturi (caci e mai buna cea fara clor). Doar de un an a fost abandonata, deci nu mi-e frica ca n-ar fi buna apa.
-Mancarea : legumele stranse toamna si puse pentru la iarna in pivnita, sau murate sunt o forma de captare si depozitare a energiei (solare) . ele ne ne hranesc in timpul iernii. tindem sa folosim multa energie pentru a depozita aceste legume pe timpul iernii la congelator, dar uitam ca exista si alte metode mai economice de a le pastra :uscare, fierbere si puse la borcan, murare.Aici telul nostru este sa ne construim un cuptor solar de uscare a fructelor si legumelor si sa invatam cat mai multe retete de muraturi si mancaruri la borcan. Vecinele de la tara stiu sa ne arate cum se pastreaza legumele in pivnita.
-va urma-

Casa de la tara , transformari - episodul 1

2011-10-25T22:44:00.001+03:00

Ne-am gandit ca am putea sa luam taurul de coarne si sa incepem planurile pentru a transforma si "gospodaria" noastra de la tara intr-una gandita dupa principiile permaculturii. Stiti ca informatia detinuta si nefolosita este inutila, de aceea ceea ce am invatat la cursul de la Malin, vom aplica si experimenta pe pamantul nostru.
Am mai povestit cu voi despre permacultura. Ce este permacultura? Hm... greu de definit, ar fi prea multe de spus si oricum altii au scris despre ea mult mai multe si mai bine, din experienta .
Eu pot spune doar ce reprezinta pentru mine si anume este un mod prin care as putea trai, respectand natura si ceea ce mi s-a dat si care ar putea sa ma tina sanatoasa la trup si suflet.
Bill Molison, unul dintre parintii permaculturii a definit-o astfel " The conscious design and maintenance of agriculturally productive ecosystems witch have the diversity, stability and resilience of natural ecosystems. It is the harmonious integration of landscape and people providing their food, energy, shelter and other material and non-material needs in a sustainable way."
(PERMACULTURE - A designer's manual Bill Mollison, second edition, A Tagari Publication 2002, ISBN 0908228015)
Exista cateva principii ale permaculturii ce pot fi aplicate cand ne gandim la design. Le voi lua in continuare pe rand si aplica in cazul nostru.

1. OBSERVA SI INTERACTIONEAZA
Am batut cu pasul palma noastra de pamant de 17 arii si ne-am decis sa o masuram in "picioare". Gata cu laserul, relevee puse pe calculator, masurate la milimetru si stresante ca dau erori de cativa centimetri. De data aceasta totul va fi desenat de mana, ca sa fim rapizi si sa nu ne desumflam pana ajungem sa punem in practica.Pe schita caroiajul eprezinta distanta in picioare.
Bucatarul nostru, care printre altele este si un bun desenator, arhitect, tatic, sotior... a facut prima schita cu comorile noastre de la tara. Avem de unde pleca.
Asadar, avem o casa cu 2 camere, o bucatarie si un tarnat. Avem cativa pomi fructiferi :
-2 peri batrani minunati de la care am amintiri frumoase si care ne dau in fiecare an pere extrem de bune,
-2 meri respectabili,
-2 pruni pe cale de disparitie si
-cativa pomisori plantati de tata de ceva ani, pe vremea cand in familia mea doar el avea putin interes fata de acest loc. Ce se mai schimba oamenii!
-Nucul legendar din gradina a fost amenintat anul trecut cu taiatul , bine ca nu ne-am ambalat prea tare caci ne-ar fi parut tare rau de el.
-Si mai avem un nuc micut, cel mai tanar membru al familiei, are doar un anisor si ne e tare drag de el de cand l-am descoperit. a trebui sa ma duc la Malin ca sa privesc altfel in jurul meu. Acest nuc va fi mostenire pentru viitor, va lua locul maretului nuc care s-a crapat sub unchiul meu.
- Mai avem o fantana la poarta , neutilizabila momentan, caci folosim apa de retea ca tot oraseanul :(.
- Vita de vie pe gard, in curte si in gradina.
- Capsuni, fragute,
- Putine mure si putina zmeura (de un an doar aduse)
- o alee care duce spre vecina cu care ne intelegem bine.
Am observat cateva probleme :
-Lipsa bucatariei de vara si a unei camari.
-Lipsa intimitatii, caci de pe strada cei care trec pot vedea pana in fundul gradinii.
-Spatii neutilizate dupa casa si inre casa si gradina.
-plantele-condimente folosite foarte des se gasesc doar in gradina, in loc sa fie in apropierea bucatariei
- lipsa unui loc de fix luat masa afara
"poti veni la masa", tocmai m-a chemat bucatarul nostru asa ca episodul 1 s-a incheiat.

Salata de topinambur (picioci, napi, mar de pamant.. sau alte regionalisme) magyarul csicsoka

2011-10-24T20:17:00.002+03:00

"Aoleo puiu a intrat in sant, ce ma fac?" striga bunica la telefon, iar bunicul de la celalalt "capat al firului virtual" asculta cu rabdare gandindu-se la closca de gaina a carei pui - boboc de rata intra in apa. Ce sa-i faci, daca bunica a crescut doar fete si acum are doi nepoti .. in vacanta. Si tot acum,lucreaza la apa si curtea e brazdata de santuri de un metru.
"Vino sa mi-l scoti afara (bunciul este unul modern, activ si lucreza, era cam la 5 km de casa)!"
" stai ca a iesit! mai, voi pe unde ati iesit ?"
cel mare raspunde - "pai mam' (asa ii spun bunicii), stii ca acolo este o teava groasa si daca punem o caramida pe ea, putem sa intram si sa iesim". E bine, asadar nepotii nu o lasa sa se plictiseasca pe bunica.

Ieri am intrat pe la tara si intr-o ora am strans ce mai era prin gradina: sfecla, varza (prapadita rau, caci nu a avut apa), frunze de telina , patrunjel de frunze si ceva dovleci de toamna.
Intr-o joaca ne-am umplut 5 plase.
Si am mai scos niste picioci. Planta este una agresiva care tinde sa umple spatiul la dispozitie, noi o avem pe langa gardul dinspre vecini, iar anul trecut tata i-a scos "pe toti" asa ca anul acesta doar vre-o 20 de plante au mai aparut. Nu poti sa scapi de ei, dar nici nu vrei :)
Pe scurt, e o planta care face tuberculi buni de mancat. treaba noastra e doar sa o culegem, in rest se descurca singura, nu are daunatori si nu e pretentioasa. La gust aduce a cartof-gulie. E frageda, o mananc si cruda, coaja subtire o rad ca la cartofii timpurii. Noi acum incercam tot felul de variante, caci e prima data cand ne-am propus sa o gatim.
Azi tuberculii i-am curatat si fiert cam 5 minute. I-am scus, le-am pus sare ulei, patrunjel macinat, ceapa si usturoi tocate si putin cimbru. Piciocii au gust destul de puternic, deci se poate folosi un condiment mai puternic. Recomandarea bucatarului- poate un chilli.
Foarte important contine substanta numita Inulina (NU insulina), se poate consuma si de catre diabetici, iar pe langa astea contine o multime de vitamine, minerale si pe deasupra este si o fibra solubila.

Salata de sfecla rosie

2011-10-20T23:47:00.000+03:00

In familia noastra, iarna, mancam des salata de sfecla. Se prepara relativ usor. Dar aceasta salata este speciala, caci am facut-o cu sfecla din gradina noastra. E primul an cand cultivam si sfecla rosie. Pana nu demult credeam ca oricine (roman) a azit de sau a mancat salata de sfecla. Ca si salata de vinete! Uite ca nu e chiar asa. Verisoara mea, a carei mama a crescut in Oltenia, a mancat prima data salata de sfecla ... la cantina cand a mers la facultate!
Pe langa asta, oamenii din satul nostru nu prea cultiva sfecla... iar vecina mi-a zis ca ea isi mai face cateodata supa de sfecla dar salata.. niciodata. Oare sa nu stie ei cat e de buna salata de sfecla rosie?
Asadar am decis sa scriu reteta.
Spalam sfeclele si le punem necuratate si intregi la fiert in oala, in apa multa caci vor fierbe mult timp. Cand intra usor furculita pana in centru lor, sunt gata. scurgem apa, le lasam sa se raceasca. Le curatam usor de coaja si le dam pe razatoare. Peste ele punem sare, zahar, otet (balsamic), dupa gust. Pe razatoarea mica radem un pic de hrean (depinde de cat de proaspat este, daca pisca prea tare, il lasam putin timp la aer si intensitatea gustului mai scade). Pe o scandura zdrobim niste chimion si il adaugam in salata.
Stiti la ce este foarte eficientasalata de sfecla rosie? La desfundat nasul - hreanul e extraordinar la raceli si iti curata caile respiratorii cum nu o poate face nici un alt medicament! Mie imi dau lacrimile, dar macar stiu ca pot respira!

Prajitura cu nuci si struguri

2011-10-17T22:02:00.001+03:00

Mi-am amintit de aceasta prajitura cand am fost acasa , caci mama o facea destul de des mai demult, cand eram mici, dar la un moment dat a uitat de ea. Nu o mai facuse de ani buni, caci nici bucatarul nostru nu o stia (si ne cunoastem de 9 ani, deja!). Asa ca am rugat-o sa ne faca. Mama mea e perfectionista, ii place sa urmeze retetele. Mai ales la prajituri, nu te joci cu cantitatile foarte mult caci nu mai iese. Cum are multa experienta le stie principial, rapoartele intre ingrediente, dar tot a insistat sa isi gaseasca cartea de bucate din care o facuse. Adica cauta acul in carul cu fan. Pana la urma, la incurajarile noastre (hai ca iti iese si asa), a facut fara reteta. Si a iesit foarte buna, bineinteles!
O foaie, o umplutra si un grilaj deasupra. Cantitatile sunt pentru tava mare! Daca veti sa le scadeti, aplicati regula de 3 simpla!
Aluat:
600 gr faina
300 gr unt
1+1/2 plicuri praf de copt
3 galbenusuri
3 linguri de lapte

Umplutura:
5 oua (separate albus- galbenus)
200 gr zahar
200 gr miez de nuca macinat
500 gr boabe de struguri
Metoda:
Aluatul:
Amesteca faina si untul pana devin un aluat nisipos (se poate si cu robotul de bucatarie), adauga apoi galbenusurile si laptele prin framantare. Aluatul se pune la frigider minim o jumatate de ora (se poate lasa si de azi pe maine). Din 2/3 de aluat se intinde o foaie si o treime se pastreaza pentru un grilaj de deasupra.
Interiorul: se bat albusuri spuma, se adauga zaharul, galbenusurile, nuca si strugurii (in aceasta ordine). Tava se unge cu unt si faina, se pune foaia, umplutura si deasupra daca ai rabdare sa faci grilaj de aluat, iese foarte frumos.
Cuptorul se preincinge si se coace la foc potrivit (180-200 grade) vre-o 45 de minute.
Recomandarea este de a folosi struguri care nu au samburi multi si mari, caci vor deranja!
este excelenta, mie imi aminteste de copilarie :)

"Turn" de cartofi

2011-10-16T22:37:00.000+03:00

E greu sa te lasi de fumat... la fel de greu este sa te lasi de mancat carne.... cred ca de fapt este exterm de greu sa te lasi de un obicei bine inradacinat. Pentru mine cel putin este foarte greu. De aceea am mare respect pentru cei care reusesc sa se lase de fumat, pentru vegetarieni, pentru cei care mananca hrana cruda, caci eu stiu ce greu este sa te abti (chiar daca ai un crez). De ce zic asta? Cine ma cunoaste stie ca nu fumez... nici nu vreau sa ma las de mancat carne (nu sunt o carnivora, dar mi se mai face si pofta). Ei bine... de aia zic, caci am exagerat ieri seara ca slaninuta. Asa cu o pofta am mancat incat nici nu stiu cat... Azi dimineata am aflat : prea mult pentru ficatul meu, care isi manifesta protestul la mine prin urticarie. Mi-am umplut o mana de bubite! :)
Nu sunt bune extremele! deloc! Aveti grija . Caci si voua vi se poate intampla. Si nu numai de slanina este vorba.
Turnul de cartofi a fost o joaca- un experiment inceput in primavara "plantat" in gradina urbana a parintilor mei de Rusalii (cam tarziu) si recoltat acum.
Tema: sa folosim " gunoiul" produs de noi si sa il transformam in ceva util. Asa ca in loc sa ne aruncam cauciucurile pe o groapa de gunoi a orasului si sa zaca acolo sute de ani pana se vor descompune, le-am folosit ca recipiente pentru a cultiva cartofi. Cu ocazia aceasta, am vrut sa demonstram si faptul ca pamantul nu este "rau" acolo unde le-am pus, caci se pot creste legume aproape oriunde.
Ideea am luat-o de la un domn gradinar extrem de simpatic- ai mai jos linkul despre cum se face. daca nu stii franceza, nu-i nimic, imaginile vorbesc singure.

click aici pentru: turn de cartofi- plantare

click aici pentru turn de cartofi- recolta

Ce vreau sa subliniez: pentru a creste acesti cartofi a fost nevoie de vre-o 2-3 ore in primavara pana am umplut cauciucurile cu pamant bun (luat din compostul din gradina) si am pus cativa cartofi incoltiti din pivnita si inca vre-o ora toamna pentru a-i recolta. Intre timp, au mai fost udati ocazional de catre parintii mei cand a fost seceta. N-am arat, n-am greblat, n-am scos buruieni (caci humusul folosit nu avea seminte de buruiana), n-am cules colordo de pe ei, nu i-am stropit, nu i-am sapat, i-am lasat in plata lor sa se faca. Noi i-am plantat cam tarziu si nu am apucat sa punem decat inca un rand de cauciucuri, planta urma sa dezvolte radacini si sa faca tuberculi, odata ingropata in pamant nou.

Am ales un loc in gradina

Am folosit cartofi incoltiti care urmau sa fie aruncati pe complost

I-am ingropat in pamant bun (compost matur)

Candva prin vara, crescusera bine, inainte de a le adauga al doilea cauciuc peste

La recolta

Pamantul ramas l-am nivelat cu grebla, si l-am acoperit cu frunze (mulci) iar l aprimavara va fi bun de semanat.

Mica recolta

La surechi (magyarul szuret) sau cum se face vinul de casa

2011-10-09T22:41:00.001+03:00

" Acolo ce-i? " intreaba puiu venit de afara cu bujori in obrajori, cu o foame de lup. "E carnita". ii raspund. "pune una aici", imi spune cu un ton poruncitor si imi arata farfuria din fata lui, in care astepta aburinda o supa de carne. Asa ca azi la pranz puiu a mancat alternat 2 linguri de supa cu galuste , una de snitel de cotlet de porc. Asa mananca muncitorii din vie :). Si-apoi a dormit 3 ore.
Gata cu seceta! In sfarsit ploaie! Nici vacile nu prea mai dadeau lapte caci veneau flamande de pe pasune. Totul era uscat. Acum, ca ne-am decis sa culegem strugurii, a plouat toata ziua. Ei, dar nu-i bai, caci a fost dintr-aia subtire, mocaneasca, si ieri cand i-am cules ne-a mai scutit.

Storsul strugurilor se face cu vreme si cu rabdare. I-am cules, i-am dat prin zdrobitor cu o zi inainte, si i-am lasat sa stea peste noapte caci mai iese zeama din ei. Puiu a cules cot la cot cu noi. Noi puneam in cos, el culegea si baga in gura. Si-a facut plinul de struguri!

Azi, la fel de harnic, cand i-am pus in saitau (storcator), statea constiincios cu cana sa curga mustul. A baut de-a facut broaste in burta!
La tara avem doua soiuri de struguri pentru vin - unii s-au copt foaret bine si au fost atat de dulci incat n-a mai trebuit sa adaugam zahar. Stii cum face tata proba zaharului? Cu un ou nefiert - atat zahar se pune, pana pluteste oul. Tata face vin in fiecare an, de cand ma stiu. Si ii iese destul de bun!

Pe must l-am pus in damigene la fermentat cu dop cu furtun, al carui capat sta intr-un recipient cu apa -asa poate iesi gazul produs, dar nu intra nimic din extrerior. Peste vre-o luna- doua, cand nu mai scoate bule, se trage intr-alta damigeana.

Experimente

2011-10-07T00:02:00.001+03:00

Bucatarul nostru a fost mai distrat in ultimul timp si s-a apucat de ceva experimente.... dintre care unele mai reusite, altele mai putin reusite.
Iar cum aici nu vorbim despre cum nu se face o mancare, va voi povesti de rosiile uscate din tomna aceasta. Adevarul este ca la un moment dat, dupa ce weekend upa weekend consttam ca iar avem rosii pentru bulion si trebuiau fierte, catre sfarsitul verii ni s-a cam acrit de aceasta activitate si ultima tura de rosii in exces am pus-o la uscat. Cum? Taiate in 2, o idee sarate, puse pe tavi, la soare . Era soare puternic inca la inceputul lui septembrie. Seara le aduceam in casa , sa nu prinda umezeala peste noapte. Si asa au stat cam 2-3 zile in soare dupa care a venit ploaia si a trebuit sa le bagam la cuptor (la foc mic, cu usa de la aragaz semideschisa). Apoi le-a bagat la congelator caci a doua zi plecam in vacanta si nic ulei de masline nu aveam. Altfel, le-am fi pus in borcane cu ulei de masline. Din aceasta aventura au iesit niste rosii delicioase, noi le-am mancat cu paste si au un gust mult mai intens, mai concentrat.
Un alt experiment care iar s-a intrerupt de plecarea noastra este painea cu maia. La capitolul acesta ... mai trebuie sa studiem si sa incercam (noi.. cum sa il ambitionam pe bucatarul nostru), iar el, cum sa o faca mai reusita. Painea cu maia ne placea proaspata.. dar deja a doua zi era prea tare pentru puiu.
Oricum, fara numeroase rateuri, nu mai invatam nimic nou.
Uite in schimb ce frumos arata painea (cu drojdie e bere) pe care a facut-o ieri bucatarul nostru- e cu fundul in sus si se vede pe fund foaia de varza pe care o pune de obicei in forma de copt.

Jucarii de weekend

2011-10-03T22:58:00.000+03:00

Am petrecut inca un sfarsit de saptamana linistit la tara. Impreuna cu puiu ne-am confectionat o prajina cu care am cules ceva pere, am dat dupa nuci .... mai mult dupa frunze caci inca nu am gasit tehnica culesul nucilor. De bine , de rau am strans totusi 2 galeti - ne-au ajutat graurii si ciorile. In schimb bucatarul nostru a experimentat pe viu ce inseamna ca nucul e casant, adica a tras prea tare de o creanga si s-a rupt- ditamai craca, inca de la trunchi. Fiecare dintre noi stie macar o persoana care a cazut din nuc, asa este? Si de cele mai multe ori s-a rupt craca sub el. De aceea am insistat sa nu se urce in copac. Nimeni.
Eu m-am jucat cu pliculetele de seminte. E primul an cand imi iau din gradina seminte pentru la anul. De obicei le luam de pe la vecini, din magazine, etc. Dar e mai important sa le am pe ale mele, de la plante care deja au crescut in solul meu, sunt adaptate la conditiile din gradina mea, sunt crescute fara chimicale si stiu ca la anul vor fi mai bune. Iti dai seama ca in acea samanta sta stransa o gramada de informatie adunata din generatie in generatie (an de an)! Este fascinant cand ma gandesc ca atunci cand o fata mergea la casa ei si se intemeia o noua familie, semintele faceau parte din zestrea ei, la fel si plamadeala. Ea trebuia sa aiba grija de seminte in fiecare an, sa le cultive si toamna sa stranga iarasi altele pentru anul urmator.
Sigur, se gasesc in comert destule seminte. Dar plantele sunt foarte putin variate :trei feluri de rosii, vre-o 2 de patrunjel, 2 de morcovi si pot continua.... Industria semintelor nu a lasat natura sa isi faca treaba singura, iar cele mai puternice plante sa creasca (de unde noi am fi putut lua semintele cele mai bune). Selectia s-a facut dupa criterii e genul "sa creasca repede, sa dea productie mare.. " nu conteaza ca va trebui sa suporti viata plantei firave cu chimicale.
Dintr-un dovleac pe care l-am tinut pentru seminte i-am facut lui puiu doua jucarii : Bobi si Tita.
Eu m-am distrat sculptandu-i, iar seara am pus lumanari si puiu a observat cu incantare umbrele pe perete.
Tati in schimb a facut niste barcute cu vela din jumatate de coaja de nuca, un chibrit si o frunza.

Revenire

2011-09-30T00:05:00.005+03:00

Credeam ca o data acomodat cu gradinita, am rezolvat cu acest subiect... pana la scoala. Da de unde! A fost vacanta, o luam de la capat. Iarasi plans de parca vine sfarsitul lumii, si agatat de gatul mamei ca o maimutica, de trebuie cu toata forta sa il zmulg de acolo. Luni, a fost cum a fost.. putina maraiala, marti a inceput sa planga cand a vazut cladirea.. miercuri, inca din parcare.. iar azi a inceput cand am plecat de acasa... oare maine va incepe de cum se trezeste? vroiam sa vad semne ca e din ce in ce mai bine... dar intr-adeadevar cele 21 de zile in care se invata un obicei nou , sunt 21 de zile, nu 5, nu 10... asa ca asteptam cu nerabdare sa mai treaca 2 saptamani.

Am fost saptamanile trecute in vacanta. A fost ca o tabara pentru adulti. Am invatat multe de la oamenii cu care ne-am intalnit, si nu i-am cunoscut pe nicicare inainte. Foarte interesant cum am putut sa ne deconectam la doar 90 km de cluj, intre dealurile de langa Beclean. Fara semnal, in compania unor magarusi cu personalitate, a celor doua vaci din ciurda satului care sareau gardul pe mosia gazdei noastre mai bine decat caii de concurs si a cainilor "inutili" dar simpatici care latrau toata noaptea si ziua, cand venea cineva - nu conta ca era stapanul. eu zic ca asa salutau ei.
Am fost la un curs de design de permacultura (permaculture design course) si ma felicit ca am luat decizia de a merge, fara prejudecati sau complexe. Ulterior, cunoscutii si-au tot dat cu parerea despre ce este aceea "permacultura". Poate ca are o definitie printr-o carte, dar eu nici acum, dupa 2 saptamani de vorbit despre permacultura, traind in ea si aplicand unele metode, nu vreau sa o definesc. Daca as defini-o sigur as limita-o. Daca esti curios, gasesti informatie de calitate despre ea pe internet. Atentie insa la barfe si vorbe superficiale, e mai usor sa le crezi, dar vei ramane in paguba.
Informatia pe care am primit-o a fost surprinzator de vasta. Noi am plecat de la niste intrebari simple: cum se poate cultiva pamantul in mod natural, iar amprenta noastra nu numai sa nu dauneze solului, ci chiar sa aucem ceva bun naturii. Dar toate se leaga. Noi nu suntem doar cultivatori, noi locuim (si putem locui in case sanatoase facute cu resurse locale si materiale naturale), noi traim in comunitati (unde te poti ajuta unii pe altii), noi consumam resursele Pamantului (si putem sa constientizam ce facem de fapt). Acum inteleg ce vroia sa spuna domnul Masanobu Fukuoka cu titlul cartii sale - " revolutia unui spic". Da, si de la un spic se poate porni schimbarea. Lucruri marunte, facute regulat, de tot mai multi oameni avand in timp efect tot mai mare.

Povestea marului

2011-09-25T23:36:00.001+03:00

"A fost odata in vremuri demult uitate, la poalelele unui munte inalt, pe malul unui rau involburat o padure foarte foarte batrana. Si in inima padurii traia un urs. Acest urs, nu era unul ca toti ceilalti ursi, ci acest urs a umblat mult ca sa gaseasca locul special de pe malul raului. Caci era un urs de vita nobila, venit din nord si care intr-o zi a hotarat sa caute cel mai bun fruct de pe lumea aceasta. Si cum acest urs era si foarte ambitios, consecvent in hotararile sale i-a luat mai mult de 50 ani sa cutreiere muntii si dealurile, mergand din padure in padure pana a gustat fructul fructelor. Iar in acesta padure, unde ursul nostru a hotarat sa se opreasca cresteau pomi mari de 50 metri inalti si faceau cele mai bune mere pe care le gustase el vre-odata. Asa ca ursul a inceput sa se hraneasca cu aceste mere si nu mai putea sa se sature de bune ce erau. Anii au trecut si ursul a tot cutreierat in susul si in josul raului, alegand si mancand cele mai bune mere. In timp, vestea ca ursul calator si-a gasit fructul cautat s-a raspandit si alti ursi au aparut in padure. Astfel ca intre acesti meri si acesti ursi s-a creeat o legatura stransa. Au evoluat impreuna: ursii au ales cele mai bune mere pe care le-au digerat si samnata lor a fost "replantata" prin intermediul fecalelor, iar merii au devenit tot mai dulci, si mai buni, pe placul ursilor."
Se zice ca fiecare planta de pe lume acesta este originara de undeva. Stiinta se pare ca poate determina de cat de departe in timp vine informatia genetica a plantei respective. Mi-a placut povestea marului, pe care am aflat-o din intamplare in calatoria noastra . o fi un sambure de adevar in ea. Se petrece in Kazakhstan si mi s-a parut fascinanta cum ursii au facut o selectie e seminte.
Un film si o carte interesante pe tema aceasta : " The botany of desire"
trailer film

Acasa

2011-09-07T20:25:00.001+03:00

Te simti "acasa" in locul unde traiesti?
Voi vorbi pentru cei care nu locuiesc in orasul in care s-au nascut si au copilarit, sau aproape de parinti (socrii). sigur, si acestia vor intelege, dar o parte din cei "stramutati" vor simti mai bine.
Intotdeauna credeam ca acasa este acolo unde sunt cei dragi, dar simt ca acel "acasa" e mai mult. Nu doar prezenta fizica a lui puiu sau a sotului meu drag poate defini acasa al meu. Si nici faptul ca am putea sa ne cheltuim toate veniturile pe urmatorii 5 ani ca sa ne "imbunatatim vizual" actuala locuinta, caci gura babei de sub mine care ma pazeste dimineata la usa sa imi zica sa nu mai umblu cu tocuri prin casa, ci sa ma incalt cand ies (mai vedem noi) nu o poti inchide...
Ce este de fapt acel "acasa" pentru tine? Inca nu il pot defini. Normal ca daca nu stiu ce e, poate ca nici nu imi dau seama cand il gasesc.
A propos, am avut o intamplare interesanta astazi. Am fost intr-un magazin MARE caci altfel nu puteam face rost de ce aveam nevoie si cand am intrat o pereche de baieti care intind fluturase mi-au oferit unul. Trecand in graba, pasiva, am refuzat.. cu un zambet (macar atat le dau daca nu ii scap de mormanul din mana). Dupa jumatate de ora, cand sa ies, uitasem de ei complet, celalalt baiat imi intinde si am tendinta sa fac acelasi lucru, dar urechea aude totusi cuvintele rostite("campanie de strangere de fonduri pentru....) etc. Am continuat sa merg, am procesat informatia si dupa doar cativa pasi mi-am dat seama si m-am intors. Deci cat mi-a trebuit? Muuult. Cine stie cate lucruri am refuzat neavand rabdare sa vad de fapt ce se ofera. Am devenit distanta, grabita cu gandurile mele?
Am intrebat cativa cunoscuti care stiam ca nu sunt de loc din cluj daca se simt acasa. si ... marea mea surpriza majoritatea au spus ca nu. Bun, deci nu sunt doar eu.
O voce mica indepartata din strafunduri imi spune ca poate nu caut unde trebuie... sau poate nu caut ce trebuie....si ca voi gasi doar in interiorul meu adevaratul "acasa". E sigur o idee de prin ceva carte...
Te mai intreb o data. Tu, acolo unde ai ajuns te simti acasa? De ce? Ce e "acasa" pentru tine?

"Zacuzsa" cu ce este

2011-09-04T23:00:00.002+03:00

Inca un weekend plin! Ne-am dus la tara fara un plan prestabilit. vom vedea ce este de facut. De multe ori, ne uitam la vecini, sa vedem, au plantat .. rosiile, sau au scos... ceapa. Caci datele ei le stiu. Au observat natura in acel loc de ani buni, de ce sa nu le folosim experienta? De data aceasta a fost timpul cartofilor. I-am scos si ne-am minunat de puterea de multiplicare a naturii. Dai o unitate si primesti de douazeci de ori mai mult. Aceasta e legea naturii. Intai dai, si iar dai si iar dai, incepi sa primesti cate putin, dar continui sa dai sa dai, primesti mai mult, dai mai putin, iar catre toamna primesti, primesti, primesti. Pot sa spun ca am scos cartofi frumosi si s-a meritat sa tot culegem sistematic colorado de pe ei.
Ce au mai facut vecinii? pai tanti A. a pus zacusca, bulion, gemuri. Am pus si noi un fel de "zacusca" cu ce am avut in gradina : respectiv ardei, gogosari, suc de rosii facut ca pentru bulion si ceapa. Inca nu e gata... un experiment momentan congelat mai mult crud decat fiert.
Alti vecini si-au adus lemne pentru iarna si ce-a fost frumos este ca inca trei familii (barbatii) i-au ajutat sa le grape si sa le duca in curte (nu vecinii chiar gard-in-gard,caci cu aceeia intotdeauna te mai ciondranesti, ci cei de la cateva case mai incolo). la randul lor, vor fi ajutati cand le vin lemnele. si imi amintesc de aceasta practica de cand eram mica si se mergea la cules de vie sau de alte bunuri din hotar, intr-o zi la unii, intr-alta la altii. nu te plictisesti si gati mai repede. Practica sanatoasa. pot sa zic ca am simtit ce poate inseamna o comunitate.
dar cel ai placut moment a fost pentru bucatarul nostru care a experimentat pentru prima data dormitul la amiaza sub nuc. Mama imi povestea despre bunica ei (prima stapana a casei), care dupa ce manca de pranz le lasa pe toate, isi lua patura si se trantea o jumate de ora in fundu' gradinii sub nuc. Oricat de cald ar fi, o briza mica tot este , umbra e umbra si zgomotul de fond (gaini, cocosi, porci sigrauri) sa zicem ca merge.

Fusilli cu rosii crude

2011-09-01T22:46:00.001+03:00

In ultima vreme, cautand pe net dupa diverse ma tot intalnesc de aceasta notiune : Raw Food
Din cate am inteles, "Raw foodism"este un obicei de a avea in dieta zilnica preponderent alimente crude, neprocesate, negatite si cat mai organice.
M-am gandit cum s-ar putea aplica asta in viata noastra nu dintr-o data, incetuc, incetuc si am inceput sa-mi pun intrebari: ce legume as putea manca si crude (renuntand sa le mai gatesc)? si cum se poate face asta fara sa mananc toata ziua salate de cruditati. Si ce e cel mai important, sa manance si puiu, deci sa fie extrem de gustos, sa curga p egat in jos si sa nu trebuiasca mestecat timp indelungat.
uite o solutie:
paste cu suc de rosii proaspete, nefiert.
Am fiert fusilli din grau dur. Am taiat marunt cateva rosii coapte bine (erau cam moi sa se mai poata manca ca atare) si le-am dat prin sita (caci cojile le tot alege puiu, si nu mai terminam de mancat), am ras o ceapa mica pe razatoarea fina si le-am amestecat. Am pus sare (ar mai fi mers busuioc, dar s-au mancat inainte de ce sa pot merge pe balcon dupa el).
Mancarea a fost mai lichida decat cu un sos cu faina, dar spiralele de la paste au supt din zeama de rosii si au avut un gust excelent. Eu le-am mancat cu lingura, puiu n-a vrut caci e in perioada cand spune ca el e "maae" si s-a incapatanat sa le intepe cu furculita.
A fost o reusita!

O zi frumoasa de august

2011-08-29T23:34:00.003+03:00

Am avut o zi plina! Si lunga, ca atunci cand ma trezesc in zori. Ne bucuram iar de prezenta lui puiu pentru o saptamana, l-am adus de la bunici sa-si aminteasca de noi, sa ne mai jucam impreuna. acum simt ca suntem iar o familie. N-am facut nimic in plus cand "am avut mai mult timp", puiu fiind plecat. Dincontra, parca prezenta lui ma motiveza si devin mai energica, mai organizata si astfel mai eficienta in rezolvarea treburilor zilnice. Am fost cu el prin parcuri, am cutreierat cartierul, ne-am dragostit, l-am carat pe sus, in brate, in gat; am mers ca soldatii, apoi pe varfuri, apoi pe calcaie, iarasi "biatze". Ne-am fugarit cu mingea si ne-am ingropat picioarele in nisip. Am cautat comori, am mers cu trenul si am facut un sandwich de paine cu unt si struguri albi pe care l-am papat cu pofta (asa a fost comanda de la puiu).
Trecand printr-un parculet, dam peste un grup de copii mari , cum le zice puiu, de vre-o 13-14 ani as zice care ghici despre ce conversau? despre droguri. Cat costa, cum se numesc, cine a fumat nu stiu ce (respectivul nu era de fata). Conversatii puerile, se vedea ca nu sunt informati dar totusi subiectul era incitant. Nu am poposit prea mult, am schimbat parculetul si dupa o jumatate de ora au venit si ei. De data aceasta au jucat un fel de ratele si vanatorii, mai prosteasca. ce-o fi in capul lor? dar al parintilor?
De cate ori ma preocupa ceva cu adevarat ... si imi pun intrebari, gasesc eventuale raspunsuri.
-in legatura cu ce am scris mai sus, uite un articol foarte interesant. Va recomand sa cititi, macar ultimele 6 paragrafe ale articolului
http://www.terrana-ecovillage.ro/?p=150

Pasta de ardei

2011-08-29T07:18:00.001+03:00

E perioada pusului pe iarna. Vreau nu vreau, in ultimele weekenduri am cam facut gemuri, bulion, am pus dovlecei si fasole la congelator. Si uite ca ieri am facut pasta de ardei si gogosari. Extrem de simpla!
Am spalat ardeii si gogosarii, i-am curatat, inlaturand mijlocul cu seminte si coada (bunica nu arunca acesta parte a ardeiului, ci o folosea ulterior prin supe - mai dadea un pic de gust). Am pus pe rand ardeii in robotul de bucatarie si i-am tocat fin (am incercat difetite discuri, dar pana la urma cutitul a fost cel mai eficient) si le-am adaugat 6o grame (3 linguri) de sare mare de muraturi pentru 1 kg de pulpa tocata rezultata. Le-am amestecat bine si am lasat sa se topeasca sarea. Dupa 15 minute am umplt borcanase sterilizate si le-am strans bine capacul. Folosim pasta in ciobe, mancaruri cu legume, si trebuie sa avem grija cand o folosim sa nu mai saram restul mancarii.

Supa de broccoli

2011-08-26T09:05:00.002+03:00

Am semanat asta primavara intr-o joaca seminte de broccoli (din plic) intr-un ghiveci- jardiniera. Il tineam in bucatarie pe geam. Au crescut ceva plantute, firave, dese, iar prin mai le-am replantat in gradina de la tara. Nu le dadeam foarte mari sanse, caci erau cam prapadite rasadurile. Au avut noroc, fiindca a plouat bine saptamanile dupa ce le-am plantat si au crescut vazand cu ochii astfel ca am ajuns sa avem broccoli de mancat in gradina! Cine s-ar fi gandit!
Uite o reteta simpla de supa vegetariana. Prima data, eu am facut-o, dar a doua oara, cand a facut-o bucatarul nostru a iesit mai gustoasa, asa ca va voi spune reteta lui. A calit o ceapa taiata marunt si vre-o 4 morcovi medii taiati rondele. A pus apa, broccoli taiat bucati, vre-o 4 cartofi medii facuti cuburele, sare si patrunjel frunze. Au fiert si au fost delicioase. Broccoli i-a dat un gust puternic care aduce a conopida.
Am vazut si prin piata pe la nane ca au inceput sa cultive broccoli- evident daca au crescut la noi in gradina, cresc si in gradina lor. Mama mea le-a facut si ea nepotilor supa cu broccoli, dar ea a strecurat-o, caci puii sunt mofturosi dupa atata alint la bunici si nu mai mananca legumele bucati din supa. In schimb, le-a fiert taitei in zeama de la supa (cred ca avea si putina carnita de pui - "caci cum altfel sa iasa supa buna?")

Un gand

2011-08-23T21:54:00.002+03:00

N-am scris pe blog in ultimele zile, caci am fost putin cam revoltata si nu vroiam sa transmit acest mesaj, dealtfel si ultima postare am sters-o caci nu eram impacata cu ea.
E in regula ca din cand in cand sa ne mai pierdem, sa nu mai avem rabdare, sa nu mai gasim partile bune din orice, sa ni se mai inece corabiile, sau pur si simplu sa ne fie lene si sa intram in acea stare colectiva de a nu face nimic. da, eu zic ca e in regula, atata timp cat starea e temporara si avem puterea de a ne lasa tras din ea (poate chiar sa ne scotem singuri). asa suntem noi oamenii (neprelucrati) capriciosi, egocentrici, mofturosi, credem ca ni se cuvin multe, asteptam sa primim : "pica para malaiata in gura lui natafleata".
Da, bucatarul nostru inca mai gateste, si inca foarte bine. poate maine scriu reteta de supa cu brocoli, dar azi am altceva mai important de transmis. Vreau sa va vorbesc despre diferenta intre valoare si bani.
Am avut o mica diferenta de opinii cu un coleg. Am cumparat o paine facuta in casa (cu maia) si cateva borcanase cu bunataturi de la un artizan pe care il respect foarte mult pentru ceea ce face. nu-l cunoastem, l-am gasit pe net . Le-am savurat si ne-am simtit bine la birou, dupa o zi de munca. A doua zi, colegul meu se gandeste el ca totusi, "au fost cam scumpe". Nu m-as fi gandit la asa ceva, caci nu se pot compara cu ce gasesti in comert. In primul rand, ca nu gasesti in comert asa ceva. Eu nu il contrazic (daca faci asta din prima pierzi din start cu argumentele tale), doar ii spun ca dintr-o paine de casa de un 1 kg te saturi cu mult mai bine decat dintr-una de magazin de 1 kg.
Apoi am stat si m-am gandit pe ce dam banii noi, oamenii. Ce nu ni se pare scump? Pe o piatra frumoasa in baie. Nu te ia nimeni de fraier daca dai de 10 ori pretul pentru un metru patrat de piatra fata de cea mai ieftina gresie din comert, poate chiar te invidiaza. Dar se uita ciudat la tine daca ii zici ca ai mancat o paine de casa -APARENT-dublu la pret decat una de la magazinul din colt. Oare ce imi aduce piatra din baie si ce imi aduce painea de casa?
Piatra e pentru altii, pe cand painea e doar pentru mine. sa iti explic mai mult? " altii " (prietenii, vecinii, familia, etc) vor admira piatra 5 minute, imi vor admira oglinda mare (tot la ei se vor gandi- ca ei nu au, sau "vai ce cos mi-a iesit"),vor merge acasa, vor mai vorbi in cel mai bun caz inca 5 minute despre baia mea si-apoi vor uita cu desavarsire. Aceasta e valoarea pe care noi dam bani. si inca multi. evident, piatra din baie e doar un exemplu, caci mai sunt, telefoane, masini, ooo.... cate si mai cate! Painea e pentru mine, pentru sanatatea mea, de dragul fiului meu, sa manance ce e mai bun pe lumea aceasta. Oare cati bani valoreaza sanatatea mea si a familiei mele?
O putem cuantifica in bani?
Eu sunt recunoascatoare noului prieten care mi-a trimis din bunataturile pe care le face cu drag pentru el si familia lui si ca s-a gandit sa faca si pentru noi. Ai mai auzit de dulceata de lapte? cand ai mancat ultima oara o paine cu maia (plamadeala,fara drojdie din comert)? stii ca mustarul din comert are un EEEEE extrem de toxic si ca domnul Iulian ne-a trimis un borcan de mustar extrem de bun si fara chimicale? Aceasta este valoarea pe care am primit-o de la poalele muntilor retezat.
http://turtitafermecata.blogspot.com/p/bunataturi-taranesti-de-vanzare.html

Dulceata de merisor (folyminc)

2011-08-17T23:19:00.001+03:00

De merisor am aflat prima data de la familia bucatarului nostru. Ei au obiceiul sa serveasca putina dulceata de merisor langa snitele. Ciudat, nu? Dar totusi dulceata de merisor este acrisoara si merge perfect langa snitele .
Nana de la care am cumparat fructele de merisor a spus ca e "antibiotic natural", ca vindeca foarte bine infectiile. Mi-a spus ca se poate face sirop si dulceata.
Dulceata am facut-o astfel : 1/2 kg de fructe (spalate initial si alese de uscaturi, dar nu foarte riguros) le-am pus intr-o oala cu capac la foc incet pana s-au incalzit. Atunci au inceput sa se inmoaie si sa lase zeama si in continuare au fiert la foc mic fara capac. Fiind putine fructe, cred ca le-am fiert cam jumatate de ora buna. La sfarsit le-am pus zahar cam 200-300 grame (nu stiu exact caci nu imi place sa masor, am pus cu punga la ochi, pana mi-a placut la gust). Facand cantitate mica de fructe, nu apauca sa se stice in borcan daca nu pun cumva destul zahar.A mai fiert pana s-a topit zaharul si dulceata a facut spume deasupra.
Am pus dulceata calda in 2 borcane, le-am acoperit cu capac si le-am imbracat cu o patura ca sa se raceasca incet.
Anul trecut am primit de la mama bucatarului nostru dulceata de merisor si puiu toata iarna a mancat cu pofta. De-abia astept sa ii dau iarasi, sigur se va bucura! Are un stil de a exclama cand ii place ceva : MMMMMM... BUN!! Adevaru-i ca ne cam lipseste puiu... iarasi e la bunici. ...

La cules de ciuperci

2011-08-16T23:07:00.003+03:00

Oau! ce weekend! cate am sa va povestesc!
ai observat ca daca pleci de acasa in weekend, acesta pare mai lung? si cu cat faci mai multe lucruri si cu cat mergi in mai multe locuri, esti cu mai multa energie cand te intorci, fata de atunci cand il petreci acasa? "ce ai facut in weekend", o intreb pe o prietena? "nimic.. am zacut" imi spune luni (marti) dimineata cu ochii umflati si cu o moaca posomorata caci iara a trecut weekendul si "nu a apucat sa faca nimic". de aia nu a facut nimic, fiindca nu si-a prous sa faca un anumit lucru.
noi am fost de sf. Marie in tara maramuresului, la munte, la Borsa. intotdeauna ma incanta zona. e asa un amestec de traditii si "cultura vestica". de fapt nici nu stiu daca am fost in borsa sau in italia.. caci erau mai multe masini cu numar de italia, decat cu numar de MM. ale cui sa fie? ale italienilor din borsa .. sau borsenilor din italia? oameni din loc dar fara loc, oameni cu case mari, noi, goooale iar pamant al nimanui.
mergeam la plimbare pe ulita, se opreste unu' cu masina si ma intreaba cu accent italian: "nu stiti due ragazi... bla bla" "nu stim ca nu sintem din zona"... la care imi raspunde cu un accent neaos "a, nu sinteti din zona" (se pare ca daca nu se concentreaza, ii iese si graiul de maramu').

bucatarul nostru iubeste sa mearga la cules de ciuperci. A facut asta de cand era mic, impreuna cu parintii. ei culeg doar cateva feluri pe care le cunosc foarte bine. au un motto : "daca nu esti absolut sigur, nu culegi ciuperca. cel mai mult ii place gustul de ciuperci de padure, el spune ca daca compari cipercile de padure cu champignoanele de crescatorie e ca si cand compari rosiile de gradina crescute la soare cu cele turcesti crescute in sere si super chimicalizate. cam asa de mare este diferenta .
de data aceasta au gasit hribe, galbiori, si inca cateva la care nu le-am gasit traducere in romaneste huszárgomba si mogyoróalja, (cine stie sa le traduca?)
culesul de ciuperci este o excursie placuta, mergem incet, nu avem un traseu si un timp limita pentru parcurs, potem sa ne oprim si sa luam o gustarica dintr-o poienita, incalziti la soarele de dimineata.
ciupercile culese trebuie gatite in aceeasi zi, caci se strica foarte repede (noi le-am lasat pana a doua zi si o parte le-am aruncat caci s-au stricat).

cum le-a gatit:
le-a pus intr-un vailing cu apa rece si le-a spalat (pot avea viermi, melci si alte vietati mici, si acestia ies daca le tii putin in apa rece). Le-a curatat si le-a taiat. huszárgomba si mogyoróalja le-a oparit 3 minute in apa clocotita caci acestea lasa o zeama maro. Le-a scurs. Intr-o tigaie cu capac, a calit o ceapa taiata, a adaugat toate ciupercile (inclusiv hribele care erau crude) si sare. Ele au lasat multa apa si s-au facut inabusit. A pus patrunjel si le-a facut o slobozala ( se amesteca intr-o cana 2 linguri de smantana cu una de faina pana e omogen si se umple cana cu apa, iarasi se amesteca si se varsa peste ciuperci). Am fiert paste pentru garnitura, dar mia bine mergea cu o mamaliga!
Nu te sfatuiesc sa incepi sa culegi ciuperci fara sa fii insotit de cineva experimentat. Este o responsabilitate, dar merita, mai ales ca sunt asa de bune!

Pasta de dovlecel

2011-08-10T22:55:00.003+03:00

Auzisem de ceva vreme ca se poate face o pasta de dovlecel cum faci salata de vinete care se intinde pe paine. Ieri am zis ca incerc. A fost un adevarat spectacol! Dar hai sa va povestesc toata tarasenia!
Eram doar eu in bucatarie (cea cu vorba, nu cu fapta) si am decis ca va fi victoria mea de data aceasta. Deja imi imaginam cum strang laudele de la bucatarul nostru! Reteta nu aveam, dar de imaginatie nu duc lipsa.
Am ras doi dovlecei pe razatoarea mica, i-am sarat si i-am lasat sa se faca in sucul propriu la foc mic in tigaie cu capac pana s-au fiert bine. Cand s-au racit putin, i-am tot strecurat pana a curs in mare parte zeama de pe ei (cred ca mai bine de jumatate din volum). I-am pus in castron si am adaugat vre-o 2 linguri de smantana. i-am gustat si eram incantata. Sunt buni!
"Ceapa le-ai pus?" vine bucatarul nostru si stramba din nas cand ii dau sa guste. "Nu.. " "dar hai gusta, si-apoi zi daca le trebuie ceapa". Gusta. "Pai eu le-as pune ceapa". OK., m-am dezumflat, trebuie sa imi reiau locul - ca ajutor de bucatar si initiator de retete noi. Am cedat locul bucatarului sef.
In final bucatarul nostru le-a mai adaugat: o lingurita de mustar, o ceapa mica tocata fin, 7 boabe de coriandru date prin mojar, putin patrunjel proaspat tocat, putin ulei, sare si piper. Au fost mult mai bune dupa ce le-a "dres" . Recomandarea lui este sa nu puneti deloc smantana.
In fine, mi-am mai revenit dupa ce am primit si putina recunoastere cum ca fara mine nu am experimenta atata in domeniul gatitului, si nici voi nu v-ati bucura de ceea ce gatim noi (sau de cum scriu?)
De fapt nici nu stiu daca cititorii acestui blog folosesc retetele, sau doar le place cum scriu???.. Sau amandoua?

O plimbare pe Mures in sus- deznodamant

2011-08-10T22:38:00.002+03:00

Am primit reclamatii ca postarea anterioara s-a terminat cam brusc... si nu era evident ca mai urmeaza ceva.
Intotdeauna ceva mai urmeaza : concluziile.
Va ziceam ca am invatat ceva de la grofii de pe valea Muresului si anume cum sa imi asez casa : in cel mai frumos loc posibil de pe proprietatea mea, sa am vizibilitate maxima, poate spre dealuri si drum la cativa kilometri departare (ca la Ozd), poate spre Valea Muresului (ca la Uioara). Am mai invatat ca e frumos la tara si ca nu devii "taran" (in sensul peiorativ) daca locuiesti la tara. De fapt, cu niste imprejurimi ca pe valea Muresului, oricat de stresata as fi cand m-as intoarce acasa, simplul fapt ca as locui acolo m-ar calma si m-ar binedispune.
La intoarcere ne-am mai oprit la o alta casa de grofi din Bichis, la randul ei cu o priveliste deosebita. De data acesta casa e folosita, parea ceva institutie (primarie, scoala?) si fusese de curand festita (vopsita) pe o parte cu verde.. arata ca si casa cu doua fete. Amplasarea era interesanta, perpendiculara pe panta

Cam aceasta a fost micuta noastra plimbarica

O plimbare pe Mures in sus - episodul II

2011-08-09T20:46:00.005+03:00

Oare ce-a fost in capul Grofului ( de fapt brigadierul lui Rákoczi Ferenc al II-lea - pe nume Pekri Lőrinc) sa isi faca casa intr-un sat la capat de drum? Din Ozd drumul nu mai merge nicaieri , decat pe dealuri, la hotar. A fost usor sa ne dam seama ca este un sat maghiar. Cum ne-am dat jos din masina , un copil de vre-o 7 ani venea catre noi si tara dupa el o plasa cu o sticla in ea (pesemne fusese dupa lapte). Cand a ajuns in dreptul nostru ne-a trantit un "csokom"(csokolom), adica un fel de "sarna". Soarele era spre apus si dadea catre castel o lumina calda rosiatica. Am urcat drumul pana la poarta incintei unde scria bine ai venit pe maghiara si pe engleza :), dar accesul interzis si pe romaneste :)). M-am distrat copios. Portile erau deschise larg dar ne era frica de eventualitatea existentei unor caini care apara proprietatea.

La cateva case mai incolo ne-am imprietenit cu o babuta care ne-a explicat ca nu sunt caini decat "jos, la barbatii din vale". Am zis, bine, ma risc. Ne-am luat inima in dinti si tiptil-tiptil ne-am apropiat de caste, lasand in urma semnul "accesul interzis". Ce era asa de important sa ma duc pana acolo? nu intelegea bucatarul nostru (care era la 5 pasi in urma). Era crucial sa ajung pana langa castel ca sa vad privelistea pe care o avea groful de exact acolo unde si-a pus casa. Ca sa inteleg de ce este acolo casa. De jos imi imaginam ca are o priveliste frumoasa, dar cand am ajuns langa ea, am vazut-o. De acolo se vedea tot satul, se vedea drumul care venea spre sat inca de departe si se vedeau dealurile de vis-a-vis. Si am inteles de ce groful nu vroia sa stea in centrul Clujului(de exemplu). Pentru ca orasul are mahalale, e mizer, plin de boli si cersetori. Pentru ca pamanturile lui sunt acolo, oamenii lui sunt acolo, banii lui sunt acolo, la capat de drum.

Am avut parte de privelistea deosebita cam 10 secunde caci din vale venea hotarat.. catelul negru si curios. Am zbughit-o cu bucatarul nostru afara de pe proprietate.
Iesirea de pe proprietate dadea catre biserica, evident, centrul satului. Un turn zvelt, elegant, cu elemente decorative urbane, si chiar si ceas, spre deosebire de cea din satul anterior, care era mai rudimentara, mai rustica.

O plimbare pe Mures in sus- episodul I

2011-08-07T23:35:00.004+03:00

Iti mai amintesti cand erai mic si faceai "tai-tai" cu mana la trecatori? noi faceam cu mana la diversi necunoscuti ce stateau spanzurati afara pe geamul de la tren, cand acesta trecea agale pe langa postul de control cu bariera. era drumul care ducea catre Mures, locul unde ne scaldam si unde am invatat sa inot. se numea "sub castel" fiindca pe malul celalalt, cocotat in varful dealului era "castelul de la Uioara",un vechi conac, parasit dar plin de farmec a unor grofi demult plecati. Intotdeauna ma gandeam ce priveliste frumoasa aveau domnitele care au locuit odata acolo.
Azi am indraznit sa ne aventuram pe celalalt mal al Muresului in cautarea altor conace de grofi, prafuite, darapanate, in peisaje extraordinare si de la are am invatat un lucru important pe care il voi dezvalui mai tarziu.
Cand pleci cautand ceva anume, nu intotdeauna gasesti numai ceea ce cauti, ci s-ar putea sa primesi mai mult sau poate altceva. Bucatarul nostru care acum are rol de ghid in toata taraseni aceasta mi-a zis" mergem pana la 3 sate mai incolo de Ocna Mures sa ne uitam la ceva castele". Am zis ok si mi-am imaginat ca intr-o ora ajungem inapoi. Ora aceea a devenit 3 si ne-am dat seama ca cele 3 sate sunt defapt 7 (depinde de ce zoom faci cand te uiti pe Google Earth), iar drumul nu e tocmai un E 60.
Dupa cateva dealuri de-a lungul vaii Muresului am ajuns intr-un sat a carui nume nu-mi spunea nimic- Copand. O mana de case... dar am gasit o bisericuta frumusica, bine proportionata, cu niste decoratii dragute ale turnului.

Biserica din Copand (Maroskoppand)

Mergand mai departe in mica noastra excursie neintentionata, fara harta, fara a sti incotro duce drumul si cu un pic de adrenalina de aventura, am ajuns in Gabud. Dupa ce un mos cu o fata senina ne-a asigurat ca "tat inainte trebe sa mereti, sa treceti dealu", eram circumspecta caci in toamna "am mai trecut noi un deal" si nu ne-a chiar placut drumul. De-atunci ne-am jurat ca nu ne mai bagam pe asemenea coclauri. Totusi, existenta asfaltului ma mai linistea. Spre iesirea din sat o mana de copii cu gurile pana la urechi ne fac cu mana (pesemne nu sunt multi care trec pe acolo, trag eu concluzia si ingrijorarea creste). Asfaltul bun serpuieste prin padure, peisajul de vis, curbele stramte si periculoase, uracam, urcam, daca vine vre-o masina din cealalta directie.. nu stiu cum incapem (lasa ca nu vine, numai noi eram pe acele drumuri).... ajungem in varful dealului si hop.. gata cu asfaltul :) ! bun e si drumul pietruit.

Urmatorul sat e populat, sunt gagici care fac jogging pe drum cu telefonul la ureche. Pana si un biciclist asculta manele la telefon in timp ce pedaleaza. Am intrebat la o poarta niste tanti incotro... inapoi. INAPOI? iarasi prin padure... nu , inapoi doar vre-o 100 de metri. e bun. mai un pic si ajungem.

Sirop de catina

2011-08-05T01:53:00.003+03:00

Dupa ce aproape terminam al doilea pahar mi-a venit un gand si ii zic bucatarului nostru "sa vezi ca nu dormim la noapte- parca am citit ca e energizant" Se intampla pe la ora 7 seara si iata ca e aproape doua iar eu ma simt de parca ar fi 11 dimineata, apta de munca si complet trezita. De pe la miezul noptii incercam sa adormim ... bucatarul nostru a reusit, iar eu am capitulat - daca tot m-am energizat, macar sa folosesc la ceva energia aceasta si sa va scriu exprienta mea.

Totusi, am descoperit ceva : o alternativa la cafea care nu imi da palpitatii.

E prima data cand am facut sirop de catina. A fost destul de simplu. Am luat de la piata 1 kg de fructe, le-am spalat, le-am zdrobit prin blender, apoi le-am trecut printr-o sita de plastic unde s-au separat cojile si semintele de pulpa. La pulpa am adaugat o cana de apa si cam 1/2 kg de miere.

Le-am amestecat pana s-au omogenizat. Nu a trebuit fiert. Astfel am obtinut un sirop concentrat pe care il diluam cand il bem. L-am pus intr-un recipient de sticla cu capac la frigider. Daca catina e data prin sita de metal se oxideaza, de aceea am folosit sita si castoane din plastic, iar lingura era din lemn.

Bucatarului nostru i-a placut foarte mult, caci catina e foarte acra (inainte de ce sa pui miere pe ea) si aduce cumva a maciese.

Iarasi, despre hrana

2011-08-03T23:08:00.000+03:00

Am citit un articol foarte interesant despre legumele si fructele pe care le mancam (vezi articolul complet aici).
Corpul nostru are nevoie de ceea ce ne da natura la momentul respectiv. Adica daca e primavara, in natura apar primele verdeturi, corpul nostru are nevoie de revigorare, curatire si e normal sa mancam acele verdeturi. Si oamenii fac parte din natura, din ciclurile naturii, de aceea alimentatia variata se refera si la sezoane nu numai la ceea ce mananci zilnic. Daca ma gandesc si la aspectul economic, e mai eficient sa cumperi legume si fructe de sezon decat sa le cumperi in extrasezon. Pe deasupra, sunt si mai gustoase. Poate ca ne-am lasat pe mana altora in ceea ce priveste hrana si nu ni se pare o problema majora ca nu stim cam in ce luni ar trebui sa mancam de exemplu struguri.... ca sa fie de sezon. Am ales strugurii fiindca ii gasesti tot timpul anului la vanzare. Aceeasi struguri albi, mari, cu coaja groasa, dulci de parca ai mancat si un cub de zahar langa, cu seminte mari si fara aroma.
Am realizat ca pentru mine e la fel de usor sa fac alegeri mai bune sau mai putin potrivite pentru sanatatea mea cand imi cumpar legumele si fructele.
In primul rand a fost usor sa nu mai cumpar din supermarket. Acolo sunt doar niste chestii cu imagine de legume si cam atat. Chiar daca supermarchetul e la 100 m de unde locuiesc. Ma duc la piata sau le iau din gradina noastra.
Apoi, cand sunt la piata imi amintesc ca este august si ma pot bucura de un sezon foarte bogat. Rosii, castraveti, ardei, gulii, varza de vara, fasole, prune, pepeni, mere si pere de vara, afine, mure, etc. Deci o alegere proasta ar fi sa iau struguri, sau banane (ca am timp toata iarna sa mananc). Si daca ma gandesc ca mi-e pofta.. ma mai gandesc o data si zic ca degeaba mi-e pofta caci ceea ce voi cumpara oricum nu imi va satisface pofta, nu ar putea fi la fel de bun ca si asteptarile poftei mele.
Deasemenea, tot atata timp imi ia sa cumpar de la un producator local fructe mai micute (chiar daca si ei au stropit pomii) decat fructe de import cine stie de pe unde si cat timp au calatorit, cu ce au fost date ca sa reziste si de cand au fost culese.
Si nu in ultimul rand, conversatiile cu micii producatorii sunt mult mai placute decat cu frustratii de vanzatori de la mesele cu bisnita. Ai observat cu ce drag iti vinde tanti legumele pe care ea le-a produs? Mie intotdeauna mi le da cu voie buna, o intreb de unde e ... de acolo.... imi mai pune un mar in plus peste kilogram, imi ureaza sanatate sau "Doamne-ajuta" si daca ma prind ca e maghiara si ii spun la sfarsit un "koszonom" imi zambeste larg. Ce mai, e o placere sa cumperi de la nane!

O plimbare prin Cluj

2011-08-03T00:19:00.000+03:00

"Vacanta placuta" ne-a urat vanzatorul de porumb fiert de langa Casa Matei. Eram intr-adevar ca doi turisti prin centrul Clujului... Poate ca avea dreptate, caci de cand il avem pe puiu centrul nostru a devenit familia.
Si daca tot suntem in vacanta (acasa) am zis bucatarului nostru sa ma scoata in oras, sa facem o plimbare pe ... Somes. Niciodata in cei mai bine de 10 ani de cand traiesc in Cluj nu m-am gandit la asa ceva. Am inteles apoi de ce. Plimbarea care vroiam sa fie macar placuta, daca nu romantica a devenit o gluma de care o sa radem mult de acum incolo. Am inceput cu parcul mare... in santier. Alei ravasite, tot felul de masini mutand muntii de colo-colo, santuri , balti, dar mai ales "miresme".... suntem obisnuiti cu santierele. A trecut. Am continuat cu o plimbare de-a lungul santului de unde au scos sinele de tramvai. O recomand pana e inchisa circulatia pe acel tronson. Cu putina imaginatie te poti simti pe un pietonal de-a lungul raului... mergand pe bicicleta, cu vantul adiindut-i printre plete (daca il fac pietonl, promit ca imi las parul lung :) Plimbarea ne-a fost intrerupta iar de "miresmele" de canal asa ca am facut stanga-imprejur.
Cea mai draguta imagine am imortalizat-o cu ochiul mintii de pe pod: 2 rate cu fundul in sus si ciocurile in apa cautau prin mizerile plutitoare. din cand in cand scoteau capul sus si iarasi se scufundau. Mi-au amintit de gastele din desenul"Pisicile Aristocrate" ,care il salveaza pe motan de la inec.
Peripetia s-a terminat insa placut cu o vanzoleala pe la tarabele mesterilor, un excelent porumb fiert si un compliment cum ca am fi turisti.

Lecso

2011-08-02T09:05:00.001+03:00

Lecso este un fel de ghiveci- legume, fara orez. Exista o sumedenie de variante a "lecso-ului"

Ieri a fost prima zi de vacanta pentru puiu care e la bunici. Deci si noi suntem intr-o mini vacanta. Cand am ajuns acasa mi-era foame si nu era nimic de mancare (daca era puiu la noi nu s-ar fi intamplat asa ceva). Dar bucatarul nostru a stiut sa se concentreze la maxim si sa gasesca o solutie rapida. Pana m-am invartit prin casa si am povestit (eu) vrute si nevrute, mancarea era in farfurii.

A pus o mana de ciuperci (hribe) uscate in apa la inmuiat pentru cateva minute. Intr-o oala a calit o ceapa mijlocie taiata marunt, un ardei si o rosie mari taiate. Cand s-au calit a adaugat ciupercile (se pot folosi si ciuperci crude) si patrunjel tocat. la sfarsit, un pic de smantana, sare si putin condiment 7 pipere (sau doar piper).

Separat a fiert fusilli.

Am mancat cu pofta , langa niste rosii cherry aromate aduse din gradina de la tara. O solutie in maxim 15 minute.

O calatorie cu trenul

2011-08-01T09:59:00.001+03:00

Am avut ocazia de a parcurge drumul de la tara pana la Cluj cu trenul. Circumstantele ne-au impins spre o asemenea solutie, deci nu a fost planificata. Insa m-am bucurat caci acest parcurs este unul din preferatele mele. Cand eram studenta il cam bombaneam, caci trenul se cam taraste printre dealuri dar acum am profitat de timp, de vreme, de buna dispozitia pentru a avea o calatorie valoroasa.
Pentru unii poate ca e un drum de naveta, plictisitor si enervant si sunt sigura ca nu as putea sa fiu recunoscatoare Cailor Ferate in calitate de navetist.
Pentru mine o calatorie cu trenul este un bun prilej de a citi poate o carte noua sau de a termina una inceputa, mai ales daca sunt singura (cum am fost acum)... cateodata schimb vorbe cu oamenii, cand sunt in dispozitie.
E un paradox pentru mine ca un sat care nu are nici primarie sa aiba o gara in care opresc pana si unele rapide. Am ales acceleratul - o ora si un sfert pentru lectura cartii si a peisajului. Nici semnal la telefon nu ai in marea parte a drumului. Dupa cativa kilometri de acomodare incepe partea frumoasa : dealuri, vai, cucuruz, oi si caini. Vad traseul caii ferate vis- a vis si nu stiu daca incolo mergem sau de acolo venim. Trenul serpuieste printre dealuri. Cu un ochi in carte pentru ca lectura e captivanta si cu un altul pe geam, timpul trece prea repede. La un momentdat incetineste, imi zboara gandul la mocanita din care te poti da jos si sui inapoi in timp ce merge. Pana la urma opreste. Ma uit pe geam, suntem undeva, nicaieri. In dreapta creste dealul cu un curuz falnic, in stanga doua gaini gemene - una ne studiaza cu ochiul ei inexpresiv, alta isi vede de rascait pe langa gardul prapadit ce urmeaza panta terenului. Pornim. La 2 case mai incolo un nene deschide usa ograzii iar niste capre grabite se inghesuie afara- ma gandeam "stai nene ca se baga sub tren"! Dar am uitat ca eram ultimul vagon.
Deja Apahida! Offf... am ajuns la oras. Gata cu gradina, cu cantatul cocosilor si sasaitul gastelor. Cu rosiile in geanta si capul in nori am venit direct la birou. Ce trebuia sa fac? A, dosarul lui C.!
Spor!

Flori in gradina de la tara

2011-07-28T21:42:00.002+03:00

Ghici ghicitoare ce-i?

1=ardei,

2=castravete

3=marar tare

4=cartof

5=vanata

6=ceapa

7=rosii cherry

Gulioare umplute cu carne de pui

2011-07-28T10:02:00.001+03:00

Cand a vazut guliile crescute in gradina , bucatarul nostru si-a amintit de guliile umplute pe care le facea bunica lui. Nu mai mancase de cand era mic asa ceva.

Am cules guliile si i-am spus ca are unda verde sa faca.

Intai a scobit guliile, cu o lingurita mica (de cafea) si ascutita (de fapt exista un instrument special micut si semisferic, dar noi nu il avem). Pentru umplutura a taiat un piept de pui cat de marunt a putut ( se poate folosi carne tocata), a taiat marunt o ceapa , a pus boia destul de multa si sare. A umplut guliile (i-a ramas umplutura, asa ca a umplut si un cartof). A asezat intr-o oala bucatile de gulii ce au rezutat din scobire, le-a sarat, apoi a pus guliile umplute si cartoful umplut, a adaugat apa destul de multa, marar, cimbru, le-a pus capac si le-a lasat sa fiarba.

La un moment dat exclama "mmm, miroase ca atunci cand eram mic", iar eu m-am bucurat pentru el. Era ca in faza din filmul "Ratatouille" cand criticul culinar gusta mancarea si ii revin amintiri din copilarie.

Vom vedea daca puiu va manca, caci totul s-a intamplat dupa ce s-a culcat.

Supa de vara cu multe legume

2011-07-26T23:12:00.004+03:00

Aveam cam multe legume in camara si multe amenintau sa se strice. In drum spre casa mi-a venit ideea sa dau cu ele intr-o oala si sa fac supa. Zis si facut. Bucatarul nostru a fost surprins caci de cum am intrat in casa am atacat bucataria (lucru neobisnuit pentru mine) si am adunat toate legumele ramase de saptamana trecuta.
In imagine vezi cam ce am avut : un dovlecel alb si un zucchinni, 4 rosii, un cartof, o gulie, ceva varza, o ceapa, patrunjel frunze, bate de marar si cimbru. Le-am pus pe toate de-odata intr-o oala si am pus apa numai cat sa le acopere, poate 1-2 degete mai mult (fiindca ele au oricum multa apa). Le-am lasat sa fiarba mai bine de o jumatate de ora, timp in care l-am culcat pe puiu (poate ca sunt fierte si mai repede). Dupa ce a fost gata, bucatarul nostru s-a servit cu o farfurie de supa, i-a pus smantana si a zis ca este excelenta. Recomandarea lui este ca am putea pune dupa ce am stins focul putin ulei de masline.
Ce vrei mai simpu de atat? O supa de vara!

Gogosi

2011-07-25T16:14:00.001+03:00

Ti se intampla ca atunci cand te decizi sa mananci mai putin, sau sa renunti pentru o perioada la felurile care "ingrasa" si imediat dupa ce ai luat decizia vine ispita.. pe care nu o chiar poti refuza? Si ai spus ca de azi nu mai mananci asa ceva....iar tocmai mama sau partenerul de viata ti-a gatit si daca nu ai manca s-ar simti jignit?
mie mi se intampla, cu mama. Nici nu am apucat sa o rog sa nu framante nimic in weekendul acesta, caci deja aluatul era la dospit. Si tocmai gogasi! Prajite in ulei (de masline, ca tine la ficatul nostru). dar totusi, gogosile sunt gogosi. Am mancat vre-o 5-6? Cine le-a mai numarat, poate chiar 10! Aoleu, ma ingrozesc cand ma gandesc. Si erau bune, mi-era foame.... si POFTA.
Reteta a fost "culeasa" dintr-o carte de bucate din anii '50, si zicea cam asa:
500 gr faina
250 gr cas (de la Lena), ras pe razatoarea mica
50 gr drojdie - se pune la crescut cu putin lapte caldut si un fir de zahar
1 cana buna de lapte pt framantat si sare
A facut un aluat, l-a lasat la crescut, apoi l-a intins cu sucitorul si a taiat cu cana rotocoalele, iarasi le-a lasat la dospit si in final le-a prajit in ulei incins (de palmier, de rapita, de masline- un ulei care are temperatura de fierbere mai ridicata ca sa nu se arda si sa pice greu la stomac).
Ati vazut ce bine arata in poza Dar ce bune au fost! Mmmmmm!

Castraveti murati pentru la iarna

2011-07-25T00:14:00.002+03:00

Am inceput sa punem pe iarna... castravetii pproduc deja mai mult decat razbim sa mancam 2 familii. Bucatarul nostru e mare fan castraveti murati, la fel e si puiu. Mai demult credeam ca pentru a pune pe iarna trebuie sa fii mare gospodina priceputa si ca pusul muraturilor necesita munca asidua. Nu e deloc asa. Poate fi chiar o joaca, mi se pare relaxant.
Bucatarul nostru a spelat castravetii, l-a ajutat si puiu , i-a indesat foaret bine in borcane si a pus urmatoarele (cantitati- la ochi): ienibahar, piper, boabe de mustar, corinadru, hrean, foi de dafin, cimbru, bate de marar, boabe de struguri verzi.
A fiert 4 litri de apa cu 6 linguri de sare pana au dat un clocot. A lasat sa se raceasca un pic ca sa nu crape borcanele si a turnat apa cu sare. a legat borcanele cu celofan(el il umezeste - astfel il poate intinde mai bine) si peste a pus o hartie (ziar reclama) ca insectele sa nu sparga celofanul si sa se strice muraturile.
Vezi? Nu e greu! Si la iarna pica bine!

Focaccia cu prune

2011-07-21T23:35:00.001+03:00

Bucatarul nostru s-a indragostit de focaccia, inca de prima data cand a preparat-o. Lui nu-i prea plac prajiturile, mai ales cele complexe cu crema. iar aceasta solutie - un blat simplu de paine peste care pui fructe si un pic de zahar i sa pare geniala. Eu zic ca reteta aceasta i se potriveste perfect.
Azi focaccia a fost o solutie pentru cina, caci nu aveam paine si degeaba era pusa la crescut.. caci pana se cocea, noi trebuia sa fim demult mancati :)
Prima focaccia pe care a facut-o era cu cirese amare. Aveti aluatul aici. Acum am facut una cu prune. Am folosit cam 10 prune, cu samburii scosi si taiate in 8, peste care am pus 2 linguri de zahar si le-am lasat cam un sfert de ora. Intr-o forma de tarta unsa cu unt a pus aluat de paine si a rasturnat prunele in mijloc. Le-a lasat la crescut jumatate de ora si le-a copt tot cam 30 minute.
Puiu a avut niste exclamatii de uimire cand a iesit tarta din cuptor! Noua ne place sa o mancam cu lapte.. lui puiu nu pea ii place laptele asa ca o mananca ca atare.

Zucchini pane

2011-07-20T23:55:00.001+03:00

Bucatarului nostru nu ii place sa faca pane, fiindca se mazgaleste si se enerveaza ca trebuie sa ai un ritm cand le dai prin faina si ou in paralel cu frigerea, sa fii atent sa nu le arzi.
Asadar, eu sunt responsabila cu friptul pane a mancarii, de aceea nici nu mancam des astfel de mancare. Azi, cum ne-am mai racorit de la "vihor" si am stat in casa, mi-am exersat "muschii" de bucatareasa cu un dovlecel pane- a fost prima data cand am facut. Este extrem de simplu, nu are cum sa nu iasa, mai ales daca ai mai fript alte legume sau carne pane.
Am curatat un dovlecel zucchini de coaja si l-am taiat rondele groase de un deget, am scos mijlocul la fiecare fiindca nu imi place, le-am sarat si le-am lasat 10 minute sa "sada". Apoi am pus ulei in tigaie la incins, le-am dat prin faina, apoi prin ou (2 oua batute ca la papara). Am preconizat ca imi intra cam 7 rotocoale odata in tigaia mea si am avut grija ca la fiecare tura sa le am pe toate pregatite.
Le-am servit cu bere (puiu, fara). Lui puiu i-au placut, a mancat vre-o trei inainte de ce sa treaca pe dreapta. I-am spus ca sunt roti de caruta, nu dovlecel, sa nu-i vina vrea-o idee- preconceptie cum ca n-ar fi bun.

Caldura mare II

2011-07-19T09:27:00.001+03:00

Poate sunteti dezamagiti ca eram obisnuita sa scriu retete mai des, iar in luna aceasta am lasat-o mai moale. Dar sunt sigura ca unii au inteles : caldura mare taie pofta de mancare... si de aprins aragazul.
Noi acum mancam salata de vinete ( nu dau reteta, ca toata lumea stie sa faca ). Si lui puiu ii place, cu rosii cherry din gradina de la tara. Mai mancam lubenita, am luat una in weekend de langa Carei - cea mai buna de anul acesta (trebuia sa ne umplem portbagajul cu ele).
Saptamana aceasta ne-am propus sa fim vegetarieni sau macar carne sa nu mancam fiindca in weekend am fost la nunta si mancarea de acolo a fost exceptioala. Am mancat cu doua burti (desi numai una detin).
Cel mai spectaculos a fost un tauras la protap. Nu porcusor, nu miel ci ditamai taurasul.. Am mancat din el toti nuntasii (peste 100 la numar), si a mai ramas. Un bucatar talentat din secuime a reusit sa ne uimeasca pe toti. Excelent! Merita sa incerci, macar o data in viata!
In piata acum e plin de legume ce se pot manca crude : rosii, castraveti, varza, gulii, salata, ceapa si o sumedenie de fructe. Avem optiuni. Si voi aveti. Bucurati-va de ele!
O zi frumoasa va doresc!

Un secret de-al bucatarului nostru pentru paine

2011-07-14T22:48:00.001+03:00

Stiti ca bucatarii nu isi dezvaluie chiar toate secretele unei retete? Al nostru nu o face intentionat. Deoarece gateste cum ii vine.. sau cum simte, nu pot urmari niciodata exact cantitatile cat a pus, sau cand exact le-a amestecat, sau cat au stat la foc etc.
Dar ce stiu este ca nu trebuie sa ai diploma de bucatar ca sa gatesti excelent! Si nici de scriitor ca sa scri un blog! Tot ce trebuie sa ai este pe VREAU. Si sa fie un VREAU ADEVARAT. Dupa acasta dorinta clara, urmeaza actiunea si perseverenta.
Mai demult, nu ma interesa deloc sa gatesc, iar cand l-am cunoscut pe bucatarul nostru m-am bucurat ca lui ii place sa o faca asa ca l-am lasat sa fie el maestrul in bucatarie. spuneam "eu nu stiu sa gatesc". Acum am schimbat afirmatia cu o intrebare. In loc de "eu nu stiu sa gatesc" spun "cum se face ..?" si primesc raspuns. Fiindca mi-am dat seama ca a te hrani este musai. Depinde de tine ce bagi in gura.. nu de cei care iti gatesc. Si mai am o responsabilitate si mai mare :puiu. Cand bucatarul nostru nu poate gati, eu ce sa fac? sa-i spun ca "nu stiu sa gatesc"? Nu se poate.

Unul dintre secretele painii deosebite ale bucatarului nostru este foaia de varza.El pune pe fundul formei de copt cate o foaie de varza ca aceasta sa elimine din apa pe masura ce se coace painea. Pe fund, painea va avea o coaja subtire si moale, iar in casa se va raspandi o aroma de varza cand o coci.
Evident, cand e gata painea foaia de varza se arunca caci este scrum deja.

Fasole si Fussili

2011-07-14T09:16:00.003+03:00

Bucatarul nostru fiind putin ocupat, am avut ocazia sa gatesc dupa instructiunile lui niste fasole. Prima fasole care se coace la noi este cea oloaga (adica in tufa, nu se urca pe par). Am cules destul de multa de la tara si am pus o parte la congelator (cruda, doar spalata si rupta).
Am ales sa facem o mancare usoara, pentru ca ne place gustul fasolii si daca nu o amesteci cu foarte multe alte gusturi, ramane ea principalul gust din mancare.
Ingrediente: 2 maini bune de fasole oloaga rupta in bucatele, 2 rosii taiate cubulete, 5 frunze de busuioc tocate, sare, putin ulei, o ceapa taiata rondele, putin ulei. Separat, paste (fusilli) fierte clasic, in apa cu sare.
In tigaia cu capac am pus o lingura de ulei, fasolea, ceapa, sare si cam o cana de apa. Le-am lasat sa fiarba cu capac la foc mic pana s-a facut fasolea. Am adaugat rosiile si busuiocul si au mai fiert 5 minute. Gata.

Daca folosesti fasole buna, din piata de la tarani, fara ate si cand o rupi pocneste tare - se vede ca e proaspata si tanara - va avea un gust excelent mancarea ta.
Separat am fier paste si al sfarsit le-am amestecat cu mancarea de fasole. Zeama lasata de rosii a fost mancata de paste.
Puiu a pescuit pastele si nu a vrut sa manance si fasole. Are tot felul de idei in ultimul timp despre ce e bun si ce nu e... o fi gradinita (acolo vede pe altii cum fac mofturi) sau faptul ca creste si se mai emancipeaza?
In concluzie, va recomand reteta pentru o cina usoara de vara.

Compot de dovlecel

2011-07-13T01:21:00.003+03:00

Suna ciudat, asa e? Eu am fost foarte sceptica cand am auzit de la vecina de la tara cat de bun este si cat l-a laudat :"zici ca mananci compot de ananas", zicea vecina. iar eu gandeam :"ei, prostii, sigur n-a prea mancat mult compot de ananas". Dar sinceritatea cu care l-a laudat si faptul ca ne-a adus un borcan sa gustam ne-a determinat sa facem si noi.
Astazi eu si puiu am fost maestri in compot, am lucrat cot la cot la curatarea dovlecelului, puiu a fost tare harnic si aproape mi-a curatat un dovlecel el singur. Noi am facut acum o portie sa o mancam pe loc, dar vecina pune acest compot pe iarna.
Am ales din cos doi dovlecei destul de zdraveni, i-am curatat, am inlaturat mijlocul si i-am taiat cubulete. A rezultat cam 1 kg de dovlecel. Cubuletele le-am pus intr-o oala , peste care am turnat 50 ml de otet si apa rece cat sa le acopere. Otetul are menirea sa intareasca dovlecelul si atunci cand il fierbi sa ramana ferm si crocant. L-am lasat asa 30 minute (intre timp puiu a facut caca pe el, i-am facut un dus, l-am schimbat) - numai bine a trecut vremea. :)
Separat am pus la fiert intr-o oala 1,5 litri de apa, 120 grame de zahar (poti si 150 pt cei carora le place mai dulce)si 2 plicuri de zahar vanilat. Peste, am pus dovlecelul scurs de zeama cu otet. Au dat un clocot cam 5 minute si le-am stins. La sfarsit am adaugat zeama de la o jumatate de lamaie si celalata jumatate am taiat-o feliute si le-am pus si pe ele. Feliutele de lamaie le-am scos dupa 10 minute.
In castron am garnisit cu frunze de lamaita (avem pe balcon o planta intr-un ghiveci).
Si acum vine vestea cea mare : puiu a mancat 3 portii de compot si a facut pisu din 10 in 10 minute (dar nu pe el) pana am reusit sa il culcam.. sunt curioasa de productia de la noapte :)
Intrebarea mea catre tine este daca puiul meu a mancat asa cu pofta, crezi ca merita sa incerci si tu acesta reteta? Hai, descopera "ananasul" ce poate creste in gradina ta!

Ce pot face 2 maini dibace (cel mai bun ajutor de bucatar- puiu)

Acum e momentul bucatarului...despre hrana III

2011-07-12T15:51:00.008+03:00

Bloggerita mea draga a mai pomenit de acest domn (Masanobu Fukuoka) si despre principiile lui legate de cresterea legumelor granelor fructelor in sistemul "Do nothing farming". Am gasit si un trailer, pentru mai multe cautati -Permacultura- si cititi "Revolutia unui spic - Masanobu Fukuoka".

Dovlecei umpluti cu cartofi

2011-07-08T09:30:00.002+03:00

Vai e deja vineri! A mai trecut o saptamana repede ca gandul! N-am gatit nimic special saptamana aceasta... pana ieri cand dintr-o vorba s-a nascut o reteta.

Bucatarul nostru imi spune ca merge sa gateasca dovlecelul, iar eu ii sugerez sa-l faca cu cartofi. De ce? Fiindca aveam doar un dovlecel si mai aveam cativa cartofi iar la noi regula este ca de duminica pana joi sa consumam legumele pe care le aducem de la gradina.

Bucatarul nostru drag a curatat 3 cartofi noi potriviti, i-a ras pe razatoarea de cartofi (cea mare). A curatat un dovlecel, l-a taiat in jumatate pe lungime, i-a scos samburii si fiindca intr-una din jumatati nu prea erau samburi, a scobit miezul si l-a folosit impreuna cu catofii la umplutura. A pus in tigaie un pic de ulei, cartofii, dovlecelul ce a rezultat din scobire, 2 rosii taiate marunt, o jumatate de capatana mica de usturoi taiat marunt, sare, piper, 3 frunze de salvie proaspata si tot asa busuioc proaspat. Le-a lasat sa se caleasca cu capac.

In dovleceii -barcuta a pus marar tocat, maglavaisul calit in tigaie, a ras cascaval si a pus putin curry deasupra. In tigaie a pus putin apa, vin si ulei, a pus capacul si le-a lasat sa se faca.

Uite cum se nasc retetele! Din ce ai si cu putina imaginatie :)

Puiu s-a uitat putin la lingurita si nu a vrut sa guste. A indreptat-o spre mami. Mai incercam maine.

Dovlecei umpluti cu carne

2011-07-04T12:30:00.002+03:00

Pana rezolvam problemele tehnice legate de poze, vom apela la imaginatia ta si vom continua seria retetelor de sezon.
In gradina de la tara au crescut multi dovlecei. Si cum bucatarul nostru a fost stapan pe bucatarie in weekendul acesta a facut o reteta de dovlecei umpluti cu carne de pui.
Pentru umplutura a calit o ceapa taiata marunt, usturoi zdrobit cu latul cutitului si taiat, un piept de pui taiat fasiute, un dovlecel mic ras pe razatoarea mica, sare, boia si o tija de marar. S-au calit in tigaie.
A taiat un dovleac mai maricel in lung , a scobit miezul, si l-a sarat, apoi l-a asezat in tava si a pus umplutura. A pus ulei si apa in tava, un pic de vin, le-a bagta la cuptor si cum gazul la tara nu are mare presiune a putut dormi linistit pe pat in bucatarie pana s-au facut. Cat timp? nu stim.. mirosul l-a trezit si le-a stins. Asa de frumos a plouat sambata la pranz incat si puiu a dormit 3 ore jumatate... inghesuit in mami :)
Recomandam cu caldura reteta. A fost foarte gustoasa, bucatarul nostru a primit laude si de la puiu.

Castraveti covasiti (kovaszos uborka sau kovi ubi)

2011-06-30T08:44:00.035+03:00

Ieri ne-am distrat de minune cu puiu care vroia sa mearga pe luna impreuna cu ursuletul Brumi. Le-am facut la amandoi costume de cosmonaut din folie de aluminiu pt gatit si s-au lansat pe rand din nava fiecaruia (cate o cutie de carton pe masura). Ideea mi-a venit cand puiu era pasionat sa ravaseasca camara si incepuse sa desire folia. Aveam de ales sa ma cert cu el si sa urlam amandoi sau sa gasesc ceva interesant de facut cu folia care nu mai era buna la nimic si cu ocazia aceasta sa il sustrag din camara plina de mistere.
Puiu si bucatarul nostru sunt topiti dupa castravetii murati. Exista si varianta de vara, care sa fac in 2-3 zile si se consuma pe loc, duap ce sunt gata. Bucatarul nostru a pus un borcan si asteapta cu nerabdare soarele care sa ii mureze castravetii.
A taiat jos varfurile castravetilor, apoi i-a crestat de-a lungul dintr-o parte pana la jumatate, apoi din cealalata parte tot pana la jumatate dupa ce l-a rotit 90 de grade.

Pe fundul borcanului a pus o tija de marar, cativa catei de usturoi, cibru si a indesat catravetii. A fiert 1 litru de apa cu 1 lingura de sare, a lasat-o sa se raceasca (calduta, nu de tot), a turnat-o peste castraveti. La gura borcanului a pus un colt de paine cu capatul in sus. Painea va porni procesul de fermatatie si daca e de casa isi va face treaba mai repede decat cele de cumparat care au tot felul de "chestii" in ele.
A pus borcanul la soare pe balcon , acoperit cu o farfurie.
Puiu roade castraveti murati d-inainte de ce sa faca un an. De-abia astept sa il vad cu unul in mana!

Despre hrana - episodul II

2011-06-28T23:18:00.004+03:00

Hai sa va mai scriu ce am mai citit in cartea "Revolutia unui spic" de Masanobu Fukuoka. Este interesant cum gandeste acest domn. Evident, ca orice parere emisa in scris, nu trebuie luat totul ca atare.Dar informatia e intotdeauna pretioasa si putem invata multe din gandurile acestui japonez. Voi cita direct o parte din carte.

"Existaa povesti cum ca, pacaliti de vulpe, oamenii au mancat ingrasaminte de cal. Nu e nimic de ras. Oamenii din ziua de azi mananca cu mintea, nu cu trupul. Multor oameni nu le pasa daca exista tot felul de substante in hrana lor, ei gusta doar cu varful limbii si sunt usor de pacalit.
La inceput oamenii mancau pur si simplu pentru ca erau în viata si pentru ca mancarea era buna. Omul modern a ajuns sa creada ca daca nu prepara hrana cu condimente speciale, masa va fi fara gust. Daca nu te straduiesti sa faci mancarea delicioasa vei afla ca natura a facut-o deja.
Prima apreciere ar trebui sa fie sa traim in asa fel incat hrana pur si simplu sa fie gustoasa, dar azi toate eforturile sunt indreptate spre a adauga mai mult gust mancarii. Ironic, dar mancarea delicioasa a disparut.
Oamenii au incercat sa faca paine delicioasa si painea delicioasa a disparut. Incercand sa faca mancaruri luxoase si bogate, au facut mancare buna la nimic, iar apetitul oamenilor a ajuns continuu nesatisfacut.
Cele mai bune metode de preparare pastreaza aroma delicata a naturii. Intelepciunea zilnica de demult i-a invatat pe oameni sa prepare diferite feluri de muraturi, astfel incat aroma legumei in sine era pastrata.
Arta gatitului incepe cu folosirea sarii marine si a focului. Daca hrana e gatita de cineva sensibil la esenta gatitului, hrana isi pastreaza aroma naturala. Daca prin gatire, hrana primeste vreo aroma ciudata si exotica, sau daca scopul e doar datul in spectacol, aceasta nu mai inseamnă gatit.
Cultura e considerata de obicei ca ceva creat, mentinut si dezvoltat doar prin efortul uman. Dar cultura isi are intotdeauna radacinile in parteneriatul dintre om si natura. Cand se realizeaza uniunea dintre societatea umana si natura, cultura prinde forma singura. Cultura a fost tot timpul legata de viata de zi cu zi, asa ca a fost transmisa generatiilor urmatoare, pastrandu-se pana in ziua de azi.
Ceva nascut din mandria umana si din goana dupa placere nu este cultura adevarata. Adevarata cultura s-a nascut inauntrul naturii, e simpla, umila si pura. In absenta culturii adevarate, umanitatea va disparea.
Cand oamenii au refuzat hrana naturala si au ales hrana rafinata, societatea a apucat-o pe un drum care duce la propria ei distrugere, deoarece o astfel de hrana nu e produsul culturii reale. Hrana e viata si viata nu trebuie sa se departeze de natura."

Ce frumos spus!

Prima zama de fasole verde

2011-06-27T23:50:00.001+03:00

Am incercat sa fac putina ordine in blog, sa ne fie mai usor sa regasim anumite retete... cum nu sunt foarte ordonata, asa este si cuprinsul ce a aparut in dreapta: m-am gandit ca noi gatim cam dupa ce ingrediente avem, astfel ca poti gasi mancarea dupa leguma sau stiu eu ce vrei sa mananci. Bafta la cautat acul in... carul cu fan :)

Povestea spune ca "A fost o data un mos si o baba si- aveau o casa de caralaba.... " si mai departe? Nimic, e gata. Dar pe aceea cu iepurasul o stiti? "A fost o data un iepuras. Si a venit vanatorul si a facut pac pac cu pusca si iepurasul s-a speriat si a fugit departe, departe. " gata.
Bunicul a instaurat noua moda de culcare seara cu povesti scurte. Buna- treaba. Iei un animal, te gandesti care ii sunt obiceiurile, ce mananca, pe cine si de cine ii este frica si gata povestea!
Bucatarul nostru a gatit o zama din prima mana de fasole oloaga culeasa din gradina. A calit o ceapa verde taiata marunt si doi morcovi facuti rondele subtiri; dupa 10 minute a adugat fasolea rupta bucati (o mana) si apa cat sa treaca 2 degete peste legume. A sarat si a pus patrunjel. Au fiert la foc mediu (sa nu clocoteasca tare) si separat a facut un rantas : a calit o lingura de faina intr-o lingura de ulei, a adugat zeama fierbinte si a amestecat cu rabdare pana cand cocoloasele s-au facut pasta, a luat de pe foc si a pus boia. La sfarsit i-a pus lapte, astfel ca ratasul a devenit o pasta mai lichida si l-a varsat in supa. A mai fiert 2 minute dupa care supa a fost gata.
Cand am venit azi de la gradinita ne-am pus noi doi la masa caci puiu nu vroia sa manance. Nu am insistat deloc, iar cand noi am terminat de mancat a cerut si el o portie. Il stim ca e pofticios.

Falafel delicios cu garnitura de zucchini

2011-06-24T00:22:00.004+03:00

De ce crezi tu ca sa mananci sanatos este prea scump ori este un sacrificiu, ori prea complicat?
"Dar de ce sa mananc sanatos? ar putea spune unii. Ma simt foarte bine cum sunt acum, nu sunt bolnav, imi plac cele cateva feluri de mancare si vreau sa le mananc tot timpul numai pe acelea!"

Da, intr-adevar, sa manci mancare sanatoasa este complicat, dar doar la inceput, pana iti inradacinezi ale obiceiuri. Noi azi ne-am dat seama cat de mult ni s-au schimbat obiceiurile culinare in ultimii 2-3 ani! Si toate s-au intamplat ca un rezultat a ceea ce cautam, nu ca un scop in sine de genul "vrem sa mancam sanatos" sau "vrem sa slabim".
Pe noi cel mai mult ne-a motivat gustul mancarii facute din legumele de gradina. Si am cautat gusturi noi.
Ma distreaza cand aud prieteni cum se entuziasmeaza ca isi comanda si ieri si azi si maine ... pizza.
Nici nu pot sa compar gustul de la mancarea pe care a gatit-o azi bucatarul nostru cu gustul de pizza . Nu intra in aceeasi categorie. Si ma mai distreaza ca atunci cand refuz o felie de piza, cred ca sunt la regim. Nu stiu daca ai gustat pizza de la delivery, cand nu ti-e foame.... Sa nu intelegeti gresit, ca am ceva cu cei care mananca pizza! Eu doar imi spun opinia, m-as sacrifica daca as manca, nu ca ma abtin. Mancarea sanatoasa e mai gustoasa.

Falafelul a continut urmatoarele:legume fierte initial in supa (de data aceasta 1 morcov, ceva patrunjel si gulie), 2/3 cana naut, 1 usturoi, o ceapa, patrunjel tocat, sare, piper, curry, boia, 7 pipere, 2 oua si pesmet ca sa se mai ingroase. Nautul a stat in apa la inmuiat o ora apoi l-a fiert o jumatate de ora. L-a scurs si l-a tocat in blender (nu foarte regulat, doar cat sa se marunteasca) A pus si legumele din supa la tocat si le-a amestecat cu restul ingredientelor. Eu le-am prajit in tigaie ca pe chiftele, cu putin ulei. Cand bucatarul nostru a gustat primul falafel am crezut ca iese prin tavan de la exclamatia "oau!" (nu e genul sa isi exprime uimirile chiar asa).
Garnitura a fost extraordinar de gustoasa! Am folosit primii zucchini din gradina! Ieri ne speriasem ca a fost prea cald si am dat o fuga la tara sa udam gradina. Surpriza! Gradina era fericita, sanatoasa, duminica plouase bine. Dar am cules in schimb primii zucchini de vre-o 25 cm. Fragezi, nu a trebuit sa le scoatem samburii. I-am curatat de coaja i-am razalit si i-am pus in tigaie cu capac, la scazut, cu sare si marar proaspat tocat. Cand a fost fiert, i-am facut o slobozala de faina cu lapte, am turnat-o peste dovlecel si am lasat sa mai fiarba putin.
Rezultate deosebite!
Va invit sa incercati!

Tarta cu fructe

2011-06-21T23:58:00.001+03:00

A venit momentul sa va dezvalui secretul despre ce inseamna pentru noi fele-apa-fele-viz. Tradus in romaneste mot-a-mot este "jumatate-apa-jumatate-apa". Pentru noi are un sens aparte, insemnand convietuirea dintre o romanca (eu) si un maghiar (bucatarul nostru). Dar mai nou a aparut si puiu, care ne demonstreaza ca este si ell un "fele-apa-fele-viz".
Va redau o conversatie intre puiu (2 ani si 4 luni) si verisorul "Aiec" (7 ani si o luna).
Puiu (nemultumit ca i s-a luat jucaria) :"Bidiaz!!!" miscandu-si aratatorul (adica un fel de "vezi numa' vezi")
Aiec: "Tu bidiaz", cu acelasi gest
Puiu: "Puiu nu bidiaz, Aiec bidiaz".
No, dupa parerea voastra vorbeau romaneste? sau "fele-fele?"
Asadar, tarta cu fructe, pretextul de a scrie blogul. :)
Mama e maestra! Aluatul de tarta este bun si pentru biscuiti.
Aluat: 2 oua intregi, 100 gr zahar pudra, 200 gr unt, 400 gr faina, praf de copt, coaja de la o lamaie. Toate aceste ingrediente le amesteca si le framanta pana iese un aluat fraged. Il pune la frigider sa se raceasca cam o ora (sau de seara pana dimineata) ca sa il poata intinde.
Umplutura: separat fierbe 7 cani de cirese fara samburi cu una de zahar, putina apa si cand sunt aproape gata adauga 3 linguri de amidon. Il ia de pe foc si il pune la racit.
Tava o da cu unt, intinde cam 2/3 din aluat ca pe o foaie, peste el toarna maglavaisul de cirese si apoi incepe sa croseteze (vezi bridele din poza). Deasupra il unge cu ou batut ca pentru papara in care a bagat o lingura de lapte.
A facut o tarta mare cu cirese si una mica, speciala pentru puiu, cu capsuni.
Imi place aceasta tarta caci in prima zi aluatul e crocant, iar in a doua incepe sa se inmoaie si sa se mai imbine gusturile. Iar in ambele zile e delicioasa!

Mancare de drum

2011-06-20T22:45:00.001+03:00

Weekendul acesta am plecat putin mai departe decat la tara. Am gasit relaxare, distractie si mult optimism. Bucatarul nostru a trebuit sa rezolve rapid o mancare de pranz, inainte de ce sa plecam. Cel mai simplu a fost sa foloseasca ce este (o portie de mancare de spanac facut cu lapte si leurda ) si sa il lungeasca pentru doi (puiu e inca in delegatie la bunici). Asa a luat nastere spanacul cu cartofi. O reteta rapida si gustoasa.
Deci daca ai spanac cat sa nu ajunga pentru toata lumea, se pot fierbe niste cartofi langa, se zdrobesc ca pentru pireu si se amesteca cu spanacul.
Spanacul era preparat in mod traditional : frunzele fierte si tocate le pun in oala, adaug lapte, sare, leurda tocata (din congelator) sau usturoi si "slobozala" de faina lungita cu lapte.
Ce a mai ramas am pus intr-o caserola si am luat cu noi pe drum, dupa cateva ore era bun si rece!
Bucatarul nostru se pricepe si la aranjarea pe farfurie, uitati ce bine arata!

Focaccia cu cirese amare si menta

2011-06-16T22:20:00.003+03:00

Iata inca o reteta cool pentru un late-brunch de duminica. Sau o pot prezenta ca prajitura saracului italian, potrivita pentru vegetarieni sau altfel spus - prajitura de post.
Culeasa din calatoriile lui Jamie in Italia, ce m-a atras a fost simplitatea retetei. Bucatarul nostru a si testat ceva in plus fata de reteta. Nu esti bucatar inventiv daca faci exact cum e reteta altui bucatar.
Pe scurt, un aluat de paine acoperit de cirese fara samburi inmuiate initial in zahar, totul copt in cuptor. Asa de simplu? Da!
Bucatarul nostru a framantat un aluat de paine din 500 gr de faina, drojdie pusa la crescut initial cu zahar si apa calduta, o lingura de sare si 350 ml de apa.
A uns tava de tarta cu unt si faina, a intins aluatul de cam 4 cm grosime si am venit eu cu 500 gr de cirese amare care au stat cam 15 minute cu vre-o 2-3 linguri de zahar, si le-am imprastiat pe suprafata aluatului. In reteta lui Jamie erau mai putine, nu erau amare si trebuiau infipte cu degetele in aluat. Inainte de punerea fructelor am scurs siropul de pe ele si l-am baut cu pofta! Deasupra, bucatarul a presarat niste frunze de menta proaspata, taiate. Buna incercare, rezultat reusit (s-a potrivit la gust)
A stat la crescut cam 15 minute (pana isi dubleaza volumul).Am copt-o, initial la foc mediu cam 10 minute, dupa care am dat focul pe mic inca vre-o 20. Se poate verifica cu chibritul daca e gata, noi n-am facut-o caci bucatarul nostru are deja ochiul format si stie cand e coapta o paine.
Se manaca calduta cu o cana de lapte.
A fost prima data cand am gustat cirese amare. Sunt chiar amare daca le mananci fara zahar:)!
Mi-a placut ca blatul a ramas fraget, nu a facut deasupra coaja tare datorita fructelor care au lasat zeama si l-au "hidratat" .
Usor de facut! Foarte bun de mancat!

Pireu de mazare cu menta

2011-06-15T23:03:00.002+03:00

Am fost prin piata M Viteazu sa cumpar menta si mare mi-a fost mirarea ca de-abia am gasit la o singura nana care si asa era o exceptie ca a adus fiindca cineva ii comandase si nu mai venise dupa ea.

"Dar ce faceti cu menta, ca multa lume cauta? Io numa' ceai stiu. Am acasa, in gradina..", ma intreaba o alta nana. Cand i-am explicat ca poti sa pui in mancare, in limonada s-a uitat lung la mine, dar cu vorbe admirative "ce aroma deosebita poate sa ii dea" (nu chiar cu vorbele acetea, dar ideea conteaza.)

Orasenii acestia, ce mai inventeaza!

Eu n-am inventat nimic de data aceasta, doar am incercat o reteta de-a lui Jamie. Extrem de simpla, de efect, poate fi o garnitura ce inlocuieste banalul pireu de cartofi. Are un verde intens apetisant. Noi l-am servit ca antreu langa niste rosii taiate chic.

Pentru doua persoane : am fiert in apa cu sare o cana de mazare proaspata cu 2 cartofi medii curatati si taiati cubulete. Cand au fost fierte, am adaugat frunzele de menta putin ciopartite (Jamie nu spune sa o tai, dar eu am luat menta autohtona de la baba din gradina care era destul de ferma si pe asta nu o poti marunti cu zdrobitorul de pireu, chiar daca o fierbi). Au mai fiert 1 minut, le-am scurs in sita, le-am zdrobit ca pentru pireu si am pus cateva bucati de unt pana s-a facut o pasta eterogena moale.

Culoarea este foarte interesanta : un degradeu de verde : Menta- verde inchis, mazarea- verde intens si cartofii spre galbui, toate legate impreuna cu unt.

I-am facut surpriza bucatarului cu asa o minunatie de masa! Si laudele au fost pe masura!

Deoarece puiu este plasat la bunici, el nu a putut testa pireul. Ne e dor de el!

Dulceata de capsuni

2011-06-15T01:06:00.002+03:00

Ce bine suna! Si ce dulce este! E gretos de dulce.. pentru gustul meu.
Daca imi spuneai acum 2 zile ca voi face azi dulceata de capsuni, m-as fi prapadit de ras. Si iata-ma ca am ajuns gospodina care fierbe dulceata pentru iarna. circumstantele... am fost luati pe nepregatite. Ieri am cules de la tara 4 kg de capsuni (ne asteptam la 1 kg maxim). Ce sa facem cu ele? Fiind seara tarziu le-am ales si am pus zahar pe ele. Azi mi-au iesit din minte, doar cand m-am intors acasa mi-am dat seama ca este ora 9 seara si noi acum incepem sa fierbem dulceata.
Nu va dau reteta, ca n-am respectat-o si oricum era cu jumatate zahar. Adica la un kilogram de fructe sa pun un kilogram de zahar. eu inteleg ca altfel se strica... dar totusi- devine nemancabila. Cand am decis ca este gata, am pus-o in borcane, nu stim daca era chiar gata dar ne cam saturasem . Borcanele le-am pus inainte la sterilizat in cuptorul incins pentru cateva minute si dupa ce am umplut borcanele, le-am transferat in culcusul facut din paturi - ca sa se raceasca incet.
Pastrarea capsunilor prin dulceata nu este o solutie pentru mine. E prea dulce si dureaza cateva ceasuri bune pana fac dulceata. Dar am aflat solutia : un cuptor pentru uscarea fructelor si a legumelor - a fost postat pe blogul "agricultura sustenabila". Nu le voi da pace barbatilor familiei pana nu vor face unul.
Iti dai seama! Putem usca merele, perele, prunele, rosii (si facem specialitati italienesti), verdeturile (oricum le uscam si fara cuptor), dovlecei, etc.
Iar cu dulceata de capsuni o sa ne indulcim ceaiul (eu am dat capsunile prin sita dupa ce au fiert o ora si s-au inmuiat bine, caci nu imi plac asa intregi), sau o sa o folosesc la prajituri. Pe paine insa, eu nu o pot manca.
Sper ca nu v-am suparat, caci de fapt iubiti dulceata de capsuniț1 E doar parerea mea. Eu nu-i condamn pe cei care o iubesc, ii chiar apreciez ca pot manca asa ceva, caci eu nu prea pot.
Rezumand, e timpul dulcetei de capsuni, pentru iubitori!

Prajitura cu cirese

2011-06-14T00:07:00.001+03:00

Cum au fost sarbatorile? Noi ca sa ne putem deconecta iesim in fiecare weekend din Cluj. De data aceasta am mers 3 zile la bunicii lui puiu, si-apoi ne-am abatut o dupamasa pe la casa de la tara.
A fost lung, bucatarului nostru i se parea ca a trecut o saptamana!
Zile linistite, frumoase si furtunoase (la propriu, cu ploaie).
Mama a facut de data aceasta o prajitura pe care o facea soacra ei toata vara. :Un blat de chec acoperit cu fructe si servit langa o spuma de capsuni sau de zmeura. Fiindca in curte aveam cirese, visine, capsuni, zmeura, era cel mai la indemana desert. Si foate delicios! De multe ori, lucrurile simple sunt si cele mai bune.Sunt sigura ca stii aceasta reteta, vrau doar sa ti-o reamintesc.
Blatul este cel de chec ca la prajitura cu rebarbura. A facut un blat de chec din 10 linguri de faina, 5 oua, 5 linguri de zahar, 5 linguri de ulei si un praf de copt. A batut albusurile spuma cu mixerul (se poate si cu telul), a adaugat zaharul, l-a mixat si pe el, apoi galbenusurile, le-a mixat. A lasat mixerul deoparte si cu o lingura de lemn a amestecat uleiul, praful de copt si faina, usor ca sa nu se lase. Deasupra a pus fructele taiate in doua, cu samburii scosi. Le-a copt cam 3/4 ore la foc mediu. Cand o serveste, o pudreaza cu zahar.
Langa aceasta prajitura putin acrisoara merge perfect spuma de capsuni.
Mama o face astfel : o cana cu varf de capsuni, o cana nu chiar plina de zahar, 1 albus - se bat cu mixerul pana se fac spuma.
Imagineaza-ti ca iei o bucata de prajitura, o afunzi in spuma si-apoi o savurezi! Mmmm .. bun, vorba lui puiu!

Inghetata de capsuni

2011-06-09T23:58:00.001+03:00

De cand au venit caldurile visez la inghetata din copilarie pe care o facea sora mea. Cand eram mici, surorii mele ii placea foarte mult sa faca prajituri, inghetata si alte cocaturi. Fiind mai mare decat mine, ea era responsabila ca eu sa fiu hranita la pranz, cand veneam de la scoala (adica ea incalzea mancarea, si statea de capul meu sa mananc). Eu in schimb, nu am gatit mai nimic pana am plecat de acasa sa vin la facultate.... iar in timpul facultatii l-am intalnit pe bucatarul nostru.
V-am povestit toate acestea ca sa intelegeti ca nu este mare branza sa faci inghetata, nu ai nevoie de experienta si alte calitati de bucatareasa.
Reteta e de la sora mea:
Necesar: 300 gr capsuni, 200 gr zahar, 2 albusuri de ou (crude) si 1/2 litri de smanatana dulce pentru frisca ("frisca lichida")- se gaseste la magazine in cutii de carton ca laptele.
Pe scurt: se face o spuma de capsuni din albusuri, zahar si capsuni (se bat toate la mixer sau cu telul pana compozitia devine pufoasa), separat se bate frisca pana nu mai e lichida si se ingroasa putin (atentie sa nu devina unt , daca este batuta prea mult). Se amesteca cele doua si se pun la congelat.
Povestea este alta. Noi nu avem mixer, asa ca am facut totul de mana, cu schimbul, caci e mult de batut. Nu e greu, dar daca nu ai antrenament iti simti muschii de la mana! S-a dovedit insa benefic sa facem spuma de capsuni cu mana, caci nu s-au facut praf fructele si s-au mai simtit bucatele mici prin ele. In frisca nu am bagat intaritor, caci nu avea sens sa mai punem o chimicala, daca oricum o bagam la congelator.
Si poanta vine acum. I-am spus reteta unei prietene. Ea a inteles ca am bagat smantana (dintr-aceea ce o pui la ciorba) si cand a facut-o acasa, se tot mira langa mixer "oare mai trebuie sa o bat? "- smantana parea cam indiferenta la actiunea mixerului. Rezumand, a iesit buna si cu smantana de ciorba... am gustat - era mai bocna caci nu avea atata grasime (grasimea o impiedica sa se faca foarte tare si sa aiba aschii cand ingheata).
Puiu a primit doar spuma de capsuni, consideram ca nu e cazul sa ii aranjam gatul .. sa mai creasca.

Despre hrana

2011-06-08T22:45:00.001+03:00

Azi am citit in cartea "Revolutia unui spic" a domnului Masanobo Fukuoka niste lucruri incredibile. Le stiam, le banuim cu totii, dar le ignoram. Insa dansul le-a scris negru pe alb.
Masanobu Fukuoka este un revolutionar al agriculturii, aplicand in culturile sale metode mult mai simple si mai aproape de modelele din natura. El crestea legume, fructe si cereale in mod natural (acum am spune bio) inca din perioada interbelica.
Vorbind despre hrana produsa prin metodele artificiale, el spune ca hrana tratata chimic este un raspuns la preferintele cumparatorului. Desi acesta crede ca nu are nimic de-a face cu poluarea agricola, si ar vrea ca hrana sa ii fie produsa in mod natural, actiunile sale il contrazic: el este dispus sa plateasca mai multi bani pentru produse de extrasezon, cauta ca legumele sa fie cat mai mari, aratoase, de dimensiuni egale.
Daca fructele sunt mai mici, pretul e mai mic. Dar cu gustul si valoarea nutritiva cum ramane?
Fukuoka da exemplu a ceea ce inseamna mandarine cu o luna mai devreme : crescute in sere, culese crude, vopsite pentru culoare, injectate cu indulcitor, trecute prin diferite masinarii de sortare a marimii (in care se lovec, se botesc si vor trebui iara reparate vizual) iar la sfarsit li se da si luciu. Unui producator de mandarine, i-ar fi mai simplu sa le culeaga la timpul lor si sa nu treaca prin tote aceste procese tembele de chimicalizare a hranei, obositoare pentru el, care cresc costurile productiei. De cand este cules produsul pana ajunge pe raft se folosesc cam 5 substante chimice, netinand cont de ingrasaminte! Dar cererea pietei il obliga sa o faca. Si noi, ca si consumatori cu ce ne alegem? Cu niste produse de sinteza, cu imagine de fruct, care sunt pline de alte lucruri....
Toti suntem constieni de acest lucru, si totusi continuam sa cumparam legume de extrasezon, sau de la marii producatori. Eu am cumparat ieri cartofi noi. Credeti ca in gradina sunt facuti? Cartoful abia a inflorit!
Iata o alta informtie pretioasa:
"Din punct de vedere biologic, fructele care sunt puţin zbârcite îşi ţin respiraţia şi consumul de energie la un nivel minim. E ca şi cu o persoană în stare de meditaţie: metabolismul, respiraţia şi consumul caloric ating un minim extrem. Chiar dacă nu mănâncă nimic, energia din corp este conservată. În acelasi fel, când mandarinele se zbârcesc, când fructele se încreţesc, când legumele se veştejesc, ele se află în starea în care îşi menţin calităţile hrănitoare cel mai mult timp posibil."
"Ca să rezumăm, până nu se schimbă scara valorilor, care acum dă mai multă importanţă mărimii decât calităţii, problema poluării hranei nu se va schimba."

Sos de visine

2011-06-07T23:16:00.002+03:00

Astazi am testat. Puiu e baiatul lui mami sau a lui tati? si tati a fost castigator de data aceasta. Sa va explic.
Sunt putine mancaruri pe care bucatarul nostru nu le suporta. Majoritatea fac parte din categoria mancaruri din fructe (nu deserturi, ci supe si sosuri). Dealtfel, sunt intalnite in bucataria maghiara destul de des. Supa de visine care se mananca rece, sos de mere , etc. Eu insa le cunosc de la cealalata bunica a mea care era din banat. Ea obisnuia sa manance friptura cu pireu si compot.
Daca pentru bucatarul nostru un sos de visine ii provoaca fiori, pentru mine este printre mancarurile mele preferate. Asa ca, eu l-am preparat.
In tigaie am topit un varf de unt, am amestecat faina cu smantana si le-am pus la calit peste untul topit, apoi am adaugat visinele intregi fara samburi, sare si zahar, un pic de apa. A fiert inabusit 5 minute.
Langa niste cartofi fierti (sau carne fiarta, pentru cei care sunt fani),mmmm delicios! De multe ori mananc mult pana mi se face rau.
Cand a vazut puiu ca mananc fara el a venit cu avant spre mine, curios si cu o gura deschisa mare..... a gustat si... nu i-a placut. De aceea am zis ca e baiatul lui tati.
Ei, este si al meu... la cat de pupacios a iesit!

Supa de mazare

2011-06-06T01:01:00.001+03:00

In gradina de la tara s-a facut mazarea. Am cules prima mana de mazare vineri seara, dupa o ploaie sanatoasa. Puiu l-a ajutat pe bucatarul nostru si la stransul pastailor, si la desfacut. Sa vezi ce incantat era cand reusea sa desfaca cate una! A inteles sa le culeaga doar pe cele bombate.
Bucatarul nostru a facut o supa de mazare foarte gustoasa. E asa de frageda mazarea proaspat culeasa! Si da un gust deosebit mancarii.
Am cultivat mazare cu putin scepticism, caci stiam ca bunica nu cultiva si credeam ca nu se face la noi in gradina (de fapt cred ca nu-i placea ei). Eu nu ma asteptam la recolta, de aceea am pus-o sub nuc, deasa, si am plivit-o numai o data. Dar cand am vazut ca plantele s-au dezvoltat, ne-a crescut inima. Intotdeauna avem surprize cu gradina aceasta!
Cum a facut supa: a calit o ceapa verde din gradina taiata marunt, a pus mazarea si niste marar proaspat tocat. A pus apa, sare si a facut "nokkedli"- galuste de faina (a batut un ou ca pentru papara si a pus faina pana s-a facut pasta, le-a adaugat cu lingura in supa cand fierbea).
Puiu a mancat o portie inca din seara culesului :) iar noi ne-am bucurat ca i-am putut face mancare din legume chiar proaspete!

Socata

2011-06-02T09:46:00.003+03:00

Cand ne-am intors de la tara l-am rugat pe bucatarul nostru sa ne oprim pe drum sa culegem soc. A oprit la marginea padurii si a luat cateva flori. E pacat sa treaca sezonul socului fara sa nu ne bucuram de el. Din soc noi facem socata- preferata noastra, iar parintii bucatarului fac sirop de soc si ceai. Pentru ceai e foarte simplu :culeg florile si le pun la uscat pe o hartie la umbra intr-o incapere ventilata (eu mai tin minte pe bunica cum tinea diferite plante la uscat pe dulap, pe ziare). Sau se mai pot pune pe o sita mare si plana. Socul da o aroma deosebita ceaiului, de obicei il folosesc in amestec si cu alte plante (maciese, manta).
Pentru socata noi am luat reteta de pe net.
Am pun intr-un borcan de 3 litri apa (dintr-ala in care facem muraturile), 200 grame de zahar (300 daca vrei mai putin acrisor), vre-o 6 flori de soc si o lamaie taiata felii. L-am acoperit cu capac si l-am pus la nani in geam. De duminica seara pana miercuri. Miercuri era apa colorata si numai buna de baut.
Puiu a pazit sucul in fiecare zi! Tare mare a fost dezamagirea lui cand a venit tati din padure doar cu florile.. nu cu sucul gata. A doua dezamagire a avut-o cand am preparat in borcan tot ce trebuia, dar l-am pus la nani. Miercuri insa, cum a intrat pe usa, s-a dus drept la pervaz si a exclamat: gata-i sucul! De-abia am reusit sa-i fac o poza si el sa nu dea jos borcanul. Nu a baut prea mult caci era putin acrisor. Azi ii voi pune inca un pic de zahar.
Noua ne-a placut asa, mai acrisor.

Supa de gulii

2011-05-31T23:41:00.002+03:00

"Fiinţele umane, cu temperamentul lor, fac o greşeală, lasă răul făcut, iar când apar rezultatele negative, lucrează cu toată puterea ca să le corecteze. Când acţiunile de corectare par că au avut succes, oamenii ajung la concluzia că aceste măsuri sunt nişte realizări măreţe. Oamenii fac asta într-una. .....Este la fel cu omul de ştiinţă. Stă zi şi noapte aplecat asupra cărţilor, obosindu-şi ochii încât aproape ajunge orb, iar dacă îl întrebi la ce Dumnezeu a lucrat în tot acest timp, îţi va spune că a inventat o pereche de ochelari care să corecteze vederea slabă." un citat care mi-a placut din cartea "Revolutia unui spic" de Masanobu Fukuoka si am vrut sa vi-l impartasesc.

Sa revenim la bucatarie!
Gulioarele sunt printre legumele mele preferate. Puiu le rontaie crude ca pe mar, iar supele din gulioare au gustul lor specific.
Au aparut deja in piata gulii destul de gustoase (de prin sere) caci in gradina inca e prea devreme. Bucatarul nostru a gatit o supa usoara: si ca mod de preparare, si ca efect asupra sistemului digestiv. A pus la calit o gulie taiata cubulete, cepa verde taiata, marar si patrunjel verde tocate, apoi a adugat cam 3 litri de apa, si o jumate de cana de orez. A condimentat cu sare, boia si cury. Dupa ce au fiert, a acrit-o cu 2 polonice de iaurt (mai lichid).
Exista o sumedenie de moduri pentru a-ti gati o supa de gulii. O alta reteta pe care mama mea a facut-o in weekend a fost cu gulii, morcovi, verdeturi, sare, ulei. Ea a acrit-o cu lamaie direct in farfurie. Depinde de ce legume si ce acreala ai la dispozitie.
Merita sa faceti o supa de gulie sau macar sa va cumparati una si sa o rontaiti cruda, cum face puiu!

Supa facuta de mama (cu morcovi)

Frunzele guliei se pot folosi la impachetat sarmale! Sunt putin mai aspre decat vita de vie, dar dau un gust deosebit umpluturii. Mama a facut doar cateva in frunza de gulie, restul in frunza de vita de vie (caci avea frunzele de la o singura gulie), si le-a fiert impreuna.

Sarmale in frunza de gulie, cu sos de marar.

Supa de ceapa pentru coconi

2011-05-30T23:43:00.003+03:00

Hai sa va povestesc intai o intamplare. Intr-o vineri dupa-amiaza am plecat la tara direct de la birou, n-am mai trecut pe acasa. Cand ajungem, ne dam jos din masina si primul lucru - ma intalnesc cu una dintre vecine. Cu ochii mari, putin speriata, ma intreaba "doar nu s-a intamplat ceva, de esti toata in negru?". Nu, raspund eu, si in sinea mea ma intreb. "Chiar asa, ce s-a intamplat?" Ma imbracasem ca un arhitect - camasa neagra, pantaloni negri, pantofi negri. Acolo, la tara nu este femeie sa fie in negru decat cu un motiv anume - e in doliu. Iar eu eram in "doliu"si ca trebuia, si ca nu trebuia. M-am resemnat, mi-am aruncat repede hainele ca sa nu mai induc in eroare si pe altii care ne vedeau asa... in doliu.
Cine stie, poate mergea vestea pana in celalat capat de sat :) si stii cat de umflata ajungea acolo!
Despre supa de ceapa a la bunica lui puiu: Intr-o oala de supa a pus un piept de pui, sare si a tocat ceapa verde multa. Dupa ce au fiert, le-a strecurat si a fiert taitei de casa. A fost varianta imbunatatita - de ocazie (caci alte legume nu avea) si trebuia sa mearga la sigur ca sa o manance un pui de om rasfatat de 2 ani si un pic.
A mancat, caci avea imagine de supa de carne.
Pentru adulti nepretentiosi, se poate adauga in farfurie si ceapa verde taiata din supa! Si carnea fiarta... cine o suporta!
P.S. cocon este in limbajul popular maramuresean termenul folosit pentru baiat mic (dar nu bebe). Varianta pentru fetita e fatuca. Eu l-am preluat de la bucatarul meu care nu vorbeste romaneste, ci maramureseneste. El a facut scoala in maghiara iar romana o stie din viu grai (oricum, si-a imbunatatit-o in timpul facultatii) si e tare simpatic cu termenii lui.

Ciuperci umplute

2011-05-30T00:10:00.003+03:00

Am fost la tara, din nou unde ne-am intalnit cu bunicii care sunt si ei "navetisti de weekend". Gradina ne astepta cu buruieni multe si cateva planuri. Sambata am exagerat cu munca, seara simteam ca a fost cam mult. Hobbyul e fain atata timp cat ramane distractiv, dar e bine sa exagerezi din cand in cand ca sa iti dai seama ca de fapt ceva nu e in regula. Ca poate se poate si altfel. Da, se poate gradinarit si altfel, nu sa te lupti cu natura (caci oricum ea castiga), ci sa conlucrezi cu ea. Principii descoperite de mine de curand. Ne vom informa, vom studia si anul viitor vom fi mai inteligenti.
La tara bucatarul sef e mama mea, iar bucatarul nostru nu se baga decat la gratare. Stiti ca nu se poate cu doi bucatari in aceeasi bucatarie!
Mama a pregatit azi un aperitiv foarte rapid si usor. Il face des. Curata ciuperci champignon, palariile le lasa asa cum sunt, iar picioarele le taie marunt. Palariile le aseaza in tigaie, le umple cu picioarele tocate, putin cas, sare, si patrunjel roaspat tocat. Le da la foc pe aragaz in tigaie cu capac. Delicioase!
Puiu nu a vrut sa le guste, dar nici noi nu aveam asteptari in privinta asta.

Piept de pui cu pastai si loboda prajita

2011-05-25T23:33:00.002+03:00

Azi am facut o mancare de oraseni cool. Cel putin asa suna.. si arata.
A fost munca de echipa. De fapt, eu l-am provocat pe bucatarul nostru, scotand din congelator un pui. Cand m-a intrebat ce m-am gandit sa fac cu el, i-am raspuns ca nimic... l-am scos ca sa il gatesti.. cum vrei. Mi-era pofta de pui.
A calit in ulei o ceapa si un usturoi verzi tocate marunt, pieptul de pui taiat cuburele, a pus sare , boia, a pus pastaile proaspat scoase din congelator, i-a pus capacul si le-a lasat la facut - puiul si cu fasolea au lasat zeama.
La sfarsit am intervenit eu, cu un experiment. Am ales cateva frunze de loboda rosie, le-am rulat si le-am taiat fasii cam de 2 cm grosime. Le-am calit in putin ulei, in tigaie cu capac (le-am pus si sare ca sa lase apa). Au fost surprinzator de gustoase. Cu un gust intens, putin acrisoare, crocante. Au lasat o zeama rosie, ca sfecla.
Bucatarul nostru a fost si el incantat de rezultat si ne-a parut rau ca nu am calit toata gramada de loboda. Prietena de la care am aflat cum se face cu loboda spunea ca mama ei o foloseste asa, ca si garnitura la fripturi. Mai incercam.

Supa de salata II (fara porc)

2011-05-24T23:27:00.002+03:00

De ce e rosie supa, intreb eu? (avea o tenta de roziu) - Am pus boia, spune el. Dar nu era cu boia reteta, indraznesc eu sa comentez..... nu ca n-ar f fost exelenta la gust.
Bucatarul nostru mi-a ascultat rugamintea de a incerca reteta lui aprilus de supa de salata. Si ca un bucatar adevarat, a adaugat/ schimbat cate ceva la ea. Eu am fost foarte incantata de gust, dar el a spus ca o prefera pe cea cu "slaninuta";ce sa-i faci, e un ardelean adevarat caruia ii place porcul.
A calit usturoi verde tocat, a facut un rantas de faina, a turnat cam 3/4 l de jintuiala ( ca o adusesem de la tara, dar se poate cu lapte sau iaurt) si 1/4 litri de lapte (ca sa goleasca recipientul), un vailing de salata, apa cat sa o acopere, sare, boia, marar si frunze de leustean tocat. Au fiert. La sfarsit, a spart cateva oua intregi si le-a mai fiert putin.
Cantitatile sunt iara la ochi, caci asa e cu artistii astia, chiar daca sunt bucatari... mai pun, mai gusta, se mai gandesc ce este in frigider, ar merge, si trebuie consumat.... el cam pune ce are, cat are, fara stres ca nu are ingredientul cutare si nu poate face reteta aceea!
Bun, bun, foarte bun! Multumim de reteta bucatarului care ne-a vandut pontul si multumim bucatarului care a gatit-o si pentru noi!

Sarmalute in foi de vita. (frunze de vita de vie)

2011-05-23T23:42:00.001+03:00

Mama spune ca aceasta reteta a fost adusa in famila noastra de la Bucuresti de catre strabunica mea, caci aici, in Ardeal, nu se faceau mai demult sarmalute in foi de vita. Strabunica a avut o nora din regat la care mergea des (le-a crescut fata) si care pipa mult dar gatea foarte bine, dupa spusele mamei mele. Imi amintesc si eu de matusa si unchiul de la Bucuresti, am mers de cateva ori la ei in drum spre mare. Aveau un motan pe nume Chim, care a fost atat de devotat matusii incat inainte cu o saptamana de ce sa moara matusa a inceput sa miaune zilnic foarte mult si dupa ce matusa s-a stins, s-a dus si el in 5 zile. Era si el batran, avea 18 ani. Noua, cand eram copii ne era frica de motan, caci nu era pisica normala cum stiam noi pe la tara- lingusitoare si furacioasa; el manca doar cateva feluri, ne scuipa si nu statea sa il mangaiem.
Asadar, sarmalutele in foi de vita au fost o intamplare caci ai mei au uitat sa cumpere varza, dar adusesera carnea tocata. In curte la tara avem vie, iar frunzele sunt tinere si destul de mari pentru sarmale.
Mama a folosit pentru umplutura 600 gr de carne de manzat, 200 gr de orez, 1 ou, 1 lingura de boia, sare, piper (putin, ca sa manance si puiu), 2 cepe verzi tocate si marar tocat.
A calit ceapa in putin ulei, a daugat si orezul la calit, dar l-a lasta putin pe foc. A amestecat cu mana ingredientele de umplutura. Apoi a oparit frunzele de vita (eu i-am cules un castron bun) si a rulat sarmalele. Le- aranjat in oala, le- aturnat apa clocotita pana le-a acoperit si au fiert cu capac pana a fost facuta carnea. Noi am mancat cu smantana si marar proaspat tocat.... si cu multa pofta . Inclusiv puiu (mai putin frunza ).
Se mai poate face sos de marar la ele, daca mai este timp si nu esti prea flamand.

Supa de salata

2011-05-22T23:09:00.003+03:00

Acum inteleg de ce mie mi se parea supa de salata o fiertura de vrajitoare cu carpe in ea :) Pentru ca nu am facut-o cum se face. Bucatarul nostru a facut insa in weekendul acesta o supa de salata ca la carte, si mi-a placut pana si mie!
A pus intr-o oala putina slanina taiata marunt sa se prajeasca, cu un strop de apa (ca sa nu se arda), apoi a pus ceapa verde taiata marunt si a lasat-o la calit cam 5 minute. A adaugat salata rupta, a lasat-o un pic sa se inmoiaie (2-3 min), sare, si a amestecat-o. A pus apa cat sa acopere salata. Apoi a taiat marar si patrunjel proaspat si le-a lasat pe toate sa fiarba pana a fiert salata. Cand era fiarta a spart 4 oua intregi si le-a dat drumul in apa direct (se pot si bate inainte). Dupa ce s-a fiert oul, i-a pus jintuiala (se poate si cu zar) si nu l-a lasat sa fiarba, a stins focul si a tacat usturoi proaspat (verdeata). Cand supa s-a racit i-a pus un iaurt de 1/2 litri (foarte important sa nu pui iaurtul cand supa e calda caci se strange ca branza si va fi mai putin aspectuoasa).
Puiu a mancat doar zeama cu paine, salata nu a vrut-o. Asa ca i-am strecurat-o :) Poate daca o dadeam prin blender ar fi mancat si salata. Trebuie sa il intelegem ca frunzele nu se rumega usor cu doar patru masele in gura, cand noi avem de 5 ori mai multe!
E bine ca a iesit mai consistenta supa, caci daca pui prea putine verdeturi, iese ca si cand ai luat o gura de apa din mare:e sarata si mai pluteste cate o alga pe ici pe colo.

Pupuri cu urda

2011-05-19T23:00:00.001+03:00

In sfarsit! Am reusit sa ma concentrez si sa ajung la calculator cu scopul de a scrie aceasta reteta! De fiecare data cand zic ca fac ceva, sunt testata si provocata. dar chiar faci? ieri am zis ca scriu reteta, seara dupa ce se culca puiu. Dar am adormit inaintea lui caci a avut program de foit si de crescut broaste in burta de la atata apa. Am avut energie doar sa ma mut din patul lui (de 1.20X0.90 m) in care ne inghesuim in fiecare seara amandoi, sa-mi intind picioarele intepenite dupa o ora de lupte. Un gand scurt am avut : ai zis ca scrii blogul! Lasa ca-l scriu maine dimineata! Evident, dimineata a inceput in forta cu .... alte treburi.
Si sa nu uit de ce am inceput povestea!!!!
RETETA
NECESAR:
aluat: 1 kg faina, 5 oua, 200 gr. unt, 200 gr zahar, 50 gr drojdie, 1/2 l lapte, 2 linguri de ulei, coaja de la o lamaie
umplutura: 1 kg urda, 3 oua, 2 linguri de zahar, marar tocat
pt uns: 1 ou si o lingura de lapta.
CUM SE FACE
1. se pune drojdia la crescut cu un pic de lapte caldut, o lingurita de zahar, o lingura de faina
2. in timp ce creste, separat, se oparesc cu o cana de lapte fierbinte 2 linguri de faina si se lasa sa se raceasca
3. se amesteca maglavaisurile 1+2 se mai adauga 2 linguri de lapte si doua de faina pana ajunge maglavaisul ca o smantana mai groasa. (ce rezulta se numeste "maia")
4. ouale se bat ca la papara, se pune zaharul si laptele
5. se framanta maiaua cu ce rezulta de la punctul 4 si cu restul de faina.
6. se lasa la dospit
7. intre timp se topeste untul si se raceste
8. se reframanta 6 cu 7
9. iara creste
10. intre timp pregatesti umplutura zdrobind urda cu furculita si amestecand si restul ingredientelor
11. se intind turtele grosime - cam un deget de pianist, se taie patrate, se pune cu lingurita umplutura p efiecare si se imacheteaza plic. Se ung cu ou si lapte.
12. iara cresc in tava
13. si pasul castigator: se coc la cuptor la foc mediu spre mic pana sunt coapte :) (se incearca cu chibritul)
Ati vazut de ce trebuie o zi de weekend pentru aceasta coplexa cocatura?
Mama e maestra in aluaturi de cozonaci si asa ies cel mai bine. Se poate si mai simplu, si cu mai putine cresteri, dar rezultatul e mai modest.....

Vin vacile ( si pupuri cu urda- prolog)

2011-05-17T22:02:00.001+03:00

Seara la noi la tara vin vacile de la pascut. Era intotdeauna motiv de bucurie sa le vedem cum trec prin fata portii si alergam cate-odata din fundul gradinii sa ne uitam la ele.
Puiu a prins si el drag de vaci : "viiin vaciiiiieee" striga in gura mare sambata pe-nserate. In imagine sunt cativa puiuti care au fost mai lenesi si au ramas in coada cirezii (astfel am avut si eu timp sa fug dupa aparatul foto). Si acum imi place sa ma uit la vaci cum trec, sunt niste animale frumoase, pasnice si foarte calme. Merg agale, cu ugerul intr-o parte, se mai opresc la cate un gard sa mai manance o frunza, doua, o iarba mai bunicica, mai gresec poarta si dau sa-ti intre in curte, dar ce ma distreaza cel mai mult sunt unii vecini care stau la poarta si isi pazesc sectorul de drum ca sa nu treaca pe acolo si sa le lase cate un "norocel". Evident, ca nu reusesc intotdeuna si-apoi suduie (="injura") pe saracul animal. Daca te-ai procopsit totusi cu un noroc, nu ai de ales decat sa astepti sa se usuce si sa-l strangi cu matura.
Sambata e vremea numai buna sa faci niste pupuri cu urda. De ce in weekend? Fiindca iti trebuie cam o jumatate de zi pana le termini (nu se lucreaza in tot acest rastimp la ele, ci mai mult se asteapta sa tot creasca aluatul). Mama e maestra cocaturilor. II place sa isi cucereasca nepotii prin intermediul bunataturilor "cocalite", si nu pierde nici o ocazie pentru a-si exersa maestria. Ea e fericita cand ne vede pe noi fericiti, mancand din preparatele ei, caci ea multe nici nu poate sa le guste!
Pe scurt, se face un aluat de cozonac, se intinde cu sucitorul, se taie patrate, se umple cu o umplutura pe baza de urda, se impacheteaza plic si se coc in tava la cuptor. Ce usor! Unde este munca de o jumatate de zi?
Ce am scris mai sus este ca sa va faceti o idee, voi reveni cu reteta maine, caci mi-am notat-o, dar evident ca am pierdut foaia. Am retinut totusi ca un aluat de cozonac reusit trebuie lasat sa creasca de vre-o trei ori. si ca "daca faci dintr-un kilogram de urda,ii saturi pe toti", dupa spusele vecinei.

Flori, fete, filme

2011-05-15T23:53:00.001+03:00

Aceasta postare trebuia sa apara vineri, dar nu stiu din ce cauza blogul n-a mers, asa ca a ramas pe azi.
(este vorba despre weekendul trecut, cand a fost super frig).

Nu stiu daca voi v-ati jucat cand erati mici acest joc; noi, cand eram la bunica la tara, il jucam frecvent. pe banca, in fata portii: erau 2 echipe, se alegea o categorie (flori, fete, filme, baieti etc.), un reprezentant de la o echipa primea un cuvant din acea categorie iar echipa trebuia sa il tot intrebe pana il ghiceau. El avea voie sa spuna doar da si nu.
Mi-am amintit de acest joc fiindca m-am gandit sa va prezint florile din gradina de la tara. Majoritatea sunt acolo de demult. Nu-mi amintesc de bunica sa fi avut pasiune pentru ele, nici sa o preocupe foarte mult, insa mama spune ca bunica ei (prima proprietara a casei) avea flori multe si frumoase.

Preferatele mele sunt lalelele. Mama spune ca sunt acolo de cand se stie ea. Oau, lalale autohtone, care miros foarte frumos, fin si delicat.

Buchetul meu de mireasa a fost facut din flori din aceasta gradina, lalele galbene si lacrimioare.

Bucatarul nostru in weekend a fost constructor :). A facut o alee din caramida veche. De fapt, nu stiam ce sa facem cu un morman de caramida si ca sa scapam de el, l-a transformat intr-o alee ce duce spre curtea vecinei. (La tara, daca doi vecini se inteleg mai bine, au o portita intre proprietati)

Vremea, nu tocmai prielnica, i-a facut pe baieti "sa-i dea bataie" si sa fie eficienti.

In mai putin de o ora, partial pe ploaie au facut un inceput promitator de alee. In loc de boloboc, au avut un pahar cu tuiculita.

Despre bunele maniere si prajitura cu rebarbura

2011-05-11T23:23:00.002+03:00

Duminica la tara oamenii nu lucreaza. Nu stiu daca mai mult de gura vecinului, a popii, poate pentru ca e o traditie pe care o respecti, sau pentru ca e bine ca din cand in cand omul sa faca o pauza. Duminica, oamenii de la tara mai dorm, stau la poarta pe banca la povesti, sau vin in vizita. La noi vine vecina, tanti Anita, la o poveste cu mama. Tanti e o femeie simpla, binevoitoare, vesela si simpatica. Am servit-o cu o cafea, si cand s-a asezat, avand ceasca in mana a varsat putin pe "surta"(sort).
"dar tu esti de vina", zice tanti razand, ca nu mi-ai dat si farfurioara. Ce sa fac, are dreptate, asa e cu canile acestea moderne, de design.. fara farfurie :)
"Tanti Rozalia (strabunica mea) era tare doamna," continua ea "intotdeauna ma servea cu farfurie, zicea ca altfel nu e frumos. N-ai fi zis ca era de la tara" Asa da lectie! Am invatat-o! Dar m-am simtit mandra de strabunica mea.
Curios, eu nu mi-o amintesc. Am o singura amintire de la Razboieni de cand eram foarte mica, cu mormane de zapada si cred ca era atunci cand a trecut pe lumea cealalta, caci cu alta ocazie mama nu ne-ar fi dus acolo iarna cand eu aveam doar 4 ani.
Revenind, mama e cea care se mai tine cu traditiile de la tara, adica face in fiecare duminica prajitura.
De data aceasta a facut o prajitura cu rebarbura foarte buna.
Mie imi plac cele acrisoare, de aceea a fost pe gustul meu.
A facut un blat de chec din 10 linguri de faina, 5 oua, 5 linguri de zahar, 5 linguri de ulei si un praf de copt. A batut albusurile spuma cu mixerul (se poate si cu telul), a adaugat zaharul, l-a mixat si pe el, apoi galbenusurile, le-a mixat (acum e perfect pentru lins... mmm bun, bun). A lasat mixerul deoparte si cu o lingura de lemn a a,estecat uleiul, praful de copt si faina, usor ca sa nu se lase. L-a intins in tava si peste a pus frumos tijele de rebarbura curatate si taiate bucati de cam 5 cm. Tava a fost unsa cu ulei si presarata cu faina. L-a copt cam 40 minute la foc mediu si a presarat zahar pudra cand a fost gata.

Prima recolta

2011-05-10T21:58:00.001+03:00

Am strans deja prima recolta de pe gradina noastra. Nu o planificasem... A fost bogata si .... spontana- doua galeti mari de polomida! Ce o fi si asta? O buruiana pe care o mananca porcul vecinilor cu mare placere. Are frunze tapoase si este agresiva, daca nu o scoti cu radacina se umple gradina de ea.
Am dat-o la schimb pe salata (a noastra nu a catadicsit sa creasca) si pe rasaduri de varza. Dar porcul nu trebuie sa manance multa ca se "ciumureste", zice vecina. Poftim? Nu mai auzisem cuvantul acesta. Noroc cu bucatarul nostru care radea pe sub mustata, el intelesese, caci in maghiara "csomorolni" = a se gretali.
Totusi, ceva bun si fraget am mancat de pe gradina - ceapa verde. E primul produs al eforturilor noastre din anul acesta. Timid, incet, gradina incepe sa ne dea inapoi iar pana in toamna vom primi inzecit fata de ceea ce am investit in ea. Vezi prima poza cu ceapa si usturoiul.
Tot la capitolul intelegerea limbii noastre dragi e si o conversatie draguta de anul trecut. M-a intrebat vecina unde am semanat porumbul. Eu i-am zis "paralel" cu gardul. Ea mi-a zis, mai bine il puneai "de-a lungul gardului, caci.... " Mi-am gasit cu cine sa vorbesc despre paralel! Oamenii aceia nu au nevoie sa stie ce e aceea paralel! Trebuie sa imi aleg cuvintele , daca vreau sa ma fac inteleasa!
Nici capsunii nu au ramas in urma, sunt mari, frumosi si plin de flori. De-abia astept sa se faca comod puiu printre ei. Anul trecut tin minte ca asa ii studia, eu nu vedeam capsunile, si el mi-i le arata.. . le manca mai mult rozii decat coapte, caci nu ma puteam intelege cu el.

Balmos

2011-05-09T09:01:00.001+03:00

Am auzit cuvantul acesta de mai multe ori in expresia foarte cunoscuta "talmos-balmos", dar habar nu aveam ce inseamna.

In acest weekend am fost iar la tara, l-am sarbatorit pe celalat pui al familiei , verisorul care face 7 ani, am lucrat, am mancat si ne-am simtit bine.

Sora mea ne-a gatit un balmos, si am avut o experienta culinara noua.

Pentru cei care nu stiu (cum eram si eu acum 2 zile), balmosul este o mancare cu faina de malai si "jintuiala", branza si smantana. O mancare.... zilnica la stana. Jintuiala este zarul ramas de la prepararea urdei. Cred ca se gaseste de cumparat si in piata la tarani, iar daca nu au, ii poti ruga sa iti aduca pe a dou-a zi. Noi am luat de la tanti Lena, din fundul gradinii. Asa-i la tara, materia prima o ai la " botu' calului".

Cum a facut : ca o mamaliga dar in loc de apa a pus jintuiala.

3 cani de jintuiala, cand au fiert a pus o cana de faina de malai, sare si putin cas ras. Noi n-am avut smantana, dar o sa incercam reteta completa data viitoare.

Asa de buna a fost incat inchipuie-ti ca si puiu, care nu mananca mamaliga cu pofta nici cand ii este foame, a mancat bine, dupa ce mancase pranzul cu o ora inainte. Nu-i de mirare ca apoi a dormit ca boieru' mai mult de trei ore! Stomacelul a avut mult de digerat!

Noi l-am servit alaturi de un spanac excelent facut de mama!

O mancare rapida si foarte gustoasa.

Sos pentru quinoa

2011-05-06T08:59:00.002+03:00

Candva, saptamana trecuta bucatarul nostru a preparat un sos foarte interesant. L-a folosit pentru quinoa fiarta, langa ficatei de pui. Nu eram in bucatarie cand l-a facut, si cand a fost gata si l-am gustat am simtit ceva deosebit, parca un ingredient care nu ar fi fost natural sa fie acolo. Putin acrisor, putin dulceag.. ce-o fi?
Era dulceata de merisor facuta de mama bucatarului nostru.
Cum a facut: a tocat cateva fire de ceapa verde, leurda si mult patrunjel. In tigaie a pus ulei de masline, verdeturile tocate, suc de rosii din conserva (rosii in suc propriu, nu sos de rosii gata preparat care are prea multe ingrediente), 2 lingurite de dulceata de merisor, 2 lingurite de sana, sare.
S-a facut rapid pe foc si l-a turnat peste quinoa. Puiu a fost tare bucuros sa vada "paste cu sos" si a papat ... nu chiar o farfurie mare (cum mananca pastele adevarate), dar o portie buna.

Despre timp si Jaozi cu leurda si ciuperci

2011-05-04T22:29:00.003+03:00

De mult vroiam sa va scriu ceea ce cred eu despre timp. Iata ca a venit momentul.
Ti se intampla sa vorbesti cu cineva care iti spune ca ar face un anumit lucru, dar nu are timp? Mie aproape zilnic. Si eu spun asta, dar dupa ce o rostesc imi suna in urechi si imi dau seama ca nu e adevarat ce am spus. Nu e vorba ca nu am timp, e vorba ca nu este printre prioritati.
Am analizat cu bucatarul nostru ultimii ani si am vazut ce s-a intamplat : cu trei ani in urma nu aveam copil, nu prea gateam acasa, nu mergeam la tara si parca nu aveam timp. Dupa ce a aparut puiu, in aceleasi 24 ore pe zi am reusit sa gatim si sa avem grija de el. Iar dupa 2 ani, avem copil, gatim, ne ocupam si de casa de la tara, avem blog si job. Ce s-a intamplat? De unde am facut rost de timp? Habar n-am ! Nici nu stiu la ce am renuntat ca sa facem toate lucrurile acestea.
Iar in ultimele 2 zile s-au schimbat iar prioritatile. Am luat timp de la gatit si blog si am transferat acolo unde era prioritatea.
Deci eu nu ma mai gandesc ca nu am timp! e absurd, toti avem exact acelasi timp - 24 ore/zi! Eu ma gandesc care sunt prioritatile si cum sa transfer timpul de la una la alta.
Si astfel gasesti timp pentru ceea ce vrei cu adevarat sa faci.
Si acum moment publicitar.
Daca vrei sa mananci in Cluj un jaozi bun, mergi la doamna Shoa (la un fast-food chinezesc micut ), pe str. Horea colt cu Closca. Jaozi sunt cornulete din aluat subtire, umplute si jumatate prajite, jumatate fierte. Poti sa le iei si inghetate (cum am facut eu), si sa le fierbi/prajesti acasa.
Se pun in tigaie cu capac in putin ulei si apa pana la jumatatea lor si se lasa pe foc pana aproape scade apa (15-20 min), apoi se mananca cu sos de soia, salata si multa pofta!

1 Mai cu mici si ploaie

2011-05-02T07:07:00.001+03:00

Vina ploaia, bine-mi pare
In gradina am o floare
Floare se va face mare
Vine ploaia bine-mi pare.
Nu stiu cum ti s-a parut vremea de ieri. A fost proasta? Depinde cum privesti lucrurile. Poate ai avut planuri sa iesi la iarba verde, si ploaia le-a amanat.
Pentru noi insa vremea a fost excelenta, caci trebuie sa ploua ca legumele din gradina sa se faca mari si frumoase. Se spue ca ploaia de mai este aur curat.
Am fost la tara si ne-am bucurat ca a crescut ceapa, usturoiul, mazarea, am replantat salata si spanac si cand ne-am intors am facut mici ... la grilul din bucatarie :). Nu se poate 1 mai fara mici!
In orice intamplare exista si o parte buna a lucrurilor. Chiar daca la inceput tind sa o vad pe cealalta, incerc sa ma schimb. e data aceasta cand a inceput sa ploua am exclamat (fara sa ma gandesc prea mult) Vai ce frumos ploua! Si mi-am dat seama ca altadata nu as fi spus asa.
Concluzia? Bucurati-va de primavara, chiar daca ploua si e "frig" caci asa trebuie sa fie. Lasa ca avem timp la vara sa ne coacem de caldura!

Salata multiculturala ( quinoa si loboda rosie, o asociere inedita

2011-04-29T09:44:00.002+03:00

Buruieni romanesti si cereale venerate de incasi am folosit in salata de aseara. A fost un gest spontan, cu ce aveam la indemana. Fiindca ne pregatim de plecat la tara in weekend am decis sa folosim toate verdeturile din casa, caci altfel s-ar usca. Ceapa verde, marar, ridichi, salata verde, leurda (din congelator) si loboda rosie.
Cand zic loboda ma gandesc la expresia "treci ca voda prin loboda", pe care o folosesc uneori cu puiu cand e repezit si fuge, tragand si rasturnand lucrurile in urma lui. Bucatarului nostru ii place tare mult sa spuna cand conduce si il depaseste o masina cu viteza luminii ca a trecut ca voda prin loboda. Ai vazut sigur "grabiti la volan" care tot schimba benzile, se baga in fata, nu semnalizeaza... ca voda prin loboda.
Revenind, loboda e o alta "buruiana" comestibila utila corpului nostru pentru refacerea de primavara dupa o iarna cu mai putine cruditati.
Despre quinoa am mai vorbit, ceva intre leguma si cereala, sacralizata de incasi, care se cultiva la altitudini de peste 4000 m. Se folosesc semintele ei care seamana cu meiul. Se pune apa cu sare la fiert (2,5 masuri) si cand fierbe se pune 1 masura de quinoua. Va fierbe la foc mic 10 min, se stinge focul si se mai lasa 10 min pana absoarbe apa.
Salata am preparat-o eu, cap-coada. Am taiat legumele: 4 cepe verzi, 6 ridichi, 1/2 capatana salata verde, 1/2 legatura marar, 1 legatura de loboda rosie, le-am frecat cu sare, am pus otet balsamic, ulei de masline, un fir de zahar si sana si am adaugat vre-o 3 linguri de quinoa fiarta.
Ne-am burdusit amandoi si a mai ramas o jumatate de portie.
Bucatarul nostru m-a laudat ca a iesit foarte buna si sunt mandra de asta!
Deci si fara talent, poti gati!

Din nou.... fotbal

2011-04-28T09:12:00.001+03:00

Aseara am vazut o piesa de teatru... sau sa fi fost meci de fotbal? Ultimele 15 minute din meci m-au facut sa ma opresc in fata ecranului. Mult sange fierbinte a curs ieri prin venele jucatorilor. Ambele echipe erau spaniole (Real Madrid si FC Barcelona). A fost o lupta crancena mai mult om la om decat om la minge. Se impingeau si ziceau ca "eu n-am facut nimic", iar victimele se faceau ca mai au un pic si crapa, cateodata chiar nepatind nimic. Cred ca e foarte greu sa fii arbitru si sa iti dai seama cand e serios si cand joaca teatru. Gandeste-te ca o parte dintre jucatori sunt inca adolescenti. Ce-o fi in capul lor de adolescenti faimosi? Iti dai seama ce inseamna sa fii antrenor la vre-o 20 de "barbati" ca sa iasa cea mai buna echipa din lume! Oau! Asta da incercare! Atat despre fotbal, nu vreau sa ajung comentator de fotbal si sa concurez cu talentatii nostri de la televizor (daca ii asculti ai parte de o portie buna de ras).
Evident, n-am gatit mare lucru. Am papat "loaste"( = paste fainoase) cu sos de rosii.
Dar asta dimineata am mancat oua moi, o mancare preferata de puiu si tati a lui. Nu va scriu reteta.
M-am gandit insa sa va spun un pont pe care l-am aflat de la bucatarul nostru. Pe mine ma enervau ouale fierte fiindca atunci cand le curatam de multe ori se dadea coaja jos cu tot cu albus. Bucatarul nostru m-a invatat insa ca atunci cand le iei de pe foc le scurgi de apa fierbinte, le spargi (poti sa zgudui doar oala si se sparg de peretii ei, nu trebuie sa pui mana pe ele si sa te arzi), imediat torni apa rece pe ele. Astfel, apa care le raceste intra printre coaja si albus , iar coaja se desprinde frumos cand le curat.
Metoda simpla si eficienta, dar atentie, e pentru ouale la care albusul e fiert complet!