1 august 2017

Gomboț cu brânză


Două luminițe albastre mă urmăresc oriunde mă duc. Dacă mă pierd din vedere pentru o clipă, când mă zăresc din nou luminează și mai tare. Sunt curioase, deschise larg și prezente, absorb tot ce fac. Luminează cam trei ore, apoi au nevoie să se reîncarce. Dacă nu reușesc să le pun la încărcat devin tare necăjite. Totuși, nu e greu să le fac să se închidă și o dată cu ele genele lungi și curbate se împreunează. Chiar sub luminițe, un năsuc drăguț respiră liniștit. Gurița, de obicei mică ca un năsturel se face de leoaică atunci când trebuie. Pe cap îi crește un pufuleț  fin auriu. Suge cu poftă și cu mult aer așa că multă brânzică vine înapoi. Sau poate cine știe, am eu laptele acidulat.  E pufoasă, are pliuri, dar nu prea mari. Eu îi spun pufuleț.
Degetele de pianistă de la mâini se termină cu gropițe mici cât o sămânță de gulie. Până și la picioare are degete lungi. E liniștită de obicei. Doar râgâielile o supără atunci când nu ies ușor. În zorii zilei mă trezesc trilurile ei. Nu-i nimic, măcar ne bucurăm de ziuă, cât e ea de lungă. Oricum noaptea e făcută pentru somn și ea e de acord. Doar să fie sânul aproape să poată mânca... de vre-o două ori pe noapte, nu mai des.
Bunicul îi spune motoraș, căci dă din mâini și din picioare fără oprire. Mai ales dacă se entuziasmează de ceva.
E fata lui tata când ridică dintr-o sprânceană din curiozitate. Are ochii mei. În rest, seamănă cu fratele ei. Și el o iubește foarte tare.
Jucăriile cele mai interesante sunt cheile, mouse-ul, telefonul (pe care nu i-l dau, dar se agită când îl vede) si tubul de cremă. A ros o vreme lingurița de lemn. Mai molfăie și o pisică de plastic care măcăie, dintr-aia cu 2 lei.
Nu prea înțelege rostul căruciorului, când e mai bine în brațe, dar nu oricum ci doar cu fața înainte. O port în wrap pe șold și acceptă cam jumătate de oră, să nu exagerăm.
Îi place însă în casă, liberă de mâini și picioare să se învârtă și să se întoarcă de pe spate pe burtă și invers. Azi a ales să doarmă pe burtă pentru prima dată, singură s-a întors.
Vai, cred ca as mai putea scrie doua pagini despre ea......

Zână mică, azi ai 6 luni! Minune frumoasă, ai venit să ne aduci o nouă bucurie în casa noastră! Să crești mare și sănătoasă!

4 iulie 2017

Pereti de compartimentare din light-straw


Ne-am tot gandit si razgandit din ce sa facem cei doi pereti interiori care separa baia de restul casei . Avand structura metalica, cel mai rapid ar fi mers cu gips-carton si vata minerala dar noi am ales varianta cu light-straw, din mai multe motive:
-sa incercam si aceasta tehnica
-materialul este natural
-este mult mai ieftina
-aveam toate materialele necesare pe teren: paie, argila, scanduri pentru cofraj, am cumparat doar niste menghine ca sa stranga temporar pana se usuca putin.
A durat mai mult timp pana arhitectul nostru l-a realizat, fiindca a lucrat singur vre-o 2 weekenduri.  (iar in constructii merge extrem de greu daca lucrezi singur). In comparatie, o inchidere de gips-carton 2 oameni amatori o faceau intr-o zi. Dar ne-am invatat sa ne asumam acesti timpi de invatare a tehnicilor noi.

18 iunie 2017

Tanti Angelica

Randunele

"Tanti, v-ati nascut aici in sat?"
"Da, si eu si barbatu' meu suntem Aitonieni"
"Si cati ani aveti?"
"71"
Tanti Angelica este una dintre vecinele mele preferate. Sta cu cateva case mai sus si intotdeauna ne vede cand ajungem la casuta si apare la noi in maxim jumatate de ora sa o vada pe "franzeluta". Asa a botezat-o pe veverita noastra. Daca cumva ne rateaza cand trecem prin fata portii, are grija barbatul ei sa o anunte. "Un' esti tu, ca a venit  franzeluta? Auzi? Esti surda?". Barbatul ei e om cumsecade, muncitor, cu tractor si mai in forta decat tanti. Au avut vaca pana acum doi ani, dar au vandut-o ca nu mai poate tanti sa mulga.
"Hai pana la noi sa ii dau ceva", imi zice intr-o zi. Mergem impreuna, eu cu franzeluta in brate, ea cu un tablou care infatisa poza retusata ca pe vremuri a unui baiat. "Dar ce faceti cu tabloul?"

29 mai 2017

Instalatiile : varianta 1 revizia 0

"Dar vad ca v-ati luat usa calumea".
"Dar ce, peretii nu-s ca lumea? " Raspund eu, zambind,
"Ba da si profilele-s groase " incearca sa o dreaga... dar macar e sincer. N-ar fi zis ca peretii din baloti ar fi "ca lumea".
Vorbeam cu un mester din sat care face case si are o echipa de cativa priceputi in diverse.  Eu l-am intrebat cu o zi inainte de niste instalatori si a fost promt , mi l-a adus pe cel cu sanitarele chiar a doua zi, duminica. 
Instalatorul a facut antemasuratoarea cu ochiul si ne va face o oferta intr-o saptamana. Am tot discutat cu arhitectul meu si treaba asta cu instalatiile ne blocheaza pe amandoi. Recunoastem ca nu suntem proiectanti de instalatii, doar am stiut sa amplasam (virtual, in proiect) respectivele instalatii, insa ce tevi, ce cabluri, diametre, caracteristici, etc... nu stim. Astfel ca e musai sa apelam la un inginer de instalatii sa ne faca proiectele pentru sanitare, termice, electrice. Sigur, la autorizare au fost facute, dar cu acelea nu poti sa construiesti. 
Consider ca instalatiile din casa sunt foarte importante. Oricat de mica ar fi casa. Nu e totuna daca ai prizele acolo unde ai nevoie de ele si nu ai prelungitoare peste tot, e important ca lumina sa fie suficienta si acolo unde ai nevoie de ea; nu-i fain ca atunci cand faci dus si cineva deschide apa la bucatarie sa te oparesti (am inteles ca centralele instant pe gaz prost reglate fac chestia asta). 
Cand vorbeam despre instalatii cu arhitectul meu ma simteam in ape tulburi si la ideea ca va veni cineva sa le execute fara o plansa in fata mi-am dat seama ca sigur nu va iesi exact cum vrem.

Am bagat teava de apa pana in casa, caci am avut la indemana un muncitor care sapa bine si repede santuri si ne-am folosit de acea oportunitate. Insa dupa ce a plecat, au ramas transee si pamant rasturnat de nu se mai putea circula in jurul casei. Astfel ca arhitectul nostru s-a luptat vre-o trei zile sa teraseze si sa rearanjeze si inca nu e gata, dar cam 90 % din munca e facuta. Uite ce a iesit, pana acum:







10 mai 2017

Am pus geamurile!


Iti propun un exercitiu de imaginatie: Esti in dormitor si in fata ta ai un geam mare, fix,  cu o rama de lemn subtire. Gandeste-te ca afara, dincolo de sticla canta pasarelele si din cand in cand se aude un orcacait de broaste.
 In gradinuta de legume din fata rosiile au inceput sa se coaca, dar inca nu sunt bune si trebuie sa mai astepti cateva zile ca sa te bucuri de aroma lor. Te apropii de geam si vezi lacul pe marginea caruia sunt flori, cateva pietre si un firicel de apa care susura pe lespedea de piatra si se varsa in el. Alaturi este un ponton si o salcie la umbra careia sta tolanit catelul. Afara e destul de cald si te-ai retras la racoarea din casa (casa bine izolata, din baloti tencuita cu pamant galben). Afara insa nu e niciodata atat de cald incat sa nu poti respira. Nu sunt asfalturi care se incing, nu sunt blocuri de betoane care sa radieze.
Ai pofta de o limonada. Mergi la bucatarie. Aici, un geam lunguiet si discret lasa sa intre soarele de apus. Geamul acesta iti face lumina exact pe blatul de lucru de la bucatarie, ca sa nu-ti tai degetele :) Daca te apleci putin, vezi prin el ca peste drum au venit la vecina prietenele ei de-o viata sa stea la taclale. Intotdeauna o viziteaza sambata dupamasa. Stau vre-o ora si apoi fiecare isi vede de treaba ei. Nu intelegi ce spun caci geamul este totusi termopan, spre bucuria ta.... :). Pe strada nu trec multe masini si cadrele sunt destul de statice.
Nu stii unde au disparut copiii. Aia mica e cam mica sa nu stii unde e... iti revii din visare si aruci o privire afara prin usa de sticla: ah, sunt in curtea de joaca. Noroc ca usa plina de lemn , cea exterioara sta inchisa doar iarna.
Hihi.. cam asa imi imaginez ca va fi la casuta noastra cand vom locui acolo.
Da, au venit geamurile si usile exterioare si eu nu am facut poze geniale ca sa va cuceresc cu ele, astfel ca incerc sa va cuceresc cu propria voastra imaginatie . Sigur imaginile din mintea voastra sunt de nedescris si nu se pot compara cu o fotografie profesionista, daramite cu una de amator.
In iarna am cerut o oferta de pret pentru geamuri la niste mesteri cu care mai lucrase tata, insa erau cam ocupati si nu ne-au bagat in seama. Timpul a trecut si stagnam cu santierul. Deja era primavara si era cam cazul sa gasim pe cineva sa ne faca tamplariile.  Si cand ne-am pus mintea la contributie am regasit o veche cunostinta, un coleg de-al meu de scoala din Deva care nu intamplator are un atelier de tamplarie. Habar nu aveam cu ce se ocupa, pana nu am citit intr-un ziar online despre afacerea lor : Atelier 53.
Au fost profesionisti, le-au realizat intr-un timp rezonabil si le-au executat foarte frumos. Mi-a placut ca au venit si cu solutii de optimizare din punct de vedere tehnic.  Sunt sigura ca o sa mai colaboram cu ei pe viitor.
Ma bucur  ca am fost acolo toata familia sambata cand le-au montat, iar veverita noastra mica a fost anesteziata de aerul curat si a dormit aproape tot timpul.

O sa revin cu fotografii :), daca insa intrati pe linkul Atelier 53 gasiti acolo poze.