30 iunie 2011

Castraveti covasiti (kovaszos uborka sau kovi ubi)


Ieri ne-am distrat de minune cu puiu care vroia sa mearga pe luna impreuna cu ursuletul Brumi. Le-am facut la amandoi costume de cosmonaut din folie de aluminiu pt gatit si s-au lansat  pe rand din nava fiecaruia (cate o cutie de carton pe masura). Ideea mi-a venit cand puiu era pasionat sa ravaseasca camara si incepuse sa desire folia. Aveam de ales sa ma cert cu el si sa urlam amandoi sau sa gasesc ceva interesant de facut cu folia care nu mai era buna la nimic si cu ocazia aceasta sa il sustrag din camara plina de mistere.
Puiu si bucatarul nostru sunt topiti dupa castravetii murati. Exista si varianta de vara, care sa fac in 2-3 zile si se consuma pe loc, duap ce sunt gata. Bucatarul nostru a pus un borcan si asteapta cu nerabdare soarele care sa ii mureze castravetii.
A taiat jos varfurile castravetilor, apoi i-a crestat de-a lungul dintr-o parte pana la jumatate, apoi din cealalata parte tot pana la jumatate dupa ce l-a rotit 90 de grade.
Pe fundul borcanului a pus o tija de marar, cativa catei de usturoi, cibru si a indesat catravetii. A fiert 1 litru de apa cu 1 lingura de sare, a lasat-o sa se raceasca (calduta, nu de tot), a turnat-o peste castraveti. La gura borcanului a pus un colt de paine cu capatul in sus. Painea va porni procesul de fermatatie si daca e de casa isi va face treaba mai repede decat cele de cumparat care au tot felul de "chestii" in ele.
A pus borcanul la soare pe balcon , acoperit cu o farfurie.
Puiu roade castraveti murati d-inainte de ce sa faca un an. De-abia astept sa il vad cu unul in mana!

28 iunie 2011

Despre hrana - episodul II


Hai sa va mai scriu ce am mai citit in cartea "Revolutia unui spic" de Masanobu Fukuoka. Este interesant cum gandeste acest domn. Evident, ca orice parere emisa in scris, nu trebuie luat totul ca atare.Dar informatia e intotdeauna pretioasa si putem invata multe din gandurile acestui japonez. Voi cita direct o parte din carte.

"Existaa povesti cum ca, pacaliti de vulpe, oamenii au mancat ingrasaminte de cal. Nu e nimic de ras. Oamenii din ziua de azi mananca cu mintea, nu cu trupul. Multor oameni nu le pasa daca exista tot felul de substante in hrana lor, ei gusta doar cu varful limbii si sunt usor de pacalit.
La inceput oamenii mancau pur si simplu pentru ca erau în viata si pentru ca mancarea era buna. Omul modern a ajuns sa creada ca daca nu prepara hrana cu condimente speciale, masa va fi fara gust. Daca nu te straduiesti sa faci mancarea delicioasa vei afla ca natura a facut-o deja.
Prima apreciere ar trebui sa fie sa traim in asa fel incat hrana pur si simplu sa fie gustoasa, dar azi toate eforturile sunt indreptate spre a adauga mai mult gust mancarii. Ironic, dar mancarea delicioasa a disparut.
Oamenii au incercat sa faca paine delicioasa si painea delicioasa a disparut. Incercand sa faca mancaruri luxoase si bogate, au facut mancare buna la nimic, iar apetitul oamenilor a ajuns continuu nesatisfacut.
Cele mai bune metode de preparare pastreaza aroma delicata a naturii. Intelepciunea zilnica de demult i-a invatat pe oameni sa prepare diferite feluri de muraturi, astfel incat aroma legumei in sine era pastrata.
Arta gatitului incepe cu folosirea sarii marine si a focului. Daca hrana e gatita de cineva sensibil la esenta gatitului, hrana isi pastreaza aroma naturala. Daca prin gatire, hrana primeste vreo aroma ciudata si exotica, sau daca scopul e doar datul in spectacol, aceasta nu mai inseamnă gatit.
Cultura e considerata de obicei ca ceva creat, mentinut si dezvoltat doar prin efortul uman. Dar cultura isi are intotdeauna radacinile in parteneriatul dintre om si natura. Cand se realizeaza uniunea dintre societatea umana si natura, cultura prinde forma singura. Cultura a fost tot timpul legata de viata de zi cu zi, asa ca a fost transmisa generatiilor urmatoare, pastrandu-se pana in ziua de azi.
Ceva nascut din mandria umana si din goana dupa placere nu este cultura adevarata. Adevarata cultura s-a nascut inauntrul naturii, e simpla, umila si pura. In absenta culturii adevarate, umanitatea va disparea.
Cand oamenii au refuzat hrana naturala si au ales hrana rafinata, societatea a apucat-o pe un drum care duce la propria ei distrugere, deoarece o astfel de hrana nu e produsul culturii reale. Hrana e viata si viata nu trebuie sa se departeze de natura."

Ce frumos spus!

27 iunie 2011

Prima zama de fasole verde

Am incercat sa fac putina ordine in blog, sa ne fie mai usor sa regasim anumite retete... cum nu sunt foarte ordonata, asa este si cuprinsul ce a aparut in dreapta: m-am gandit ca noi gatim cam dupa ce ingrediente avem, astfel ca poti gasi mancarea dupa leguma sau stiu eu ce vrei sa mananci. Bafta la cautat acul in... carul cu fan :)

Povestea spune ca "A fost o data un mos si o baba si- aveau o casa de caralaba.... " si mai departe? Nimic, e gata. Dar pe aceea cu iepurasul o stiti? "A fost o data un iepuras. Si a venit vanatorul si a facut pac pac cu pusca si iepurasul s-a speriat si a fugit departe, departe. " gata.
Bunicul a instaurat noua moda de culcare seara cu povesti scurte. Buna- treaba. Iei un animal, te gandesti care ii sunt obiceiurile, ce mananca, pe cine si de cine ii este frica si gata povestea!
Bucatarul nostru a gatit o zama din prima mana de fasole oloaga culeasa din gradina. A calit o ceapa verde taiata marunt si doi morcovi facuti rondele subtiri; dupa 10 minute a adugat fasolea rupta bucati (o mana) si apa cat sa treaca 2 degete peste legume. A sarat si a pus patrunjel. Au fiert la foc mediu (sa nu clocoteasca tare) si separat a facut un rantas : a calit o lingura de faina intr-o lingura de ulei, a adugat zeama fierbinte si a amestecat cu rabdare pana cand cocoloasele s-au facut pasta, a luat de pe foc si a pus boia. La sfarsit i-a pus lapte, astfel ca ratasul a devenit o pasta mai lichida si l-a varsat in supa. A mai fiert 2 minute dupa care supa a fost gata.
Cand am venit azi de la gradinita ne-am pus noi doi la masa caci puiu nu vroia sa manance. Nu am insistat deloc, iar cand noi am terminat de mancat a cerut si el o portie. Il stim ca e pofticios.


24 iunie 2011

Falafel delicios cu garnitura de zucchini


De ce crezi tu ca sa mananci sanatos este prea scump ori este un sacrificiu, ori  prea complicat?
"Dar de ce sa mananc sanatos? ar putea spune unii. Ma simt foarte bine cum sunt acum, nu sunt bolnav,  imi plac cele cateva feluri de mancare si vreau sa le mananc tot timpul numai pe acelea!"

Da, intr-adevar, sa manci mancare sanatoasa este complicat, dar doar la inceput, pana iti inradacinezi ale obiceiuri. Noi azi ne-am dat seama cat de mult ni s-au schimbat obiceiurile culinare in ultimii 2-3 ani! Si toate s-au intamplat ca un rezultat a ceea ce cautam, nu ca un scop in sine de genul "vrem sa mancam sanatos" sau "vrem sa slabim".
Pe noi cel mai mult ne-a motivat gustul mancarii facute din legumele de gradina. Si am cautat gusturi noi.
Ma distreaza cand aud prieteni cum se entuziasmeaza ca isi comanda si ieri si azi si maine ... pizza.
Nici nu pot sa compar gustul de la mancarea pe care a gatit-o azi bucatarul nostru cu gustul de pizza . Nu intra in aceeasi categorie. Si ma mai distreaza ca atunci cand refuz o felie de piza, cred ca sunt la regim. Nu stiu daca ai gustat pizza de la delivery, cand nu ti-e foame.... Sa nu intelegeti gresit, ca am ceva cu cei care mananca pizza! Eu doar imi spun opinia, m-as sacrifica daca as manca, nu ca ma abtin. Mancarea sanatoasa e mai gustoasa.

Falafelul a continut urmatoarele:legume fierte initial in supa (de data aceasta 1 morcov, ceva patrunjel si gulie), 2/3 cana naut, 1 usturoi, o ceapa, patrunjel tocat, sare, piper, curry, boia, 7 pipere, 2 oua si pesmet ca sa se mai ingroase.  Nautul a stat in apa la inmuiat o ora apoi l-a fiert o jumatate de ora. L-a scurs si l-a tocat in blender (nu foarte regulat, doar cat sa se marunteasca) A pus si legumele din supa la tocat si le-a amestecat cu restul ingredientelor. Eu le-am prajit in tigaie ca pe chiftele, cu putin ulei. Cand bucatarul nostru a gustat primul falafel am crezut ca iese prin tavan de la exclamatia "oau!" (nu e genul sa isi exprime uimirile chiar asa).
Garnitura a fost extraordinar de gustoasa! Am folosit primii zucchini din gradina! Ieri ne speriasem ca a fost prea cald si am dat o fuga la tara sa udam gradina. Surpriza! Gradina era fericita, sanatoasa, duminica plouase bine. Dar am cules in schimb primii zucchini de vre-o 25 cm. Fragezi, nu a trebuit sa le scoatem samburii. I-am curatat de coaja i-am razalit si i-am pus in tigaie cu capac, la scazut, cu sare si marar proaspat tocat. Cand a fost fiert, i-am facut o slobozala de faina cu lapte, am turnat-o peste dovlecel si am lasat sa mai fiarba putin.
Rezultate deosebite!
Va invit sa incercati!

21 iunie 2011

Tarta cu fructe


A venit momentul sa va dezvalui secretul despre ce inseamna pentru noi fele-apa-fele-viz. Tradus in romaneste mot-a-mot este "jumatate-apa-jumatate-apa". Pentru noi are un sens aparte, insemnand convietuirea dintre o romanca (eu) si un maghiar (bucatarul nostru). Dar mai nou a aparut si puiu, care ne demonstreaza ca este si ell un "fele-apa-fele-viz".
Va redau o conversatie intre puiu (2 ani si 4 luni) si verisorul "Aiec" (7 ani si o luna).
Puiu (nemultumit ca i s-a luat jucaria) :"Bidiaz!!!" miscandu-si aratatorul (adica un fel de "vezi numa' vezi")
Aiec: "Tu bidiaz", cu acelasi gest
Puiu: "Puiu nu bidiaz, Aiec bidiaz".
No, dupa parerea voastra vorbeau romaneste? sau "fele-fele?"
Asadar, tarta cu fructe, pretextul de a scrie blogul. :)
Mama e maestra! Aluatul de tarta este bun si pentru biscuiti.
Aluat: 2 oua intregi, 100 gr zahar pudra, 200 gr unt, 400 gr faina, praf de copt, coaja de la o lamaie. Toate aceste ingrediente le amesteca si le framanta pana iese un aluat fraged. Il pune la frigider sa se raceasca cam o ora (sau de seara pana dimineata) ca sa il poata intinde.
Umplutura: separat fierbe 7 cani de cirese fara samburi cu una de zahar, putina apa si cand sunt aproape gata adauga 3 linguri de amidon. Il ia de pe foc si il pune la racit.
Tava o da cu unt, intinde cam 2/3 din aluat ca pe o foaie, peste el toarna maglavaisul de cirese si apoi incepe sa croseteze (vezi bridele din poza). Deasupra il unge cu ou batut ca pentru papara in care a bagat o lingura de lapte.
A facut o tarta mare cu cirese si una mica, speciala pentru puiu, cu capsuni.
Imi place aceasta tarta caci in prima zi aluatul e crocant, iar in a doua incepe sa se inmoaie si sa se mai imbine gusturile. Iar in ambele zile e delicioasa!

20 iunie 2011

Mancare de drum


Weekendul acesta am plecat putin mai departe decat la tara. Am gasit relaxare, distractie si mult optimism. Bucatarul nostru a trebuit sa rezolve rapid o mancare de pranz, inainte de ce sa plecam. Cel mai simplu a fost sa foloseasca ce este (o portie de mancare de spanac facut cu lapte si leurda ) si sa il lungeasca pentru doi (puiu e inca in delegatie la bunici). Asa a luat nastere spanacul cu cartofi. O reteta rapida si gustoasa.
Deci daca ai spanac cat sa nu ajunga pentru toata lumea, se pot fierbe niste cartofi langa, se zdrobesc ca pentru pireu si se amesteca cu spanacul.
Spanacul era preparat in mod traditional : frunzele fierte si tocate le pun in oala, adaug lapte, sare, leurda tocata (din congelator) sau usturoi si "slobozala" de faina lungita cu lapte.
Ce a mai ramas am pus intr-o caserola si am luat cu noi pe drum, dupa cateva ore era bun si rece!
Bucatarul nostru se pricepe si la aranjarea pe farfurie, uitati ce bine arata!

16 iunie 2011

Focaccia cu cirese amare si menta


Iata inca o reteta cool pentru un late-brunch de duminica. Sau o pot prezenta ca prajitura saracului italian, potrivita pentru vegetarieni sau altfel spus - prajitura de post.
Culeasa din calatoriile lui Jamie in Italia, ce m-a atras a fost simplitatea retetei. Bucatarul nostru a si testat ceva in plus fata de reteta. Nu esti bucatar inventiv daca faci exact cum e reteta altui bucatar.
Pe scurt, un aluat de paine acoperit de cirese fara samburi inmuiate  initial in zahar, totul copt in cuptor. Asa de simplu? Da!
Bucatarul nostru a framantat un aluat de paine din 500 gr de faina, drojdie pusa la crescut initial cu zahar si apa calduta, o lingura de sare si 350 ml de apa.
A uns tava de tarta cu unt si faina, a intins aluatul de cam 4 cm grosime si am venit eu cu 500 gr de cirese amare care au stat cam 15 minute cu vre-o 2-3 linguri de zahar, si le-am imprastiat pe suprafata aluatului. In reteta lui Jamie erau mai putine, nu erau amare si trebuiau infipte cu degetele in aluat. Inainte de punerea fructelor am scurs siropul de pe ele si l-am baut cu pofta! Deasupra, bucatarul a presarat niste frunze de menta proaspata, taiate. Buna incercare, rezultat reusit (s-a potrivit la gust)
A stat la crescut cam 15 minute (pana isi dubleaza volumul).Am copt-o, initial la foc mediu cam 10 minute,  dupa care am dat focul pe mic inca vre-o 20. Se poate verifica cu chibritul daca e gata, noi n-am facut-o caci bucatarul nostru are deja ochiul format si stie cand e coapta o paine.
Se manaca calduta cu o cana de lapte.
A fost prima data cand am gustat cirese amare. Sunt chiar amare daca le mananci fara zahar:)!
Mi-a placut ca blatul a ramas fraget, nu a facut deasupra coaja tare datorita fructelor care au lasat zeama si l-au "hidratat" .
Usor de facut! Foarte bun de mancat!

15 iunie 2011

Pireu de mazare cu menta

Am fost prin piata M Viteazu sa cumpar menta si mare mi-a fost mirarea ca de-abia am gasit la o singura nana care si asa era o exceptie ca a adus fiindca cineva ii comandase si nu mai venise dupa ea. 
"Dar ce faceti cu menta, ca multa lume cauta? Io numa' ceai stiu. Am acasa, in gradina..", ma intreaba o alta nana. Cand i-am explicat ca poti sa pui in mancare, in limonada s-a uitat lung la mine, dar cu vorbe admirative "ce aroma deosebita poate sa ii dea" (nu chiar cu vorbele acetea, dar ideea conteaza.)
Orasenii acestia, ce mai inventeaza!
Eu n-am inventat nimic de data aceasta, doar am incercat o reteta de-a lui Jamie. Extrem de simpla, de efect, poate fi o garnitura ce inlocuieste banalul pireu de cartofi. Are un verde intens apetisant. Noi l-am servit ca antreu langa niste rosii taiate chic.
Pentru doua persoane : am fiert in apa cu sare o cana de mazare proaspata cu  2 cartofi medii curatati si taiati cubulete. Cand au fost fierte, am adaugat frunzele de menta putin ciopartite (Jamie nu spune sa o tai, dar eu am luat menta autohtona de la baba din gradina care era destul de ferma si pe asta nu o poti marunti cu zdrobitorul de pireu, chiar daca o fierbi). Au mai fiert 1 minut, le-am scurs in sita, le-am zdrobit ca pentru pireu si am pus cateva bucati de unt pana s-a facut o pasta eterogena moale.
Culoarea este foarte interesanta : un degradeu de verde : Menta- verde inchis, mazarea- verde intens si cartofii spre galbui, toate legate impreuna cu unt.
I-am facut surpriza bucatarului cu asa o minunatie de masa! Si laudele au fost pe masura!
Deoarece puiu este plasat la bunici, el nu a putut testa pireul. Ne e dor de el!

Dulceata de capsuni


Ce bine suna! Si ce dulce este! E gretos de dulce.. pentru gustul meu.
Daca imi spuneai acum 2 zile ca voi face azi dulceata de capsuni, m-as fi prapadit de ras. Si iata-ma ca am ajuns gospodina care fierbe dulceata pentru iarna. circumstantele... am fost luati pe nepregatite. Ieri am cules de la tara 4 kg de capsuni (ne asteptam la 1 kg maxim). Ce sa facem cu ele? Fiind seara tarziu le-am ales si am pus zahar pe ele. Azi mi-au iesit din minte, doar cand m-am intors acasa mi-am dat seama ca este ora 9 seara si noi acum incepem sa fierbem dulceata.
Nu va dau reteta, ca n-am respectat-o si oricum era cu jumatate zahar. Adica la un kilogram de fructe sa pun un kilogram de zahar. eu inteleg ca altfel se strica... dar totusi- devine nemancabila. Cand am decis ca este gata, am pus-o in borcane, nu stim daca era chiar gata dar ne cam saturasem . Borcanele le-am pus inainte la sterilizat in cuptorul incins pentru cateva minute si dupa ce am umplut borcanele, le-am transferat in culcusul facut din paturi - ca sa se raceasca incet.
Pastrarea capsunilor prin dulceata nu este o solutie pentru mine. E prea dulce si dureaza cateva ceasuri bune pana fac dulceata. Dar am aflat solutia : un cuptor pentru uscarea fructelor si a legumelor - a fost postat pe blogul "agricultura sustenabila". Nu le voi da pace barbatilor familiei pana nu vor face unul.
Iti dai seama! Putem usca merele, perele, prunele, rosii (si facem specialitati italienesti), verdeturile (oricum le uscam si fara cuptor), dovlecei, etc.
Iar cu dulceata de capsuni o  sa ne indulcim ceaiul (eu am dat capsunile prin sita dupa ce au fiert o ora si s-au inmuiat bine, caci nu imi plac asa intregi), sau o sa o folosesc la prajituri. Pe paine insa, eu nu o pot manca.
Sper ca nu v-am suparat, caci de fapt iubiti dulceata de capsuniț1 E doar parerea mea. Eu nu-i condamn pe cei care o iubesc, ii chiar apreciez ca pot manca asa ceva, caci eu nu prea pot.
Rezumand, e timpul dulcetei de capsuni, pentru iubitori!

14 iunie 2011

Prajitura cu cirese


Cum au fost sarbatorile? Noi ca sa ne putem deconecta iesim in fiecare weekend din Cluj. De data aceasta am mers 3 zile la bunicii lui puiu, si-apoi ne-am abatut o dupamasa pe la casa de la tara.
A fost lung, bucatarului nostru i se parea ca a trecut o saptamana!
Zile linistite, frumoase si furtunoase (la propriu, cu ploaie).
Mama a facut de data aceasta o prajitura pe care o facea soacra ei toata vara. :Un blat de chec acoperit cu fructe si servit langa o spuma de capsuni sau de zmeura. Fiindca in curte aveam cirese, visine, capsuni, zmeura, era cel mai la indemana desert. Si foate delicios! De multe ori, lucrurile simple sunt si cele mai bune.Sunt sigura ca stii aceasta reteta, vrau doar sa ti-o reamintesc.
Blatul este cel de chec ca la prajitura cu rebarbura. A facut un blat de chec din 10 linguri de faina, 5 oua,  5 linguri de zahar, 5 linguri de ulei si un praf de copt. A batut albusurile spuma cu mixerul (se poate si cu telul), a adaugat zaharul, l-a mixat si pe el, apoi galbenusurile, le-a mixat. A lasat mixerul deoparte si cu o lingura de lemn a amestecat uleiul, praful de copt si faina, usor ca sa nu se lase. Deasupra a pus fructele taiate in doua, cu samburii scosi. Le-a copt cam 3/4 ore la foc mediu. Cand o serveste, o pudreaza cu zahar.
Langa aceasta prajitura putin acrisoara merge perfect spuma de capsuni.
Mama o face astfel : o cana cu varf de capsuni, o cana nu chiar plina de zahar, 1 albus - se bat cu mixerul pana se fac spuma.
Imagineaza-ti ca iei o bucata de prajitura, o afunzi in spuma si-apoi o savurezi! Mmmm .. bun, vorba lui puiu!

9 iunie 2011

Inghetata de capsuni


De cand au venit caldurile visez la inghetata din copilarie pe care o facea sora mea. Cand eram mici, surorii mele ii placea foarte mult sa faca prajituri, inghetata si alte cocaturi. Fiind mai mare decat mine, ea era responsabila ca eu sa fiu hranita la pranz, cand veneam de la scoala (adica ea incalzea mancarea, si statea de capul meu sa mananc). Eu in schimb, nu am gatit mai nimic pana am plecat de acasa sa vin la facultate.... iar in timpul facultatii l-am intalnit pe bucatarul nostru.
V-am povestit toate acestea ca sa intelegeti ca nu este mare branza sa faci inghetata, nu ai nevoie de experienta si alte calitati de bucatareasa.
Reteta e de la sora mea:
Necesar: 300 gr capsuni, 200 gr zahar, 2 albusuri de ou (crude) si 1/2 litri de smanatana dulce pentru frisca ("frisca lichida")- se gaseste la magazine in cutii de carton ca laptele.
Pe scurt: se face o spuma de capsuni din albusuri, zahar si capsuni (se bat toate la mixer sau cu telul pana compozitia devine pufoasa), separat se bate frisca pana nu mai e lichida si se ingroasa putin (atentie sa nu devina unt , daca este batuta prea mult). Se amesteca cele doua si se pun la congelat.
Povestea este alta. Noi nu avem mixer, asa ca am facut totul de mana, cu schimbul, caci e mult de batut. Nu e greu, dar daca nu ai antrenament iti simti muschii de la mana! S-a dovedit insa benefic sa facem spuma de capsuni cu mana, caci nu s-au facut praf fructele si s-au mai simtit bucatele mici prin ele. In frisca nu am bagat intaritor, caci nu avea sens sa mai punem o chimicala, daca oricum o bagam la congelator.
Si poanta vine acum. I-am spus reteta unei prietene. Ea a inteles ca am bagat smantana (dintr-aceea ce o pui la ciorba) si cand a facut-o acasa, se tot mira langa mixer "oare mai trebuie sa o bat? "- smantana parea cam indiferenta la actiunea mixerului. Rezumand, a iesit buna si cu smantana de ciorba... am gustat - era mai bocna caci nu avea atata grasime (grasimea o impiedica sa se faca foarte tare si sa aiba aschii cand ingheata).
Puiu a primit doar spuma de capsuni, consideram ca nu e cazul sa ii aranjam gatul .. sa mai creasca.

8 iunie 2011

Despre hrana

Azi am citit in cartea "Revolutia unui spic"  a domnului Masanobo Fukuoka niste lucruri incredibile. Le stiam, le banuim cu totii, dar le ignoram. Insa dansul le-a scris negru pe alb.
Masanobu Fukuoka este un revolutionar al agriculturii, aplicand in culturile sale metode mult mai simple si mai aproape de modelele din natura. El crestea legume, fructe si cereale in mod natural (acum am spune bio) inca din perioada interbelica.
Vorbind despre hrana produsa prin metodele artificiale, el spune ca hrana tratata chimic este un raspuns la preferintele cumparatorului. Desi acesta crede ca  nu are nimic de-a face cu poluarea agricola, si ar vrea ca hrana sa ii fie produsa in mod natural, actiunile sale il contrazic: el  este dispus sa plateasca mai multi bani pentru produse de extrasezon, cauta ca legumele sa fie cat mai mari, aratoase, de dimensiuni egale.
Daca fructele sunt mai mici, pretul e mai mic. Dar cu gustul si valoarea nutritiva cum ramane?
Fukuoka da exemplu a ceea ce inseamna mandarine cu o luna mai devreme : crescute in sere,  culese crude, vopsite pentru culoare, injectate cu indulcitor, trecute prin diferite masinarii de sortare a marimii (in care se lovec, se botesc si vor trebui iara reparate vizual) iar la sfarsit li se da si luciu. Unui producator de mandarine, i-ar fi mai simplu sa le culeaga la timpul lor si sa nu treaca prin tote aceste procese tembele de chimicalizare a hranei, obositoare pentru el, care cresc costurile productiei. De cand este cules produsul pana ajunge pe raft se folosesc cam 5 substante chimice, netinand cont de ingrasaminte! Dar cererea pietei il obliga sa o faca. Si noi, ca si consumatori cu ce ne alegem? Cu niste produse de sinteza, cu imagine de fruct, care sunt pline de alte lucruri....
Toti suntem constieni de acest lucru, si totusi continuam sa cumparam legume de extrasezon, sau de la marii producatori. Eu am cumparat ieri cartofi noi. Credeti ca in gradina sunt facuti? Cartoful abia a inflorit!
Iata o alta informtie pretioasa:
"Din punct de vedere biologic, fructele care sunt puţin zbârcite îşi ţin respiraţia şi consumul de energie la un nivel minim. E ca şi cu o persoană în stare de meditaţie: metabolismul, respiraţia şi consumul caloric ating un minim extrem. Chiar dacă nu mănâncă nimic, energia din corp este conservată. În acelasi fel, când mandarinele se zbârcesc, când fructele se încreţesc, când legumele se veştejesc, ele se află în starea în care îşi menţin calităţile hrănitoare cel mai mult timp posibil."
"Ca să rezumăm, până nu se schimbă scara valorilor, care acum dă mai multă importanţă mărimii decât calităţii, problema poluării hranei nu se va schimba."

7 iunie 2011

Sos de visine


Astazi am testat. Puiu e baiatul lui mami sau a lui tati? si tati a fost castigator de data aceasta. Sa va explic.
Sunt putine mancaruri pe care bucatarul nostru nu le suporta. Majoritatea fac parte din categoria mancaruri din fructe (nu deserturi, ci supe si sosuri). Dealtfel, sunt intalnite in bucataria maghiara destul de des. Supa de visine care se mananca rece, sos de mere , etc. Eu insa le cunosc de la cealalata bunica a mea care era din banat. Ea obisnuia sa manance friptura cu pireu si compot.
Daca pentru bucatarul nostru un sos de visine ii provoaca fiori, pentru mine este printre mancarurile  mele preferate. Asa ca, eu l-am preparat.
In tigaie am topit un varf de unt, am amestecat faina cu smantana si le-am pus la calit peste untul topit, apoi am adaugat visinele intregi fara samburi, sare si zahar, un pic de apa. A fiert inabusit 5 minute.
Langa niste cartofi fierti (sau carne fiarta, pentru cei care sunt fani),mmmm delicios! De multe ori mananc mult pana mi se face rau.
Cand a vazut puiu ca mananc fara el a venit cu avant spre mine, curios si cu o gura deschisa mare..... a gustat si... nu i-a placut. De aceea am zis ca e baiatul lui tati.
Ei, este si al meu... la cat de pupacios a iesit!

6 iunie 2011

Supa de mazare


In gradina de la tara s-a facut mazarea. Am cules prima mana de mazare vineri seara, dupa o ploaie sanatoasa. Puiu l-a ajutat pe bucatarul nostru si la stransul pastailor, si la desfacut. Sa vezi ce incantat era cand reusea sa desfaca cate una! A inteles sa le culeaga doar pe cele bombate.
Bucatarul nostru a facut o supa de mazare foarte gustoasa. E asa de frageda mazarea proaspat culeasa! Si da un gust deosebit mancarii.
Am cultivat mazare cu putin scepticism, caci stiam ca bunica nu cultiva si credeam ca nu se face la noi in gradina (de fapt cred ca nu-i placea ei). Eu nu ma asteptam la recolta, de aceea am pus-o sub nuc, deasa, si am plivit-o numai o data. Dar cand am vazut ca plantele s-au dezvoltat, ne-a crescut inima. Intotdeauna avem surprize cu gradina aceasta!
Cum a facut supa: a calit o ceapa verde din gradina taiata marunt, a pus mazarea si niste marar proaspat tocat. A pus apa, sare si  a facut "nokkedli"- galuste de faina (a batut un ou ca pentru papara si a pus faina pana s-a facut pasta, le-a adaugat cu lingura in supa cand fierbea).
Puiu a mancat o portie inca din seara culesului :) iar noi ne-am bucurat ca i-am putut face mancare din legume chiar proaspete!

2 iunie 2011

Socata


Cand ne-am intors de la tara l-am rugat pe bucatarul nostru sa ne oprim pe drum sa culegem soc. A oprit la marginea padurii si a luat cateva flori. E pacat sa treaca sezonul socului fara sa nu ne bucuram de el. Din soc noi facem socata- preferata noastra, iar parintii bucatarului fac sirop de soc si ceai. Pentru ceai e foarte simplu :culeg florile si le pun la uscat pe o hartie la umbra intr-o incapere ventilata (eu mai tin minte pe bunica cum tinea diferite plante la uscat pe dulap, pe ziare). Sau se mai pot pune pe o sita mare si plana. Socul da o aroma deosebita ceaiului, de obicei il folosesc in amestec si cu alte plante (maciese, manta).
Pentru socata noi am luat reteta de pe net.
Am pun intr-un borcan  de 3 litri apa (dintr-ala in care facem muraturile), 200 grame de zahar (300 daca vrei mai putin acrisor), vre-o 6 flori de soc si o lamaie taiata felii. L-am acoperit cu capac si l-am pus la nani in geam. De duminica seara pana miercuri. Miercuri era apa colorata si numai buna de baut.
Puiu a pazit sucul in fiecare zi! Tare mare a fost dezamagirea lui cand a venit tati din padure doar cu florile.. nu cu sucul gata. A doua dezamagire a avut-o cand am preparat in borcan tot ce trebuia, dar l-am pus la nani. Miercuri insa, cum a intrat pe usa, s-a dus drept la pervaz si a exclamat: gata-i sucul! De-abia am reusit sa-i fac o poza si el sa nu dea jos borcanul. Nu a baut prea mult caci era putin acrisor. Azi ii voi pune inca un pic de zahar.
Noua ne-a placut asa, mai acrisor.