29 octombrie 2011

Varza murata

E pentru prima oara cand bucatarul nostru pune varza la murat. N-am incercat pana acum caci eram obisnuiti cu cantitatile industriale pe care le puneau parintii nostri (varza la butoi) care nu se puteau aplica in cadrul micii noastre familii. Dar toamna aceasta ne-am vazut cumva obligati de propria recolta sa "facem ceva cu ea", sa o conservam. Astfel ca murarea a fost solutia logica.
Am asteptat vre-o 2 saptamani de cand am facut-o inainte de ce sa va scriu despre ea, fiindca vroiam sa fie verificata reteta. Intr-adevar, nu e mare scofala sa faci varza murata. Ne-a iesit (vorbesc eu , care am participat cu suportul). Pregatirea ei a fost munca de echipa a intregii case, puiu era responsabil cu adaugarea piperului si a coriandrului, atunci cand bucatarul nostru ii spunea (si nu numai), iar eu cu aparatul foto :).
Pentru a face un borcan de varza ai nevoie de ce este in imaginea de mai jos :
un borcan de muraturi, varza, unele taiate, altele intregi (cele mai micute), sare de muraturi- 100 grame de sare pentru un kg de varza (noi am pus sare marina), piper, coriandru, tije de  marar uscat, un mar (sa fie mai cool) si hrean.A pus si cativa gogosari taiati, pentru contrast.  Verzele intregi au fost scobite de  cotor si in ele a indesat sare, piper, coriandru.


Apoi le-au pus in borcan aternate varza si condimente , iar la final a primit apa, pana s-a coperit toata varza. stiti ca la butoi de obicei se pune o cruce de lemn si o piatra sa tina varza in apa. Noi am inlocuit treaba acesta cu un borcan plin cu apa introdus in borcanul mare, peste varza.  Nu l-am acoperit si l-am pus in camara.

Intr-o saptamana s-a murat.

27 octombrie 2011

Casa de la tara transformari - episodul II

Poti citi episodul I aici.
Ce interesant! Daca ma gandesc la numele dat proiectului nostru "casa de la tara, transformari" imi dau seama ca acel loc se va transforma prin intermediul nostru dar si ca acel loc ne va transforma pe noi. Adica e o relatie reciproca. Si poate ca sa il putem transforma intr-un loc mai bun, trebuie sa incepem prin a ne transforma pe noi. Ce inteleg prin loc mai bun? Unul mai bun nu doar pentru noi, oamenii, ci si pentru plantele pe care le avem in gradina, pentru vietuitoarele locului (de la rame la pasarele salbatice, pisicile si albinele vecinilor), unul mai fertil, mai frumos, mai bogat si mai  diversificat, mai aproape de modelurile naturale. Cum ar fi daca ne-am considera nu stapanii acelui loc, ci chiriasii pentru o perioada scurta de timp (in comparatie cu cat traieste acel loc)? Tocmai fiindca e o mostenire de la strabunica mea, avem responsabilitatea ca dupa ce noi trecem, copiii nostri sa primeasca pamantul bun si sa il iubeasca.
Al doi-lea principiu  pe care incerc sa il descifrez azi este :
2. CAPTEAZA SI DEPOZITEAZA ENERGIA.
- Apa: avem 2 surse nefolosite de apa : -cea de ploaie si fantana.
Bunica avea intotdeauna un vailing mare la burlan si strangea apa de ploaie, cu ea ne spala pe cap.
Noi vom pune cateva butoaie la burlane pentru a strange apa si a o folosi in gradina la udat. Am vazut sisteme home-made cu butoaie comunicante.
Fantana va primi o roata sau o cumpana si apa din ea o vom folosi neaparat la muraturi (caci e mai buna cea fara clor). Doar de un an a fost abandonata, deci nu mi-e frica ca n-ar fi buna apa. 
-Mancarea : legumele stranse toamna si puse pentru la iarna in pivnita, sau murate sunt o forma de captare si depozitare a energiei (solare) . ele ne ne hranesc in timpul iernii. tindem sa folosim multa energie pentru a depozita aceste legume pe timpul iernii la congelator, dar uitam ca exista si alte metode mai economice de a le pastra :uscare, fierbere si puse la borcan, murare.Aici telul nostru este sa ne construim un cuptor solar de uscare a fructelor si legumelor si sa invatam cat mai multe retete de muraturi si mancaruri la borcan. Vecinele de la tara stiu sa ne arate cum se pastreaza legumele in pivnita.
-va urma-

25 octombrie 2011

Casa de la tara , transformari - episodul 1


Ne-am gandit ca am putea sa luam taurul de coarne si sa incepem planurile pentru a transforma si "gospodaria" noastra de la tara intr-una gandita dupa principiile permaculturii. Stiti ca informatia detinuta si nefolosita este inutila, de aceea ceea  ce am invatat la cursul de la Malin, vom aplica si experimenta pe pamantul nostru.
Am mai povestit cu voi despre permacultura. Ce este permacultura? Hm... greu de definit, ar fi prea multe de spus si oricum altii au scris despre ea mult mai multe si mai bine, din experienta .
Eu pot spune doar ce reprezinta pentru mine si anume este un mod prin care as putea trai, respectand natura si ceea ce mi s-a dat si care ar putea sa ma tina sanatoasa la trup si suflet.
Bill Molison, unul dintre parintii permaculturii a definit-o astfel " The conscious design and maintenance of agriculturally productive ecosystems witch have the diversity, stability and resilience of natural ecosystems. It is the harmonious integration of landscape and people providing their food, energy, shelter and other material and non-material needs in a sustainable  way."
(PERMACULTURE - A designer's manual Bill Mollison, second edition, A Tagari Publication 2002, ISBN 0908228015)
Exista cateva principii ale permaculturii ce pot fi aplicate cand ne gandim la design. Le voi lua in continuare pe rand si aplica in cazul nostru.
1. OBSERVA SI INTERACTIONEAZA
Am batut cu pasul palma noastra de pamant de 17 arii si ne-am decis sa o masuram in "picioare". Gata cu laserul, relevee puse pe calculator, masurate la milimetru si stresante ca dau erori de cativa centimetri. De data aceasta  totul va fi desenat de mana, ca sa fim rapizi  si sa nu ne desumflam pana ajungem sa punem in practica.Pe schita caroiajul eprezinta distanta in picioare.
Bucatarul nostru, care printre altele este si un bun desenator, arhitect, tatic, sotior... a facut prima schita cu comorile noastre de  la tara. Avem de unde pleca.
Asadar, avem o casa cu 2 camere, o bucatarie si un tarnat. Avem cativa pomi fructiferi :
-2 peri batrani minunati de la care am amintiri frumoase si care ne dau in fiecare an pere extrem de bune,
-2 meri respectabili,
-2 pruni pe cale de disparitie si
-cativa pomisori plantati de tata de ceva ani, pe vremea cand in familia mea doar el avea putin interes fata de acest loc. Ce se mai schimba oamenii!
-Nucul legendar din gradina a fost amenintat anul trecut cu taiatul , bine ca nu ne-am ambalat prea tare caci ne-ar fi parut tare rau de el.
-Si mai avem un nuc micut, cel mai tanar membru al familiei, are doar un anisor si ne e tare drag de el de cand l-am descoperit. a trebui sa ma duc la Malin ca sa privesc altfel in jurul meu. Acest nuc va fi mostenire pentru viitor, va lua locul maretului nuc care s-a crapat sub unchiul meu.
 - Mai avem  o fantana la poarta , neutilizabila momentan, caci folosim apa de retea ca tot oraseanul :(.
- Vita de vie pe gard, in curte si in gradina.
- Capsuni, fragute,
- Putine mure si putina zmeura (de un an doar aduse)
- o alee care duce spre vecina cu care ne intelegem bine.
Am observat cateva probleme :
-Lipsa bucatariei de vara si  a unei camari.
-Lipsa intimitatii, caci de pe strada cei care trec pot vedea pana in fundul gradinii.
-Spatii neutilizate  dupa casa si inre casa si gradina.
-plantele-condimente folosite foarte des se gasesc doar in gradina, in loc sa fie in apropierea bucatariei
- lipsa unui loc de fix luat masa afara
"poti veni la masa", tocmai m-a chemat bucatarul nostru asa ca episodul 1 s-a incheiat.

24 octombrie 2011

Salata de topinambur (picioci, napi, mar de pamant.. sau alte regionalisme) magyarul csicsoka



"Aoleo puiu a intrat  in sant, ce ma fac?" striga bunica la telefon, iar bunicul de la celalalt "capat al firului virtual" asculta cu rabdare gandindu-se la closca de gaina a carei pui - boboc de rata intra in apa. Ce sa-i faci, daca bunica a crescut doar fete si acum are doi nepoti .. in vacanta. Si tot acum,lucreaza la apa si curtea e brazdata de santuri de un metru.
"Vino sa mi-l scoti afara (bunciul este unul modern, activ si lucreza, era cam la 5 km de casa)!"
" stai ca a iesit! mai, voi pe unde ati iesit ?"
cel mare raspunde -  "pai mam' (asa ii spun bunicii), stii ca acolo este o teava groasa si daca punem o caramida pe ea, putem sa intram si sa iesim". E bine, asadar nepotii nu o lasa sa se plictiseasca pe bunica.
Ieri am intrat pe la tara si intr-o ora am strans ce mai era prin gradina: sfecla, varza (prapadita rau, caci nu a avut apa), frunze de telina , patrunjel de frunze si ceva dovleci de toamna.
Intr-o joaca ne-am umplut 5 plase.
Si am mai scos niste picioci. Planta este una agresiva care tinde sa umple spatiul la dispozitie, noi o avem pe langa gardul dinspre vecini, iar anul trecut tata i-a scos "pe toti" asa ca anul acesta doar vre-o 20 de plante au mai aparut. Nu poti sa scapi de ei, dar nici nu vrei :)
Pe scurt, e o planta care face tuberculi buni de mancat. treaba noastra e doar sa o culegem, in rest se descurca singura, nu are daunatori si nu e pretentioasa. La gust aduce a cartof-gulie. E frageda, o mananc si cruda, coaja subtire o rad ca la cartofii timpurii. Noi acum incercam tot felul de variante, caci e prima data cand ne-am propus sa o gatim.
Azi tuberculii i-am curatat si fiert cam 5 minute. I-am scus, le-am pus sare ulei, patrunjel macinat, ceapa si usturoi tocate si  putin cimbru. Piciocii au gust destul de puternic, deci se poate folosi un condiment mai puternic. Recomandarea bucatarului- poate un chilli.
Foarte important contine substanta numita Inulina (NU insulina), se poate consuma si de catre diabetici, iar pe langa astea contine o multime de vitamine, minerale si pe deasupra este si o fibra solubila.

20 octombrie 2011

Salata de sfecla rosie


In familia noastra, iarna, mancam des salata de sfecla. Se prepara relativ usor. Dar aceasta salata este speciala, caci am facut-o cu sfecla din gradina noastra. E primul an cand cultivam si sfecla rosie. Pana nu demult credeam ca oricine (roman) a azit de sau a mancat salata de sfecla. Ca si salata de vinete! Uite ca nu e chiar asa. Verisoara mea, a carei mama a crescut in Oltenia, a mancat prima data salata de sfecla ... la cantina cand a mers la facultate!
Pe langa asta, oamenii din satul nostru  nu prea cultiva sfecla... iar vecina mi-a zis ca ea isi mai face cateodata supa de sfecla dar salata.. niciodata. Oare sa nu stie ei cat e de buna salata de sfecla rosie?
Asadar am decis sa scriu reteta.
Spalam sfeclele si le punem necuratate si intregi la fiert in oala, in apa multa caci vor fierbe mult timp. Cand intra usor furculita pana in centru lor, sunt gata. scurgem apa, le lasam sa se raceasca. Le curatam usor de coaja si  le dam pe razatoare. Peste ele punem sare, zahar, otet (balsamic), dupa gust. Pe razatoarea mica radem un pic de hrean (depinde de cat de proaspat este, daca pisca prea tare, il lasam putin timp la aer si intensitatea gustului mai scade). Pe o scandura zdrobim niste chimion si il adaugam in salata.
Stiti la ce este foarte eficientasalata de sfecla rosie? La desfundat nasul - hreanul e extraordinar la raceli si iti curata caile respiratorii cum nu o poate face nici un alt medicament! Mie imi dau lacrimile, dar macar stiu ca pot respira!

17 octombrie 2011

Prajitura cu nuci si struguri


Mi-am amintit de aceasta prajitura cand am fost acasa , caci mama o facea destul de des mai demult, cand eram mici, dar la un moment dat a uitat de ea. Nu o mai facuse de ani buni, caci nici bucatarul nostru nu o stia (si ne cunoastem de 9 ani, deja!). Asa ca am rugat-o sa ne faca. Mama mea e perfectionista, ii place sa urmeze retetele. Mai ales la prajituri, nu te joci cu cantitatile foarte mult caci nu mai iese. Cum are multa experienta le stie principial, rapoartele intre ingrediente, dar tot a insistat sa isi gaseasca cartea de bucate din care o facuse. Adica cauta acul in carul cu fan. Pana la urma, la incurajarile noastre (hai ca iti iese si asa), a facut fara reteta. Si a iesit foarte buna, bineinteles!
O foaie, o umplutra si un grilaj deasupra. Cantitatile sunt pentru tava mare! Daca veti sa le scadeti, aplicati regula de 3 simpla!
Aluat:
600 gr faina
300 gr unt
1+1/2 plicuri praf de copt
3 galbenusuri
3 linguri de lapte

Umplutura:
5 oua (separate albus- galbenus)
200 gr zahar
200 gr miez de nuca macinat
500 gr boabe de struguri
Metoda:
Aluatul:
Amesteca faina si untul pana devin un aluat nisipos (se poate si cu robotul de bucatarie), adauga apoi galbenusurile si laptele prin framantare. Aluatul se pune la frigider minim o jumatate de ora (se poate lasa si de azi pe maine). Din 2/3 de aluat se intinde o foaie si o treime se pastreaza pentru un grilaj de deasupra.
Interiorul: se bat albusuri spuma, se adauga zaharul, galbenusurile, nuca si strugurii (in aceasta ordine). Tava se unge cu unt si faina, se pune foaia, umplutura si deasupra daca ai rabdare sa faci grilaj de aluat, iese foarte frumos.
Cuptorul se preincinge si se coace la foc potrivit (180-200 grade) vre-o 45 de minute.
Recomandarea este de a folosi struguri care nu au samburi multi si mari, caci vor deranja!
este excelenta, mie imi aminteste de copilarie :)

16 octombrie 2011

"Turn" de cartofi

 E greu sa te lasi de fumat... la fel de greu este sa te lasi de mancat carne.... cred ca de fapt este exterm de greu sa te lasi de un obicei bine inradacinat. Pentru mine cel putin este foarte greu. De aceea am mare respect pentru cei care reusesc sa se lase de fumat, pentru vegetarieni, pentru cei care mananca hrana cruda, caci eu stiu ce greu este sa te abti (chiar daca ai un crez). De ce zic asta? Cine ma cunoaste stie ca nu fumez... nici nu vreau sa ma las de mancat carne (nu sunt o carnivora, dar mi se mai face si pofta). Ei bine... de aia zic, caci am exagerat ieri seara ca slaninuta. Asa cu o pofta am mancat incat nici nu stiu cat... Azi dimineata am aflat : prea mult pentru ficatul meu, care isi manifesta protestul la mine  prin urticarie. Mi-am umplut o mana de bubite! :)
Nu sunt bune extremele! deloc! Aveti grija . Caci si voua vi se poate intampla. Si nu numai de slanina este vorba.
Turnul de cartofi a fost o joaca- un experiment inceput in primavara "plantat" in gradina urbana a  parintilor mei de Rusalii (cam tarziu) si recoltat acum.
Tema: sa folosim " gunoiul" produs de noi si sa il transformam in ceva util. Asa ca in loc sa ne aruncam cauciucurile pe o groapa de gunoi a orasului si sa zaca acolo sute de ani pana se vor descompune, le-am folosit ca recipiente pentru a cultiva cartofi.  Cu ocazia aceasta, am vrut sa demonstram si faptul ca pamantul nu este "rau" acolo unde le-am pus, caci se pot creste legume aproape oriunde.
Ideea am luat-o de la un domn gradinar extrem de simpatic- ai mai jos linkul despre cum se face. daca nu stii franceza, nu-i nimic, imaginile vorbesc singure.

click aici pentru: turn de cartofi- plantare

click aici pentru turn de cartofi- recolta

Ce vreau sa subliniez: pentru a creste acesti cartofi a fost nevoie de vre-o 2-3 ore in primavara pana am umplut cauciucurile cu pamant bun (luat din compostul din gradina) si am pus cativa cartofi incoltiti din pivnita si inca vre-o ora toamna pentru a-i recolta. Intre timp, au mai fost udati ocazional de catre parintii mei cand a fost seceta. N-am arat, n-am greblat, n-am scos buruieni (caci humusul folosit nu avea seminte de buruiana), n-am cules colordo de pe ei, nu i-am stropit, nu i-am sapat, i-am lasat in plata lor sa se faca. Noi i-am plantat cam tarziu si nu am apucat sa punem decat inca un rand  de cauciucuri, planta urma sa dezvolte radacini si sa faca tuberculi, odata ingropata in pamant nou.
Am ales un loc in gradina

 Am folosit cartofi incoltiti care urmau sa fie aruncati pe complost
 I-am ingropat in pamant bun (compost matur)

 Candva prin vara, crescusera bine, inainte de a le adauga al doilea cauciuc peste
 La recolta

 Pamantul ramas l-am nivelat cu grebla, si l-am acoperit cu frunze (mulci) iar l aprimavara va fi bun de semanat.
Mica recolta

9 octombrie 2011

La surechi (magyarul szuret) sau cum se face vinul de casa


" Acolo ce-i? " intreaba puiu venit de afara cu bujori in obrajori, cu o foame de lup. "E carnita". ii raspund. "pune una aici", imi spune cu un ton poruncitor si imi arata farfuria din fata lui, in care astepta aburinda o supa de carne. Asa ca azi la pranz puiu a mancat alternat 2 linguri de supa cu galuste , una de snitel de cotlet de porc. Asa mananca muncitorii din vie :). Si-apoi a dormit 3 ore.
Gata cu seceta! In sfarsit ploaie! Nici vacile nu prea mai dadeau lapte caci veneau flamande de pe pasune. Totul era uscat. Acum, ca ne-am decis sa culegem strugurii, a plouat toata ziua. Ei, dar nu-i bai, caci a fost dintr-aia subtire, mocaneasca, si ieri cand i-am cules ne-a mai scutit.
Storsul strugurilor se face cu vreme si cu rabdare. I-am cules, i-am dat prin zdrobitor cu o zi inainte, si i-am lasat sa stea peste noapte caci mai iese zeama din ei. Puiu a cules cot la cot cu noi. Noi puneam in cos, el culegea si baga in gura. Si-a facut plinul de struguri!




Azi, la fel de harnic, cand i-am pus in saitau (storcator), statea constiincios cu cana sa curga mustul. A baut de-a facut broaste in burta!
La tara  avem doua soiuri de struguri pentru vin - unii s-au copt foaret bine si au fost atat de dulci incat n-a mai trebuit sa adaugam zahar. Stii cum face tata proba zaharului? Cu un ou nefiert - atat zahar se pune, pana pluteste oul. Tata face vin in fiecare an, de cand ma stiu. Si ii iese destul de bun!
Pe must l-am pus in damigene la fermentat cu dop cu furtun, al carui capat sta intr-un recipient cu apa -asa poate iesi gazul produs, dar nu intra nimic din extrerior. Peste vre-o luna- doua, cand nu mai scoate bule, se trage intr-alta damigeana.

7 octombrie 2011

Experimente

Bucatarul nostru a fost mai distrat in ultimul timp si s-a apucat de ceva experimente.... dintre care unele mai reusite, altele mai putin reusite.
Iar cum aici nu vorbim despre cum nu se face o mancare, va voi povesti de rosiile uscate din tomna aceasta. Adevarul este ca la un moment dat, dupa ce weekend upa weekend consttam ca iar avem rosii pentru bulion si trebuiau fierte, catre sfarsitul verii ni s-a cam acrit de aceasta activitate si ultima tura de rosii in exces am pus-o la uscat. Cum? Taiate in 2, o idee sarate, puse pe tavi, la soare . Era soare puternic inca la inceputul lui septembrie. Seara le aduceam in casa , sa nu prinda umezeala peste noapte. Si asa au stat cam 2-3 zile in soare dupa care a venit ploaia si a trebuit sa le bagam la cuptor (la foc mic, cu usa de la aragaz semideschisa). Apoi le-a bagat la congelator caci a doua zi plecam in vacanta si nic ulei de masline nu aveam. Altfel, le-am fi pus in borcane cu ulei de masline. Din aceasta aventura au iesit niste rosii delicioase, noi le-am mancat cu paste si au un gust mult mai intens, mai concentrat.
Un alt experiment care iar s-a intrerupt de plecarea noastra este painea cu maia. La capitolul acesta ... mai trebuie sa studiem si sa incercam (noi.. cum sa il ambitionam pe bucatarul nostru), iar el, cum sa o faca mai reusita. Painea cu maia ne placea proaspata.. dar deja a doua zi era prea tare pentru puiu.
Oricum, fara numeroase rateuri, nu mai invatam nimic nou.
Uite in schimb ce frumos arata painea (cu drojdie e bere) pe care a facut-o ieri bucatarul nostru- e cu fundul in sus si se vede pe fund foaia de varza pe care o pune de obicei in forma de copt.

3 octombrie 2011

Jucarii de weekend



Am petrecut inca un sfarsit de saptamana linistit la tara. Impreuna cu puiu ne-am confectionat o prajina cu care am cules ceva pere, am dat dupa nuci .... mai mult dupa frunze caci inca nu am gasit tehnica culesul nucilor. De bine , de rau am strans totusi 2 galeti - ne-au ajutat graurii si ciorile. In schimb bucatarul nostru a experimentat pe viu ce inseamna ca nucul e casant, adica a tras prea tare de o creanga si s-a rupt- ditamai craca, inca de la trunchi. Fiecare dintre noi stie macar o persoana care a cazut din nuc, asa este? Si de cele mai multe ori s-a rupt craca sub el. De aceea am insistat sa nu se urce in copac. Nimeni.
Eu m-am jucat cu pliculetele de seminte. E primul an cand imi iau din gradina seminte pentru la anul. De obicei le luam de pe la vecini, din magazine, etc. Dar e mai important sa le am pe ale mele, de la plante care deja au crescut in solul meu, sunt adaptate la conditiile din gradina mea, sunt crescute fara chimicale si stiu ca la anul  vor fi mai bune. Iti dai seama ca in acea samanta sta stransa o gramada de informatie adunata din generatie in generatie (an de an)! Este fascinant cand ma gandesc ca atunci cand o fata mergea la casa ei si se intemeia o noua familie, semintele faceau parte din zestrea ei, la fel si plamadeala. Ea trebuia sa aiba grija de seminte in fiecare an, sa  le cultive si toamna sa stranga iarasi altele pentru anul urmator.
Sigur, se gasesc in comert destule seminte. Dar plantele sunt foarte putin variate :trei feluri de rosii, vre-o 2 de patrunjel, 2 de morcovi si pot continua.... Industria semintelor nu a lasat natura sa isi faca treaba singura, iar cele mai puternice plante sa creasca (de unde noi am fi putut lua semintele cele mai bune). Selectia s-a facut dupa criterii e genul "sa creasca repede, sa dea productie mare.. " nu conteaza ca va trebui sa suporti viata plantei firave cu chimicale.
Dintr-un dovleac pe care l-am tinut pentru seminte i-am facut lui puiu doua jucarii : Bobi si Tita.
Eu m-am distrat sculptandu-i, iar seara am pus lumanari si puiu a observat cu incantare umbrele pe perete.
Tati in schimb a facut niste barcute cu vela din jumatate de coaja de nuca, un chibrit si o frunza.