24 decembrie 2012

26 noiembrie 2012

Cadoul si desert cu hrisca, nuca si miere


Azi e ziua mea. Am 31 de ani. Si am primit o multime de cadouri. Dar stai sa vezi cum!
Stii ca sambata a fost ziua internationala" No money day?". Da stiu, tu ai auzit de cea de vineri, caci ea este mai mediatizata, dar aceea nu ma intereseaza pe mine. Iar pe tema "no money day" am gasit o idee: nu puteam sa ii las pe prieteni mei sa mearga in acest weekend controversat la cumparaturi sa imi cumpere un cadou. Asa ca i-am rugat sa imi aduca fiecare cate un obiect pe care il au acasa si nu il folosesc. Mai greu , ce-i drept, dar in final eu m-am ales cu o multime de daruri. Caci daca strangeau bani as fi primit poate o rochie si o carte- dar asa am primit 2 rochii, o fusta, o geanta, o carte, bomboane, cafea, umbrela, gel de dus, si 2 lampi solare de gradina. Toate ca noi, nefolosite, poate primite de ei la randul lor.
Si ce am realizat cu aceasta?
Nu am mai consumat resursele pamantului, am incurajat pe colegi sa mai renunte la lucrurile pe  care le au prin casa si nu le folosesc, au vazt ca se poate si fara bani sa faci un cadou. Puiu si-a  facu casa cu umbrela, iar lampile de gradina sunt niste jocuri foarte bune , pana vor ajunge la primavara in gradina de la tara.
Cat despre partea culinara, am facut tort si niste prajiturele ca si bombele.
Am primit reteta dela o tanti din piata care vindea hrisca. Am pus la inmuiat in apa o cana de hrisca (si s-a tot umflat timp de 3-4 ore). Intre timp am tot gustat-o sa vad cand e moale. Cand a fost gata am macinat o cana de nuca, am tocat hrisca in robotsi le-am amestecat. Am adaugat miere si putina scortisoara. Hrisca s-a inmuiat stand in apa si nu a mai trebuit sa o fierb. Apa ramasa am scurs-o inainte de ce sa o toc. Se poate ca hrisca pe care  o cumperi din magazin sa fie prajita, aceea tanti mi-a scus ca trebuie fiarta caci altfel nu se inmoaie. Dupa ce le-am amestecat am lasat sa se raceasca. AAAA foarte important! Foloseste miere zaharisita! O incalzesti putin inante de ce sa o amesteci cu restul, apoi o lasi la racit. De ce? Fiindca
1- e mai sanatoasa,
2- maglavaisul de incheaga mai bine si poti face bombe din el.
Dupa ce  a stat amestecul o jumatate de ora, l-am facut sfere si l-am dat prin cacao.
delicios!

19 noiembrie 2012

Vin, cas, paine


In imagine vedetele serii: cas din Alunisu , vin "Roscoveata de Razboieni" si painea bucatarului nostru. Ce-ti trebuie mai mult? Mmmmmmmmm, minunata cina.
Sa le luam pe  rand:

POVESTEA CASULUI:
Traiau odata (adica acum, caci inca mai traiesc) intr-un sat la poalele muntilor Apuseni, o comunitate de oameni, pasnici si harnici, intr-o asezarea, pe numele ei- Alunisu, sau Magyarokereke.  Traiul si-l faceau din cresterea vacilor de lapte. Cu timpul, s-au obisnuit ca masina care colecta laptele de la o fabrica de renume (nu dam nume) sa le colecteze zilnic laptele, in schimbul unei sume de bani- modeste, dar totusi exista. Intr-o zi, fabrica locala din orasul din apropiere s-a decis ca laptele importat de la sute de km, este mai ieftin si nu a mai trimis masina dupa lapte in Alunisu. Asa ca localnicii au ramas peste noapte fara sursa de venit, si cu lapte din belsug. Dar pastorul satului (cu sensul de preot reformat, si nu cel care paste oile)   nu s-a dat batut, a invatat cum sa faca cas fermentat si a inceput sa colecteze el laptele de la oameni si sa il distribuie la oras, sub forma de branza. Si astfel s-a nascut o branza matura, cu un gust intens, din tipologia branzei "Brie", dar mai buna, cu un mucegai care acopera scoarta casului, dar cel mai important facuta cu mult drag. Este o branza distribuita prin intermediul cunostintelor si a recomendarilor,  nu o gasesti in magazine, si e mai bine ca nu incearca sa ii faca certificari de calitate caci isi va pierde simplitatea si rusticitatea procesului de fabricare. Dupa parerea noastra, a papilelor gustative foarte fine ale bucatarului nostru branza de Alunisu ii da clasa la cea de Nasal. V-o recomandam cu mult drag. Bravo, domnule pastor!

POVESTEA VINULUI:
In curtea de la tara avem, ca tot romanul o vie simpla ca oricare alta, cu struguri cu coaja tare, boabe mari si albastru deschis cand sunt coapte. De vre-o 3-4 ani, de cand ne-am reluat in stapanire mosia nu o mai stropeste nimeni. Dar via aceasta este rezistenta, chiar daca savoarea si "buchetul" nu sunt de olimpiade.
Anul acesta, un an bun pentru vinuri am facut o minunatie de vin, pe care l-am botezat "Roscoveata", fiind un rose usurel, buclucas ( curge bine si pare ca nu se urca la cap, dar de fapt, are si el alcool), cu o aroma fina si care se potriveste de minune cu branza de Alunisu.
Multumim tatalui meu ca l-a cules, l-a stors si pus la fiert si bucatarului nostru ca s-a dus in weekend pe ceata asta pana la tara sa traga vinul.

POVESTEA PAINII
Bucatarul nostru este un om dedicat. Ne face paine cu consecventa, de vre-o ... cred ca aproape 4 ani. Este usor sa iei o decizie despre un obicei nou (de genul- de azi ma apuc de alergat) , este usor sa o aplici la inceput (azi alerg, si maine, si poimaine) , sa o pastrezi o vreme (luni nu, dar de marti reincep...), dar cel mai greu este sa o pastrezi pe termen lung (pai.. .nu stiu ce s-a intamplat, ca nu mai am timp, s-a scurtat ziua, e ceata- scuze de genul).. Acolo este adevarata incercare, acolo cand trebuie sa iti mentii motivatia inca activa, si doar tu poti sa o faci caci ceilalti s-au obisnuit cu tine facand ceea ce faci.
Multumim, bucatarul nostru!

Si de ce sunt aceste lucruri asa de bune? Paine, vin, cas? Pentru mine fiindca sunt locale, simple, nu au ISO si sunt facute in mod traditional.
Uite in incheiere un documentar care sper ca te va pune pe ganduri. Ia-ti o jumatatede ora si uita-te la el, Este vorba despre seminte- sursa vietii si a hranei noastre : seminte traditionale si ce se intampla cu ele.

SEEDS OF FREEDOM

5 noiembrie 2012

Leon



"Dragii nostri,
Am primit cu mult drag scrisoarea voastra. Personal ma bucur ca mai traiti asa cum se poate trai azi. Mi-ar placea Leoane draga sa ne intalnim sa ma impartasesc din spiritualiatea unui om care si-a consumat viata pentru cele mai scumpe idealuri ale omenirii, iar Firutei seninatatea si resemnare cu purtarea 'cestor batraneti afurisite  care au venit prea repede peste noi".
...................................................................................................................................................................


Cand eram mica si mergeam in vizita la fratele si sora bunicului meu imi placea la nebunie sa cotrobai prin sertare, si prin camera pe care nu o prea foloseau.
Imi amintesc de tusa Firuta care nu s-a maritat niciodata, desi mi se parea forte frumosa si la batranete. "Pai cum sa ma marit/, zicea ea, Cand mi-a fost vremea toti baietii s-au dus pe front, s-apoi a fost prea tarziu". Era spirituala, imi placea de ea, avea o vorba" eu batrana? (dar era peste 70 de ani), numa' dracu-i batran!" Ei vezi, asta da atitudine!
Si matusa Firuta avea o viata linistita, isi cultiva pamanturile, gradina o sapa cu harletul caci era pe deal, iar cand avea o boala intotdeauna stia sa se trateze cu plantele de pe langa casa.
Dar nu de ea sunt cea mai fascinata, ci de unchiul Leon, pe care nu mi-l mai amintesc, caci s-a dus cand aveam 8 ani. Unchiul Leon este eroul meu. A fost pe front si detinut 7 ani, familia il credea mort, iar cand au fost eliberati (impreuna cu ceilalti detinuti) li s-a dat posibilitatea sa mearga in orice tara doreau ei (la noi erau comunistii bine instalati deja), iar el a ales sa se intoarca acasa. Unde a mai facut inchisoare pentru nesupunere si a mai fost persecutat de cateva ori de-a lungul vietii.
Unchiul Leon a invatat sa fie preot catolic, dar nu a mai ajuns sa profeseze. Stia multe limbi, mama imi zicea ca a invatat in inchisoare, cu ceilalti detinuti care erau din diferite tari.
Dar am uitat de unchiu' in ultimul timp, pana cand am dat la tara de o lada cu scrisori, caci adusesem din casa lor lucruri,  dupa ce ei nu au mai fost. Si asa m-am bucurat ca avea prieteni multi, si care il apreciau asa cum arata citatul de mai sus.
Dar mai stiu o relatare despre el: intr-o zi,  statea in tarnat si desfacea fasole uscata cand vine o tigana sa cerseasca"da-mi si mie niste fasole, sa le fac la copii de mancare", iar Leon ii spune "cata iti desfaci, atata iti dau". S-a pus tigana, a desfacut ea ce a desfacut vre-o doi pumni si-apoi s-a luat si s-a dus.

Unchiu Leon a trait atat cat sa vada ca existe o sansa pentru cei pe care ii lasa in urma.
 S-a stins din viata in anul 1990 in noaptea de inviere.

30 octombrie 2012

GRADINA DE LA SCOALA



Alergam, de colo colo si parca nu mai stam locului o clipa. E ciudat sa am un pic de timp liber. Asa de mult m-am obisnuit cu viteza si sa facem lucruri multe si variate de-odata incat ma simt bizar.
Despre gadina de la scoala vreau sa va povestesc.
Am fost formatie completa: bucatarul nostru, puiu, si cu mine in Sighetu Marmatiei, unde ne-au chemat Clubul Rotaract Sighet sa incepem impreuna cu copiii de la o scoala generala o gradina . Asa de bine a iesit evenimentul incat chiar si dupa 10 zile mai simtim entuziasmul copiilor.
A fost pus un afis la scola si cine a vrut sa vina, a venit. E gradina lor, a copiilor care au venit, ei au plantat-o, ei o vor ingriji. Pamantul era cam zgura si umplutura, de aceea  partenerii nostri din Sighet au adus pamant mai bun , niste paleti de transport si am facut "jardiniere" in care am plantat alandala (oare cum se scrie acest cuvant?) bulbi si radacini de flori, capsuni, in mare plante perene, autohtone. Plantele au fost donate din gradinile unor familii sighetene.
Copiii sunt foarte receptivi cand le dai incredere. Ma tot intrebau daca"e bine doamna? "E foarte bine! ", le spuneam. (chiar daca se putea mai bine). Important este sa prinda drag si sa le placa sa "gradinareasca", nu sa faca de la inceput perfect si corect, caci atunci ce mai invata?
Ne-am jucat un joc la inceput , in care am vazut relatiile  care exista in natura intre diferitele elemente. Ce variata si bogata e natura! Am incercat sa o imitam in gradinuta noastra.
Ce mai, ne-am distrat, a fost o zi insorita si bogata.
Iar drumul pana la Sighet - prin Targu Lapus de o frumusete aparte, mai ales acum toamna, cand padurea e aurie.
O sa mai facem, fiindca merita. Copiii, noi, natura.

22 septembrie 2012

?

Daca ar fi sa am o clipa si sa ma uit in spate la acest an....... OAAAAU!!! si mai avem inca un sfert.
Vreau sa  lansez o provocare - avem un proiect pe care nu stim cum sa il denumim si va rog pe voi, cititori sa imi dati o idee, ce va trece prin cap, primul lucru, ca un " brainstorming ". Sunt sigura ca va iesi ceva mult mai bun decat ce avem pana acum.




 Momentan se numeste "Gradina de la scoala" dar are nevoie de un titlu atractiv pentru copii (gimnaziu sau primara).
Ce spuneti?

5 septembrie 2012

Pizza due formaggi a la Marcone!


"Marcone"il numeau pe bucatarul nostru unii prieteni din facultate. A dat bine aici apelativul. Si cum aveam 2 feluri de branza a facut pizza due formaggi. dar branza nu e una oarecare, ci aveam cas de la tanti lena, o batrana frumoasa de stiu eu... 70si de ani care face cas de cand e ea, si ne este vecina in fundul gradinii de la tara.  iar a dou-a branza este telemea de capra luata de la niste caprari din satul de unde este bunicul. am fost sa ne vedem mosia, sa vedem acele bucatele de pamant ce au ramas de la bunicul, in satul Noslac, dicolo de Mures. E frumos acolo, deluris, multi pescari, padurea ceva mai aproape, tin minte ca in curtea strabunicii erau niste struguri albi de masa atata de buni caci intotdeauna mancam pana crapam . Am cunoscut o familie care ne cultiva o gradina, oameni din Ocna Mures, un oras care nu are alta sansa decat sa devina sustenabil sau sa dispara, caci industria s-a terminat acolo. In Ocna Mures  majoritatea populatiei isi produce hrana :legume, pasari, porci. E un oras unde populatia din satele  din jur venea sa lucreze. acum nu mai este. acum oamenii din oras merg in satele din jur si lucreaza pamanturile.  Am mai cunoscut o matusa, pentru prima data, si are vre-o 65 de ani si ea. Ne-a primit fericita, ne-a omenit, am plecat de la ea cu un sac de cartofi, o punga de ardei si un iepure taiat (crescut de ea). Sa mai venim, sa-l aducem si pe ala micu'! Mi-a aratat iepurasii si pe nepotelul de un an jumate cum dormea ca un ingeras, la racoare in casa! "Ii mai bine, aici , ce sa faca la Aba pe caldurile astea in bloc? - (era si cu maica-sa)"
V-ati prins? Pizza avea si ardei cu poveste.
Iar rosiile de pe ea sunt cele uscate la soare dupa 3 zile toride de august (acesta urma sa fie episodul II din pusul pe iarna).
Si pizza aceasta facuta cu drag de bucatarul nostru avea o inimioara din aluat in mijloc! Ah, ce dragut! Asa este el, simpatic, cu glume bune in program.

1 septembrie 2012

Ntura si cum stie ea sa se repare, fara ajutorul nostru

Iar am exagerat cu sucul de catina azi! e trecut de 1 si nu mi-e somn..... ca in hitul verii... speram ca daca trece vara, trece si hitul. Sunt obisnuita sa dorm instant dupa ce ma pun in pat... dar de data aceasta o jumatate de ora.. si nimic , mai fresh ca azi- dimineata. I-am propus bucatarului meu ceva activitate nocturna... poate mai consumam energie... dar dormea.. aproape si l-am lasat.. macar unul dintre noi sa fie maine odihnit sa poata conduce.
asa ca am venit sa scriu... despre plimbarea mea de acum cateva zile.
cluj,... din cand in cand fac pe turistul- ma plimb in centru pe unde n-am mai fost demult, fac poze, ca asa observ ce mai e nou, s- a intamplat sa-mi iau inghetata de pe langa casa Matei si sa imi ureze vizita frumoasa! Ce compliment mai dragut decat acesta? Sa ma vada ca pe un turist, fara griji, fericit, relaxat,  intr-o zi de lucru! Poate ca asta si sunt, ce-i drept mi-e drag clujul, dar nu ma simt aici acasa, ci doar in trecere. Dar s anu ma intelegi gresit, nu sunt nefericita aici, ma bucur de "calatoria" spre locul pe care il cautam de fapt.
Despre gradini vreau sa va povestesc. Pe strada Babes, cum urci de la BCU spre Hasdeu pe dreapta este un gard lung.... de la un santier. Acolo, cand inca se construia cu hei-rupul capitalismul infloritor urma sa fie o mega constructie cu mega-de-toate in ea. S-au apucat de santier chiar inante de ce sa dea "criza" peste ei si au  golit arealul, au sapat cateva fundatii si au ingradit. Apoi l-au parasit. Dupa 3 ani, adica acum, a inceput sa cada cate un panou si sa vedem ce minunatie de gradina a iesit ! Avem deja copacii pionier maricei. Da, pamantul are tendinta de a se acoperi cu vegetatie, daca e lasat in pace de catre om, si in timp de a se impaduri. Oriunde iesi in natura si observi, daca exista pamant exista vegetatie pe el, sau covor de frunze (in padure). Repet, daca omul nu intervine. acolo unde este cultivat, pasunat excesiv, defrisat, samd, nu discutam acum.
Ti-am adus cateva poze sa te minunezi si tu: sunt  copacei pe care nimeni nu i-a sadit. stiu, sunt balarii, am spune noi. Dar asta e natura, dupa ce o disturbi, apar prima data plantele mai rezistente, mai urate dar robuste, care pregatesc terenul pentru copacii pionier, cu crestere rapida dar viata mai scurta, si-apoi apar cei longevivi, mai frumosi. Cere timp, e si ea un organism peste care a dat o boala grea si i-a cazut  tot parul de pe el, a ramas in pielea goala. Pana s-a refacut, sa fie din nou frumos, a durat!
Dar nu cat dureaza e important, ci faptul ca se intampla.
Da, natura daca ete lasata in pace, si eu ca activitate umana intervin cat mai putin la ea, devine din ce in ce mai frumoasa, mai bogata, mai diversa, mai feiricta si fiindca noi suntem o parte din ea , si pentru noi va fi mai bine.
Ok, deja exagerez! dar intelegi ce vreau sa zic? Priveste cu alti ochi balariile, de exemplu. Intelge ca buruienile din gradina continua sa iasa, ori de cate ori le scoti, si nu fiindca sunt rele si pamantul e dusman, ci fiindca nu il intelegem de ce are el nevoie. El are nevoie sa fie acoperit. Daca il racai si il dezvelesc, si-l las in curu'gol, el se acopera. Si ghici cine castiga pana la urma acest joc? Cine are mai multa experienta?
Si vine somnul, incet incet......
Fotografiile sunt luate de sus, e o groapa de 3 metri minim, acolo unde sunt copacii, deci sunt maricei deja




28 august 2012

Provizii pe iarna - episodul I - dovlecei uscati



Anul trecut am aflat ca exista uscatoare de fructe si legume si am decis sa ne facem si noi unul (vrem unul solar, nu de bagat in priza). Si uite ca a trecut anul si nu l-am facut. Dar am facut un experiment.
Rezultatul? Excelent!
Sa stii ca daca stai la bloc si ai un balcon cu expunere sudica sau sud-vestica (probabil ca le poti pune si pe pervazul geamului, daca nu ai  balcon) poti usca o groaza de legume! Numai incearca!
Mai tineti minte caldura nebuna de saptamana trecuta? Eu am si folosit-o.
Ce vedeti in imagine sunt dovecei uscati, dupa 2 zile de stat in soare. (seara ii bagam in casa, ca sa nu prinda umiditate din eventuala roua de dimineata- n-a fost cazul ).
Bucatarul nostru ii rontaie prin casa (in loc de cipsuri, seminte, etc)- sunt dulci si au un gust concentrat. Ii ia vre-o 5 minute sa manance o rotocoala deci nu o sa faca exces !
 I-a pus si in mancare langa rosii si bulgur si s-au inmuiat, au fost minunati.
Uite o solutie prietenoasa de a pune pe iarna! Ii vom pastra in borcan, am citit ca stau si 2 ani!,  iar iainte de a-i gati la iarna se pot pune un pic la inmuiat in apa.

23 august 2012

Bulgur cu legume


"Cine lucră are, cine șade rabdă", stiti proverbul asta?  
'No, io o trebit sa lucru ieri ca sa manc'. Cand vine vorba de gatit doar pentru mine mi se face o lene si primul gand  "da' nu mai bine imi ung  o pita cu ceva?". Bucatarul nostru e cam ocupat zilele acestea, si eu cam libera asa ca se cade sa gatesc. M-a sunat de doua ori in cursul diminetii sa imi zica cum sa imi fac rapid de mancare. 
"Aha, bine..." 
Si pe la 2 "dar sa mananci!" 
"Ok, gata ma duc sa fac."
Si-am facut, nu chiar ce mi-a zis el , mai simplificat. dar am facut mai mult sa ajunga si lui cand vine de la lucru. 
Bulgur cu ghiveci de legume era tema. Eu am transformat-o in bulgur cu sos de legume crude. 
Bulgurul este un grau prefiert, folosit in Asia Mica foarte mult. Asa il preparam: 500 ml apa cu sare, cand fierbe pun o cana de bulgur, il las sa fiarba 5 minute apoi il sting, ii pun capac si il las cam 10 minute.
In timp ce se facea bulgurul am pus rosie, ardei, gogosar, castravete, usturoi (ceapa am uitat),  in blender si le-am tocat pana s-au facut sos. 
In 15 minute era gata mancarea : m-am descurcat si a iesit bine. Se mai putea taia patrunjel sau verdeturi peste dar deja ma rodea foamea si am zis "data viitoare ".
Asadar, daca nu ai rabdare sa gatesti, uite o solutie rapida!

21 august 2012

Pastrav cu legume



De cand ne ocupam de  gradina suntem mult mai atenti la ciclurile naturii, la ritmul de crestere a plantelor, la perioada cand anumite legume se culeg si ne bucuram ca parca  traim odata cu gradina. Sa exemplific: daca am avut spanac in primavara , o perioada am facut variate feluri de mancaruri cu spanac, cand era salata multa, am mancat supa de salata si tot asa. Fiindca atunci au cel mai bun gust legumele, cand e vremea lor. Rosiile si vinetele acum sunt bune,  iar salata de sfecla e in iarna. Daca fac supa de salata  de soalr acum nu e asa gustoasa ca cea din primavara.  Si findca traim o data cu gradina , retetele difera mult de la un anotimp la atul.
Sa stii ca ma gandeam ce fain ar fi ca bucatarul nostru sa-si ia undita in spinare, sa mearga pe lac  si sa vina cu pestele pe care sa il gatim. momentan e doar un vis, lui nu-i place sa pescuiasca, n-avem inca lac asa ca pastravul din imagine e de cumparat.
Am pus in tava un pat de legume de sezon ce aveam prin camara: dovlecel, rosiii, ardei, gogosar, cepa, cartofi (de marimea celora pe care n-avem chef sa-i curetam, dar nu-i aruncam fiindca au crescut in gradina) . Pestele a fost sarat si piperarat iar fiind 4 bucati, bucatarul nostru i-a adugat fiecaruia o alta iarba : cimbru, tarhon, leustean si busuioc. Cel mai reusit a fost ... surpriza.. cel cu tarhon (nu a exagerat cu ierburile).
 A pus un pic de ulei de floarea soarelui presat la rece si a stat la cuptor, acoperit cu folie de aluminiu, la foc mediu spre mic cam o ora.

A fost  o cina usoara, mie legumele mi-au placut la nebunie!

20 august 2012

Supa de august

O supa rece de legume, inspirata din supa spaniola gazpacho, dar nu mi-am permis sa ii spun asa caci nu am respectat reteta traditionala.
O reteta in imagini sugestive.

1. Legume de calitate, de gradina, proaspete,  nu recomand legume din supermarket. 
Pentru 6 portii (mai putin nu merita sa faci,  e asa de buna incat sigur o persoana mananca 2 portii) :


2. Blenderul meu nu le toaca daca sunt mari asa ca le-am taiat bucati


3. Le-am blenduit amestecat, fin, dar au mai ramas bucatele mici



4.Sare, ulei de floarea soarelui presat la rece (de masline nu aveam), piper, busuioc.




5. La frigider o jumatate de ora, dar se poate si la temp camerei . Eu am mancat prima portie (de foame ) imediat dupa ce l-am terminat.


6. Cu paine prajita, sa tina un pic de foame :). Ojoaca!

19 august 2012

Fan Fest la Rosia Montana

"Meregem la Fan Fest?" ma intreba dragul meu vineri pe la pranz. Eu in Deva, el in Cluj, in conditiile in care weekendul era programat pentru lucru...... si ultima data cand vorbisem de Rosia Montana era cred ca prin iarna. "Am vorbit cu J, caci e ziua lui si e acolo deja, mergem doar o zi si sambata ne intoarcem", continua cu entuziasm.
Am mers si bine am facut. Normal ca am pus cortul pe intuneric, si l-am pus invers, de-am dormit cu capul in jos, dar n-a contat caci pentru 4 ore.
Ce mi-a placut la Rosia? Peisajul, minunat, salbaticia locului si asezarea in sine. In mine n-am fost dar am inteles ca si galeriile sunt unice in lume. Iar fondul construit, (pastrat  dar deteriorat) asezarea,  casele si bisericile sunt minunate.
Si mi-a mai placut initiativa Asociatiei "Arhitectura. Restaurare. Arheologie" care prin lucruri simple a inceput sa dea viata si sa contureze un alt tip de activitate pe langa cea de minierit la rosia montana. Si anume un turism am putea spune academic.
Ei organizeaza scoli de vara pentru studentii la arhitectura care invata practic cum  se face o restaurare la o casa. Primul beneficiu ar fi ca se restaureaza corect  constructii cu valoare de patrimoniu. Pe de alta parte se folosesc materiale si tehnologii locale :pasta de var folosita e luata dintr-un sat din zona care mai demult  avea ca principala activitate exploatarea zacamintelor de calcar si prepararea varului pentru constructii, dar in timp cererea pe  piata locala fiind tot mai mica, si oamenii trecand la folosirea cimentului, aceasta activitate economica s-a diminuat. Daca in schimb, vecinii lor (ex. de la Rosia Montana) revin incet, incet la modul traditional de construire (reparare, restaurare) a caselor, cererea va creste iar. Uite un alt exemplu de a sustine activitatile locale, de a cumpara local.
Pe langa studentii care invata , mai sunt muncitori locali tineri care facand, invata tehnicile traditionale.  Ei sunt angajati pe timpul santierelor de vara si pe langa un venit , ei invata meserie, si chair vara aceasta a avut loc si un schimb de experienta cu meseriasi din Anglia, care au venit la un santier de aici. Cateva gospodarii au si ele de castigat caci asigura cazarea si masa.
Acesta este doar un model.
Dar gandeste-te caci tabere educationale in Rosia Montana se pot organiza  si pe alte teme- de arheologie, de turism rural, eco, de agricultura ecologica, studii sociale, si cate ar mai fi! Iar localnicii ar avea cu siguranta o alta viziune asupra minieritului cu bomba, in momentul in care ar avea venituri si din alte activitati.
Mesajul mie mi-a fost foarte clar: povestea de la Rosia Montana este deja de 15 ani , timp in care politicieni destui s-au perindat. Nu trebuie sa mai asteptam de la ei nimic. Dosarul ca Rosia Montana sa fie clasata sit UNESCO zace la Ministerul Culturii, poate o data si o data o sa-l trimita la Paris.
Intre timp,
O alta initiativa minunata este proiectul "ADOPTA O CASA" din Rosia Montana, pentru cei care vor sa ajute, sa se implice. detaliile sunt pe site.
Dar ce mi-a placut cel mai mult a fost lumea pasnica de la festival. Cred ca majoritatea de acolo au venit pentru ca stiu povestea si sunt impotriva proiectui monstruos al RMGC, si nu  doar sa se imbete, sa luzareasca si sa asculte muzica.
E de apreciat faptul ca toate formatiile care au cantat au venit voluntari si organizarea in sine a fost cu voluntari.
Prin toate lucrurile acestea Fan Fest este un festival unic si ma bucur ca am participat.

12 iulie 2012

Caldura mare si despre eco-cartiere


Caldura mare... ce sa facem ce sa facem? A! Stiu! Imi cumpar aer conditionat in casa! Cam asa raspund cativa dintre noi la provocarile climei din ultimul timp. Asa ne comportam si cu pamantul. Nu este apa? Irigatii!  Sunt buruieni? Ierbicde! Dar este oare  aceasta o rezolvare sau o amanare a gasirii unei solutii care pe termen lung sa nu lucreze impotriva ta? 
Ce este un eco-cartier sau mai bine zis cum poti avea o locuire urbana in termeni ecologici?
Am vizitat un eco cartier in Germania acum 5 ani si nici nu stiam ca este asa ceva. Pe atunci, mintea mea de student nu putea cuprinde vederea de  ansamblu si ce principii stateau in spatele acelui ansamblu de cladiri. L-am retinut, totusi, caci era altceva! Cateva blocuri de locuinte colective impanzite de panouri solare, cu vegetatie ce se catara pe ele, cu balcoane sprijinite de stalpi (si nu in consola cum este “cool”), alei printre blocuri pavate sumar cu pietris sau cateva lesezi printre care creste troscotelul, masini lasate la marginea ansamblului in  parkinguri,si tramvai sau biciclete care aveau voie sa traverseze cartierul. Am descris imaginea Cartierului Vauban din Freiburg, Germania,  filtrata de mintea unei studente la scoala de arhitectura din Cluj. 
Acum, dupa cativa ani, recitesc si inteleg mai multe. 
Un eco-cartier apare in primul rand din dorinta si vointa unui grup de oameni. Ei se asociaza cu scopul de a-si construi un bloc  de locuinte sau ansamblu de mai multe blocuri , fara asa aiba un promotor extern. Ei sunt promotorii, adica cei care fac sunt si beneficiarii.  
Din punct de vedere finaciar, aceasta le permite ca pretul pe care l-ar fi platit pentru profitul intermediarilor (investitor, promotor, etc) sa il transforme in pret platit pentru a creste calitatea contructiei si respectul pentru mediu atat in executia cat si pe parcursul utilizarii blocului de locuinte.
Un alt lucru special pe care nu il intalnesti la locuintele colective clasice sunt spatiile comune care se folosesc de catre toti membrii micii comunitati. De exemplu, eco-cartierul din Strasbourg a luat viata din vointa a 10 familii. Blocul cu 11 apartamente are spatii care se folosesc la comun: camera de oaspeti, atelier, spalatorie, boxe pentru depozitare, gradina, sala de festivitati (chefuri, zile de nastere). Aceste spatii sunt necesare unei familii, dar nu le foloseste asa de des incat sa nu le poata impartii cu alte familii (inclusiv echipamentele cu care sut dotate). Acest tip de locuire se mai numeste locuire participativa. Este o comunitate formata din membri care se cunosc toti intre ei, se ajuta, sunt toleranti, isi rezolva neintelegerile si au reusit sa ajunga la un numitor comun 
Un eco-cartier este responsabil fata de mediu. La  Strasbourg blocul de locuinte este facut din lemn (material regenerant), izolat termic cu lana, a fost dotat cu panouri solare pentru apa calda menajera. Inclusiv locuitorii lui au diferite practici eco-responsabile: fac compost din resturi vegetale, folosesc apa de ploaie pentru irigarea gradinilor de legume de pe langa bloc, au ales aparate electrice de uz casnic economice. 
Eco-cartierul din Freiburg este un ansamblu de mai multe cladiri , unele reconvertite din foste cazarmi militare. Aici, masinile sunt lasate in 2 parkinguri de la marginea cartierului, dar sunt multi locatari care nu detin o masina. Cartierul este bine deservit de transportul public (tramvai). 
Cladirile sunt adaptate si pentru persoanele cu deficiente locomotorii : 2 blocuri de locuinte sunt legate cu pasarele intre ele astfel incat a fost posibila montarea unui singur lift ce le deserveste. 
Toate exemplele despe care am povestit nu par imposibil de realizat. Totusi sunt gesturi mici care insa fac o diferenta uriasa pe termen lung pentru locuitorii acestor cartiere si ne dau un exemplu ca se poate sa locuim responsabil si la oras. 
Iata un video despre Eco-cartierul din Freiburg

26 iunie 2012

Pizza cu mazare, dovlecel, cas si ceapa




Ei,ei, dragul meu blog! De cand nu am mai scris aici! Azi insa e musai caci am mancat o cina inedita:
Bucatarul nostru, asa cum face el de cand il stiu a gatit din ce a avut, o noutate. El foaret rar citeste retete, cred ca doar cand a invatat sa faca blatul de pizza l-am vazut studiind. El gateste intuitiv si foarte rar s-a intamplat sa nu aiba o intuitie pe gustul meu:)
Aveam mazare, dovlecei, ceapa , toate cultivate de noi si aduse din gradina de la tara. Asa ca a facut un blat de pizza (reteta o gasesti aici) peste care a taiat rotocoale de ceapa, felii subtiri de dovlecel, a ras cas, a presarat boabe de mazare si patrunjel taiat. Sare, piper, si la cuptor cu el! Ai crede ca mazarea nu se face, dar sa stii ca s-a copt. Era asa de frageda, caci n-avea nici o sansa sa ramana nefacuta. L-am servit cu putin iaurt deasupra.
Delicios!

Sunt tare mandra de puiu ca a invatat la doar cei 3 ani si 4 luni ai lui sa mearga pe bicicleta fara  roti ajutatoare. Sa vezi cum radia de fericire cand a vazut ca merge singur. Multumiri multe bunicului care cu farmecul, increderea si rabdarea lui a facut posibil acest mare eveniment!

5 iunie 2012

Tarta cu urda si spanac

Azi am dat cu banul cine sa mearga cu puiu in parc. Eu sau bucatarul nostru.... n-aveam nicicare tragere de inima si normal, a iesit el, dar am mers eu... de ce? fiindca fiecare trebuie sa faca ce se pricepe mai bine. initial m-am bucurat si m-am gandit ca ce ar fi sa fac tarta cu urda si spanac. dar cand am vazut ca trebuie sa fac ceva blat pentru ea..... am schimbat foaia si l-am rugat sa faca el tarta , ca ma duc eu in parc.
asa ca specialistul nostru in bucatarie ne-a facut o cina minunata.
Blatul a fost de pizza- aprox. 500 gr faina, 300 ml apa calduta, 25 grame de drojdie, un pic de sare si un pic de zahar. A facut un aluat obisnuit si a dospit cam o jumatate de ora timp in care a pregatit umplutura. A zdrobit vre-o 4 catei de usturoi i-a pus in tigaie in ulei, alaturi de 500 gr spanac proaspat si le-a lasat la scazut sub capac. Cand a fost gata, l-a tocat mare, l-a pus intr-un castron si a adugat 250 grame de urda, 2 oua batute pentru papara, sare, piper si nucsoara (duap gust).
A impartit aluatul in 2 si a intins doua foi. Tava a uns-o cu ulei si a presarat-o cu faina, a pus foaia intinsa, umplutura si a acoperit-o cu cealalta.
A pus-o la cuptor imediat, nu a mai dospit. A stat in cuptor cam 20 de minute la foc mare- timpul difera de la cuptor la cuptor.




Minunata!
Recomandarea bucatarului pentru cei carora le plac gusturile mai tari: sa incerce o branza mai cu caracter, un gust mai puternic, gen feta, gorgonzola, parmezan etc.

24 mai 2012

Zamatisa sau branza de vaci


Cuvantul zamatisa e  mult mai pitoresc rostit decat scris "zamatysha"... Azi am facut branza de vaci cum facea mama si bunica, nu cu calciu lactic ca in retetele pentru mamicile "moderne".

Este o branza ce se obtine din lapte netratat termic (adica nepasteurizat,  nefiert sau neinghetat initial). dar cine ar ingheta laptele?  uite ca se poarta- mama are un laptar care ne aduce lapte de ani de zile, si la un moment dat nu intelegea mama de ce nu i se mai prinde laptele- uite de aceea: ca domnul laptar in baga la congelator de seara ca sa nu se strice pana ajunge cu el a doua zi la oras!  Ce figura!

Asadar, e nevoie de lapte de vaca netratat termic - daca il iei de la piata verifica sa nu fi fost inghetat. Am pus laptele intr-o oala, l-am acoperit cu un servet si l-am lasat la temperatura camerei 3 zile (eu am o oala de lut ars pe care doar la aceasta o folosesc).

Deasupra s-a ales smantana (pe care am ales-o si am pus-o intr-un castron la frigider) si in interior s-a facut "lapte prins". Durata de prindere variaza- vara la 30 de grade se face intr-o zi, dar iarna poti astepta si 5 zile. Dupa ce s-a prins, am luat o sita, un tifon (greu de gasit in zilele noastre), si un castron.
 Tifonul l-am intins pe sita si le-ampus peste castron. Am turnat laptele prins in tifon si a inceput sa curga zarul. Am adunat tifonul de l-am facut cosulet si l-am legat. ar fi trebuit sa-l agat ca sa se scurga, dar nu am avut de ce asa ca l-am lasat in sita si s-a scurs oricum, doar ca forma branzei a fost mai plata.



A iesit o branza delicioasa, deloc inecacioasa! puiu a mancat alternativ : o gura de paine cu gem, o lingurita de branza goala.
E asa de simplu sa faci branza, si atat de buna iese!

Dupa acest procedeu ramane un zar, care nu se arunca ci se foloseste la o supa de salata de exemplu, sau la una de urzica cu marcris.
Daca nu folosesti tot laptele prins pentru branza, restul sa il pui la frigider, caci daca e prea mult timp lasat afara va mucegai sau se va acri prea tare.
 Si din laptele prins se face  o bautura extraordinar de buna, dar asta e o alta poveste!

17 mai 2012

Ce ma invata gradina








"Vreau sa mananc plante" exclama puiu sambata pe la ora 8 seara dupa o zi de "coasa" in gradina. "Cum adica? Ce anume vrei sa mananci?" il intreaba bucatarul nostru. "Salata, ceapa".... Eu , sa nu-mi cred urechile... puiu sa ceara salata? ce-i drept, de ceva vreme noi tot mancam, dar nici nu mi-a trecut prin cap sa ii ofer si lui, caci el comenteaza si la patrunjelul din supa.
Si l-am vazut cu ochii mei cum isi indesa singur salata in gurita, dupa ce musca cu pofta din painea cu cas si putina slaninuta... ca adevaratii cosasi.
Sunt incantata ca anul acesta nu am arat gradina! Am primit atatea in schimb !  Primele plate pe care le-am mancat au fost dar din partea pamantului catre noi ca nu l-am mai bulversat(salata, ceapa, usturoiul, patrunjl). Am descoperit 4 nuci mici ce au aparut pe langa cel mare din nucile cazute pe jos. Dar marea mea bucurie a fost sa descopar cateva cuiburi de cimbru. Nu-mi venea sa cred! Si lumea face rasaduri ! cand daca il lasi sa isi scuture samanta te-ai scos anul viitor si nu te mai doare capul... ei, hai poate il raresti, dar si asta doar cand culegi pentru mancare. Minunat! Am mai scos de pe lista o treaba! Si uite asa incet, incet, mai castigam timp pentru alte lucruri. In toamna m-am decis.  Voi lasa din fiecare - dovlecei, castraveti, fasole, mazare sa ramana in gradina , sa putrezeasca peste iarna si sa vad, poate vor iesi la anul!
Anul trecut am semnat in primavra flori (primule). Anul acesta- au iesit. dar locul nu l-am sapat. la fel, am semnat spanac peren- nu s-a facut, iar anul acesta nu intelegeam ce monocultura am pe 10 mp de teren . el este! s-a inzecit! extraordinar! peste 2 satamani il gatesc.
macris am semnat in 5 lucruri din gradina, si doar intr-unul a iesit acum, om vedea la anul! imi place sa imi tratez gradina asa: eu ii propun seminte , ea accepta, sau nu, imi mai arata cam unde si cand ar fi fost mai bine, si asa se deschide dialogul.
Din gradina facuta in inima clujului am invatat ca ridichilor le place umiditatea si pot sa aibe si semiubra, de 3 ani incercam sa cresc cridichi in plin soare in gradina. anul acesta le-am semnat pentru a 3-a oara intre capsuni- si iata ce frumoase sunt- siruri, siruri. Capsunile le-au tinut umiditate pana au germinat (de prisos sa spun ca primele 2 dati nu au iesit).

9 mai 2012

De unde vine ploaia? si pireu de broccoli

Tu sti in locul in care locuiesti acum de unde vine ploaia? Adica daca te uiti pe cer si vezi norii in zare stii daca vin spre tine sau vor merge in alta parte?  Eu, aici, intr-un cartier al  Clujului inca nu stiu de unde vine ploaia. Nu mi-a zis nimeni, nici nu am intrebat. Dar in schimb la tara imi amintesc cum bunica ne zicea ca norii de ploaie vin dinspre casa lui tanti Lena, acest lucru mi-a ramas bine intiparit in minte si e util. La fel cum la Deva, locul meu natal, ploaia vine de la Cetate- aceasta de la tata o stiu, care poate la randul lui o stie de la parintii lui.
Ieri, ca un orasean dezorientat am gatit broccoli (care in mod normal nu ar trebui sa il fi cumparat ,caci cine stie in ce conditii s-a copt, caci la mine in gradina inca nu am pus nici rasadurile). Puiu n-a pus gura, dar bucatarul nostru (care gateste in continuare cu mare maiestrie, insa eu, povestitoarea m-am lasat de povestit)... m-a laudat. Si am decis sa va spun ca poti fierbe pe aburi broccoli, il poti pune in blender cu lapte sa il faci pasta, apoi pe foc cu putin unt (sau smantana) si sare. A fost bun langa carnea fiarta din supa.
Azi am fost mandra de puiu. Am venit amandoi acasa si dupa ce a vazut ca nu plecam nici cu tipete nici cu santaje la joaca pana nu mananc eu, s-a potolit si a disparut. mare liniste.. Oare ce face? Evadase pe balcon, gasise o galeata cu pamant si intr-o cutie niste seminte de fasole. si puiu s-a apucat sa le semene, fara nici o indicatie. Le-a pus in pamant, le-a acoperit , a venit la bucatarie dupa apa si le-a udat. Oau! Are 3 ani si deja stie. Mi-am confirmat ca merita sa facem impreuna cu el gradinaritul!

23 aprilie 2012

Proiect: Gradina Urbana in centrul Clujului- episodul II

Episodul I il puteti citi aici.



Am descoperit un loc in inima Clujului unde putem face  ferma de ridichi :). Dintre toate legumele pe care le-am plantat (salata, spanac, morcov, patrunjel, usturoi, mazare), ridichile au fost cele mai harnice, au iesit toate! pe locul doi se afla mazarea si pe trei usturoiul. Restul nu au scos inca nasul, nu stim de ce- poate a fost prea frig, sau ceva nu le-a placut. In orice caz, astazi am fost o mana de oameni sa scoatem la lumina ridichile invadate de o planta foarte harnica care isi face de cap acolo in curte si sa mai plantam fasole, castraveti, dovlecei, floarea soarelui, macris, spanac peren, sfecla, si cateva rasaduri de ardei, rosii si varza. Ne  place sa experimentam. Nu stii niciodata de la inceput ce merge si ce nu merge, ci doar trebuie sa incerci si sa observi apoi rezultatele. 
Multumim pentru ajutor echipei!
Peste trei saptamani mancam salata de ridichi cu usturoi!