30 martie 2011

Kamut- experimentul nr. 1


Cum iti dai seama ca o mancare a inceput sa se strice? Dar inca nu miroase... eu o dau bucatarului nostru sa o guste, caci nu sunt sigura (pentru mine fiecare mancare care este putin acra, mi se pare stricata). Iar el, se prinde dupa ce a luat o lingura buna din ea si cand e gata inghitita ultimul gust este putin acidulat.. ca la apa minerala cand faci "eeeeeeeehhh". Pe scurt, azi n-am avut parte de cina. Puiul mi-a facut program si m-a alergat toata dupamasa iar cand in sfarsit a trecut pe taramul viselor, am incercat si eu cateva variante din frigider. Primele doua n-au trecut testul bucatarului, asa ca a trebuit sa ma multumesc cu desertul :)
Kamut e un grau special, cultivat de egipteni din timpuri stravechi. N-am gasit foarte multe retete pe net cu el. Noi am planificat o mancare din el, dar dupa ce l-a fiert si l-a gustat, bucatarul nostru a spus ca parca s-a potrivi sa faca ceva dulce din el.
A lasat kamutul la inmuiat de ieri pana azi si l-a fiert cam 30 min. Oricum, nu stim daca se poate fierbe mai bine sau nu, data viitoare incercam sa-l fierbem mai mult timp... poate sub presiune. Are o coaja groasa care nu s-a spart odata cu fierberea. Dupa ce l-a fiert in apa cu sare a pust cam 3-4 linguri   de kamut intr-un bol, o lingura de miere si lapte (el, rece, eu l-am incalzit fiindca mi se face piele de gaina de la cel rece) si l-am mancat. Ce sa zic, a trebuit sa rumegam pe el mai mult timp si cam scartaia intre dinti. Dar gustul era bun, nu mai tin minte cum e arpacasul si daca seamana cu el, caci n-am mancat demult o coliva.  Oricum, pentru primul experiment, a iesit o surpriza.
Pana si puiu l-a gustat (simplu, fara miere si lapte) si a mai cerut cateva linguri, era in asteptarea grisului cu lapte si a vanatorii de iepurasi!

29 martie 2011

Supa prajita -episodul doi


Mai tineti minte ca la un moment dat am scris despre o supa prajita pe care bucatarul nostru a fuserit-o.
Ei, astazi a gatit-o cu placere si a iesit pe masura!
A taiat marunt o ceapa medie si a calit-o in ulei, a taiat marunt legumele (3 morcovi, 2 radacini de patrunjel, 1/2 capatana de telina). Peste ceapa calita a pus morcovii, i-a calit cam 5 minute, a pus patrunjelul, l-a mai lasat un pic, apoi telina si le-a mai lasat 5 minute. Apoi a turnat apa. A mai adaugat 2 pumni de fasole verde rupta, 5 cartofi taiati cuburi si verdeata (patrunjel si telina). Le-a sarat si le-a lasat sa fiarba. La sfarsit i-a pus doi pumni de mei si l-a mai fiert putin. De la acestia supa s-a ingrosat putin si nu a mai avut nevoie de rantas. In farfurie a dres-o cu smantana si 3 picaturi de lamaie.
Bucatarului nostru de aceea ii place aceasta supa fiindca poate simti gustul fiecarei legume in parte si fiindca e o abundenta de legume si te poti satura doar cu ea. Pe de alta parte, poate sa ii dea ultima tenta de aroma diferita, in functie de ce verdeata proaspata are (leustean sau tarhon sau marar sau patrunjel). Si asa se poate juca cu aromele (ca o doamna care isi alege parfumul zilei in functie de starea de spirit).

Prajitura de duminica


Ca o bunica harnica, mama mea a facut duminica la tara prajitura, in primul rand pentru puiu familiei! Imagineaza-ti un aluat de cozonac facut bile de marimea pumnului, umplute cu un pic de dulceata si puse in tava inghesuite una intr-alta (ca sa nu se usuce cand se coc).
Doar duminica poti face asta, caci ai nevoie de timp si rabdare.
Lista de ingrediente:
aluat:1 kg faina 000, 200 gr zahar, 200 gr unt, coaja rasa de lamaie si portocala, 4 oua intregi, 50 gr drojdie, 1 cana de lapte, 1 lingurita de sare.
mai trebuie: 1/2 pachet unt, 2 oua,1 lg lapte
Cum le-a facut: a pus drojdia la crescut in lapte putin caldut cu un pic de zahar si faina; a frecat oualele cu zaharul, sarea si a turnat peste laptele. A framantat aluatul (fara unt) si l-a lasat sa creasc o data. Apoi a adaugat untul topit si a mai crescut inca o data (si-a dublat cantitatea). A iesit un aluat mai moale decat cel de cozonac. Trebuie sa te pregatesti ca o sa fie o "mocicosala serioasa"! Dupa ce a crescut a dou-a oara, l-a impartit in doua si a intins pe rand foi groase de 1 deget, l-a uns cu unt topit (o bucatica, alta decat cele din acantitatile de mai sus), l-a facut rulada si l-a taiat cu cutitul in 20 parti egale.  Fiecare particica a aplatizt-o, i-a pus la mijloc o lingurita de dulceata si i-a strans marginile, de a iesit un cosulet. Le-a pus in tava unsa cu unt. una langa alta (au incaput 20 intr-o tava) si le-a lasat din nou la crecut. Le-a uns cu un " magavais" de ou batut si 1/2 lingura de lapte. Daca e cald in casa, cresc repede.
Acum au fost bune de ps la copt.
Aici a inceput distractia! A chemat "fochistul" (tata) sa faca  foc cu lemne in soba, caci gazul are o presiune prea mica si nu reuseste sa incalzeasca cuptorul (soba din tabla). Sa vezi ce caldura au dat niste lemne putrede din curte ! A fost munca de echipa, tata a trebuit sa stea cu ochii cand pe foc, cand pe tava, sa n-o arda, dar s-o coaca. S-au copt foarte bine, ultima tava a iesit uniform, pana la ea a invatat :)
Puiu le-a apreciat si le mananca inca cu pofta, langa  o cana de lapte.
Metoda de a le pune una intr-alta cand se coc le pastreaza moi si pufoase. Cand le mananci rupi una cate una, caci se desprind usor.

27 martie 2011

Tarnatul si cepele

"Treci ploaie calatoare
Ca te-ajunge soarele
Si-ti taie picioarele
Cu-n mai, cu-n pai, cu sabia lui Mihai
Toata plina de malai."
Mai tineti minte cantecelul acesta? Printre putinele amintiri din copilaria mea este una cand ne jucam in tarnatul din imagine fiindca afara ploua si cantam acest cantecel.
In acest weekend am fost la tara. La toti trei ne-a priit. Bucatarul nostru si cu mine am avut un respiro binevenit, am lucrat in gradina si ne-am obosit fizic, ne-am deconectat total de toata aparatura moderna care ne streseaza zilnic (telefon, internet, televizor). Iar puiu si-a recapatat pofta de mancare.
Azi m-am gandit sa va dau un sfat despre ce sa faci cu un copilas de 2 ani care nu mai are pofta de mancare. Noi l-am dus la tara. Si-a schimbat mediul, jocurile, preocuparile. A sapat cu tati in gradina (tinea de harlet si apasa si el cu piciorul), a umblat cu toate uneltele periculoase cu care putea umbla, si a lucrat in aer liber de dimineata din-ainte de 8 pana seara cand se intuneca (cu pauze de masa si un somn la pranz). L-a batut vantul, i-au curs mucii dar era extrem de fericit.  Cand ii era foame, se ducea in casa si se punea pe scaun la masa. Cerea singur de mancare. M-am distrat ca in ziua cand am ajuns, la masa de seara a mancat de zici ca nu mai mancase de o saptamana! Indesa painea in gura cu ambele maini, caci eu nu tineam pasul cu pregatitul soldateilor.
Cand te gandesti cata sanatate fizica si mentala iti poate da iesitul la tara la sfarsit de saptamana, nu te mai poti gandi la valoarea in bani pe care o are o amarata de casuta intr-un sat. Caci devine de nepretuit.
P.S. Ceapa din imagine este o parte din recolta de anul trecut. Am impletit-o cu bucatarul nostru intr-o dupamasa. A fost tare relaxant!

25 martie 2011

Casa de la tara -prolog


Oau! deja 50 de postari! Si nici nu am inceput inca... sa va zic despre casa de la tara.
Cand am inceput acest blog, am hotarat sa va scriu si despre cum vom renova casa de la tara. Este o casa taraneasca din 1925 mostenita de la strabunica mea (mama mamei mamei mele), situata in satul Razboieni, la 80 km de Cluj. E locul unde bucatarul nostru isi cultiva legumele si e absolut fascinat de ce bunataturi cresc in gradina. Aici puiu a corelat onomatopeele scoase de diferite animale cu animalul in sine, a umblat dupa gaste si a asteptat vacile sa vina de la pascut.
Sezonul agricol a inceput. Salata, spanacul si mazarea sunt deja de o saptamana in pamant!
Dar sa va povestesc cateva legende despre strabunica mea. A fost o femeie hotarata, de mica. Csongradi Rozalia, pe numele de fata, trebuia sa se casatoreasca cu un fecior dintr-un sat alaturat, treaba aranjata de matusi. Fata, de buna credinta a spus "da", numai ca nu era chiar sigura. Si a lasat ca nunta sa se pregateasca, iar in vinerea nuntii, cu doua zile inainte, s-a razgandit. Nici bataia zdravana pe care a incasat-o de la mama ei nu a mai putut-o schimba. Ea nu se marita si gata. A vuit satul o vreme, dar lucrurile s-au domolit. Dupa cativa ani, s-a maritat cu Istrate Ironim. Mama mea imi povesteste cum o intreba pe bunica ei :"bunico, dar de ce "l-ai luat" pe bunicul?" raspunsul era: "fiindca era cu pantaloni, nu cu itari, ca restul feciorilor". Si a ai adaugat " si mi-a zis ca are pamanturi".  Ei dar avea si datorii la banca, si doua fete din casatoria anterioara (era vaduv). Totusi, mama zice ca avut o viata buna alaturi de alegerea inimii ei.
Pentru mine acest loc este unic. Vacantele de vara le-am petrecut aici, cu bunica si bunicul si de aceea casa are un loc aparte in sufletul meu. De-abia asteptam sa o facem "ca atunci cand trece cineva pe strada sa intoarca capul dupa ea", dupa dorinta tatalui meu.
Nu stiu ce praf magic se imprastie in vazduh acolo, dar pe fiecare din familia noastra acest loc ne-a cucerit. Si iarasi, fiecare are ceva doar al lui care il leaga de el.
P.S. Pozele pe care le-am adaugat sunt de anul trecut. (iar cea din background-ul blogului e din gradina de la Razboieni)

24 martie 2011

Salata de primavara


Iubesc primavara fiindca apar din nou legumele proaspete si bune la gust si fiindca reincepe sezonul salatelor, a fructelor rosii (mai catre vara) si parca primim un nou entuziasm!
Astazi, pentru a doua oara saptamana aceasta, bucatarul nostru a preparat pentru cina salata din legume proaspete! Salata verde, ceapa, varza si marar proaspete! Foarte foarte gustoasa.
Ai mancat vre-odata la restaurant o salata care n-avea nici un gust? Parca au taiat frunze la rate si le-au pus in castron! Si langa ti-au dat un "dressing" sa-l faci "cum iti place"?
Ei bine, o salata buna se face cu mana. Uite cum a facut-o bucatarul nostru! A folosit ce aveam prin camara. A taiat marunt varza si ceapa, a rupt mic salata si le-a frecat cu mainile, adaugand sare. Astfel iese zeama din legume si prinde gust. A mai adugat ulei de masline, a stors putina lamaie si un varf de zahar ( el are o regula, acolo unde adauga lamaie, pune si un pic de zahar, chiar daca e supa sau salata). Si a mai pus marar proaspat tocat, si cubulete de telemea .
 Slatatele lui sunt excelente si se fac atat de simplu! Nu le-as schimba pe nimic!
P. S. Actiunea s-a petrecut dupa culcarea lui puiu, deci nu a apucat sa treca testul, la urmatoarea vom vedea ce parere are si cel mai mic membru al familiei!
Eu pot doar sa va indemn sa va bucurati de ceea ce ne da nou primavara!

23 martie 2011

Papanasi fierti


Am vorbit zilele trecute cu un prieten, care are urmatoarea teorie in legatura cu alimentatia noastra: el spune ca corpul nostru este astfel programat incat sa ii fie necesare doar acele legume si fructe care cresc in zona unde s-a nascut respectiva persoana. Ei, o fi un sambure de adevar in aceasta teorie. Ma gandesc insa ca la viteza cu care populatia globului  emigreaza si se amesteca, in curand nu se mai aplica (cred ca am mai intalnit aceasta teorie si la o profesoara in timpul facultatii...). Iar noi, adica bucatarul, puiu si cu mine, vom continua sa cautam gusturi noi si sa ne bucuram de toate bunataturile pamantului din toate colturile lumii!
Astazi insa, suntem clasici:
Reteta de papanasi fierti nu-mi iese intotdeauna. Fiindca nu folosesc aceeasi branza. E un mister pe care inca nu l-am deslusit in functie de cat de mult zar are branza, pui gris atat cat trebuie. Nu voi da cantitati fixe, caci nu se aplica. Eu fac din 250 gr branza, cam 3-4 linguri de gris, o lingura de zahar si un ou.  Ii fac bile si cand fierbe apa, ii pun pe rand - sunt gata cand se ridica la suprafata apei. Separat topesc unt in tigaie si rumenesc pesmet si dau prin el papanasii calzi. Puiu a mancat marea cantitate de un papanas si jumatate  cu dulceata (din cei 20 facuti special pentru el). Dar nu ne-am suparat, caci e un pic plictisit de boala lui si de sechestrul la domiciliu.
Cu totii asteptam sa mearga din nou la "ghindin"

22 martie 2011

Urechile lui Haman

Cand a fost ultima data cand te-ai gandit la viata ta, in ansamblul ei si la cum a evoluat ea, in ultimul an -doi? Eu fara sa vreau am avut un gand fugar astazi pe tema aceasta. Dar e o mare deosebire intre a  te gandi doar la ceea ce nu ai pe moment sau la ce ai ratat azi (lucruri care maine le uiti si nu mai conteaza) si a analiza, cu un pic de obiectivitate (putina, caci e vorba despre tine, deci vei fi subiectiv) ceea ce esti si ai realizat pana acum si ceea ce vrei sa devi.
Poate pentru unii viata arata aproape identic astazi cu cea de acum doi ani, pentru noi insa e cu totul altfel si suntem bucurosi pentru tot ceea ce ni s-a intamplat.
In imagine mai sus am pus prajiturele delicioase facute de bunica lui puiu. Venind in vizita, ca o bunica adevarata, nu a putut veni cu mana goala la nepotel. Ei ii place sa aiba si o tema atunci cand gateste ceva special (ca si arhitectii cu conceptul) si fiindca s-a nimerit sa fie  sarbatoarea evreiasca Purim, a facut niste biscuiti specifici acesteia.
Reteta: se freaca 2 galbenusuri cu 100 g zahar pudra. Separat se amesteca 400 g faina cu un praf de copt, 2 linguri de smantana e pe lapte fiert  si 200 g unt (se framanta cu mana si rezulta o copozitie nisipoasa). Se adauga peste ea galbenusurile cu zahar , 100 ml suc de portocale si coaja rasa de la o portocala. Dupa ce toate acestea se framanta si devin un aluat omogen, se pune la frigier acoperit o jumatate de ora.
Se intinde aluatul si se taie in triunghiuri, la mijloc se pune o compozitie de nuca macinata si gem.
Se coc in tava la foc meiu.
Puiu "le-a prins gustul" abia dupa doua zile, cand sunt pe terminate. Dar "nu-i bai" o sa fac altele "maam'"

21 martie 2011

Quinoa cu legume si carne


"Ce focu' mai e si asta?" :))
Pentru incasi era "mama granelor"(sacralizata, chiar), pentru vegetarieni, o sursa completa de proteine, iar pentru bucatarul nostru a fost cadou de ziua lui. Asadar, azi si-a gatit cadoul (suna interesant?).
N-am auzit de aceasta planta pana nu am studiat mai amanuntit un magazin naturist.. in cautarea cadoului.
Pe net am aflat ca este o pseudocereala, o planta folosita de 4000 de ani in America de Sud, cultivata la altitudini de peste 4000 m. Arata ca un spanac inalt de 40 cm si are flori rosii. Noi am gatit boabele- semintele. Un gust deosebit, interesant, cum n-am mai intalnit. Ne-a placut.
Reteta: (tocmai l-am trezit pe bucatar sa mi-o spuna si a explicat-o jumatate dormind, dar m-am prins).
A calit ceapa in tigaie si a adaugat o punga de legume mix inghetate, le-a lasat la facut in tigaie cu capac, a pus sare, chimion si un pic de tarhon uscat. Separat a fiert quinoa : 2 cani si jumatate de apa- cand clocotesc adauga 1 cana de quinoa, cand fierbe iarasi continutul o lasa la foc mic 10 minute cu capac, apoi stinge focul si o mai lasa putin. Apa dispare si quinoa se umfla.... apar niste virgulite albe prin ea, cred ca sunt cojile. L-a amestecat cu legumele si cu carne de curcan fiarta in supa.
Pentru noi a insemnat o noua experienta culinara deosebita! Puiu nu a mancat inca din el, caci toate s-au intamplat dupa ce el s-a culcat, deci nu va pot spune parerea lui.
Ii uram bucatarului nostru cat mai multe descoperiri!

20 martie 2011

Zama facuta crema


Ce zi minunata ...sa stai acasa! Cum bucatarul nostru in acest weekend e "plecat in delegatie", stam mai rau cu retetele. Totusi, ceva am mancat , caci puiu a fost acasa. Eu am gatit, dupa instructiunile bucatarului. Am avut si o disputa, pe care o avem periodic cand apare afumatura in discutie. Eu am o prejudecata vis-a-vis de ea si anume ca nu e sanatoasa sa ii dau lui puiu (dar nici gustul sau mirosul nu-mi place). Dar bucatarul nostru intotdeauna stie cum sa ma ia si ce intrebari sa imi puna incat sa ajungem sa macam afumatura...."putina, e mai mult os, nu e grasa".... Caci si lui puiu ii place, e fiul lui tati!
Deci am mancat zama de fasole cu ciolan afumat! N-ai zice ca e asa ceva in poza! IAC! i-ai dat si lui puiu? saracutul, saracul ficatul lui! da, si am facut-o crema ca m-au enervat boabele de fasole: unele s-au fiert mai tare, altele mai putin ! Fasolea era bio, din gradina de la Razboieni, am cultivat-o noi anul trecut, numai ca era amestecata si de aceea nu s-a fiert uniform.
Reteta: Intr-o oala mare am pus fasole boabe, carnea pregatita de bucatar, sare si legume :ceapa, morcovi, telina, patrunjel (radacini). S-au fiert, s-a umplut casa de miros si am adugat un rantas cu putina boia. Am dat-o prin blender doar cat am mancat.
M-am gandit daca sa scriu sau nu reteta asta, dar am decis sa o fac pana la urma, caci  e un blog cu detoate! Si cu zama de fasole... facuta crema
P.S. Bucatarul nostru n-a mancat-o pasirata, ci asa cum se mananca, cu smantana, ceapa si pita!

17 martie 2011

Magie cu cartofi copti la cuptor


Ce scriu azi pe blog? a fost un gand fugar pe la mijlocul dupa-amiezii. Evident, ceea ce a gatit bucatarul nostru si anume cartofi copti. El i-a facut, eu le-am adugat condimentul- povestea.
Stiati ca se poate face magie cu cartofii copti? Ascunzi untul in ei, numeri pana la zece, hocus pocus preparatus.. abracadabra (si alte cuvinte magice) si unde-i untul.....? Scooby doo e marele maestru in magia de la masa!
Lui puiu ii plac cartofii copti, cu unt si sare. Toata lumea a auzit de ei, da? Speli cartofii, si ii pui la copt la foc mediu spre mic intr-o tava la cuptor (necuratati). Cand intra furculita normal in ei sunt gata. Noi ii scoatem pe rand cum ii mancam, sa nu se raceasca. Ii tai in doua, zdrobesc putin interiorul si pun o felie de unt, ii inchid la loc si urmeaza numarul de magie, la care puiu sta atent cu ochii mari. Iar a disparut untul...! El mai explica cate ceva in timp ce mananca tacticos cartoful.
Dar stii ca magia se poate face si sub ochii tai, fara sa mai inchizi cartoful? Eu m-am distrat putin facand poza, caci am pus unt pe cartofi si pana am setat aparatul, a disparut.. (fara sa-l descant:)) asa ca a trebuit sa reiau operatiunea untul.

15 martie 2011

Clatite umplute cu ciuperci si branza

In seara aceasta m-am fortat sa nu adorm o data cu puiu, in haine de casa la ora 10... mmmm nani..... fiindca trebuia sa va scriu!
Au ramas niste ciuperci  care riscau sa se strice in frigider. La un moment dat, ca sa le salveze, bucatarul nostru le-a calit cu o ceapa si sare. Le-a mai lasat la frigider vre-o 2 zile si azi le-am gasit solutia: le-am transformat in umplutura pentru clatite.
In ceea ce priveste clatitele, eu am ajuns la concluzia ca daca ai tigaie buna, ies foarte usor. Aluatul de clatite l-am facut eu : 1/2 l lapte, 250 gr faina, 4 oua, 2 lg ulei, sare. L-am lasat la odihna doar un sfert de ora, caci era seara tarziu. Am copt clatitele iar maestrul le-a umplut : la ciupercile calite le-a adaugat cas ras in interiorul clatitei, dar si la exterior, pentru aspect. Se mai poate pune patrunjel proaspat, noi nu am avut de data aceasta.
Pentru puiu insa, am umplut o clatita cu mar taiat bucatele mici si un pic de gem, la ideea lui. A fost bun, am gustat, marul acrisor si crocant, inmuiat putin de la caldura clatitei. Are pe cine semana prichindelul!
Stiati care e povestea preferata a lui puiu? Cea cu ursul si pisicuta care se intalnesc in padure si merg la urs acasa sa faca clatite.... ursul are o tigaie noua de la Mos Craciun si trebuie sa o probeze :) Si fac amandoi clatite impreuna, unele le umplu cu mieresi altele cu branza. Ghiciti care le-a mancat pisicuta si care ursul....

13 martie 2011

Gulyas


Bucatarul nostru a gatit gulas. De multe ori imi spune ca el nu intelege de ce in bucataria romaneasca se pune de toate in supe. Adica daca e supa de fasole, apoi pui fasole, nu si morcovi; daca e zama de varza, n-are ce cauta patrunjelul. Asa se intampla si cu gulasul - cel reinterpretat mai are cate un morcov, o telina sau alte mirodenii. Asta nu inseamna ca nu ar fi bune aceste mancaruri, dar toate devin supe de legume iar gulasul o tocana cu legume.
La origini gulasul contine : carne de vitel, cartofi, cepa, ulei, chimion, boia si sare (optional piper si ardei iute). Ok, si apa!
De fapt, "gulya" inseamna cireada de vite si "gulyas" este cel care le "mana". Gulasul era mancarea pastorilor, nu aveau pre'multe ingrediente sofisticate, vezi mai sus. Cel mai bun este cel facut la ceaun, la foc de lemne cu un pahar de vin si prieteni in jur. Dar asteptand primavara, noi ne-am antrenat putin cu un  gulas pe aragaz.
Intr-o oala de inox a calit  2 cepe tocate  in ulei mult (cam o jumatate de cana), uleiul trebuie sa acopere cepele. Apoi a adugat carnea (1/2 kg carne de vitel)  taiata cubulete (marimea lor, dupa gustul fiecaruia). Carnea e bine sa fie cat mai  frageda, caci se face mai repede. A pus sare si l-a lasat la facut cu capac.
Cand a fost aproape gata carnea, a adaugat 1,5 kg cartofi curatati si taiati cubulete, apa, cat sa acopere cartofii, chimion, boia si l-a lasat sa fiarba la foc mare. Daca il fierbi al foc mic, se sfaramiteaza cartofii si zeama se ingroasa. Noua ne plac cartofii sa ramana intregi.
L-am mancat cu pofta, mai ales dupa fotbalul de dimineata pe care l-am jucat cu puiu! Iar puiu a mancat singur cu lingurita si a spus ca cartofii sunt buni.
Cel mai bun gulas pe care l-am mancat este cel facut de tata bucatarului nostru, in ceaun si ne rasfata cu el de cate ori mergem in vizita .
De-abia il asteptam pe cel de Pasti!

12 martie 2011

Iepurasi ascunsi in gris cu lapte

Cand eram mici tata ne facea acest  joc. Ascundea "iepurasi" (adica un pic de dulceata) in grisul cu lapte si noi trebuia sa ii cautam, cu lingurita. Si fiecare lingurita pe care o luam fie ca avea sau nu iepurasi o trimiteam in stomacel.
Pana ieri am crezut ca este o practica cunoscuta pe scara larga, cand i-am zis lui Mark sa ascunda iepurasi in grisul lui puiu. Dar el nu o stia, de aceea m-am hotarat sa o impartasesc cu voi, poate sunt si alti copilasi care vor sa se distreze cautand iepurasii in gris. La puiu  nostru ii place tare mult jocul acesta, iar mie imi place ca mananca mai repede.
Acum, doar nu va scriu reteta de gris cu lapte! :)) (la noi e 200 ml lapte cu 2 linguri de gris si un pic de zahar)
Dar va scriu cum ascundem noi iepurasii : pe o farfurie pun gramajoare de marmelada, iar peste ele torn grisul.
Binenteles ca si mie si lui  Mark ne place sa cautam iepurasii, mmmmm bun!

11 martie 2011

Budinca de dovlecel- aproape ratata


Tu te enervezi cand ai in plan sa faci ceva dar din diferite motive, care nu tin de tine, nu mai poti face si trebuie sa amani? Asa s-a intamplat aseara cand eram pregatita sa scriu blogul, dar puiu s-a trezit si s-a mutat la noi in pat... asa ca a trebuit sa sting tot si sa ne culcam. Nu numai ca ne trezeste dimineata sau noaptea cateodata, dar si seara ne da stingerea ingerasul nostru drag.
Sa va spun cum a fost cu dovlecelul. Reteta e buna, de aceea o scriu , ca de alte dati iesea fara probleme. Un dovlecel ras (noi am decongelat  unul) il pun in castron, adaug cam 2 oua si branza de burduf ( se mai poate si cas), patrunjel, chimion, sare. Vasul de yena il ung cu ulei, pun pesmet pe fund, pun in starturi "maglavaisul" intercalat cu  pesmet (pesmetul are rolul de a mai trage din apa lasata de dovlecel). Deasupra rad cas si il pun la cuptor.
Al nostru de ieri era sa il ratez fiindca dadusem focul prea tare si s-a facut exteriorul iar in interior nu era copt. Cand l-am gustat era sec, dar Mark a venit cu ideea salvatoare sa inchid focul la cuptor si sa il las acolo. Ne-am luat gandul de la cina si am mancat paine cu zacusca. Dupa vre-o ora il gusta Mark si se facuse :) Noroc ca l-a gustat, caci eu il aruncam asa cum era.
Nu a fost cel mai reusit, dar l-am putut manca.
Aceeasi reteta se poate aplica la mai multe legume (prefierte), eu am mai facut cu brocoli si conopida, cartofi, legume din supa, poti pune si carne fiarta.

9 martie 2011

O farfurie colorata


Azi e ziua bucatarului! La multi ani! si cat mai multe retete incercate!
Vroiam ca pentru un bucatar etnic maghiar sa facem niste "mucenici moldovenesti", caci asa e traditia la romani de 9 martie. Dar fiind mijlocul saptamanii, nu-l mai stresez sa mai framante aluat si de ziua lui!
Nu e doar o coincidenta ca s-a nascut de ziua anului nou agrar! Se intelege bine cu tot ceea ce ii da pamantul.
Apoi am vrut sa ii fac o prajitura, numai ca am primit un mail care imi amintea cat de nociv e zaharul alb, iar el nici nu e mare fan dulcegarii. Sa nu credeti ca a ramas fara cadou! A primit "kamut" si "quinoa" (nici eu nu stiam de existenta lor, pana nu le-am cumparat) si de-abia asteptam sa le gateasca!
Astazi va scriu despre preocuparea mea ce a inceput de cateva luni. Am citit ca e bine sa mananc in fiecare zi legume si fructe proaspete. De acord. Si ca portia de vitamine sa fie cat mai completa, e bine sa aleg fructele din 4 categorii , dupa culoare. Adica continutul fructului determina si culoarea- deci culori diferite = continuturi diferite = viatmine diferite . Mi s-a parut logic si am memorat. Evident, sunt explicatii mult mai stiintifice, eu am scris ce am inteles cu creierul meu de arhitect.
Astfel incat, incerc in fiecare zi sa mananc din cele 4 grupe de culori cate un fruct. Reusesc max. 1 data pe saptamana, dar continui.
Grupele de culori:
ROSU:rodie,zmeura, capsuni, cirese, visine, mar rosu
GALBEN/PORTOCALIU:banana, mar galben,portocala, piersica, caisa, para galbena, gutuie
VERDE :kiwi, mar verde
VISINIU/INCHISE LA CULOARE:pruna, stafide, struguri negri,curmale, smochine, prune uscate
Va-ti facut o idee, da? In orice caz, credeam ca iarna nu sunt destule fructe de unde sa aleg, dar nu e adevarat.
In imagine am pus ce fructe am  gasit in camara, urmarind acest principiu. Mie imi plac fructele dulci, acre, zemoase, inecacioase, deci a fost un rasfat!

8 martie 2011

Paine

LA MULTI ANI SI O PRIMAVARA FRUMOASA, MULTA SANATATE SI BUCATE GUSTOASE!

Ei, si acum, reteta...
Bucatarul nostru are o experienta la facut paine de casa de mai bine de un an (de minim 2 ori pe saptamana). Si nu cu aparatul magic!, ci framantata de mana si coapta in ler (aragaz).. fara ceas de setat temperatura. Totul a inceput acum un an, cand, facand pizza a ramas mai mult aluat, pe care l-a copt intr-o craticica si a iesit o paine excelenta. Si cum nu am reusit sa gasim in comert o paine buna, a decis sa faca el paine. Si cu sarguinciozitate, de atunci el face painea in casa, chiar daca are predare si doarme 4 ore pe noapte, chiar daca e obosit, sau afara sunt 35 de grade,  de fiecare data, face paine.
Si in acest timp, a devenit eficient si si-a stabilt propria reteta,  cam dupa 2-3 luni.
Intr-un vailing mare pune 700 gr de faina (tip 650) si seminte (fulgi de ovaz, susan, in, floarea soarelui, chimion, cam ce avem prin camara). Separat, intr-un bol pune 50 gr drojdie proaspata (nu din plic), si un pic de zahar. Incalzeste pe foc 700 ml apa, cand e calduta (sa iti poti baga mana in ea, fara sa friga), cam 50 ml ii toarna peste drojdie si restul in vailingul cu faina. Amesteca faina cu apa cu o lingura si devine o pasta groasa. Apoi pune drojdia dospita si incepe "mazgaleala" care nu-i prea place, adica framanta si pune treptat faina (in total cam inca 300 gr, sau mai mult). Aluatul atunci e bun cand nu se mai lipeste de maini. Forma o unge cu unt si gris. Turta de aluat o pune la dospit direct in forma, deasupra presara seminte si ii face dungi cu cutitul. O acopera cu un servet si o lasa pe frigider (caci sus e mai cald) pana creste cam de 2,5-3 ori.( 40 min- o ora).
Incalzeste cuptorul 5 minute, apoi  pune paine si o lasa la foc mediu cam 20 min, dupa care da focul mai incet si mai sta cam 30 minute. O lasa la racit invelita in 2 servete.
Fiecare cuptor e diferit, asa ca trebuie incercat. evident, nu iese perfect din prima.
Acum a devenit asa o obisnuinta pentru el, caci nu simte nici un efort sa o faca. Mai ales, ca are un ajutor harnic de 2 anisori care framanta si el de zor! Iar cand e gata ii place sa ciuguleasca semintele.

6 martie 2011

Mancare de hrisca

Ti s-a intamplat sa ai o zi cand sa simti ca e asa de lunga.. ca nu se mai termina si sa n-ai habar cat e ceasul? Azi asa e pentru mine. Poate fiindca puiu ne-a dat trezirea in zori, cand se crapa de ziua (e bolnavior, saracutul) sau poate fiindca m-am ocupat toata ziua de el si de nevoile lui si eram langa el inclusiv cand dormea. Da, este o zi luuunga!
Iar bucatarul nostru a gatit ceva nou- hrisca. Ne-a surprins ce a iesit. Cum a fiert hrisca: 500 ml apa a pus-o la foc si cand clocotea a pus 250 gr hrisca (spalata initial in 2 ape), a amestecat-o pana a reinceput sa fiarba, apoi a facut focul la mic, i-a pus capac si a lasat-o sa fiarba pana s-a umflat hrisca si i s-a terminat apa (cam in 20 min). In timpul acesta nu a amestecat-o, ca sa nu se faca terci. Separat a pregatit o garnitura: cam 200 gr carne care a fiert in supa (de curcan) a taiat-o marunt , a adugat-o intr-o tigaie cu ceapa si ciuperci champignon proaspete, taiate. A  pus sare si le-a lasat la inabusit cu capac. Le-a amestecat cu hrisca in final si a adaugat putin condiment "cinci pipere". In farfurie le-a "colorat " cu verdeata si morcovi din supa si i-a stors cam 3 picaturi de lamaie. Ne-a placut, un gust diferit. Puiu a fost cam plouat azi si cu mancarea nu prea s-a impacat, asa ca a luat trei guri din hrisca si a zis ca 'nteapa' :)

5 martie 2011

Pateu de casa


Astazi daca tot e sambata, nu ne-am trezit la 7 ca de obicei, ci la... 6.30 caci puiu e mai harnic decat in alte zile. Dar este placut sa te uiti la ceas, sa vezi ca e ora 8 si deja ai facut ce aveai de facut prin casa (treburile de dimineata) in timp ce pentru altii nici macar nu a inceput sambata.
Ieri bunica ne-a facut pateu de casa.. ca sa mai avem ce unge pe painea lui puiu in diminetile cand ne grabim la gradi.
Din ficat de pui- l-a prajit in tigaie pana s-a facut, l-a racit, apoi l-a pus la blender cu o ceapa, sare si ulei de masline. Mmmm.. bun, bun. Se pastreaza la frigider in recipiente inchise, ca sa nu se oxideze.

Uitati ce cantecel ii place lui puiu, chiar danseaza pe el :


www.youtube.com/watch?v=Gol7cnYR-9U

3 martie 2011

Despre copii si gradinita

Poate esti dezamagit, caci intri pe blog si nu am mai scris nimic. ultimul post este o reteta care se mai repeta (neintentionat).. si nimic nou. Hai sa iti explic cu ce ne ocupam acum si ce am invatat in ultimele zile.
Despre copii mici si gradinita. Este o trauma. Pentru copil si pentru parinti. Ei se simt abandonati, iar mamei ii se strange sufletul cand il lasa acolo in tipete. Se zice ca in 21 de zile se invata un obicei nou  (daca il repeti in fiecare zi) si in inca 6 luni devine obisnuinta. Astept sa treaca cele 21 de zile . Nu poti sa dai inapoi, caci zapacesti copilul.  Dar oare mananca? dar oare il inteleg ce spune? oare doarme? problema ca se imbolnaveste de la alti copii a devenit asa de indepartata caci nu mai conteaza atat.. sa reziste emotional e acum pe primul plan. bolile le tratam cu medicamente si trec. dar traumele? oare cat de adanci se fac? oare cat timp ii trebuie sa isi dea seama ca va veni mama de fiecare data inapoi dupa el. si oare de ce trebuie facut asa de brusc trecerea, sa il "abandonezi acolo", in loc sa putem sta cu el, la gradinita in prima saptamana sa se acomodeze cu educatoarea, cu spatiul, cu copiii si noul program. Si ca adult, plangi in sinea ta cand esti singur intr-un loc nou cu oameni noi si care nu te inteleg intotdeauna.
Ieri cand l-am luat de la gradinita a plans tot drumul pana acasa... am plans si eu.. in interior cu lacrimi de crocodil. Dar in orice lucru este un pret de platit. Stiu ca se va descurca, ca trebuie sa se acomodeze printre straini si sa nu fie numai dupa fusta mamei. Dar nimeni nu stie cand este momentul potrivit. Sper sa fie momentul lui puiu acum, si sa nu ne fi grabit.

1 martie 2011

Supa de ciuperci


1 Martie.. ce-a mai ramas din el, cam o jumatate de ora. Mari planuri am avut pentru acesta zi. Vroiam sa fac martisoare din hartie si sa le pictez. Ei, nu m-am planificat bine si nu am facut nimic. Am ramas cu doua suluri de ata rosie si alba.
Dar  totusi o realizare mare am avut- prima zi de gradinita a lui puiu.Suntem toti rupti, mai mult nervos decat fizic. Puiu a cazut la datorie inainte de 9, iar noi ne incapatanam sa prindem miezul noptii.
Totusi, tati a gatit, ca un sotior sarguincios ce este.
A calit cepa taiata marunt cu ciuperci champignon proaspete si cateva hribe uscate, a pus apa calculata astfel incat 3 parti de apa si o parte de orez ar iesi o consistenta de felul 2. Si asa a si iesit :) dupa care a mai pus apa :)) deci pentru supa ar fi 1:6 raportul (orez-apa). A pus orezul cand fierbea apa si patrunjel proaspat tocat, sare , putin piper. Maine il trecem si prin filtrul puiu, cand vine de la gradi.
O primavara frumoasa tuturor!