Ca te-ajunge soarele
Si-ti taie picioarele
Cu-n mai, cu-n pai, cu sabia lui Mihai
Toata plina de malai."
Mai tineti minte cantecelul acesta? Printre putinele amintiri din copilaria mea este una cand ne jucam in tarnatul din imagine fiindca afara ploua si cantam acest cantecel.
In acest weekend am fost la tara. La toti trei ne-a priit. Bucatarul nostru si cu mine am avut un respiro binevenit, am lucrat in gradina si ne-am obosit fizic, ne-am deconectat total de toata aparatura moderna care ne streseaza zilnic (telefon, internet, televizor). Iar puiu si-a recapatat pofta de mancare.
Azi m-am gandit sa va dau un sfat despre ce sa faci cu un copilas de 2 ani care nu mai are pofta de mancare. Noi l-am dus la tara. Si-a schimbat mediul, jocurile, preocuparile. A sapat cu tati in gradina (tinea de harlet si apasa si el cu piciorul), a umblat cu toate uneltele periculoase cu care putea umbla, si a lucrat in aer liber de dimineata din-ainte de 8 pana seara cand se intuneca (cu pauze de masa si un somn la pranz). L-a batut vantul, i-au curs mucii dar era extrem de fericit. Cand ii era foame, se ducea in casa si se punea pe scaun la masa. Cerea singur de mancare. M-am distrat ca in ziua cand am ajuns, la masa de seara a mancat de zici ca nu mai mancase de o saptamana! Indesa painea in gura cu ambele maini, caci eu nu tineam pasul cu pregatitul soldateilor.
Cand te gandesti cata sanatate fizica si mentala iti poate da iesitul la tara la sfarsit de saptamana, nu te mai poti gandi la valoarea in bani pe care o are o amarata de casuta intr-un sat. Caci devine de nepretuit.
P.S. Ceapa din imagine este o parte din recolta de anul trecut. Am impletit-o cu bucatarul nostru intr-o dupamasa. A fost tare relaxant!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu