Gulyas

Bucatarul nostru a gatit gulas. De multe ori imi spune ca el nu intelege de ce in bucataria romaneasca se pune de toate in supe. Adica daca e supa de fasole, apoi pui fasole, nu si morcovi; daca e zama de varza, n-are ce cauta patrunjelul. Asa se intampla si cu gulasul - cel reinterpretat mai are cate un morcov, o telina sau alte mirodenii. Asta nu inseamna ca nu ar fi bune aceste mancaruri, dar toate devin supe de legume iar gulasul o tocana cu legume.
La origini gulasul contine : carne de vitel, cartofi, cepa, ulei, chimion, boia si sare (optional piper si ardei iute). Ok, si apa!
De fapt, "gulya" inseamna cireada de vite si "gulyas" este cel care le "mana". Gulasul era mancarea pastorilor, nu aveau pre'multe ingrediente sofisticate, vezi mai sus. Cel mai bun este cel facut la ceaun, la foc de lemne cu un pahar de vin si prieteni in jur. Dar asteptand primavara, noi ne-am antrenat putin cu un  gulas pe aragaz.
Intr-o oala de inox a calit  2 cepe tocate  in ulei mult (cam o jumatate de cana), uleiul trebuie sa acopere cepele. Apoi a adugat carnea (1/2 kg carne de vitel)  taiata cubulete (marimea lor, dupa gustul fiecaruia). Carnea e bine sa fie cat mai  frageda, caci se face mai repede. A pus sare si l-a lasat la facut cu capac.
Cand a fost aproape gata carnea, a adaugat 1,5 kg cartofi curatati si taiati cubulete, apa, cat sa acopere cartofii, chimion, boia si l-a lasat sa fiarba la foc mare. Daca il fierbi al foc mic, se sfaramiteaza cartofii si zeama se ingroasa. Noua ne plac cartofii sa ramana intregi.
L-am mancat cu pofta, mai ales dupa fotbalul de dimineata pe care l-am jucat cu puiu! Iar puiu a mancat singur cu lingurita si a spus ca cartofii sunt buni.
Cel mai bun gulas pe care l-am mancat este cel facut de tata bucatarului nostru, in ceaun si ne rasfata cu el de cate ori mergem in vizita .
De-abia il asteptam pe cel de Pasti!