29 august 2011

O zi frumoasa de august

Am avut o zi plina! Si lunga, ca atunci cand ma trezesc in zori. Ne bucuram iar de prezenta lui puiu pentru o saptamana, l-am adus de la bunici sa-si aminteasca de noi, sa ne mai jucam impreuna. acum simt ca suntem iar o familie. N-am facut nimic in plus cand "am avut mai mult timp", puiu fiind plecat. Dincontra, parca prezenta lui ma motiveza si devin mai energica, mai organizata si astfel mai eficienta in rezolvarea treburilor zilnice.  Am fost cu el prin parcuri, am cutreierat cartierul, ne-am dragostit, l-am carat pe sus, in brate, in gat; am mers ca soldatii, apoi pe varfuri, apoi pe calcaie, iarasi "biatze". Ne-am fugarit cu mingea si ne-am ingropat picioarele in nisip. Am cautat comori, am mers cu trenul si am facut un sandwich de paine cu unt si struguri albi pe care l-am papat cu pofta (asa a fost comanda de la puiu).
Trecand printr-un parculet, dam peste un grup de copii mari , cum le zice puiu, de vre-o 13-14 ani as zice care ghici despre ce conversau? despre droguri. Cat costa, cum se numesc, cine a fumat nu stiu ce (respectivul nu era de fata). Conversatii puerile, se vedea ca nu sunt informati dar totusi subiectul era incitant. Nu am poposit prea mult, am schimbat parculetul si dupa o jumatate de ora au venit si ei. De data aceasta au jucat un fel de ratele si vanatorii, mai prosteasca. ce-o fi in capul lor? dar al parintilor?
De cate ori ma preocupa ceva cu adevarat ... si imi pun intrebari, gasesc eventuale raspunsuri.
-in legatura cu ce am scris mai sus, uite un articol foarte interesant. Va recomand sa cititi, macar ultimele 6 paragrafe ale articolului
http://www.terrana-ecovillage.ro/?p=150

Pasta de ardei

E perioada pusului pe iarna. Vreau nu vreau, in ultimele weekenduri am cam facut gemuri, bulion, am pus dovlecei si fasole la congelator. Si uite ca ieri am facut pasta de ardei si gogosari. Extrem de simpla!
Am spalat ardeii si gogosarii, i-am curatat, inlaturand mijlocul cu seminte si coada (bunica nu arunca acesta parte a ardeiului, ci o folosea ulterior prin supe - mai dadea un pic de gust). Am pus pe rand ardeii in robotul de bucatarie si i-am tocat fin (am incercat difetite discuri, dar pana la urma cutitul a fost cel mai eficient) si le-am adaugat 6o grame (3 linguri) de sare mare de muraturi  pentru 1 kg de pulpa tocata rezultata. Le-am amestecat bine si am lasat sa se topeasca sarea. Dupa 15 minute am umplt borcanase sterilizate si le-am strans bine capacul. Folosim pasta in ciobe, mancaruri cu legume, si trebuie sa avem grija cand o folosim sa nu mai saram restul mancarii.

26 august 2011

Supa de broccoli


Am semanat asta primavara intr-o joaca seminte de broccoli (din plic)  intr-un ghiveci- jardiniera. Il tineam in bucatarie pe geam. Au crescut ceva plantute, firave, dese, iar prin mai le-am replantat in gradina de la tara. Nu le dadeam foarte mari sanse, caci erau cam prapadite rasadurile. Au avut noroc, fiindca a plouat bine saptamanile dupa ce le-am plantat si au crescut vazand cu ochii astfel ca am ajuns sa avem broccoli de mancat in gradina! Cine s-ar fi gandit!
Uite o reteta simpla de supa vegetariana. Prima data, eu am facut-o, dar a doua oara, cand a facut-o bucatarul nostru a iesit mai gustoasa, asa ca va voi spune reteta lui. A calit o ceapa taiata marunt si vre-o 4 morcovi medii taiati rondele. A pus apa, broccoli taiat bucati, vre-o 4 cartofi medii facuti cuburele, sare si patrunjel frunze. Au fiert si au fost delicioase. Broccoli i-a dat un gust puternic care aduce a conopida.
Am vazut si prin piata pe la nane ca au inceput sa cultive broccoli- evident daca au crescut la noi in gradina, cresc si in gradina lor. Mama mea le-a facut si ea nepotilor supa cu broccoli, dar ea a strecurat-o, caci puii sunt mofturosi dupa atata alint la bunici si nu mai mananca legumele bucati din supa. In schimb, le-a fiert taitei in zeama de la supa (cred ca avea si putina carnita de pui - "caci cum altfel sa iasa supa buna?")

23 august 2011

Un gand

N-am scris pe blog in ultimele zile, caci am fost putin cam revoltata si nu vroiam sa transmit acest mesaj, dealtfel si ultima postare am sters-o caci nu eram impacata cu ea.
E in regula ca din cand in cand sa ne mai pierdem, sa nu mai avem rabdare, sa nu mai gasim partile bune din orice, sa ni se mai inece corabiile, sau pur si simplu sa ne fie lene si sa intram in acea stare colectiva de a nu face nimic. da, eu zic ca e in regula, atata timp cat starea e temporara si avem puterea de a ne lasa tras din ea (poate chiar sa ne scotem singuri). asa suntem noi oamenii (neprelucrati) capriciosi, egocentrici, mofturosi, credem ca ni se cuvin multe, asteptam sa primim : "pica para malaiata in gura lui natafleata".
Da, bucatarul nostru inca mai gateste, si inca foarte bine. poate maine scriu reteta de supa cu brocoli, dar azi am altceva mai important de transmis. Vreau sa va vorbesc despre diferenta intre valoare si bani.
Am avut o mica diferenta de opinii cu un coleg. Am cumparat o paine facuta in casa (cu maia) si cateva borcanase cu bunataturi de la un artizan pe care il respect foarte mult pentru ceea ce face. nu-l cunoastem, l-am gasit pe net . Le-am savurat si ne-am simtit bine la birou, dupa o zi de munca. A doua zi, colegul meu se gandeste el ca totusi, "au fost cam scumpe". Nu m-as fi gandit la asa ceva, caci nu se pot compara cu ce gasesti in comert. In primul rand, ca nu gasesti in comert asa ceva.  Eu nu il contrazic (daca faci asta din prima pierzi din start cu argumentele tale), doar ii spun ca dintr-o paine de casa de un 1 kg te saturi cu mult mai bine decat dintr-una de magazin de 1 kg.
Apoi am stat si m-am gandit pe ce dam banii noi, oamenii. Ce nu ni se pare scump? Pe o piatra frumoasa in baie. Nu te ia nimeni de fraier daca dai de 10 ori pretul pentru un metru patrat de piatra fata de cea mai ieftina gresie din comert, poate chiar te invidiaza. Dar se uita ciudat la tine daca ii zici ca ai mancat o paine de casa -APARENT-dublu la pret decat una de la magazinul din colt. Oare ce imi aduce piatra din baie si ce imi aduce painea de casa?
Piatra e pentru altii, pe cand painea e doar pentru mine. sa iti explic mai mult? " altii " (prietenii, vecinii, familia, etc) vor admira piatra 5 minute, imi vor admira oglinda mare (tot la ei se vor gandi- ca ei nu au, sau "vai ce cos mi-a iesit"),vor merge acasa, vor mai vorbi in cel mai bun caz inca 5 minute despre baia mea si-apoi vor uita cu desavarsire. Aceasta e valoarea pe care noi dam bani. si inca multi. evident, piatra din baie e doar un exemplu, caci mai sunt, telefoane, masini, ooo.... cate si mai cate! Painea e pentru mine, pentru sanatatea mea, de dragul fiului meu, sa manance ce e mai bun pe lumea aceasta. Oare cati bani valoreaza sanatatea mea si a familiei mele?
O putem cuantifica in bani?
Eu sunt recunoascatoare noului prieten care mi-a trimis  din bunataturile pe care le face cu drag pentru el si familia lui si ca s-a gandit sa faca si pentru noi. Ai mai auzit de dulceata de lapte? cand ai mancat ultima oara o paine cu maia (plamadeala,fara drojdie din comert)? stii ca mustarul din comert are un EEEEE extrem de toxic si ca domnul Iulian ne-a trimis un borcan de mustar extrem de bun si fara chimicale? Aceasta este valoarea pe care am primit-o de la poalele muntilor retezat.
http://turtitafermecata.blogspot.com/p/bunataturi-taranesti-de-vanzare.html

17 august 2011

Dulceata de merisor (folyminc)


De merisor am aflat prima data de la familia bucatarului nostru. Ei au obiceiul sa serveasca putina dulceata de merisor langa snitele. Ciudat, nu? Dar totusi dulceata de merisor este acrisoara si merge perfect langa snitele .
Nana de la care am cumparat fructele de merisor a spus ca e "antibiotic natural", ca vindeca foarte bine infectiile. Mi-a spus ca se poate face sirop si dulceata.
Dulceata am facut-o astfel : 1/2 kg de fructe (spalate initial si alese de uscaturi, dar nu foarte riguros) le-am pus intr-o oala cu capac la foc incet pana s-au incalzit. Atunci au inceput sa se inmoaie si sa lase zeama si in continuare au fiert la foc mic fara capac. Fiind putine fructe, cred ca le-am fiert cam jumatate de ora buna. La sfarsit le-am pus zahar cam 200-300 grame (nu stiu exact caci nu imi place sa masor, am pus cu punga la ochi, pana mi-a placut la gust). Facand cantitate mica de fructe, nu apauca sa se stice in borcan daca nu pun cumva destul zahar.A mai fiert  pana s-a topit zaharul si dulceata a facut spume deasupra.
Am pus dulceata calda in 2 borcane, le-am acoperit cu capac si le-am imbracat cu o patura ca sa  se raceasca incet.
Anul trecut am primit de la mama bucatarului nostru dulceata de merisor si puiu toata iarna a mancat cu pofta. De-abia astept sa ii dau iarasi, sigur se va bucura! Are un stil de a exclama cand ii place ceva : MMMMMM... BUN!! Adevaru-i ca ne cam lipseste puiu... iarasi e la bunici. ...

16 august 2011

La cules de ciuperci


Oau! ce weekend! cate am sa va povestesc!
ai observat ca daca pleci de acasa in weekend, acesta pare mai lung? si cu cat faci mai multe lucruri si cu cat mergi in mai multe locuri, esti cu mai multa energie cand te intorci, fata de atunci cand il petreci acasa? "ce ai facut in weekend", o intreb pe o prietena? "nimic.. am zacut" imi spune luni (marti) dimineata cu ochii umflati si cu o moaca posomorata caci iara a trecut weekendul si "nu a apucat sa faca nimic". de aia nu a facut nimic, fiindca nu si-a prous sa faca un anumit lucru.
 noi am fost de sf. Marie in tara maramuresului, la munte, la Borsa. intotdeauna ma incanta zona. e asa un amestec de traditii si "cultura vestica". de fapt nici nu stiu daca am fost in borsa sau in italia.. caci erau mai multe masini cu numar de italia, decat cu numar de MM. ale cui sa fie? ale italienilor din borsa .. sau borsenilor din italia? oameni din loc dar fara loc, oameni cu case mari, noi, goooale iar pamant al nimanui.
mergeam la plimbare pe ulita, se opreste unu' cu masina si ma intreaba cu accent italian: "nu stiti due ragazi... bla bla" "nu stim ca nu sintem din zona"... la care imi raspunde cu un accent neaos "a, nu sinteti din zona" (se pare ca daca nu se concentreaza, ii iese si graiul de maramu').
bucatarul nostru  iubeste sa mearga la cules de ciuperci. A facut asta de cand era mic, impreuna cu parintii. ei culeg doar cateva feluri pe care le cunosc foarte bine. au un motto : "daca nu esti absolut sigur, nu culegi ciuperca. cel mai mult ii place gustul de ciuperci de padure, el spune ca daca compari cipercile de padure cu champignoanele de crescatorie e ca si cand compari rosiile de gradina crescute la soare cu cele turcesti crescute in sere si super chimicalizate. cam asa de mare este diferenta .
de data aceasta au gasit hribe, galbiori, si inca cateva la care nu le-am gasit traducere in romaneste  huszárgomba si mogyoróalja, (cine stie sa le traduca?)
culesul de ciuperci este o excursie placuta, mergem incet, nu avem un traseu si un timp limita pentru parcurs, potem sa ne oprim si sa luam o gustarica dintr-o poienita, incalziti la soarele de dimineata.
ciupercile culese trebuie gatite in aceeasi zi, caci se strica foarte repede (noi le-am lasat pana a doua zi si o parte le-am aruncat caci s-au stricat).

cum le-a gatit:
le-a pus intr-un vailing cu apa rece si le-a spalat (pot avea viermi, melci si alte vietati mici, si acestia ies daca le tii putin in apa rece). Le-a curatat si le-a taiat. huszárgomba si mogyoróalja le-a oparit 3 minute in apa clocotita caci acestea lasa o zeama maro. Le-a scurs. Intr-o tigaie cu capac, a calit o ceapa taiata, a adaugat toate ciupercile (inclusiv hribele care erau crude) si sare. Ele au lasat multa apa si s-au facut inabusit. A pus patrunjel si le-a facut  o slobozala ( se amesteca intr-o cana 2 linguri de smantana cu una de faina pana e omogen si se umple cana cu apa, iarasi se amesteca si se varsa peste ciuperci). Am fiert paste pentru garnitura, dar mia bine mergea cu o mamaliga!
Nu te sfatuiesc sa incepi sa culegi ciuperci fara sa fii insotit de cineva experimentat. Este o responsabilitate, dar merita, mai ales ca sunt asa de bune!

10 august 2011

Pasta de dovlecel

Auzisem de ceva vreme ca se poate face o pasta de dovlecel cum faci salata de vinete care se intinde pe paine. Ieri am zis ca incerc. A fost un adevarat spectacol! Dar hai sa va povestesc toata tarasenia!
Eram doar eu in bucatarie (cea cu vorba, nu cu fapta) si am decis ca va fi victoria mea de data aceasta. Deja imi imaginam cum strang laudele de la bucatarul nostru! Reteta nu aveam, dar de imaginatie nu duc lipsa.
Am ras doi dovlecei pe razatoarea mica, i-am sarat si i-am lasat sa se faca in sucul propriu la foc mic in tigaie cu capac pana s-au fiert bine. Cand s-au racit putin, i-am tot strecurat pana a curs in mare parte zeama de pe ei (cred ca mai bine de jumatate din volum). I-am pus in castron si am adaugat vre-o 2 linguri de smantana. i-am gustat si eram incantata. Sunt buni!
"Ceapa le-ai pus?" vine bucatarul nostru si stramba din nas cand ii dau sa guste. "Nu.. " "dar hai gusta, si-apoi zi daca le trebuie ceapa". Gusta. "Pai eu le-as pune ceapa". OK., m-am dezumflat, trebuie sa imi reiau locul - ca ajutor de bucatar si initiator de retete noi. Am cedat locul bucatarului sef.
In final bucatarul nostru le-a mai adaugat: o lingurita de mustar, o ceapa mica tocata fin, 7 boabe de coriandru date prin mojar, putin patrunjel proaspat tocat, putin ulei, sare si piper. Au fost mult mai bune dupa ce le-a "dres" . Recomandarea lui este sa nu puneti deloc smantana.
In fine, mi-am mai revenit dupa ce am primit si putina recunoastere cum ca fara mine nu am experimenta atata in domeniul gatitului, si nici voi nu v-ati bucura de ceea ce gatim noi (sau de cum scriu?)
De fapt nici nu stiu daca cititorii acestui blog folosesc retetele, sau doar le place cum scriu???.. Sau amandoua?

O plimbare pe Mures in sus- deznodamant


Am primit reclamatii ca postarea anterioara s-a terminat cam brusc... si nu era evident ca mai urmeaza ceva.
Intotdeauna ceva mai urmeaza : concluziile.
Va ziceam ca am invatat ceva de la grofii de pe valea Muresului  si anume cum sa imi asez casa : in cel mai frumos loc posibil de pe proprietatea mea, sa am vizibilitate maxima, poate spre dealuri si drum la cativa kilometri departare (ca la Ozd), poate spre Valea Muresului (ca la Uioara). Am mai invatat ca e frumos la tara si ca nu devii "taran" (in sensul peiorativ) daca locuiesti la tara. De fapt, cu niste imprejurimi ca pe valea Muresului, oricat de stresata as fi cand m-as intoarce acasa, simplul fapt ca as locui acolo m-ar calma si m-ar binedispune.
La intoarcere ne-am mai oprit la o alta casa de grofi din Bichis, la randul ei cu o priveliste deosebita. De data acesta casa e folosita, parea ceva institutie (primarie, scoala?) si fusese de curand festita (vopsita) pe o parte cu verde.. arata ca si casa cu doua fete. Amplasarea era interesanta, perpendiculara pe panta

Cam aceasta a fost micuta noastra plimbarica

9 august 2011

O plimbare pe Mures in sus - episodul II

Oare ce-a fost in capul Grofului ( de fapt brigadierul lui Rákoczi Ferenc al II-lea - pe nume Pekri Lőrinc) sa isi faca casa intr-un sat la capat de drum? Din Ozd drumul nu mai merge nicaieri , decat pe dealuri, la hotar. A fost usor sa ne dam seama ca este un sat maghiar. Cum ne-am dat jos din masina , un copil de vre-o 7 ani venea catre noi si tara dupa el o plasa cu o sticla in ea (pesemne fusese dupa lapte). Cand a ajuns in dreptul nostru ne-a trantit un "csokom"(csokolom), adica un fel de "sarna". Soarele era spre apus si dadea catre castel o lumina calda rosiatica. Am urcat drumul pana la poarta incintei unde scria bine ai venit pe maghiara si pe engleza :), dar accesul interzis si pe romaneste :)). M-am distrat copios. Portile erau deschise larg dar ne era frica de eventualitatea existentei unor caini care apara proprietatea.
La cateva case mai incolo ne-am imprietenit cu o babuta care ne-a explicat ca nu sunt caini decat "jos, la barbatii din vale". Am zis, bine, ma risc. Ne-am luat inima in dinti si tiptil-tiptil ne-am apropiat de caste, lasand in urma semnul "accesul interzis". Ce era asa de important sa ma duc pana acolo? nu intelegea bucatarul nostru (care era la 5 pasi in urma). Era crucial sa ajung pana langa castel ca sa vad privelistea pe care o avea groful de exact acolo unde si-a pus casa. Ca sa inteleg de ce este acolo casa. De jos imi imaginam ca are o priveliste frumoasa, dar cand am ajuns langa ea, am vazut-o. De acolo se vedea tot satul, se vedea drumul care venea spre sat inca de departe si se vedeau dealurile de vis-a-vis. Si am inteles de ce groful nu vroia sa stea in centrul Clujului(de exemplu). Pentru ca orasul are mahalale, e mizer, plin de boli si cersetori. Pentru ca pamanturile lui sunt acolo, oamenii lui sunt acolo, banii lui sunt acolo, la capat de drum.
Am avut parte de privelistea deosebita cam 10 secunde caci din vale venea hotarat.. catelul negru si curios. Am zbughit-o cu bucatarul nostru afara de pe proprietate.
Iesirea de pe proprietate dadea catre biserica, evident, centrul satului. Un turn zvelt, elegant, cu elemente decorative urbane, si chiar si ceas, spre deosebire de cea din satul anterior, care era mai rudimentara, mai rustica.

7 august 2011

O plimbare pe Mures in sus- episodul I

Iti mai amintesti cand erai mic si faceai "tai-tai" cu mana la trecatori? noi faceam cu mana la diversi necunoscuti ce stateau spanzurati afara pe geamul de la tren, cand acesta trecea agale pe langa postul de control cu bariera. era drumul care ducea catre Mures, locul unde ne scaldam si unde am invatat sa inot. se numea "sub castel" fiindca pe malul celalalt, cocotat in varful dealului era "castelul de la Uioara",un vechi conac, parasit dar plin de farmec a unor grofi demult plecati. Intotdeauna ma gandeam ce priveliste frumoasa aveau domnitele care au locuit odata acolo.
Azi am indraznit sa ne aventuram pe celalalt mal al Muresului in cautarea altor conace de grofi, prafuite, darapanate, in peisaje extraordinare si de la are am invatat un lucru important pe care il voi dezvalui mai tarziu.
Cand pleci cautand ceva anume,  nu intotdeauna gasesti numai ceea ce cauti, ci s-ar putea sa primesi mai mult sau poate altceva. Bucatarul nostru care acum are rol de ghid in toata taraseni aceasta mi-a zis" mergem pana la 3 sate mai incolo de Ocna Mures sa ne uitam la ceva castele". Am zis ok si mi-am imaginat ca intr-o ora ajungem inapoi. Ora aceea a devenit 3 si ne-am dat seama ca cele 3 sate sunt defapt 7 (depinde de ce zoom faci cand te uiti pe Google Earth), iar drumul nu e tocmai un E 60.
Dupa cateva dealuri de-a lungul vaii Muresului am ajuns intr-un sat a carui nume nu-mi spunea nimic- Copand. O mana de case... dar am gasit o bisericuta frumusica, bine proportionata, cu niste decoratii dragute ale turnului.

Biserica din Copand (Maroskoppand)
Mergand mai departe in mica noastra excursie neintentionata, fara harta, fara a sti incotro duce drumul si cu un pic de adrenalina de aventura, am ajuns in Gabud. Dupa ce un mos cu o fata senina ne-a asigurat ca "tat inainte trebe sa mereti, sa treceti dealu", eram circumspecta caci in toamna "am mai trecut noi un deal" si nu ne-a chiar placut drumul. De-atunci ne-am jurat ca nu ne mai bagam pe asemenea coclauri. Totusi, existenta asfaltului ma mai linistea. Spre iesirea din sat o mana de copii cu gurile pana la urechi ne fac cu mana (pesemne nu sunt multi care trec pe acolo, trag eu concluzia si ingrijorarea creste). Asfaltul bun serpuieste prin padure, peisajul de vis, curbele stramte si periculoase, uracam, urcam, daca vine vre-o masina din cealalta directie.. nu stiu cum incapem (lasa ca nu vine, numai noi eram pe acele drumuri).... ajungem in varful dealului si hop.. gata cu asfaltul :) ! bun e si drumul pietruit. 
Urmatorul sat e populat, sunt gagici care fac jogging pe drum cu telefonul la ureche. Pana si un biciclist asculta manele la telefon in timp ce pedaleaza. Am intrebat la o poarta niste tanti incotro... inapoi. INAPOI? iarasi prin padure... nu , inapoi doar vre-o 100 de metri. e bun. mai un pic si ajungem.

5 august 2011

Sirop de catina

Dupa ce aproape terminam al doilea pahar mi-a venit un gand si ii zic bucatarului nostru "sa vezi ca nu dormim la noapte- parca am citit ca e energizant" Se intampla pe la ora 7 seara si iata ca e aproape doua iar eu ma simt de parca ar fi 11 dimineata, apta de munca si complet trezita. De pe la miezul noptii incercam sa adormim ... bucatarul nostru a reusit, iar eu am capitulat - daca tot m-am energizat, macar sa folosesc la ceva energia aceasta si sa va scriu exprienta mea.
Totusi, am descoperit ceva : o alternativa la cafea care nu imi da palpitatii.
E prima data cand am facut sirop de catina. A fost destul de simplu. Am luat de la piata 1 kg de fructe, le-am spalat, le-am zdrobit prin blender, apoi le-am trecut printr-o sita de plastic unde s-au separat cojile si semintele de pulpa. La pulpa am adaugat o cana de apa si cam 1/2 kg de miere.
Le-am amestecat pana s-au omogenizat. Nu a trebuit fiert. Astfel am obtinut un sirop concentrat pe care il diluam cand il bem. L-am pus intr-un recipient de sticla cu capac la frigider. Daca catina e data prin sita de metal se oxideaza, de aceea am folosit sita si castoane din plastic, iar lingura era din lemn.
Bucatarului nostru i-a placut foarte mult, caci catina e foarte acra (inainte de ce sa pui miere pe ea) si aduce cumva a maciese.

3 august 2011

Iarasi, despre hrana

Am citit un articol foarte interesant despre legumele si fructele pe care le mancam (vezi articolul complet aici).
Corpul nostru are nevoie de ceea ce ne da natura la momentul respectiv. Adica daca e primavara, in natura apar primele verdeturi, corpul nostru are nevoie de revigorare, curatire si e normal sa  mancam acele verdeturi. Si oamenii fac parte din natura, din ciclurile naturii, de aceea alimentatia variata se refera si la sezoane nu numai la ceea ce mananci zilnic.  Daca ma gandesc si la aspectul economic, e mai eficient sa cumperi legume si fructe de sezon decat sa le cumperi in extrasezon.  Pe deasupra, sunt si mai gustoase. Poate ca ne-am lasat pe mana altora in ceea ce priveste hrana si nu ni se pare o problema majora ca nu stim cam in ce luni ar trebui sa mancam de exemplu struguri.... ca sa fie de sezon. Am ales strugurii fiindca ii gasesti tot timpul anului la vanzare. Aceeasi struguri albi, mari, cu coaja groasa, dulci de parca ai mancat si un cub de zahar langa, cu seminte mari si fara aroma.
Am realizat ca pentru mine e la fel de usor sa fac alegeri mai bune sau mai putin potrivite pentru sanatatea mea cand imi cumpar legumele si fructele.
In primul rand a fost usor sa nu mai cumpar din supermarket. Acolo sunt doar niste chestii cu imagine de legume si cam atat. Chiar daca supermarchetul e la 100 m de unde locuiesc. Ma duc la piata sau le iau din gradina noastra.
Apoi, cand sunt la piata imi amintesc ca este august si ma pot bucura de un sezon foarte bogat. Rosii, castraveti, ardei, gulii, varza de vara, fasole, prune, pepeni, mere si pere de vara, afine, mure, etc.  Deci o alegere proasta ar fi sa iau struguri, sau banane (ca am timp toata iarna sa mananc). Si daca ma gandesc ca mi-e pofta.. ma mai gandesc o data si zic ca degeaba mi-e pofta caci ceea ce voi cumpara oricum nu imi va satisface pofta,  nu ar putea fi la fel de bun ca si asteptarile poftei mele.
Deasemenea, tot atata timp imi ia sa cumpar de la un producator local fructe mai micute (chiar daca si ei au stropit pomii) decat fructe de import cine stie de pe unde si cat timp au calatorit, cu ce au fost date ca sa reziste si de cand au fost culese.
Si nu in ultimul rand, conversatiile cu micii producatorii sunt mult mai placute decat cu frustratii de vanzatori de la mesele cu bisnita. Ai observat cu ce drag iti vinde tanti legumele pe care ea le-a produs? Mie intotdeauna mi le da cu voie buna, o intreb de unde e ...  de acolo.... imi mai pune un mar in plus peste kilogram, imi ureaza sanatate sau "Doamne-ajuta" si daca ma prind ca e maghiara si ii spun la sfarsit un "koszonom" imi zambeste larg. Ce mai, e o placere sa cumperi de la nane!

O plimbare prin Cluj

"Vacanta placuta" ne-a urat vanzatorul de porumb fiert de langa Casa Matei. Eram intr-adevar ca doi turisti prin centrul Clujului... Poate ca avea dreptate, caci de cand il avem pe puiu centrul nostru a devenit familia.
Si daca tot suntem in vacanta (acasa) am zis bucatarului nostru sa ma scoata in oras, sa facem o plimbare pe ... Somes. Niciodata in cei mai bine de 10 ani de cand traiesc in Cluj nu m-am gandit la asa ceva. Am inteles apoi de ce. Plimbarea care vroiam sa fie macar placuta, daca nu romantica a devenit o gluma de care o sa radem mult de acum incolo. Am inceput cu parcul mare... in santier. Alei ravasite, tot felul de masini mutand muntii de colo-colo, santuri , balti, dar mai ales "miresme".... suntem obisnuiti cu santierele. A trecut. Am continuat cu o plimbare de-a lungul santului de unde au scos sinele de tramvai. O recomand pana e inchisa circulatia pe acel tronson. Cu putina imaginatie te poti simti pe un pietonal de-a lungul raului... mergand pe bicicleta, cu vantul adiindut-i printre plete (daca il fac pietonl, promit ca imi las parul lung :) Plimbarea ne-a fost intrerupta iar de  "miresmele" de canal asa ca am facut stanga-imprejur.
Cea mai draguta imagine am imortalizat-o cu ochiul mintii de pe pod: 2 rate cu fundul in sus si ciocurile in apa cautau prin mizerile plutitoare. din cand in cand scoteau capul sus si iarasi se scufundau. Mi-au amintit de gastele din desenul"Pisicile Aristocrate" ,care il salveaza pe motan de la inec.
Peripetia s-a terminat insa placut cu o vanzoleala pe la tarabele mesterilor, un excelent porumb fiert si un compliment cum ca am fi turisti.

2 august 2011

Lecso




Lecso este un fel de ghiveci- legume, fara orez. Exista o sumedenie de variante a "lecso-ului"
Ieri a fost prima zi de vacanta pentru puiu care e la bunici. Deci si noi suntem intr-o mini vacanta. Cand am ajuns acasa mi-era foame si nu era nimic de mancare (daca era puiu la noi nu s-ar fi intamplat asa ceva). Dar bucatarul nostru a stiut sa se concentreze la maxim si sa gasesca o solutie rapida. Pana m-am invartit prin casa si am povestit (eu) vrute si nevrute, mancarea era in farfurii. 
A pus o mana de ciuperci (hribe) uscate in apa la inmuiat pentru cateva minute. Intr-o oala a calit o ceapa mijlocie taiata marunt, un ardei si o rosie mari taiate. Cand s-au calit a adaugat ciupercile (se pot folosi si ciuperci crude) si patrunjel tocat. la sfarsit, un pic de smantana, sare si putin condiment 7 pipere (sau doar piper).
Separat a fiert fusilli.
Am mancat cu pofta , langa niste rosii cherry aromate aduse din gradina de la tara. O solutie in maxim 15 minute. 

1 august 2011

O calatorie cu trenul

Am avut ocazia de a parcurge drumul de la tara pana la Cluj cu trenul. Circumstantele ne-au impins spre o asemenea solutie, deci nu a fost planificata. Insa m-am bucurat caci acest parcurs este unul din preferatele mele. Cand eram studenta il cam bombaneam, caci trenul se cam taraste printre dealuri dar acum am profitat de timp, de vreme, de buna dispozitia pentru a avea o calatorie valoroasa.
Pentru unii poate ca e un drum de naveta, plictisitor si enervant si sunt sigura ca nu as putea sa fiu recunoscatoare Cailor Ferate in calitate de navetist.
Pentru mine  o calatorie cu trenul este un bun prilej de a citi poate o carte noua sau de a termina una inceputa, mai ales daca sunt singura (cum am fost acum)...  cateodata schimb vorbe cu oamenii, cand sunt in dispozitie.
E un paradox pentru mine ca un sat care nu are nici primarie sa aiba o gara in care opresc pana si unele rapide. Am ales acceleratul - o ora si un sfert pentru lectura cartii si a peisajului. Nici semnal la telefon nu ai in marea parte a drumului. Dupa cativa kilometri de acomodare incepe partea frumoasa : dealuri, vai, cucuruz, oi si caini. Vad traseul caii ferate vis- a vis si nu stiu daca incolo mergem sau de acolo venim. Trenul serpuieste printre dealuri. Cu un ochi in carte pentru ca lectura e captivanta si cu un altul pe geam, timpul trece prea repede. La un momentdat incetineste, imi zboara gandul la mocanita din care te poti da jos si sui inapoi in timp ce merge. Pana la urma opreste. Ma uit pe geam, suntem undeva, nicaieri. In dreapta creste dealul cu un curuz falnic, in stanga doua gaini gemene - una ne studiaza cu ochiul ei inexpresiv, alta isi vede de rascait pe langa gardul prapadit ce urmeaza panta terenului. Pornim. La 2 case mai incolo un nene deschide usa ograzii iar niste capre grabite se inghesuie afara- ma gandeam "stai nene ca se baga sub tren"! Dar am uitat ca eram ultimul vagon.
Deja Apahida! Offf... am ajuns la oras. Gata cu gradina, cu cantatul cocosilor si sasaitul gastelor. Cu rosiile in geanta si capul in nori am venit direct la birou. Ce trebuia sa fac? A, dosarul lui C.!
Spor!