24 decembrie 2016

F
ele 
apă Fe
le viz vă u
rează Sărbători 
Fericite, și Boldo
Karácsonyi Ünnepeket
!!!



7 octombrie 2016

Cat dureaza sa iti construiesti o casa de baloti?


Weekendul trecut am pus tigla pe casa....De fapt, ca sa fiu mai exacta baietii au pus tigla pe casa: arhitectul meu, fratele lui, tatii nostri si doi prieteni. La fix, inainte de a incepe ploile de toamna. Acum ne-am linistit. Poate ierna casa asa. Am mai putea face multe lucruri toamna aceasta, dar nu e obligatoriu.
Cat dureaza sa iti construiesti o casa de baloti? Daca tu mi-ai pune aceasta intrebare, nu ti-as raspunde.
Stii bancul acela:
Un calator, ajuns la rascruce de drumuri il intreaba pe un bade care statea sprijinit in bata lui:
Bade, incotro ii Cluju’?
Badele ii arata incotro sa o ia.
Si in cat timp ajung?
Badele nu-i raspunde, iar dupa ce calatorul porneste si merge o bucata de vreme, badele ii striga din urma: in 2 ore.

20 septembrie 2016

Să îți faci casa cu mâna ta


Este mare lucru ca omul să își facă casa cu mâna lui. Mai ales în zilele noastre, când societatea a luat-o razna și își cheamă un specialist chiar și pentru ca să îi vopsească o ușă. Toate materialele trebuie să aibă agremente, ștampile peste ștampile și hârtii peste hârtii. Ne îndepărtăm pe zi ce trece de esența vieții și ne pierdem îndeletnicirile de bază care ne ajută să trăim liniștit și mai simplu. Cu cât orașul e mai mare, cu atât viața se complică.
Așa simt eu, poate că tu nu ești așa.

14 septembrie 2016

Prima mână de tencuială



Prima parte a articolului o poti citi aici.
Dacă în prima zi țiganii noștri erau circumspecți și comentau, mai cu voce tare, mai în gând " uite și la ăștia, ce or fi avut în cap să își facă casă de paie", după două zile, fiul mai mare spune mai mult ca un gând rostit "poate îmi fac și eu o casă din baloți", la care tatăl lui continuă discuția, că și el își face " da, dar nu așa, ci.... începe el să explice cum ar face structura, dar n-am înțeles .

12 septembrie 2016

A gadjo es a gadjo asszony (Gadjo și doamna lui gadjo)


Am adus o echipă de țigani ca să ne lipească casa cu noroi (așa îi zic ei). I-am luat prin recomandare de la un prieten care lucrează cu ei de mai bine de 10 ani. Sunt tocmai de lângă Satu Mare, din satul Acâș despre a cărei biserică veche am învățat la istoria arhitecturii.  Treaba s-a potrivit de minune că au avut și alte lucrări în zonă, n-au venit doar pentru noi.
Oameni simpli, vorbitori de limbă maghiară, română mai puțină, foarte harnici și pricepuți la lucrul cu pământul. Așa am avut ocazia să mai exersez maghiara mea. Dar ne-am înțeles.
Au fost trei bărbați (tata și doi fii- mari deja). Cel mai mic era tare glumeț. Îi lua peste picior pe toți.

8 septembrie 2016

Negocierea

Baloții sunt toți pe poziții. Urmează tencuitul.
Azi se împlinesc doi ani de când am cumpărat terenul. Au trecut așa de repede, dar dacă mă uit la poze îmi dau seama cât de multe am realizat. Însă pe lângă ceea ce se vede, mai sunt și învățămintele și experiența de lucru cu oamenii , mai ales cu cei din sat... care sunt dintr-o altă lume decât cea în care am trăit noi până acum.
Hai să vă povestesc cum am făcut rost de argilă (pământ galben) de la deal.
Argila pe care o avem pe teren este undeva la mai mult de 2 metri adâncime și la noi dacă săpăm o groapă..... se umple de apă deci nu prea avem șanse să o scoatem. Mai este cea de  pe fundul lacului  dar nu am găsit până acum o modalitate de a scoate o cantitate suficientă, fără să lărgim sau să adâncim prea mult groapa. Astfel că am decis să folosim sursa de la deal a satului.
 Acum vă spun, era mai ușor să tencuim cu var. De 100 de ori mai puțină bătaie de cap. Aveam sursă de var pastă  la 40 km,  aveam rețeta și dă-i să sune. Însă ideea romantică de a tencui cu mâinile noastre cu pământ a câștigat.

6 septembrie 2016

Cum a fost la clacă


Cum să și fie? Foarte fain!
Deja este tradiție ca atunci când organizăm o clacă să facem și un guiaș. Și tot tradiție se pare că devine faptul că uit de fiecare dată un ingredient  acasă. La prima clacă a fost uleiul, a doua carnea (mai grav), noroc cu magazinul sătesc. Acum am uitat polonicul... deci am servit cu cana.
Oamenii care ne-au vizitat au venit din curiozitate să vadă practic ce înseamnă să construiești o casă de baloți, au pus mâna și au lucrat,  au pus întrebări și mie așa mi s-a părut că s-au simțit bine. Au fost harnici, au ridicat câteva rânduri bune cu baloți astfel că am avansat bine de tot.
Uite ce mi-a scris unul dintre ei a doua zi:

Va multumesc pentru sansa de a petrece cateva ore cu voi si cu restul participantilor in momentul ridicarii peretelui exterior din baloti de paie.
Am un sentiment de sadisfactie ca am vazut cum se construieste o astfel de casa, am invatat mici trucuri practice pe care nu le prinzi din postarile de pe Youtube.com, am ajutat si am cunoascut oameni frumosi. 
Astept cu interes si alre evenimente similare.

31 august 2016

Cuibul


În discuțiile pe care le am cu oamenii despre casele de baloți există câteva clișee care se tot repetă. Unul dintre ele este frica că intră șoarecii. Mai ales pe la soclu,  trebuie să te ferești, să pui plasă deasă. Cel mai relaxat cu ideea asta este tata.  El zice că șoarecul oricum intră, dacă vrea. A văzut cu ochii lui șoarec care s-a urcat pe zid la bloc până la etajul 4 și acolo a găsit geam deschis. Așa zic și eu, nu e prost să roadă, când poate să intre pe ușă. :)
Noi, de un an de când avem o casă cu baloți- neterminată, dar cu o parte din pereții clădiți, n-am văzut un șoarec în ei. Știi unde stau șoarecii? În mormanul de baloți din curte, aceia care s-au sticat de anul trecut. Am o pisică din vecini abonată care se servește zilnic. Și așa se restabilește echilibrul natural.
Pe lângă asta, eu nu am auzit de casă la țară unde să nu fie șoareci.

29 august 2016

Invitație la clacă


Săptămâna aceasta punem baloții, hai să vezi cum merge și să dai o mână de ajutor. 
 Sâmbătă,  3 septembrie eu vă invit la o clacă pentru montat baloți în zid.  Suntem la 20 km de Cluj. Se poate și în timpul săptâmânii, în oricare din zilele 30 august- 3 septembrie.
Anunțați participarea pe mail la adina.sztahura arond gmail punct com 
În poza de mai sus vedeți cum a evoluat cu balotarea în două zile arhitectul nostru, cu puțin ajutor din partea mea. Am tot zis să mai luăm pe cineva din sat , să ajute, dar arhitectului meu îi trebuie un om "pro-activ", care să mai și gândească, să nu trebuiască să îi zică ce să facă tot timpul și să facă și bine. Mno, de unde scot eu unul? Vine tata, el e bun, dar încă unul? Mă și vedeam dimineața la crâșmă întrebând: Băi, care sunteți pro-activi :))? HEHEHE Hai ca exagerez, nu se așteaptă arhitectul meu să găsesc așa ceva în sat, printre zilieri ... dar ar fi fost bun ... unul. Am avut experiențe deja cu vre-o 10 zilieri, dintre care doar pe 2 i-aș mai chema, însă le-am pierdut urma.
Mare chinuială cu băgatul baloților în triunghi, acolo unde se întâlnesc cu acoperișul. Mă simțeam ca un copil de 3 ani cu un cub în mână pe care trebuie să îl bage printr-un capc în care sunt tăiate diferite forme geometrice. Deosebirea este că paralelipipedul nostru nu se încadrează într-o prismă cu baza triunghi, și asta e singura formă geometrică de la capăt. Știam că așa va fi, dar când trebuie să execuți vezi pe pielea ta ce fain e să îndeși paie.
 Ar fi fost mai ușor dacă acoperișul ar fi fost în patru ape, adică să ai pereții drepți până pe la 2,40 m, apoi o streașină largă și pantele acoperișului de jur împrejur.
Aveam un profesor la facultate care ne zicea că pentru prieteni să punem pană de coamă,  .. pentru dușmani, se poate  și fără. (Pana de coamă este grinda orizontală de sus, pecare se sprijină căpriorii),
Așa zic și eu acum, pentru prieteni voi recomanda acoperiș în patru ape la casă de baloți, iar dușmani.. nu am :).
Dacă nu ai reținut nimic din postările mele de până acum, reține asta pentru casa ta de baloți: acoperiș în patru ape!

Șoferul, popa și arhitectul


Eu sunt responsabilă cu aprovizionarea șantierului. Și cum structura era sus, urmau zidurile din baloți, învelitoarea de țiglă și tencuitul. Despre tencuieli, argilă, săteni și căruțași... data viitoare. 
Cu baloții e simplu, îi aduce nea' Jakob , ca anul trecut. Marfă de bună calitate. 
Acum, să facem rost de țiglă. Dacă am lua totul de la Dedeman, ar fi simplu. Dar dacă vrem să continuăm cu țigla veche, uite că este mai mare bătaie de cap. Am găsit pe OLX țiglă solzi, într-un sat la 20 km depărtare. Vânzătorul, era popă în sat și luase țigla ca să repare acoperișul bisericii. Apoi s-a răzgândit căci ar fi îngreunat prea tare structura. 
Toate bune și frumoase, dar cum o transportăm? Să aducem mașină de la oraș ne costă. După 10 telefoane și câteva mesaje, nenea popa știe pe cineva în sat cu camionetă. Îl rog să găsescă oameni să încarce și să descarce. Face și asta.  Șoferul, se învârte și el și îmi cere un preț  cam mare, dar accept în ideea că duce oamenii care descarcă înapoi  în sat. Cu o zi înainte de livrare, aflu că oamenii nu vor să vină și la descărcat, doar ajută la încărcat. Minunat! Harnici ca cei de la mine din sat, ce să zic! Îi zic lui nenea popa că devine prea scump, dacă îmi iau oameni din satul meu la descărcat și eu trebuie să mă încadrez într-o sumă, așa că voi lua mai puține țigle. Dar popa zice că îmi dă mai multe, ca să ne ajungă și pe casă și în banii ăștia. Fain. 

26 august 2016

3 prieteni, 5 zile


Deja prinde contur
Trec doi copii pe stradă cu bicicletele agale, unul din ei îi spune celuilalt:
 "Mie chiar îmi place casa asta, cu acoperişul până jos.... dar nu cred că e casă ".
I-a auzit arhitectul meu, în timp ce meşterea ceva la căsuţă.
Sătenii îi zic  "cabană", aşa am început să îi zic şi eu când vorbesc cu ei.  Dar eu mă gândesc: îţi dai seama, după ce ne mutăm o să fiu tot timpul în vacanţă , la cabană.. :)
În 5 zile, arhitectul nostru împreună cu tata şi cu un prieten dulgher au ridicat structura extinderii.

23 august 2016

Lemnul



Postarea aceasta am început-o de un secol și nu o mai termin....
"Îmi fac casă de lemn, căci e natural și la îndemână" - așa gândește un optimist romantic, care vrea să trăiască o viață sănătoasă, în mijlocul naturii, dar care acum încă stă la bloc în oraș. Nu se gândește că poate lemnul va fi dintr-o sursă nesigură (adică furat) sau va fi tăiat vara, deci va fi plin de apă, va fi cu vietăți, strâmb, curb sau cu coajă. Nu se va gândi că dacă îl vrea uscat și cu acte va trebui să scoată din buzunar dublul banilor față de cel "la negru".
Anul trecut ne-am cam păcălit cu lemnul. Am tratat la un depozit în Cluj, pe ultima sută de metri,  ni l-au adus și basculat în curte și s-au cărat. Când am desfăcut grămada, doi căpriori erau cu coajă și mâncați de carii. Degeaba am insistat să vină să îi schimbe căci nu am avut cu cine.
Anul acesta am început căutarea cu vre-o lună înainte. Am cerut oferte, am comparat și n-am luat cel  mai mic preț, dar nici lemn uscat, care era dublu.
În timp ce Nea Fănică suda, ni s-a livrat lemnul și a fost basculat în curte, la intrare. Trebuia mutat și aranjat. Arhitectul meu nu putea să facă asta singur astfel că m-am dus la crâșmă să fac rost de 2 oameni care să ajute. I-am găsit, ei spun că vin "acum", adică apar după o oră.
Erau cam 3 Mc de lemn și 2 persoane îl aranjau într-o oră. Îi întreb de preț. Ei se codesc și se fîstîcesc. Arhitectul meu le zice 40 de căciulă e bine? Eu sar ca arsă: CUM 40? Căci cu 50 l-a adus din Cluj. Le zic câte 20 de lei la fiecare. Șefu', căci unul dintre ei era mai șmecher a zis că nu se obosește, l-am întrebat și pe celălalt, dar nici acela n-a vrut să stea.

17 august 2016

Nea Fănică, sudorul


Chiar dacă facem casă cu mâinile noastre, pentru unele lucruri mai avem nevoie de ajutor calificat. De data aceasta, l-am găsit în sat, la câteva case mai încolo. A fost o întâmplare să aflăm că avem un vecin sudor.... întâmplare nu tocmai întâmplătoare, căci toate se întâmplă cu un scop și atunci când e nevoie, nu-i așa? Eram la o vecină și a apărut Nea' Fănică să îi aducă mere din grădină.

5 august 2016

Pompa si tehnologii portivite (appropriate technology)

Continuarea postării de ieri, citește prima parte aici.
Azi testez argila... scoasă din gropi
Încă de sâmbătă, cerusem pompe de la doi prieteni dar nicicum nu reușisem să ne întâlnim cu ei. Duminică însă ne dă mesaj unul dintre ei că s-a întors la Cluj cu pompa. Super! Zici că știa de gropile noastre pline de apa.
ora 11.00: nu încape pompa în groapă (e submersibilă)... are cu câțiva cm mai mult decât diametrul gropii de 20 cm.
Mno.. .. ne scărpinăm puțin creștetul și după ce ne schimbăm întrebarea din
 "de unde facem rost de pompă?" în " cum scoatem apa?" ne dăm seama că nu e așa de multă apă de scos și după ce o scoatem va rămâne destul de  jos căci nu se poate infiltra la loc prin tuburile de PVC puse pe post de cofrag, ci doar de jos în sus.

4 august 2016

Extinderea


Ne extindem XS-ul .
 Am socotit că nu încăpem în el vre-o 2 ani, așa că am pornit o extindere, în același stil DIY (DIY= do it yourself = fă-l tu) .
Weekendul trecut am realizat fundațiile. Tata, arhitectul meu și cu mine.
Soluția de fundare aleasă pentru noua cameră sunt  piloți din beton, așa cum am făcut la terasă (citește aici), dar îngropați mai adânc, la 1.40 m de la sol, după recomandarea inginerului de rezistență. Practic, prelungim acoperișul dispre curte până la pământ și în noul spațiu rezultă încă o cameră. Cum spune arhitectul nostru,  facem o mansardă.....la parter :).

26 iulie 2016

Terasa

Fac cum fac și tot la grădinărit ajung: aici stângeam semințe de creson
Am fost harnici weekendul acesta. .. mai bine zis arhitectul meu a fost harnic căci eu nu prea am avut cum sa îl ajut.. decât cu susținere și entuziasm.
În două zile s-a născut terasa din fața intrării în casă.

23 iulie 2016

Ghici ghictoare


Ați observat desenul?
De mult vroiam sa schimb pozele acelea... dar nu mi-a venit ideea cu ce până acum două zile. Cred că de mai bine de un an se coace... De fapt desenul reprezintă blogul acesta care a trecut de la mâncare la grădinărit și apoi la construcția unei căsuțe.Toate trăite și povestite de noi.
În curând cele trei tematici se pot reuni într-un singur spațiu fizic, când vom reuși să ne mutăm în căsuță.
Până atunci grădinărim în grădina bunicilor, gătim în chirie și ..construim pe terenul "fele-apă-fele-viz". Și de toate ne bucurăm, căci sunt parte din drumul nostru.

Și acum cine găsește unde sunt cele trei personaje din desen? Suntem puiu, arhitectul-bucătar și cu povestitoarea, fiecare preocupat cu ceva prin grădina noastră. Ne vedeți?

* credite desen: carioca arhitectul-bucătar și peniță povestitoarea

12 iulie 2016

Vreau să învăț să stau

Nu știu cum sunteți voi,dar la mine așa se întâmplă de obicei. Gândurile devin repede planuri , planurile devin scopuri și proiecte. Fără număr, fără oprire, de-a valma și foarte variate uneori. Dorința de a le face pe toate e mare. Pe unele le duc la bun sfârșit, pe altele le mai amân,  chiar le abandonez. Dacă le pun unele lângă altele par că nu au legătură. Ce-are a face grădinăritul cu pictura pe sticlă, cu arhitectura de toate felurile, joaca cu puiu, educația în școli, scrisul pe blog și înotul? Îmi plac și le fac pe toate, umplând tot timpul pe care îl am la dispoziție.
Ce este pentru tine timpul liber? Timpul în care nu îți spune cineva ceea ce trebuie să faci? Sau timpul în care faci ceea ce vrei să faci? Acel cineva poți fi chiar tu. Și câteodată tu te obligi să faci ceea ce nu vrei de fapt.

14 iunie 2016

Prima gradina

Ma mai intreaba cunoscutii cum stam cu casa. De ce nu mai scriu nimic pe blog?
Raspuns: Casa asteapta noua tura de baloti. Cei de anul trecut care au ramas nu se mai pot folosi. Iar noi asteptam sa treaca ploile, sa vina vara. De mult nu am mai vazut un an asa ploios.
Insa primavara aceasta am testat cat e de bun pamantul pentru gradinarit.
Pregatirea terenului, baietii sunt tare harnici :)

12 mai 2016

Noi trei si imprimanta

Intr-o seara, discutand cu arhitectul meu, am ajuns sa il intreb mai serios daca el crede ca nu o sa incapem in casuta XS.  Si raspunsul a fost foarte simpatic.
Nu mi-e mie frica ca nu imi incap cele 3 tricouri pe care le am , dar mi-e ca nu o sa putem sa ne miscam in casa. Ca va trebui sa ne luam in brate cate doi ca sa treaca al 3-lea pe langa noi :).
Si mai ales imprimanta. Daca ii gasim loc.. nu stim unde inca , eu zic sus, el zice jos.
Dupa ce intram noi trei si imprimanta s-a umplut, gata, nu mai este loc de altceva, zice mai in gluma , mai in serios.

2 mai 2016

Luni, de Pasti



Azi,  la noi pe ulita, am intrat  pentru 5 minute prin sat, sa vedem ce mai face lacul, locul, casa.
Casa ne asteapta, locul infloreste si lacul este din ce in ce mai frumos. Acum, cu apa curgatoare s-a curatat complet de matasea broastei, dar si de broaste.
Vezi  IN FILMULET ce fain curge apa?

29 aprilie 2016

Scoala din Gradina. Incepe cu o samanta!


Poate unii  stiti, dar vreau sa spun cu ce ma mai ocup si cititorilor care nu ma cunosc personal.
 "Scoala din Gradina" este o initiativa foarte frumoasa a Asociatiei Romane de Permacultura de la Cluj (ARP), care a luat amploare in ultimul an. Sunt implicata direct in acest proiect , alaturi de colegii de la asociatie.

25 aprilie 2016

A plecat toata broscaria?


Apa ramane in continuare caracteristica acestui sit. Este multa si are un mare potential. Acum un an prin martie terenul nostru era "tot o apa s-un pamant" (fele-apa-fele-viz) , uite aici.
Acum, lacul a preluat o buna parte din apa din sol, insa paraiasul care curge prin santul ce inconjoara proprietatea pe laturile vest si nord ramasese o sursa de apa care se infiltra in sol in tot terenul.
Ne-am gandit sa il directionam direct in lac, sa nu mai inconjoare si sa nu se mai infiltreze in teren.
Asadar, din coltul sud-vest , intra pe o teava paralela cu latura sud pana in lac, de unde se scurge mai departe, de-a lungul gardului est.

22 aprilie 2016

Despre vecini si chimicale

Vecinele noastre s-au pus de acord sa starpeasca orice buruiana care ar atenta sa treaca de la noi la ele si au gasit cea mai simpla metoda... pentru ele , dar ineficace din punctul meu de vedere.. si anume sa imi ierbicideze marginile gardului.
S-au jurat ele.. in Postul Mare ca de fapt la ele au dat la gard si nu la mine, ca a trecut doar, dar nu le-am crezut caci nu s-au uitat la mine in ochi cand au zis asta si nici nu avea nici o noima sa dea la ele caci ele au doar tarana moarta sapata excesiv .

14 martie 2016

Vestitorii primaverii

Servus cititorule!
Ne-am cam dat la fund cu blogul anul acesta...  Dar azi am intrat si am recitit toate posturile cu constructia XS-ului. M-am inveselit si m-am bucurat ca am vazut vizitatori pe blog, desi n-am scris demult.
Am fost ieri la casuta... inca e frig, inca nu stim cand vom deschide santierul.
Simti si tu ca a venit primavara?

17 ianuarie 2016

Unde sunt copiii?


Ninge!!! Mami hai, mergem afara cu sania (erau primii fulgi seriosi, nici vorba de zapada de sanius).
Dupa vre-o doua ore, cand se vedea stratul de 5 cm de zapada am iesit, in sfarsit. Puiu nu mai avea rabdare.
Am mers la locul de sanius, dintre blocuri , cu lopata de alunecat , am lucrat, am aruncat  zapada ca sa facem o partie din care sa nu mai iasa iarba. Puiu o tot proba si spunea unde sa mai punem, unde sa facem hopuri, etc. In tot acest timp, sa fi fost o ora buna, din blocurile vecine nu a aparut nici un copil.
Oare unde sunt copiii? N-au vazut ca ninge de la pranz?

1 ianuarie 2016

La Multi Ani 2016!



Acum un an, pe vremea aceasta  eram cam dezamagita. Nu mergeau lucrurile cum am fi vrut, deja de mult timp si ma cam saturasem. Noroc ca noi in familie ne intelegeam si eram sanatosi. Am vorbit noi doi si am decis ca anul care urma (2015) o sa ne dam toata silinta, o sa ne straduim si o sa mucim ca sa indreptam lucrurile spre directia in care vroiam sa mergem.
Iar daca dupa un an nu o sa fim multumiti, vom lua in considerare si posibilitatea de a ne face traiul in alta parte.
Asadar, acum, dupa 365 de zile, ma uit in spate si ma gandesc cat de multe am facut anul trecut. Nu doar ca sunt multumita cu ceea ce am realizat, dar sunt si entuziasmata pentru anul care va veni. 
Da, suntem bine, suntem pe drumul pe care ni-l dorim, cel putin eu asa gandesc....