29 februarie 2012

Prieteni

Si asa a trecut un an .. de retete, ganduri , fapte. Nu-i de mirare ca s-au mai subtiat retetele... noroc ca gandurile nu e parasesc niciodata, iar fara fapte am fi ca si morti. Am niste prieteni noi. Nu ca am vrut eu neaparat, dar s-au instalat la mine si am decis sa ma imprietenesc, dupa ce am luptat vre-o 3 zile cu ei sa-i fac sa dispara. Sunt micuti, cat un varf de gamalie, multi, interminabili si am descoperit ca pot zbura. Le place pe geam cand bate soarele sa se incalzeasca ca soparlele, pana si pe pervaz misuna.  E bine mi-am zis, dupa ce am capitulat, ii las sa colonizeze doar geamul din camera mare, macar si-au ales un loc. "Ii tin sub control".  Sau ei pe mine? Isi cam fac de cap.... "dar de ce nu iei si tu un spray de goange?" ...fiindca nu vreau sa ma intoxic ca si goangele. Nu ma deranjeaza chiar asa de tare, doar ideea de a starpi tot ce misca la mine in casa si il vad este cea care ma deranjeaza. Adica ce, vecina poate sa aiba caine care te baleste si numai uitandu-te la tine, cealalta poate dezmierda o pisica cat un vitel si eu nu am voie sa nu imi sprayez "amicii"? Si uite, azi sunt somnorosi, nu le place ca nu e soare, s-au ascuns ...unde? nu stiu, ca am tot aspirat.
Pai cum, ori prieteni, ori ii starpesti? Nu m-am hotarat inca.... adica pentru batalie trebuie depus un efort mai mare.. sa vedem, daca isi fac metropola atunci va trebui sa-i stramutam. Pana atunci, ii mai studiez in timp ce ma lupt cu virusii de gradinita.
Credeam ca mi-am facut imunitatea acum 30 de ani. De fapt, reluam ca sa aprofundam.
O zi frumoasa!

28 februarie 2012

Briose italiene


Ieri la pranz, dupa ce  tocmai culcasem pachetul de muci si tuse (puiu) si ramasesem doar eu cu ai mei (muci) m-am pus la calculator sa vad ce a mai aparut pe bloguri. Si foarte  bine am facut caci am putut sa raspund la intrebarea -ce-i dau sa manance lui puiu cand se scoala. Nu e intr-o faza in care sa manance orice, mai bine zis este intr-o faza in care manaca foarte putin variat. Cred ca va trebui sa-l las flamand vre-o 2 zile ca sa ii fac un reset.
Dar sa nu ne indepartam de la subiect- caci v-am promis briose italiene. Reteta originala de inspiratie se gaseste  aici. Eu am transformat-o in functie de ce ingrediente am avut la dispozitie.
Si am facut asa:
am inlocuit telemeaua cu cas, aveam doar un iaurt de 150 grame si am mai adugat inca 100 gr de unt, ca sa se compensese; in lipsa  de oregano am pus busuioc, iar ulei am avut doar o lingura.
DECI:
250 gr faina
o jumatate pachet de praf de copt
100 gr cas taiat cubulete mici
o lingurita de sare
5 masline tiate marunt, far samburi
5 rosii uscate, taiate marunt
o ligurita de busuioc uscat
1 iaurt de 150 grame
100 grame de unt
o lingura de ulei
1 ou
Apoi am urmat procedeul  Lianei de pe blogul ei. Am amestecat faina, praful de copt, sarea, casul, maslinele, rosiile, sara, busuiocul. Am topit untul si l-am turm=nat peste, Separta am batut oul si am turnat iaurtul si le-am adaugat la restul compozitiei. A iesit o pasta lipicioasa eterogena care imi punea semne de  intrebare. L-am pus in forme de briose (cu hartie) si le-am copt. Aragazul meu este unul mai vechi si nu pot sa zic la cate grade sau cat timp. Daca iti cunosti aragazul, prin incercari stii cat timp si la ce foc trebuie sa coci diferite aluaturi. daca ai cuptor ce se poate seta- atunci Liana recomanda cam 30 de minute la 180 de grade.
Dar de ce italiene? Caci atunci cand am muscat din ele m- adus cu gandul la aromele italiene- poate  combinatia de rosii cu masline si busuioc, si un aluat usor pufos.
In orice caz, puiu a mancat o briosa. Iar bucatarului nostru i-am facut o mare surpriza.
Victorie!
Multumesc, Liana!

19 februarie 2012

Paine neagra

Sunt foarte mandra de mine caci e prima data cand fac o paine cap-coada fara ajutorul bucatarului nostru. De cand a avut accidentul cu mana, tot eu am framantat painea si m-am familiarizat cu procesul, am prins curaj si am vazut ca nu e asa de greu. Am facut rost de la piata de faina rosie, de moara ( i se mai zice neagra, sau "integrala") si am probat-o. E extraordinar de gustoasa, iar painea e mai deasa, mai satioasa.Nici cu faina neagra din comert nu se compara caci aceea mai are unele adaosuri sa nu se strice si sa n-o manance soarecii in depozite. E clar ca doar din astfel de faina o sa mai facem paine de acum incolo. Metoda bucatarului nostru de a face paine pe care a folosit-o in ultimul timp e urmatoarea: pune intr-un vailing cam 700 gr de faina, face un loc in ea unde pune drojdia la crescut cu putina apa calduta si un varf de zahar. Dupa 10 minute adauga 750 ml de apa calduta si amesteca cu lingura si 2 linguri rase de sare. Iese un aluat moale pe care il poti amesteca usor. 

Acesta este lasat sa creasca vre-o ora doua, pana se umfla cat vailingul. Apoi incepe framantatul propriu-zis: mai adauga putin cate putin faina, intai amaestecand cu lingura apoi cand nu s emai poate framanta cu mana, aluatul devine bun cand nu se mai lipeste de maini. 
In total am folosit cam 1,2 kg de faina la 750 ml de apa, dar data viitoare vreau sa incerc cu mai putina faina. Aluatul il pune in oala (unsa cu unt si faina) si il lasa la crescut ira vre-o 2 ore. 

Apoi il coace in cuptor, la foc mediu - pana miroase puternic (atunci stiu ca e gata). Nu pot sa spun cat timp am copt-o, caci am uitat deea, noroc cu mirosul! Am ars-o un pic, dar la painea nu e nici o problema cand o arzi- caci se rade jos arsura de pe fund.
Imi amintesc painea bunicii pe care o scotea din cuptorul de paine - era toata neagra, arsa si o bateam cu  sucitorul ca sa ii sara coaja. Bunica facea paine o data pe saptamana, cate un cuptor si era buna si in ultima zi!




14 februarie 2012

Tort pentru cei mici

Azi nu e nici o ziua indragostitilor pentru noi! Azi e ziua lui puiu! A facut 3 ani si am sarbatorit-o cu un tort de branzica, sub forma de pisicuta, dupa cum a fost comanda.
Imi place la nebunie acest tort caci e simplu, il facem rapid, e portivit pentru copii si e delicios! L-am dus la gradinita si a avut mare trecere! Este doar a doua oara cand il facem, si evident cu peripetii. Suntem amatori, incepatori in de-ale torturilor si faptul ca ne-a iesit pana la urma a fost doar din incredere si atitudine "trebuie sa iasa, pentru puiu!".
Asadar pe la ora 10 seara am inceput:
Blatul l-am copt intr-o oala cu diametrul de 20 cm. am folosit
6 oua
150 gr zahar
110 gr faina+ 3 linguri (acestea erau de cacao, dar eu tot faina am pus ca sa nu-i agit pe copii inainte de somn)
1+1/2 lingurite praf de copt.
Am cernut faina ca sa se aereze. Separat am batut albusurile spuma cu telul, am adaugat zaharul si le-am batut, apoi galbenusurile,(poti si cu mixerul, noi suntem mai "mecanici") Am scos telul afara si am folosit o lingura de lemn pentru a adauga pe rand faina si a mesteca incet maglavaisul, ca sa nu se lase, am pus si praful de copt. Cuptorul a trebuit incins la "180 de grade" (pentru cine are terometru, pt noi a fost  la ochi) si blatul s-a copt 15  minute.
Scema de taiere a blatului ca sa devina pisica o poti gasi aici
Crema: 
500 gr branza de vaci, 250 gr branza mascarpone, 6 linguri zahar (sau dupa gust), coaja rasa de la o portocala si zeama de la 4 clementine dulci (sau in functie de cat de moale vrei sa fie crema). Se amesteca toate, dupa ce branza de vaci a fost data prin sita.
Dupa ce am taiat blatul dupa schema de taiere am adaugat crema intr-un strat gros. Asta e tot!
Bucatarul nostru apreciaza crema aceasta fiindca nu se taie si e simplu de facut.

Si care a fost peripetia? Pai uite- am scos blatul din cuptor, mi se parea copt- era o minunatie crescuta bine, si cand l-am rasturnat i-a cazut "capacul" , iar partea de sus nu era coapta. Reactia? i-am pus capacul la loc si l-am mai bagat 10 minute la asa-zisul foc de 180 de grade. Si am reusit! Deci se poate si ca incepator cu un cuptor pe care nu-l prea cunoastem sa facem tort pentru ziua lui puiu!

11 februarie 2012

Proiect "Gradina noastra experiment"

M-am tot codit de 3 zile sa postez sau nu proiectul acesta, caci l-am facut la repezeala in pauza de masa , dar a vut un impact pozitiv asupra persoanelor cu care am vorbit despre el, incat am zis ca merita. Da, am folosit imagini care nu imi apartin, si nici nu mai stiu de unde le-am cules asa ca ii rog pe proprietari sa ma ierte.
Sunt incantat ca am facut acest pas si il voi implementa la 2 gradinite din Cluj la primavara.


6 februarie 2012

"Omul in cautarea sensului vietii"

Am revenit la o carte pe care am sorbit-o dintr-un foc, atunci cand am parcurs-o prima data. se numeste " Omul in cautare asensului vietii" de Viktor E. Frankl, si cum aveam cateva randuri subliniate, mi-a atras atentia o afirmatie:
"Oamenii au indeajuns ca sa traiasca dar nu si pentru ce sa traiasca. Au mijloacele dar le lipseste sensul", extrasa din context poate ca e cam categorica. bineinteles ca multora le lipsesc si mijloacele de trai, dar noi ne referim acum la mine si la tine, cei care avem acces la internet, carora nu ne este frig si nu ne chioraie matele.  Cartea despre care vorbesc este un jurnal cu experiente din lagarul de concentrare caruia i-a supravietuit autorul, iar in partea a doua o introducere in logoterapie.
Ce am retinut din relatarile autorului a fost ca pe detinut nu il omora lipsa hranei, tratamentele inumane, munca  sau bolile. Pe detinut il omora renuntarea- atunci cand el decidea ca nu mai are pentru ce sa reziste- atunci se imbolnavea si se ducea rapid."Detinutul care si-a pierdut increderea in viitor- in viitorul lui, e condamnat". 
" omului i se poate lua totul, mai putin un lucru: ultima dintre libertatile umane - respectiv aceea de a-si alege propria atitudine intr-un anumit set de imprejurari date, de a-si alege  propriul mod de a fi."


Oare de ce m-a impresionat cartea acesta? Nu stiu, poate ca inca o data am realizat de puterea mintii umane si cum totul in viata noastra il putem canaliza cu ajutorul ei. Si poate ca si eu sunt oarecum in cautara sensului vietii mele, Tu l-ai gasit?
Citittorule, iti recomand din tot sufletul sa citesti cartea aceasta.

2 februarie 2012

Salut tuturor,
Scriitoarea noastra este cam ocupata in poerioada aceasta, iar eu zac acasa cu mana-n ghips! Motiv pentru care am avut timp sa ma uit la tot felul de documentare pe diverse teme de la mancat sanatos, scoala "verde", educatie,  la cum se impacheteaza marfurile in urma unei comenzi pe internet. Prin hoinareala asta de documentare am dat de aceasta poveste pe care v-o recomand cu drag si caldura. Am aleso pentru ca este autentic si autohton.
Vizionare placuta!