Am revenit la o carte pe care am sorbit-o dintr-un foc, atunci cand am parcurs-o prima data. se numeste " Omul in cautare asensului vietii" de Viktor E. Frankl, si cum aveam cateva randuri subliniate, mi-a atras atentia o afirmatie:
"Oamenii au indeajuns ca sa traiasca dar nu si pentru ce sa traiasca. Au mijloacele dar le lipseste sensul", extrasa din context poate ca e cam categorica. bineinteles ca multora le lipsesc si mijloacele de trai, dar noi ne referim acum la mine si la tine, cei care avem acces la internet, carora nu ne este frig si nu ne chioraie matele. Cartea despre care vorbesc este un jurnal cu experiente din lagarul de concentrare caruia i-a supravietuit autorul, iar in partea a doua o introducere in logoterapie.
Ce am retinut din relatarile autorului a fost ca pe detinut nu il omora lipsa hranei, tratamentele inumane, munca sau bolile. Pe detinut il omora renuntarea- atunci cand el decidea ca nu mai are pentru ce sa reziste- atunci se imbolnavea si se ducea rapid."Detinutul care si-a pierdut increderea in viitor- in viitorul lui, e condamnat".
" omului i se poate lua totul, mai putin un lucru: ultima dintre libertatile umane - respectiv aceea de a-si alege propria atitudine intr-un anumit set de imprejurari date, de a-si alege propriul mod de a fi."
Oare de ce m-a impresionat cartea acesta? Nu stiu, poate ca inca o data am realizat de puterea mintii umane si cum totul in viata noastra il putem canaliza cu ajutorul ei. Si poate ca si eu sunt oarecum in cautara sensului vietii mele, Tu l-ai gasit?
Citittorule, iti recomand din tot sufletul sa citesti cartea aceasta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu