20 septembrie 2016

Să îți faci casa cu mâna ta


Este mare lucru ca omul să își facă casa cu mâna lui. Mai ales în zilele noastre, când societatea a luat-o razna și își cheamă un specialist chiar și pentru ca să îi vopsească o ușă. Toate materialele trebuie să aibă agremente, ștampile peste ștampile și hârtii peste hârtii. Ne îndepărtăm pe zi ce trece de esența vieții și ne pierdem îndeletnicirile de bază care ne ajută să trăim liniștit și mai simplu. Cu cât orașul e mai mare, cu atât viața se complică.
Așa simt eu, poate că tu nu ești așa.

14 septembrie 2016

Prima mână de tencuială



Prima parte a articolului o poti citi aici.
Dacă în prima zi țiganii noștri erau circumspecți și comentau, mai cu voce tare, mai în gând " uite și la ăștia, ce or fi avut în cap să își facă casă de paie", după două zile, fiul mai mare spune mai mult ca un gând rostit "poate îmi fac și eu o casă din baloți", la care tatăl lui continuă discuția, că și el își face " da, dar nu așa, ci.... începe el să explice cum ar face structura, dar n-am înțeles .

12 septembrie 2016

A gadjo es a gadjo asszony (Gadjo și doamna lui gadjo)


Am adus o echipă de țigani ca să ne lipească casa cu noroi (așa îi zic ei). I-am luat prin recomandare de la un prieten care lucrează cu ei de mai bine de 10 ani. Sunt tocmai de lângă Satu Mare, din satul Acâș despre a cărei biserică veche am învățat la istoria arhitecturii.  Treaba s-a potrivit de minune că au avut și alte lucrări în zonă, n-au venit doar pentru noi.
Oameni simpli, vorbitori de limbă maghiară, română mai puțină, foarte harnici și pricepuți la lucrul cu pământul. Așa am avut ocazia să mai exersez maghiara mea. Dar ne-am înțeles.
Au fost trei bărbați (tata și doi fii- mari deja). Cel mai mic era tare glumeț. Îi lua peste picior pe toți.

8 septembrie 2016

Negocierea

Baloții sunt toți pe poziții. Urmează tencuitul.
Azi se împlinesc doi ani de când am cumpărat terenul. Au trecut așa de repede, dar dacă mă uit la poze îmi dau seama cât de multe am realizat. Însă pe lângă ceea ce se vede, mai sunt și învățămintele și experiența de lucru cu oamenii , mai ales cu cei din sat... care sunt dintr-o altă lume decât cea în care am trăit noi până acum.
Hai să vă povestesc cum am făcut rost de argilă (pământ galben) de la deal.
Argila pe care o avem pe teren este undeva la mai mult de 2 metri adâncime și la noi dacă săpăm o groapă..... se umple de apă deci nu prea avem șanse să o scoatem. Mai este cea de  pe fundul lacului  dar nu am găsit până acum o modalitate de a scoate o cantitate suficientă, fără să lărgim sau să adâncim prea mult groapa. Astfel că am decis să folosim sursa de la deal a satului.
 Acum vă spun, era mai ușor să tencuim cu var. De 100 de ori mai puțină bătaie de cap. Aveam sursă de var pastă  la 40 km,  aveam rețeta și dă-i să sune. Însă ideea romantică de a tencui cu mâinile noastre cu pământ a câștigat.

6 septembrie 2016

Cum a fost la clacă


Cum să și fie? Foarte fain!
Deja este tradiție ca atunci când organizăm o clacă să facem și un guiaș. Și tot tradiție se pare că devine faptul că uit de fiecare dată un ingredient  acasă. La prima clacă a fost uleiul, a doua carnea (mai grav), noroc cu magazinul sătesc. Acum am uitat polonicul... deci am servit cu cana.
Oamenii care ne-au vizitat au venit din curiozitate să vadă practic ce înseamnă să construiești o casă de baloți, au pus mâna și au lucrat,  au pus întrebări și mie așa mi s-a părut că s-au simțit bine. Au fost harnici, au ridicat câteva rânduri bune cu baloți astfel că am avansat bine de tot.
Uite ce mi-a scris unul dintre ei a doua zi:

Va multumesc pentru sansa de a petrece cateva ore cu voi si cu restul participantilor in momentul ridicarii peretelui exterior din baloti de paie.
Am un sentiment de sadisfactie ca am vazut cum se construieste o astfel de casa, am invatat mici trucuri practice pe care nu le prinzi din postarile de pe Youtube.com, am ajutat si am cunoascut oameni frumosi. 
Astept cu interes si alre evenimente similare.