3 septembrie 2017

Ah, tiganii!


Tencuiala de noroi, cum ii spun prin sat a devenit o mare bataie de cap. Cand am inceput casa eu de-abia asteptam sa tencuiesc cu argila. Si uite ca doar anul trecut, cu burtica de insarcinata destul de mare am reusit sa fac o bucatica de perete. Anul acesta insa nici o mana de tencuiala nu o sa dau pe casa, caci cu un bebelina de 7 luni alaptat la cerere si pe care acum o si diversific a devenit imposibil sa ma implic la tencuit si sa stau pe santier.
Si anul acesta am chemat echipa de tigani de anul trecut, sa termine tencuiala. Cu o zi inainte de ce sa vina ni s-a stricat masina, astfel ca i-am amanat. Dupa o saptamana cand i-am chemat din nou nu ne-am inteles cu ei la telefon, ceva aveau, ceva s-a intamplat de nu i-am putut convinge. Trebuie sa stii sa vorbesti cu tiganii, nu-i lucru usor.
Am incercat apoi cu un tigan din sat. El s-a jurat ca face si drege, ca vine cu oamenii, ca sa ne intelegem la un pret caci pe ora nu e bine. Ok, stabilim pretul si asteptam ..... cu o zi intarziere apare pe la pranz cu alti doi, susotesc si pleaca "sa se schimbe", se intoarce dupa vre-o ora cu altul, pun doua roabe de tencuiala pe pereti, cer bani de tigari si pleaca "sa manance" si nu mai apar, nici a doua zi, nicicand. Mai sa fie, au vazut ca e de lucru si au fugit cat au vazut cu ochii.
Dezamagire,  ce sa facem? Cum sa rezolv? Daca facem noi, nu mai terminam pana se marita Szilvi :). O claca? Nu se poate, nu pot sa ma ocup, cu bebe de 7 luni, sa o tin pe acolo, nu-i place intre straini si lume multa... nu.. nu merge. Am lasat-o suspendata cateva zile. Ne gandeam sa luam o echipa de zidari sa o tencuiasca cu var. La asta gasesti oameni.
Dar iata ca s-a rezolvat. Prietenul nostru care ni i-a dat si anul trecut pe primii tigani a vorbit cu ei si a reusit sa ii aduca, caci are si el nevoie de ei cateva zile.
Si uite ca acum sunt pe santier si muncesc. Sunt foarte harnici si isi merita toti banii.  Chiar mai bine ca n-au venit inainte, caci acum a putut sa vina si tatal lor care este cel mai bun din echipa la lucru cu argila. Sunt mai linistita, vazand ca tencuiesc si ca nu ne blocam din nou pana la anul si vom putea continua lucrarile si la toamna/ iarna.
... Numai ploaia sa ii lase sa lucreze







2 septembrie 2017

Terasa cea noua

"Nu-i rau" zice sotul lui tanti Angelica cand a venit in inspectie sa mai vada ce am facut. Arhitectul meu ii raspunde " daca dumneavoastra spuneti ca nu-i rau, atunci e chiar bine".. un zambet sub mustata. Crestam in grinda primul compliment de la vecin.
Dupa un an de intemperii a devenit clar ca fatada nord, cea cu intrarea trebuie protejata suplimentar. Stiam si noi, dar cei care au montat usa de intrare ne-au stresat, insistand sa nu ajunga niciodata ploaia pe ea.
Astfel ca am construit o terasa acoperita: arhitectul nostru impreuna cu tatal lui si al meu. Munca in 3 este foarte productiva la proiecte mici, cum e aceasta terasa.
Cam 6 zile de munca, plus una de proiectare (din partea arhitectului).
Las pozele sa vorbeasca de la sine, caci eu si cu puiuta cea mica am stat mai mult prin Cluj decat pe santier si nu prea stiu amanunte.








1 august 2017

Gomboț cu brânză


Două luminițe albastre mă urmăresc oriunde mă duc. Dacă mă pierd din vedere pentru o clipă, când mă zăresc din nou luminează și mai tare. Sunt curioase, deschise larg și prezente, absorb tot ce fac. Luminează cam trei ore, apoi au nevoie să se reîncarce. Dacă nu reușesc să le pun la încărcat devin tare necăjite. Totuși, nu e greu să le fac să se închidă și o dată cu ele genele lungi și curbate se împreunează. Chiar sub luminițe, un năsuc drăguț respiră liniștit. Gurița, de obicei mică ca un năsturel se face de leoaică atunci când trebuie. Pe cap îi crește un pufuleț  fin auriu. Suge cu poftă și cu mult aer așa că multă brânzică vine înapoi. Sau poate cine știe, am eu laptele acidulat.  E pufoasă, are pliuri, dar nu prea mari. Eu îi spun pufuleț.
Degetele de pianistă de la mâini se termină cu gropițe mici cât o sămânță de gulie. Până și la picioare are degete lungi. E liniștită de obicei. Doar râgâielile o supără atunci când nu ies ușor. În zorii zilei mă trezesc trilurile ei. Nu-i nimic, măcar ne bucurăm de ziuă, cât e ea de lungă. Oricum noaptea e făcută pentru somn și ea e de acord. Doar să fie sânul aproape să poată mânca... de vre-o două ori pe noapte, nu mai des.
Bunicul îi spune motoraș, căci dă din mâini și din picioare fără oprire. Mai ales dacă se entuziasmează de ceva.
E fata lui tata când ridică dintr-o sprânceană din curiozitate. Are ochii mei. În rest, seamănă cu fratele ei. Și el o iubește foarte tare.
Jucăriile cele mai interesante sunt cheile, mouse-ul, telefonul (pe care nu i-l dau, dar se agită când îl vede) si tubul de cremă. A ros o vreme lingurița de lemn. Mai molfăie și o pisică de plastic care măcăie, dintr-aia cu 2 lei.
Nu prea înțelege rostul căruciorului, când e mai bine în brațe, dar nu oricum ci doar cu fața înainte. O port în wrap pe șold și acceptă cam jumătate de oră, să nu exagerăm.
Îi place însă în casă, liberă de mâini și picioare să se învârtă și să se întoarcă de pe spate pe burtă și invers. Azi a ales să doarmă pe burtă pentru prima dată, singură s-a întors.
Vai, cred ca as mai putea scrie doua pagini despre ea......

Zână mică, azi ai 6 luni! Minune frumoasă, ai venit să ne aduci o nouă bucurie în casa noastră! Să crești mare și sănătoasă!

4 iulie 2017

Pereti de compartimentare din light-straw


Ne-am tot gandit si razgandit din ce sa facem cei doi pereti interiori care separa baia de restul casei . Avand structura metalica, cel mai rapid ar fi mers cu gips-carton si vata minerala dar noi am ales varianta cu light-straw, din mai multe motive:
-sa incercam si aceasta tehnica
-materialul este natural
-este mult mai ieftina
-aveam toate materialele necesare pe teren: paie, argila, scanduri pentru cofraj, am cumparat doar niste menghine ca sa stranga temporar pana se usuca putin.
A durat mai mult timp pana arhitectul nostru l-a realizat, fiindca a lucrat singur vre-o 2 weekenduri.  (iar in constructii merge extrem de greu daca lucrezi singur). In comparatie, o inchidere de gips-carton 2 oameni amatori o faceau intr-o zi. Dar ne-am invatat sa ne asumam acesti timpi de invatare a tehnicilor noi.

18 iunie 2017

Tanti Angelica

Randunele

"Tanti, v-ati nascut aici in sat?"
"Da, si eu si barbatu' meu suntem Aitonieni"
"Si cati ani aveti?"
"71"
Tanti Angelica este una dintre vecinele mele preferate. Sta cu cateva case mai sus si intotdeauna ne vede cand ajungem la casuta si apare la noi in maxim jumatate de ora sa o vada pe "franzeluta". Asa a botezat-o pe veverita noastra. Daca cumva ne rateaza cand trecem prin fata portii, are grija barbatul ei sa o anunte. "Un' esti tu, ca a venit  franzeluta? Auzi? Esti surda?". Barbatul ei e om cumsecade, muncitor, cu tractor si mai in forta decat tanti. Au avut vaca pana acum doi ani, dar au vandut-o ca nu mai poate tanti sa mulga.
"Hai pana la noi sa ii dau ceva", imi zice intr-o zi. Mergem impreuna, eu cu franzeluta in brate, ea cu un tablou care infatisa poza retusata ca pe vremuri a unui baiat. "Dar ce faceti cu tabloul?"

29 mai 2017

Instalatiile : varianta 1 revizia 0

"Dar vad ca v-ati luat usa calumea".
"Dar ce, peretii nu-s ca lumea? " Raspund eu, zambind,
"Ba da si profilele-s groase " incearca sa o dreaga... dar macar e sincer. N-ar fi zis ca peretii din baloti ar fi "ca lumea".
Vorbeam cu un mester din sat care face case si are o echipa de cativa priceputi in diverse.  Eu l-am intrebat cu o zi inainte de niste instalatori si a fost promt , mi l-a adus pe cel cu sanitarele chiar a doua zi, duminica. 
Instalatorul a facut antemasuratoarea cu ochiul si ne va face o oferta intr-o saptamana. Am tot discutat cu arhitectul meu si treaba asta cu instalatiile ne blocheaza pe amandoi. Recunoastem ca nu suntem proiectanti de instalatii, doar am stiut sa amplasam (virtual, in proiect) respectivele instalatii, insa ce tevi, ce cabluri, diametre, caracteristici, etc... nu stim. Astfel ca e musai sa apelam la un inginer de instalatii sa ne faca proiectele pentru sanitare, termice, electrice. Sigur, la autorizare au fost facute, dar cu acelea nu poti sa construiesti. 
Consider ca instalatiile din casa sunt foarte importante. Oricat de mica ar fi casa. Nu e totuna daca ai prizele acolo unde ai nevoie de ele si nu ai prelungitoare peste tot, e important ca lumina sa fie suficienta si acolo unde ai nevoie de ea; nu-i fain ca atunci cand faci dus si cineva deschide apa la bucatarie sa te oparesti (am inteles ca centralele instant pe gaz prost reglate fac chestia asta). 
Cand vorbeam despre instalatii cu arhitectul meu ma simteam in ape tulburi si la ideea ca va veni cineva sa le execute fara o plansa in fata mi-am dat seama ca sigur nu va iesi exact cum vrem.

Am bagat teava de apa pana in casa, caci am avut la indemana un muncitor care sapa bine si repede santuri si ne-am folosit de acea oportunitate. Insa dupa ce a plecat, au ramas transee si pamant rasturnat de nu se mai putea circula in jurul casei. Astfel ca arhitectul nostru s-a luptat vre-o trei zile sa teraseze si sa rearanjeze si inca nu e gata, dar cam 90 % din munca e facuta. Uite ce a iesit, pana acum:







10 mai 2017

Am pus geamurile!


Iti propun un exercitiu de imaginatie: Esti in dormitor si in fata ta ai un geam mare, fix,  cu o rama de lemn subtire. Gandeste-te ca afara, dincolo de sticla canta pasarelele si din cand in cand se aude un orcacait de broaste.
 In gradinuta de legume din fata rosiile au inceput sa se coaca, dar inca nu sunt bune si trebuie sa mai astepti cateva zile ca sa te bucuri de aroma lor. Te apropii de geam si vezi lacul pe marginea caruia sunt flori, cateva pietre si un firicel de apa care susura pe lespedea de piatra si se varsa in el. Alaturi este un ponton si o salcie la umbra careia sta tolanit catelul. Afara e destul de cald si te-ai retras la racoarea din casa (casa bine izolata, din baloti tencuita cu pamant galben). Afara insa nu e niciodata atat de cald incat sa nu poti respira. Nu sunt asfalturi care se incing, nu sunt blocuri de betoane care sa radieze.
Ai pofta de o limonada. Mergi la bucatarie. Aici, un geam lunguiet si discret lasa sa intre soarele de apus. Geamul acesta iti face lumina exact pe blatul de lucru de la bucatarie, ca sa nu-ti tai degetele :) Daca te apleci putin, vezi prin el ca peste drum au venit la vecina prietenele ei de-o viata sa stea la taclale. Intotdeauna o viziteaza sambata dupamasa. Stau vre-o ora si apoi fiecare isi vede de treaba ei. Nu intelegi ce spun caci geamul este totusi termopan, spre bucuria ta.... :). Pe strada nu trec multe masini si cadrele sunt destul de statice.
Nu stii unde au disparut copiii. Aia mica e cam mica sa nu stii unde e... iti revii din visare si aruci o privire afara prin usa de sticla: ah, sunt in curtea de joaca. Noroc ca usa plina de lemn , cea exterioara sta inchisa doar iarna.
Hihi.. cam asa imi imaginez ca va fi la casuta noastra cand vom locui acolo.
Da, au venit geamurile si usile exterioare si eu nu am facut poze geniale ca sa va cuceresc cu ele, astfel ca incerc sa va cuceresc cu propria voastra imaginatie . Sigur imaginile din mintea voastra sunt de nedescris si nu se pot compara cu o fotografie profesionista, daramite cu una de amator.
In iarna am cerut o oferta de pret pentru geamuri la niste mesteri cu care mai lucrase tata, insa erau cam ocupati si nu ne-au bagat in seama. Timpul a trecut si stagnam cu santierul. Deja era primavara si era cam cazul sa gasim pe cineva sa ne faca tamplariile.  Si cand ne-am pus mintea la contributie am regasit o veche cunostinta, un coleg de-al meu de scoala din Deva care nu intamplator are un atelier de tamplarie. Habar nu aveam cu ce se ocupa, pana nu am citit intr-un ziar online despre afacerea lor : Atelier 53.
Au fost profesionisti, le-au realizat intr-un timp rezonabil si le-au executat foarte frumos. Mi-a placut ca au venit si cu solutii de optimizare din punct de vedere tehnic.  Sunt sigura ca o sa mai colaboram cu ei pe viitor.
Ma bucur  ca am fost acolo toata familia sambata cand le-au montat, iar veverita noastra mica a fost anesteziata de aerul curat si a dormit aproape tot timpul.

O sa revin cu fotografii :), daca insa intrati pe linkul Atelier 53 gasiti acolo poze.

3 aprilie 2017

Cât trăiește omul, învață

sursa foto: www.zoo.ro

Oare chiar așa să fie? Cât trăiește omul, învață? De ceva vreme îmi pun zilnic o întrebare : ce am învățat eu astăzi?
 Îl văd pe fiul nostru care în fiecare zi mai învață câte o literă și o exersează, iar efortul este destul de mare pentru el, nu fiecare literă îi reușește și când termină tema răsuflă ușurat, câteodată chiar spune că a fost grea. El da, învață în fiecare zi și depune efort pentru asta. Dar noi, cei mari mai învățăm? sau suntem într-o rutină continuă și așteptăm rezultate numai de la copiii noștri ? Eu cred că ne-am cam lenevit.
Nu pot spune că citind pe net ziare, bloguri, articole generale pe diverse site-uri intră în categoria învățare. Eu cel mai bine învăț din întâmplările de zi cu zi, din participarea la cursuri și prezentări și din cărți.
Stând mai mult pe acasă cu bebelușul nostru , am început să citesc o carte despre păsări și mi-a atras atenția diferitele tipuri de scorburi de care au nevoie pentru cuibărit mai multe specii care trăiesc  la noi.
Și gândul mi-a zburat întâmplător la dealurile în flăcări din fiecare primăvară, chiar și cele de pe drumul cu faună variată care merge spre satul nostru. Săracile păsări și animale, săracul pământ!  Așa știe românul să facă curat la câmp. Îmi amintesc de metafora de la română , când eram la școală cum că arderea câmpului este purificatoare, ce gest profund să arzi tot și să se renască natura ca pasărea Phoenix. Porcării, acum pot spune că arderea câmpurilor este un act de terorism. Nu numai că distrugi microorganismele de la suprafața solului , lăsând în urmă țărână moartă, ci ataci flora și fauna. Adică păsările, rozătoarele, mamiferele (iepurașul)  trebuie să fugă din calea focului, rămân fără casă , fără hrană.

18 martie 2017

Despre hrana si copii

Puiu, la un an, manca ceva .. verde, acum ar zice pfuuui!

Suntem din nou parinti, fericiti ca pe 1 februarie s-a nascut fiica noastra Szilvia, sanatoasa si frumoasa. Bine ai venit pe lume, veverita mica.
Inca este simplu cu ea, suge si doarme.... in timpul zilei mai mult in brate, dar nu ne suparam. Mie mi-e  drag sa o tin. Chiar acum stam pe canapea, ea doarme pe pieptul meu si eu cu laptopul pe picioare, scriu.

9 martie 2017

MP


MP = Metri patrati.
Cati metri patrati are casuta voastra? Aud aceasta intrebare frecvent si raspund evaziv:  are 6X7 m pe exterior, dar mai are o supanta, insa acoperisul merge pana jos intr-o parte, deci spatiul interior util se opreste la un moment dat.
De cati mp ai nevoie ca sa poti locui?
Exista legea locuintei (nr. 114/1996, actualizata recent) care reglementeaza minimul de metri patrati pe care pot sa le aibe anumite spatii dintr-o locuinta. De exemplu, nu poti avea o locuinta cu aria utila totala mai mica de 37 mp.

22 ianuarie 2017

O Duminica insorita

Simtiti si voi? Creste ziua, soarele e mai puternic si canta pasarelele. Nu conteaza ca sunt -10  grade afara, ele canta, ele stiu ca vine primavara.
Intotdeauna dupa Anul Nou simt asa un aer proaspat, un avant, sustinut de soare. Ce ne-am face noi fara Soare? Nimic, n-am exista pur si simplu. Dar fara pasarele? Tot n-am exista, cel putin asa cred eu.

4 ianuarie 2017

Realizările anului 2016

25 decembrie 2016
Zboară vremea și cu cât ești mai mare, cu atât zboară mai repede. Dar uitându-te în urmă și făcând o listă vezi de   fapt că nu ai stat degeaba în tot acest timp.
La noi la căsuță anul trecut (2016) am avansat destul de bine.
La sfârșitul primăverii când am afat ca familia noastră se mărește am decis să  extindem casa, căci nu mai aveam cum încăpea cu doi copii  în formula în care era gândită.