12 noiembrie 2013

Imi place


Cred ca blogul acesta se trasforma in jurnal de calatorie.
Sunt tot pe drumuri in ultima vreme, si ma bucur caci vad si tara cu ocazia aceasta. Stii ca se zice sa iti scrii dorintele pe care le ai si lucrurile pe care vrei sa le indeplinesti in viata aceasta? Caci atunci se vor indeplini. Eu acum vre-o 5 ani am scris ca vreau sa vad Romania. Si atunci habar nu aveam cum o sa fac ca sa se indeplineasca, nici macar nu mi-am propus sa fac sa se indeplineasca, si iata ca vin cadou aceste calatorii, ca un castig suplimentar la activitatile  pe care le desfasuram acum.

"Ia uite - parca si arhitectii sunt mai talentati aici decat la noi" (Cluj), spuneam dupa ce ajunsesem de cateva ore in Timisoara si admiram santierul din poze. Am mai fost in Timisoara , de fiecare data incantata de loc si de evenimente. Eram studenta pe atunci, cu capul in nori si interesata de altele.
In seara aceea ne-am plimbat pe strazi, am apreciat calitatea spatiului urban, a pietei baroce ("unde nu te sufoca pe tine ca pieton exagerarea de mese inghesuite pe trotuare sau ca in Piata Muzeului de la Cluj), am observat mulitudinea de parcuri in relatia cu raul am experimentat un pietonal adevarat si am suspinat ca eh, la Cluj nu-i asa de fain.....
Urmatoarea seara am ajuns sa intram in vorba cu un timisorean, care cand a auzit de unde suntem a inceput sa ridice in slavi Clujul, ca ce nivel academic, ce oras frumos si curat, ce cladiri aranjate. Si noi ne miram, dadeam din umeri... mai ascultam, mai radeam in sinea noastra.... cand spunea ce rau e la timisoara, ce ingusta e administratia, ce prost au restaurat bastionul, etc....
Ma bucur de conversatia cu acest baiat caruia i-am si uitat numele, caci m-a facut sa inteleg ca iar am ajuns sa compar si sa ma plang, in loc sa vad partile bune. E clar ca avem o predispozitie de a deveni negativi si e clar ca din cand in cand o scuturare nu strica.

Si uite ma autoprovoc sa gasesc acum ce imi place la Cluj.
Imi place strada Kogalniceanu , cu teii infloriti, am studiat-o casa cu casa si pentru mine e locul cel mai frumos din Cluj.
Imi plac stradutele pietonale pavate cu piatra cubica de pe langa zidul cetatii.
Imi place ca de fiecare data cand conduc in Andrei Muresanu ma pierd pe stradute si astfel mai descoper cate o casuta cu un detaliu fain. Si imi place ca uneori am nevoie de harta sa navighez prin Cluj, desi conduc de cativa ani.
Imi plac ratele de pe Somes, care stau ore in sir cu fundul in sus cautand hrana.
Imi place targul permanent de pe langa Casa Matei, itotdeauna cand am treaba in centru fac cumva sa trec pe acolo.
Imi plac casele su gradina transformate in cafenele si puburile din pivnitele boltite.
Imi palce la"Via".
Imi place sa imi cumpar creioane de la tanti ungurioaca de la "De scris".
Iubesc casa verde cu imagine interbelica de pe strada Republicii a carei iedera e acum rosie foc si pe care doar criza o mai salveaza de la disparitie.
Imi palce sa mananc Jiaozi la cocioaba chinezoaicei de pe Horea.
Imi place sa locuiesc in Zorilor.
Imi place "Fabrica de pensule".
Imi place ca avem bazin olimpic unde pot sa inot.
Imi place ca avem partia de la Feleacu unde invata puiu sa schieze.
Si imi place ca biserica Unitariana din centru a afisat banerul cu lupta pentru salvarea Rosiei Montane

Si mi-s dragi  o groaza de oameni care fac acest oras frumos.

Ia spuneti acum voi, ce va place la orasul vostru- fie el Clujul sau altul?

28 octombrie 2013

My tree of life


Sunt fericita. Nu stiu ce s-a intamplat, dar  mi-a revenit pofta de a picta pe sticla.
Am primit vaza aceasta de aproape un an si de atunci coc ideea de a picta ceva special pe ea, ceva cu un mesaj. De multe ori obiectele pe care le pictez le fac cadouri si imi place sa spuna o poveste, una graitoare in imagini, sa fie o parte din credintele mele care ajung la cineva drag. Acum vor ajunge la sora mea.
De-a lungul anilor m-au urmarit cateva simboluri sau poate nu ele pe mine ci eu pe ele. In orice caz, copacul vietii si spirala ma pasioneaza. Iar prietenul Klimt mi-a aratat ca se pot pune amandoua intr-un singur cadru. Spirala e continua, se invarte, nu are inceput nici sfarsit, nu stii unde se indreapta, nici de unde a pornit, nu are dimensiune, nu are limite, nici stare, este dinamica si in continua miscare. Pentru mine spirala este infinitul. O folosesc des pentru ca ma reprezinta.
Copacul vietii este un simbol foarte puternic pe care il regasesc mereu in mai multe doemnii ale vietii, apare in simbolistica popoarelor antice, ca si spirala dealtfel. E simbolul existentei, a intercoectivitatii intre toate formele de viata pe pamant. Este mereu viu si graitor. E o celebrare a vietii. Pentru mine e bucurie, continuitate si concentreaza esenta vietii.
Uita-te la el! Nu ti se pare complet? Poti citi povestea?
Oare ce culoare sa-l fac? Negru pentru contrast, cupru sau alb ?  Am ales alb. Culoarea e doar pentru a-l lumina. Forma povesteste aici.
Uite aici si alte lucrari de-ale lui Klimt


10 septembrie 2013

Jurnalul unui protestatar pasnic dar hotarat

Imagine realizata de Márkó László*

Duminica trecuta, pe 1 septembrie  a fost primul meu protest amplu la care am participat. Poate ca pentru  multi  a fost asa. Am urlat pentru salvarea Rosiei Montane cat m-au tinut plamanii pentru patru ore.  La sfarsit, palmele ma ardeau, picioarele  ma dureau, eram inghetata si  ragusita. Pe semne ca am facut treaba buna.
Eram in concediu cand am citit ce lege a trimis Guvernul spre aprobare. Am fiert, am zis la ce sa imi iau pamant in Romania?, imi vine sa plec, nu mai vreau sa aud, dar unde sa ma duc? Nu mai bine pleaca ei? Suna mai bine. A? Este protest? AM HOTARAT. MERGEM
Dupa doua zile, marti am fost din nou. Cum sa lipsim? Cel mai simplu este sa iei o data hotararea si sa te tii de ea. Imi place sa fiu consecventa. Asa nu mai trebuie sa ma intreb: azi sa ma duc sau sa nu ma duc. Sigur ca ma duc! Asadar, marti eram mai pregatita, cu sticla de plastic si zdranganele in ea si un jerseu la brau. Am urlat, am batut pet-ul pana s-a crapat. Ne-am reintalnit cu prietenii cei vechi, pe care nu-i vazusem de ceva vreme, fusesera si duminica, dar revenisera,  erau si ei consecventi.  
Vineri, s-a simtit oboseala, si pana mi-am dat drumul a durat un pic, dar miscarea si cu urlatul sloganelor se potriveste mai bine dacat sa stai in loc si sa strigi.
Duminica, pe 8 septembrie n-am mai vazut asa ceva la Cluj. Eram oameni pe bd. 1 Decembrie pe o latime de 4 benzi  de circulatie de la Prefectura pana la Sora. Nu stiu cati, nimeni nu stie,  am tot auzit cifre. Eu zic asa: Impresionant de multi. Multi  si variati. Nu doar tineri, ci si mai in varsta, familii cu copii, oameni in toata firea.
Auzi, tu crezi ca oamenii aceia nu aveau altceva mai bun de facut duminica dupamasa decat sa vina sa protesteze imotriva “legii “ (ca acel document nici nu se poate numi asa)? Se pare ca protestul a devenit o prioritate.  Caci ne-a ajuns,  s-a umplut paharul si da pe din-afara. Tu crezi ca le place sa mearga pe jos cativa kilometrii, sa strige, sa stea cu mainile in sus afisand mesaje pe pancarde si fluturand steaguri, in loc sa isi petreaca duminica linistita cu cei dragi. Tu crezi ca dupa 5 ore de umblat, strigat, batut din palme nu esti oboist? Eu azi dimineata de-abia m-am sculat din pat. Si mai au unii tupeul sa zica ca nu stim pentru ce strigam. Ca suntem nebuni, ca si asa nu se schimba nimic. Ei, cum nu se schimba? Fata Clujului s-a schimbat déjà! Au ei, Clujenii  si ardelenii o inertie si se misca mai greu, dar cand se misca, pai aceeasi  inertie ii tine in miscare si se opresc la fel de greu.
Am scris si eu deputatilor si senatorilor de Cluj. Mi-a raspuns prompt doamna Aurelia Cristea, care mi-a inregistrat mesajul, dar nu si-a exprimat opinia. Iar azi domnul Nechita Adrian mi-a scris ca este impotriva  proiectului si va vota NU in parlament. Sa-l fi impresionat multimea de ieri? Oare de ce a raspuns asa tarziu, dupa o saptamana si dupa ce vedetele de la “casa poporului” au aruncat iar cu declaratii? Mie mi se pare ca a cam intarziat. Cat timp iti poate lua sa citesti gluma aceea prosta de lege si sa iei o hotarare?  Profesorul meu de istorie i-ar fi raspuns: Domnule deputat, “pentru astazi prea tarziu, pentru maine prea devreme”.
Bine dara, ne vedem duminica in centru, dupamasa. Pana acum ne-au auzit, dar va rasuna mult Clujul si Tara pana ne vor si asculta.

UNITI SALVAM ROSIA MONTANA!

* D-l Márkó László, sper ca nu va suparati ca folosesc imaginea dumneavoastra pe blog, as fi cerut permisiune inainte daca stiam cum sa va gasesc, (sunt prea multi cu acest nume pe facebook). O pot retrage daca considerati. Multumesc.

14 august 2013

Punct si de la capat


Sunt momente in viata cand simti ca e punct si de la capat. Ca ai gasit un nou drum care are mai mult sens si  pe care vrei sa o iei. Si sunt momente si mai putine in care chiar te incumeti si o iei pe acel drum.
Aucm doi ani a fost un astfel de moment pentru mine. Am simtit ca am gasit ceva ce merita. Se numea permacultura. Gaseam o groaza de informatie pe internet, dar o parte din ea era contradictorie. De ce? fiindca era interpretata dupa filtrul diferitilor oameni care au postat-o, inteleasa diferit, scoasa din context, reformulata. Oare ce sa citesc? Oare care m-ar ajuta mai mult? unele erau stufoase, altele prea avansate pentru nivelul meu de intelegere...
Si am luat decizia inteleapta de a merge la un curs de design in permacultura. Acolo s-a facut ordine , acolo au venit oameni cu experienta care asta fac de ani buni, erau trei profesori - unul din Franta, care traise si prin China,  unul din Anglia si unul din Belgia. Toti oameni faini, umblati. Am avut doua saptamani minunate in care am invatat si experimentat mult. La asta s-a adaugat cadrul natural minunat , de tablou de-a dreptul, cum ii spune si numele: "Ermitaj Malin", pe dealurile de langa Beclean.
Asa de mult mi-a placut incat am revenit dupa un an la editia a 3-a, pentru cateva zile. Profesorul din Franta ,Pascal venise de data aceasta cu un cuplu de australieni care erau in drumul lor inapoi spre Australia. Am invatat de la ei alte lucruri.
Oare cine zicea ca diferenta dintre ceea ce sunt acum si ceea ce voi fi pentru un an va sta in cartile pe care le citesc si oamenii noi cu care relationez?
Anul acesta va fi editia a 4-a a cursului  pe care vi-l recomand .
Rupe-ti o clipa din program si citeste mai  multe aici:

 

30 iulie 2013

Gradina din balcon


In fiecare dimineata imi ud "florile" si le admir si ma bucur cand incep sa devina fructe si de-abia astept sa se coaca sa le pot savura.
 Am o mica gradinuta pe balcon. Am incercat si anul trecut cu ierburi aromatice dar s-au uscat fiindca le-am pus sus pe parapet si le-a ars soarele prea tare. Anul acesta m-am adaptat si am ales plante iubitoare de caldura (balconul fiind pe sud): rosii, ardei, busuioc.

 S-a strecurat si un cartof, caci aveam o galeata plina de pamant si bucatarul nostru a ingropat un cartof incoltit in ea.. sa vada ce iese. Si uite ca o frumusete de cartofi au iesit! Am zis ca ii voi face lui puiu o portie de cartofi prajiti la toamna, dupa ce ma ajuta sa ii gasim. Da stiu, sunt toxici, la faza aceasta sar pe mine nutritionistii. Cum poti sa cresti un cartof in mod natural si sa il faci prajiti? ei, lasa copilul sa se bucure o data pe an, ca n-o muri din asta. Ar avea un motiv foarte mare sa ma ajute sa recoltam cartofii!
Plantele acestea sunt iubite, in fiecare zi ma uit cat a mai crescut ardeiul, sunt curioasa daca va fi rosu sau verde.

Pentru a pastra umezeala le-am mulcit (adica am acoperit pamantl) cu ce am avut la indemana intr-un apartament de bloc:  pungi de faina,  ziarul de la TIFF (Transilvania Film Festival) etc. Unele sunt plantate in ghivece transparente, foste caserole  de fructe adunate de mama bucatarului nostru. Sunt ideale pentru rasaduri, dar soarele de vara din balconul meu sudic incinge tare pamantul negru, asa ca le-am protejat cu pungi de hartie.

La "creme dela creme" al balconului este mica lada de compost cu rame. Ele mananca toate resturile vegetale si hartiile ce se fac in casa Au o viteza mare de digerare. Mi-s dragi si ele. Fac un pamant foarte bun si fertil (de fapt il "caca"). O sa le duc insa "in vacanta" pana la toamna  in beciul unui prieten, caci e prea cald pentru ele aici. Vremea de pana acum mi-a permis sa le tin aici, dar deja se ingroasa gluma si sunt cam lente.


Cele mai harnice sunt rosiile Cherry - se simt foaret bine in ghivece- acesta a crescut "de magan"(adica n-a plantat-o nimeni) in pamantul din ceva compost facut la rece (nu cu ramele, altul) si de fapt ghiveciul era destinat sa fac rasaduri de rubarba (din seminte)



Si tu poti avea o gradina comestibila in balcon! Crese singura! si e frumoasa. te adaptezi, daca ai balcon mai nordic, cresti frunze multe , daca are soare din belsug, poti si ardei, rosii. E o regula simpla: la soare mult pui plantele pe care le cresti pentru fructe (rosii, ardei, vinete, gogosari), semiumbrit cele pe care le cresti pentru frunze sau radacina (restul).


9 iulie 2013

O nunta mandra in Maramures

Am avut un weekend minunat! Am gustat dintr-o mica farama de  Maramues.
Ce sa va spun? Cat de minunat este Maramuresul? De parca nu ati mai auzit! Poate ati si vazut! Si eu l-am mai vazut, am fost de mai multe ori acolo si m-a fascinat. Sotul meu este din Sighetu Marmatiei. Prima data am mers cu trenul - o calatorie minunata peste multe viaducte si prin dealuri,  luuuuuunga atat cat sa simti ca intri in alta lume. Cand treci in tara Maramuresului nu poti sa te grabesti- ori cu tren, ori cu masina, urci muntele, il cobori, serpuiesti pe dealuri, treci prin sate si intr-un final ajungi. Nu e capat de lume- a ajuns "civilizatia" si aici- supermarcheturi si benzinarii. Pana si la nunti a ajuns "modernitatea", dar nu a mancat-o de tat.
Am avut onoarea (pot sa ii spun asa) de a participa la o nunta de moroseni care mai pastreaza o parte din traditie ca fiind natural sa existe in viata lor. Si fiindca neamul lor e mare, matusa miresei canta in Grupul Iza, care a venit cu drag sa cante la nunta. Asa muzica nu am mai auzit in viata mea. La inceput le-au urat de bine mirilor, apoi au cantat de nici daca nu stiai sa horesti nu puteai ramane pe scaun. Ce mai, Pink Floyd e mic copil pe langa baietii astia. Si am mai vazut la nunta neamuri imbracate in port popular. Bineinteles, de varsta a 3-a, dar totusi erau destule. Dar stii ce era cel mai frumos? ca muzica, jocul, urarea, hora, costumele populare, nu erau scoase din context, nu erau false, erau natural sa fie acolo. Poate ca daca sa fi fost eu imbracata in port popular maramuresean as fi parut ciudata, fiindca nu asta sunt eu. Si asa am jurat noi hora si invartita pana la 3 dimineata (nu ca am fi stiut), dar nu conta.
Pe drum spre Sighet am avut si alte experiente, am ales sa mergem prin Targu Lapus, un drum mai pitoresc care trece muntii spre Cavnic (drum inchis iarna). In targu Lapus, la cofetarie modernitatea s-a inghetat undeva la inceputul anilor 90. Vitrina cu dulciuri a fost schimbata cu una de PAL dar mozaicul, mesele si scaunele erau elegante pe vremea aluilalt.  Si uite ca am putut bea cafeaua - destul de buna- si in aceste conditii. Mai mut, cu 5 lei am luat o cafea, un suc si o punga de pufuleti! Dupa ce am scapat de tiganii cersetori destul de agresivi care ne urmareau pe tot centrul am sarit in masina si urmatoarea halta a fost sa culegem un buchet de flori de camp pentru mireasa. Asa diversitate, asa frumusete de flori, nu o gasesti pe toate drumurile. In Tara Lausului sunt foarte multe fanete, iar in dimineata aceea erau multi care fusesera la intors fanul sau la strans in capite. Am reusit sa facem un buchet variat si colorat, mireasa s-a prins de unde este si l-a apreciat !
Intoarcerea a avut si ea un farmec aparte. Am oprit la o stana sa luam cas si urda de capra  (extraordinare amandoua) si am facut un mic picnic cu bellevue in varful dealului. Era un popas, si la 5 minute dupa ce am intins masa a aparut si o tanti cu cosuri pline de pere- a venit sa le vanda. Nu mori de foame acolo. Abundenta e peste tot!
Desertul ghici ce a fost? Afine! Am facut ca ursul- am cules si am mancat pana ne-am saturat. Sunt dealuri intregi de afine, nu stiu ale cui, dar crescute sigur salbatice, nu plantate. Era o ferma cu afine aliniate si "mulcite" cu cauciuc negru, facuta prin finantare. Pareau mai anemice decat cele crescute de natura. Oare de ce? :)
Erau multi oameni veniti sa culeaga. Noi ne-am multumit doar sa ne potolim pofta.
In Sighet m-am dus de mai multe ori la Memorialul Victimelor Comunismului. Nu este un loc pe care sa il vizitezi doar o data. la inceput am plands, apoi m-am enervat, apoi am avut un deja-vue. De fiecare data am aflat lucruri noi, aveam mintea pregatita sa inteleg si sa asimilez si altele. Trebuie sa il vizitezi, vei intelege multe!
Dar de data aceasta am vazut si muzeul etnografic si mi s-a facut rusine ca o regiune ca Maramuresul sa aiba o asa expozitie jalnica (nu exponatele nu erau pe masura, ci cladirea si expunerea), parca nu au mai primit bani nici de o lavabila de 10 ani!. Nu vorbesc de muzeul in aer liber, ci de cel din centru, unde ploua in cladire si lumina este asa de obscura incat de-abia deslusesti ce scrie pe placute.
Asa ca am gustat inca un pic din draga noastra Transilvanie. A fost ca un castravete crescut in gradina mea cu gust dulce si zemos, cu miez crocant dar putin imbatranit, si cand ajungi la varf, putin amar..... insa autentic.
Si pe final, ia asculta aici- Grupul Iza:
http://www.youtube.com/watch?v=CVXSBrgB7OM

6 iunie 2013

M-am hotarat sa ma fac bine

Da, eu am hotarat sa ma insanatosesc. De mai bine de 3 luni sunt tot racita. De-abia imi trecea una, ca ma apuca iar. Dar erau raceli ce le ducem pe picioare, le neglijam si treceau ele. Ultima, m-a pus la pat cu febra si puroi in gat. M-am dus si eu la medic, s-a mirat sa ma vada caci e prima data cand m-a vazut bolnava si ne cunoastem de vre-o 5 ani. Doar adeverinte si concedii pentrul fiul meu mi-a scris.
"Doamna S. ma mir ca stati in picioare, va scriu concediu o saptamana". M-am bucurat ca aveam multe de rezolvat.
Bineinteles, ca nu plec de la dctor asa usor, fara antibiotic. Si l-am luat, ca ma saturasem de luni intregi de raceala. A fost varianta usoara -  "capitulez, iau pilula si imi ia cu mana", asa cum fac majoritatea oamenilor, "lasa ca nu patesc nimic o saptamana de chimicale".  Si a fost bine cat am luat pilula, dar dupa ce n-am mai luat-o a revenit durerea in gat. "Sunt niste radacini foarte puternice, anul acesta care rezista la antibiotic" imi zice o farmacista. Bine ca ele rezista, dar eu nu rezist la inca o tura . Asa ca din nou m-am lamurit de ce nu ma duceam eu mai des la domnul doctor. M-a mai prostit si alta data cand mi-a facut un vaccin antitetanos cu forta inainte de ce sa nasc. Eu nu vroiam sa fac si el nu ma lasa sa plec.
Asa ca m-am hotarat sa ma insanatosesc eu. Si am inceput cu capul. De acolo pleaca toate problemele asa e? Facem o pauza, capule! Nu ne mai stresam, lejereala totala! Nu mai mergi la serviciu, nu mai ai nici o predare, nu mai trebuie sa termini nimic obligatoriu intr-o anumita zi, nu trebuie sa fii eficient, daca freci menta o zi nu e sfarsitul lumii, iar tot ceea ce vei face zilele acestea va fi din placere. In paralel, ca sa stie capul ca "ma tratez"si sa fie el multumit iau ceva sirop natural de plante si beau ceaiuri ca sa ma mai scoale de pe scaun :).
Si toate acestea puse impreuna au inceput sa dea rezultate ca un adevarat tratament. Mi-am amintit cum era acum 10 ani. Atunci eram mai libera.
Si incep sa gust din libertate. Are un gust tare bun. La mine prima care trebuie sa se elibereze e mintea.   Sa recapete incredere in ea, sa stie ca va fi bine, chiar daca inca nu stie exact cum. Dar daca e deschisa va veni.
Am fost invatati sa avem un loc de munca. Gandeste-te numai la expresia- loc de munca: adica un loc unde sa muncesti, dar de ce nu-i zice o sursa de venit? fiindca un loc de munca e in primul rand un mancator de timp, vointa, libertate, creativitate si cea mai proasta sursa de venit. ironia face , statistic vorbind ca majoritatea lumii merg la locul lor de munca doar pentru bani! Ce trist! De ce? Fiindca asa "trebuie", fiindca asa face "toata lumea", fiindca asa am fost "invatati", fiindca, fiindca, fiindca..... Ii inteleg, si eu ma lupt cu aceleasi ganduri, dar le voi birui intr-o zi.
Ieri am luat ceva din posta si m-am gandit ca postasul imi aduce doar facturi! Oare daca n-as mai avea adresa, nu mi-ar mai aduce? hmm.... vom ajunge si acolo, sa nu mai am de platit facturi. incetul, cu incetul, dar sigur. Si de ce vorbesc de facturi? Pentru ca sunt mana-in-mana cu "locul de munca". Ce scenariu prost e viata traita asa, nu stiu cine l-a scris dat tare netalentat a fost. Multi jucam in acest teatru stupid. Si suntem actori voluntari.
Am auzit o expresie care mi-a placut. " sa duci o viata constienta". Mi-a ramas in cap, ma gandesc din cand in cand la ea.  Tie ce iti spune?

E TIFF la Cluj acum- ma duc la film de la 11.00.  Te-am pupat!
imagine cu o faneata pe valea Muresului.


25 mai 2013

cum "ajunge" Rosia Montana sub casa mea?

nu lungesc povestea :

http://blog.activewatch.ro/rubrica-cetateanului-necenzurat/ai-si-tu-o-rana-sau-apoteoza-vanzarii-de-tara/

cititi si dati mai departe.

11 martie 2013

Ceai de ceapa

"Ce? Bleacs! Nu beau asa ceva! Gretos! " au fost primele mele ganduri cand am auzit de el. Mi-a fost recomandat ca e foarte bun contra tusei.  Da.... ca si siropul de ridiche neagra (oribil).
 Noroc ca nu sunt chiar asa de incuiata la minte si primul ceai de ceapa din care am gustat l-a facut mama bucatarului nostru.
Hopa, stai ca-i bun! E chiar foarte bun! N-are nimic de-a face cu gretosenia aceia de ceapa moale care o scoti din supa de carne. Si se face foarte simplu.
Topesti 2 linguri de zahar intr-o oala la foc mic si cand s-a caramelizat, pui apa rece (cam 3-4  cani) si 2 cepe curatate, dar intregi. Le fierbi pana se fac fleasca (cu capac, caci altfel ti se termina apa), si gata! Oare cum ar fi cu miere? Adica sa fierb ceapa fara zahar si doar sa ii pun miere la sfarsit, direct in cana.
Si puiu a baut ceai de ceapa, cand a fost racit de Craciun si eram la bunici! N-a stiut el ce bea, dar i-a placut.

24 februarie 2013

Naut prajit si desert din naut- experimente

Ei,ei, o duminica linistita in familie. Puiu a facut 4 ani, intre timp.. de cand nu ne-am mai auzit.
Astazi tehnica moderna m-a ajutat .. sa nu cheltuim niste bani pe de o parte si sa descoperim 2 retete pe de alta parte.
Eu am o vorba, dar mi-e rusine sa o aplic. Banii la ciorp sunt cei mai siguri. Am in schimb internet banking , ca tot omul modern, nu? Acces la bani oricand, ii muti de colo- colo, ii schimbi, cand vrei cum vrei..... teoretic. Practic, azi, nu.... in special dimineata cand vroiam sa cumpar si eu niste oua, nu mare lucru. Cardurile astea... nici pe bani nu pre amai pun mana.... asa ajung sa nu-mi pot cumpara nici un ou duminica desi am bani.
Asa ca nu am avut ingredientele pentru humus, desi nautul era fiert. Intre timp, am inceput sa-l ciugulim, ne ajuta si puiu, chiar i-a placut. Naut fiert simplu, fara sare. Apoi bucatarul nostru a schimbat meniul si nautul a devenit desert.
Dupa ce a stat la inmuiat cateva ore bune , nautul l-a fiert in apa cu zahar, vanilie si la sfarsit a adaugat scortisoara. Si l-am mancat cum mananci compotul, puiu a fost tare incantat de el, de-abia am apucat sa il pozez, ca a si disparut.
O alta parte a devenit chipsuri. Nautul fiert in apa (far azahar) este scurs si pus in tava la cuptor la foc mic pana devine crocant (cam o ora a stat). Apoi e dat cu sare si boia (mie mi-a placut mai mult doar cu sare, fara boia). Si preparat asa, a fost foarte reusit.

Chips de naut

Desert din naut 

3 februarie 2013

De ce imi place Scoala Waldorf

De ce sa nu imi placa? Scriu despre ea ca sa iti atrag atentia ca exista si alte variante .... de invatamant
Din toamna, puiu e la gradinita Waldorf din Zorilor si de atunci am experimentat lucruri tare frumoase.
Ce stii tu despre Waldorf? Daca ai auzit zvonuri si pareri- sunau ceva de genul:
- e altfel
- e pentru copii cu probleme
- acolo nu fac carte calumea
- ii lasa liberi sa faca ce vor
- sunt mai artisti
- la gradinita sunt toti amestecati cei mici cu cei mari si nu invata nimic

mai sti altele?- or mai fi, vorba 'ceea "cacalau"
Hai sa iti zic de ce imi place mie la gradinita aceasta. Nu o sa iti vorbesc despre filozofia Waldorf, n-ai decat sa citesti la ei pe site! Nici despre tehnici, eu iti vorbesc doar subiectiv , din punctul meu de vedere, al unei mame de  copil de gradinita.
Primul lucru frumos a fost ca inca din toamna ne-am impretenit cu cativa parinti.  Am fost si la alta gradinita, mai bine de un an, dar acolo era o bariera cu parintii de care nu am putut trece.
Apoi, am reusit sa ne organizam destul de bine si repede pentru o activitate de plantat copaci. Parintii au fost deschisi si s-a adunat destul de multi intr-un timp relativ mic.
Imi palce fiindca copilul meu cand vine acasa e murdar. Asta inseamna ca nu este tot timplul certat sa nu se murdareasca, ci il lasa sa se joace. Si copilul e la varsta in care invata prin joc. Asa ca el acum INVATA, contrar a ceea ce credem de fapt. Invatatul nu e un chin , nu sunt pusi la masa cu o eticheta in frunte "acum invatam",ca pe o pedeapsa,  ca sa stie ce sa urasca de acum incolo.
Ii place fiindca este scos in fiecare zi afara, orice ar fi! Si este sanatos, nu s-a imbolnavit mai deloc! Stii ca e un paradox-  avem tendinta sa tinem copiii in casa "sa nu se raceasca", dar de fapt ei stand in medii inchise sunt mai predispusi la boala decat  cei care ies in aer liber zilnic (adica respira bot in bot cu alti copii mai mult  timp, acelasi aer cu microbi)?
Imi place fiindca avem educatoare dedicate, care vor sa fie educatoare si nus-au trezit peste noapte acolo, sictirite si aplicand metodele scoalii de  "inchizitie"
Imi place fiindca picteaza cu degetele, pe cearceafuri mari , fara limite si indicatii.
Imi place fiindca cei mici sunt impreuna cu cei mari iar asa invata unii de la altii, ca intr-o familie- cei mici iau exemplul celor mari, iar acestia la randul lor au grija de cei mici. E natural, sunt ca fratii.
Imi place fiindca parintii sunt implicati in diferite activitati, de exemplu organizari de evenimente- bazar de craciun, sau bal mascat (pentru parinti),timp in care ajungi sa te cunosti mai bine cu ceilalti, ajuti si scoala, o intelegi mai bine.
Dar sa revin la zvonurile pe care le-am insirat mai sus. Daca sunt spuse cu un accent negativ, tinzi sa crez canu e bine, dar de fapt eu , gandindu-ma ma bucur ca:
- e altfel, fiindca asa cum e ACUM scoala clasica de stat  , se vede ca nu e deloc bine;
- acolo nu fac carte calumea- adica nu sta cu biciul pe ei, nu-i cearta, nu le spune in continuu ce nu fac bine, ca sa le distruga increderea in ei
- sunt mai liberi, nu fac chiar ce vor, dar nici nu li se  ingradeste imaginatia
- sunt mai artisti
si ca sunt amestecati cei mici cu cei mari, fiindca invata mult mai bine unii de la altii
Si ca sa inchei, sa iti povestesc o istorioara a propos de " e pentru copii cu probleme".
O invatatoare lucra la o scoala pentru copii orbi. Ea nu era oarba. Intr-o zi, era sarbatoarea nationala a oamenilor cu handicap, iar la scoala s-au primit cadouri dulciuri. Un copil a intrebat cu ce ocazie, caci Craciunul trecuse, pana la Pasti mai era, ziua copilului nu putea sa fie... asa ca invatatoarea i-a spus ca e ziua oamenilor handicapati, la care copilul a raspns "Dar cine e handicapat aici?" si a concluzionat ca e doamna invatatoare si i s-a facut mila de ea.

31 ianuarie 2013

Banii de care nu ai nevoie

Am citit intr-o carte despre aceste idei. Poate ai auzit de ele, mie mi-au ramas in cap si ma bucur ca imi amintesc de ele atunci cand intalnind un produs nou, imi pun intrebarea e chiar asa de bun? chiar imi trebuie?
Pe scurt, banii de care nu ai nevoie sunt banii pe care ii cheltuiesti cumparand lucruri de care nu ai nevoie.
Sa exemplific: nu demult mi-a fost prezentata incredibila clapeta de tras apa la buda cu senzori. E de desin, adica arata cool, are o varietate de culori (cu Led), ii faci cu mana nu prea repede, nici prea lent si atunci trage apa. Buunn. Cat costa? Pai numai 800 de euro! Ok, hai sa zicem ca sunt oameni care vor sa arate cine sunt ei si isi monteaza in baie . Fac o petrecere.. de casa noua. super!! si dintr-o data, se termina bateria la clapeta :)) haha . Ei, ai zice ca are un stoc in debara, dar ... ups! e epuizat- fiul lui a exagerat cu noile jucarii care mananca acumulatorii si binenteles ca nu le-a repus la incarcat! Pe langa asta, a uitat ca acum 3 zile s-au terminat bateriile de la mouse si tastaura si de la senzorii pentru centrala termica. Asa ca minunatul wc a devenit inutilizabil. Avem nevoie de ceva sa traga apa in locul nostru (nu vorbesc de exceptii, oameni cu probleme care oricum nu isi pot permite), ci de noi restul care putem trage apa.
Hai sa iti mai povestesc una: mouse-ul fara fir (pana cum nu am nimic)... dar stai sa vezi ca Appel-ul a inventat pentru acest mouse o placa care este legata cu fir la curent si pe care iti pui mouse-ul ca sa se incarce.  Dar daca uiti seara sa il pui ? Maine ce faci? Dai o fuga la magazinul din colt sa iti iei baterii ca, no.. nu stai 5 ore sa ti se incalce. Deci ce am rezolvat ca nu mai ai un fir legat de tastatura? Inca o complicatie in viata care e vanduta ca sa iti faca viata mai usoara. Sa nu ma intelegi gresit, mie imi place firma Apple, sunt geniali si au produse foarte bune. Dar nu de fiecare data chiar ai nevoie de ele.
Si cate si mai cate.......
Si noi suferim pentru ca nu ne permitem lucruri de care nu avem nevoie. :)
Asadar, poate daca vrei mai multi bani, doar trebuie sa iti raspunzi la intrebarea pentru ce vrei mai multi bani? ca sa ii cheltuiesti pe ce? esti sigur ca acest ceva sa incadreaza in categoria "muszai?" (adica obligatoriu)? Nu stiu, tu stii, doar tu poti raspunde la intrebarea aceasta.

18 ianuarie 2013

Kefir de casa

Ce ai mancat azi la gradi?
"Carton"
............ :)))
Cu ce? cu supa de cutie
.............. :))
E un sambure de adevar in gluma lui puiu. Il inteleg, s-a saturat de intrebarea clasica cu ce a fost de mancare si mai nou e tare glumet, asa ca nu scapa nici o ocazie.
Stau cate o data si ma intreb in sinea mea oare de ce exista regulile acestea pe care le-am facut in societate numai ca sa lucreze impotriva noastra.
 De exemplu : daca inr-o casa este ordine - si vine cineva in vizita e ok, dar daca e dezordine , eu ca gazda simt nevoia sa ma scuz, sau daca nu o fac ma simt prost.
Eu nu reusesc sa tin ordine in casa. Gata, ma dau batuta! daca ar fi sa fie ordine si curatenie tot timpul, nu n-as mai face nimic altceva in viata aceasta, si sunt sigura ca nu de aceea sunt eu pe acest pamant. Asadar, uite o regula prosteasca : ordine in casa, mai ales cand vin "musafiri".
Uite o alta regula pe care tindem sa o credem este ca lactatele din magazine, pasteurizate ar fi mai "sigure" decat cele de la tata vacii. Sigure ca ce?
Ce mancam ? Kefir din carton, dar are ISO. Eu am o regula : daca are ISO, pentru mine nu-i bun. Cu toate controalele ale calitatii si-a pierdut esenta si originile, simplitatea si prospetimea.
Stiai ca exista o ciuperca care face chefirul? Eu cam de un an am aflat. O avem deja de cateva luni si ea se inmulteste daca ii dai de mancare (lapte). Si este vie! (nu inoata, ci moare daca intra in contact cu metalul deci se folosesc ustensiel si recipiente din alte materiale)
Cum facem noi kefirul: fierbem bine laptele (de la tata vacii), il las sa se raceasca la temperatura camerei, il pun intr-un bol (plastic, sticla, portelan, dar nu metal) si pun peste el ciuperca , scursa de apa (cand nu o folosesc, o tin in apa in frigider), dupa 24 de ore strecor printr-o sita de plastic. Ciuperca o clatesc si o pun inapoi la nani in frigider. Iese cel mai bun kefir pe care l-ai mancat vre-odata - si fara ISO!
Avem si pentru voi ciuperca, cine doreste poate s aimi scrie (livrare in cluj, doar :)
In imagine: ciuperca de kefir

14 ianuarie 2013

Iepure la tava


"Nyuszi ul a fuben,
Ulve szundikalva,
Nyuszi talan beteg vagy
Hogy mar ne is ugarhats
Nyuszi hop, nyuszi hop,
Maris egyet elkapott."

"Iepurasul sta in iarba,
Dormitand in fund
Iepurasule, poate esti bolnav
Caci nici sa sari nu mai poti
Iepuraul hop, iepurasul hop,
Si imediat l-a prins"


Am primit un iepure asta toamna de la o matusa pe care nu am vizitat-o demult Ea  ne lucreaza unul din pamanturi, si cum de ani buni nu ne-a dat partea, am primit atunci mai multe, ce avea prin ograda. 
Era taiat si curatat de maruntaie, si l-am congelat. Ne gandeam sa il gatim cu o ocazie cand se strange familia mai mare. Si uite ca ocazia a sosit, iar bucatarul nostru a facut o friptura reusita, chiar daca e prima oara cand gateste iepure.
Pregatirile au inceput de luni, ca sa il putem manca sambata. Deci luni l-am scos din congelator, marti l-am pus la marinat, iar vineri l-am gatit.


Marinare:
750 ml vin rosu si 750 ml apa, 2 linguri de otet, 3 foi de dafin, 10 boabe piper,  coriandru, ienibahar, 3 morcovi taiati felii lungi, 1 ceapa, 2 linguri sare
I-am dat un clocot si am lasat-o sa se raceasca un pic.
Am pus iepurele in ea- si l-am pus la frigider 3 zile la marinat.
Coacere:
In tava a pus o lingura de untura si a turnat din zeama in care s-a marinat cam 500ml, morcovii si ceapa si a introdus cam 20 de catei de usturoi prin diferite locuri ale carnii. L-a presarat cu boia. Tava a fost acoperita cu folie de aluminiu si a copt-o cam 2 ore la foc mic la cuptor- intre timp a scos-o cam de  trei ori si a mai turnat peste carne cu lingura din zeama din tava.

A avut un gust foarte intens, de la marinare si credeam ca nu o sa manance copiii, dar m-am inselat.

Stiu, iepurasul este un animal tare dragalas si nu iti vine sa il mananci, mai ales cand ai si cantecele despre el, asa ca n-am facut mare tam-tam pentru  puiu sa stie ca e iepure . Si a mancat!