26 noiembrie 2012

Cadoul si desert cu hrisca, nuca si miere


Azi e ziua mea. Am 31 de ani. Si am primit o multime de cadouri. Dar stai sa vezi cum!
Stii ca sambata a fost ziua internationala" No money day?". Da stiu, tu ai auzit de cea de vineri, caci ea este mai mediatizata, dar aceea nu ma intereseaza pe mine. Iar pe tema "no money day" am gasit o idee: nu puteam sa ii las pe prieteni mei sa mearga in acest weekend controversat la cumparaturi sa imi cumpere un cadou. Asa ca i-am rugat sa imi aduca fiecare cate un obiect pe care il au acasa si nu il folosesc. Mai greu , ce-i drept, dar in final eu m-am ales cu o multime de daruri. Caci daca strangeau bani as fi primit poate o rochie si o carte- dar asa am primit 2 rochii, o fusta, o geanta, o carte, bomboane, cafea, umbrela, gel de dus, si 2 lampi solare de gradina. Toate ca noi, nefolosite, poate primite de ei la randul lor.
Si ce am realizat cu aceasta?
Nu am mai consumat resursele pamantului, am incurajat pe colegi sa mai renunte la lucrurile pe  care le au prin casa si nu le folosesc, au vazt ca se poate si fara bani sa faci un cadou. Puiu si-a  facu casa cu umbrela, iar lampile de gradina sunt niste jocuri foarte bune , pana vor ajunge la primavara in gradina de la tara.
Cat despre partea culinara, am facut tort si niste prajiturele ca si bombele.
Am primit reteta dela o tanti din piata care vindea hrisca. Am pus la inmuiat in apa o cana de hrisca (si s-a tot umflat timp de 3-4 ore). Intre timp am tot gustat-o sa vad cand e moale. Cand a fost gata am macinat o cana de nuca, am tocat hrisca in robotsi le-am amestecat. Am adaugat miere si putina scortisoara. Hrisca s-a inmuiat stand in apa si nu a mai trebuit sa o fierb. Apa ramasa am scurs-o inainte de ce sa o toc. Se poate ca hrisca pe care  o cumperi din magazin sa fie prajita, aceea tanti mi-a scus ca trebuie fiarta caci altfel nu se inmoaie. Dupa ce le-am amestecat am lasat sa se raceasca. AAAA foarte important! Foloseste miere zaharisita! O incalzesti putin inante de ce sa o amesteci cu restul, apoi o lasi la racit. De ce? Fiindca
1- e mai sanatoasa,
2- maglavaisul de incheaga mai bine si poti face bombe din el.
Dupa ce  a stat amestecul o jumatate de ora, l-am facut sfere si l-am dat prin cacao.
delicios!

19 noiembrie 2012

Vin, cas, paine


In imagine vedetele serii: cas din Alunisu , vin "Roscoveata de Razboieni" si painea bucatarului nostru. Ce-ti trebuie mai mult? Mmmmmmmmm, minunata cina.
Sa le luam pe  rand:

POVESTEA CASULUI:
Traiau odata (adica acum, caci inca mai traiesc) intr-un sat la poalele muntilor Apuseni, o comunitate de oameni, pasnici si harnici, intr-o asezarea, pe numele ei- Alunisu, sau Magyarokereke.  Traiul si-l faceau din cresterea vacilor de lapte. Cu timpul, s-au obisnuit ca masina care colecta laptele de la o fabrica de renume (nu dam nume) sa le colecteze zilnic laptele, in schimbul unei sume de bani- modeste, dar totusi exista. Intr-o zi, fabrica locala din orasul din apropiere s-a decis ca laptele importat de la sute de km, este mai ieftin si nu a mai trimis masina dupa lapte in Alunisu. Asa ca localnicii au ramas peste noapte fara sursa de venit, si cu lapte din belsug. Dar pastorul satului (cu sensul de preot reformat, si nu cel care paste oile)   nu s-a dat batut, a invatat cum sa faca cas fermentat si a inceput sa colecteze el laptele de la oameni si sa il distribuie la oras, sub forma de branza. Si astfel s-a nascut o branza matura, cu un gust intens, din tipologia branzei "Brie", dar mai buna, cu un mucegai care acopera scoarta casului, dar cel mai important facuta cu mult drag. Este o branza distribuita prin intermediul cunostintelor si a recomendarilor,  nu o gasesti in magazine, si e mai bine ca nu incearca sa ii faca certificari de calitate caci isi va pierde simplitatea si rusticitatea procesului de fabricare. Dupa parerea noastra, a papilelor gustative foarte fine ale bucatarului nostru branza de Alunisu ii da clasa la cea de Nasal. V-o recomandam cu mult drag. Bravo, domnule pastor!

POVESTEA VINULUI:
In curtea de la tara avem, ca tot romanul o vie simpla ca oricare alta, cu struguri cu coaja tare, boabe mari si albastru deschis cand sunt coapte. De vre-o 3-4 ani, de cand ne-am reluat in stapanire mosia nu o mai stropeste nimeni. Dar via aceasta este rezistenta, chiar daca savoarea si "buchetul" nu sunt de olimpiade.
Anul acesta, un an bun pentru vinuri am facut o minunatie de vin, pe care l-am botezat "Roscoveata", fiind un rose usurel, buclucas ( curge bine si pare ca nu se urca la cap, dar de fapt, are si el alcool), cu o aroma fina si care se potriveste de minune cu branza de Alunisu.
Multumim tatalui meu ca l-a cules, l-a stors si pus la fiert si bucatarului nostru ca s-a dus in weekend pe ceata asta pana la tara sa traga vinul.

POVESTEA PAINII
Bucatarul nostru este un om dedicat. Ne face paine cu consecventa, de vre-o ... cred ca aproape 4 ani. Este usor sa iei o decizie despre un obicei nou (de genul- de azi ma apuc de alergat) , este usor sa o aplici la inceput (azi alerg, si maine, si poimaine) , sa o pastrezi o vreme (luni nu, dar de marti reincep...), dar cel mai greu este sa o pastrezi pe termen lung (pai.. .nu stiu ce s-a intamplat, ca nu mai am timp, s-a scurtat ziua, e ceata- scuze de genul).. Acolo este adevarata incercare, acolo cand trebuie sa iti mentii motivatia inca activa, si doar tu poti sa o faci caci ceilalti s-au obisnuit cu tine facand ceea ce faci.
Multumim, bucatarul nostru!

Si de ce sunt aceste lucruri asa de bune? Paine, vin, cas? Pentru mine fiindca sunt locale, simple, nu au ISO si sunt facute in mod traditional.
Uite in incheiere un documentar care sper ca te va pune pe ganduri. Ia-ti o jumatatede ora si uita-te la el, Este vorba despre seminte- sursa vietii si a hranei noastre : seminte traditionale si ce se intampla cu ele.

SEEDS OF FREEDOM

5 noiembrie 2012

Leon



"Dragii nostri,
Am primit cu mult drag scrisoarea voastra. Personal ma bucur ca mai traiti asa cum se poate trai azi. Mi-ar placea Leoane draga sa ne intalnim sa ma impartasesc din spiritualiatea unui om care si-a consumat viata pentru cele mai scumpe idealuri ale omenirii, iar Firutei seninatatea si resemnare cu purtarea 'cestor batraneti afurisite  care au venit prea repede peste noi".
...................................................................................................................................................................


Cand eram mica si mergeam in vizita la fratele si sora bunicului meu imi placea la nebunie sa cotrobai prin sertare, si prin camera pe care nu o prea foloseau.
Imi amintesc de tusa Firuta care nu s-a maritat niciodata, desi mi se parea forte frumosa si la batranete. "Pai cum sa ma marit/, zicea ea, Cand mi-a fost vremea toti baietii s-au dus pe front, s-apoi a fost prea tarziu". Era spirituala, imi placea de ea, avea o vorba" eu batrana? (dar era peste 70 de ani), numa' dracu-i batran!" Ei vezi, asta da atitudine!
Si matusa Firuta avea o viata linistita, isi cultiva pamanturile, gradina o sapa cu harletul caci era pe deal, iar cand avea o boala intotdeauna stia sa se trateze cu plantele de pe langa casa.
Dar nu de ea sunt cea mai fascinata, ci de unchiul Leon, pe care nu mi-l mai amintesc, caci s-a dus cand aveam 8 ani. Unchiul Leon este eroul meu. A fost pe front si detinut 7 ani, familia il credea mort, iar cand au fost eliberati (impreuna cu ceilalti detinuti) li s-a dat posibilitatea sa mearga in orice tara doreau ei (la noi erau comunistii bine instalati deja), iar el a ales sa se intoarca acasa. Unde a mai facut inchisoare pentru nesupunere si a mai fost persecutat de cateva ori de-a lungul vietii.
Unchiul Leon a invatat sa fie preot catolic, dar nu a mai ajuns sa profeseze. Stia multe limbi, mama imi zicea ca a invatat in inchisoare, cu ceilalti detinuti care erau din diferite tari.
Dar am uitat de unchiu' in ultimul timp, pana cand am dat la tara de o lada cu scrisori, caci adusesem din casa lor lucruri,  dupa ce ei nu au mai fost. Si asa m-am bucurat ca avea prieteni multi, si care il apreciau asa cum arata citatul de mai sus.
Dar mai stiu o relatare despre el: intr-o zi,  statea in tarnat si desfacea fasole uscata cand vine o tigana sa cerseasca"da-mi si mie niste fasole, sa le fac la copii de mancare", iar Leon ii spune "cata iti desfaci, atata iti dau". S-a pus tigana, a desfacut ea ce a desfacut vre-o doi pumni si-apoi s-a luat si s-a dus.

Unchiu Leon a trait atat cat sa vada ca existe o sansa pentru cei pe care ii lasa in urma.
 S-a stins din viata in anul 1990 in noaptea de inviere.