Leon

"Dragii nostri,
Am primit cu mult drag scrisoarea voastra. Personal ma bucur ca mai traiti asa cum se poate trai azi. Mi-ar placea Leoane draga sa ne intalnim sa ma impartasesc din spiritualiatea unui om care si-a consumat viata pentru cele mai scumpe idealuri ale omenirii, iar Firutei seninatatea si resemnare cu purtarea 'cestor batraneti afurisite  care au venit prea repede peste noi".
...................................................................................................................................................................

Cand eram mica si mergeam in vizita la fratele si sora bunicului meu imi placea la nebunie sa cotrobai prin sertare, si prin camera pe care nu o prea foloseau.
Imi amintesc de tusa Firuta care nu s-a maritat niciodata, desi mi se parea forte frumosa si la batranete. "Pai cum sa ma marit/, zicea ea, Cand mi-a fost vremea toti baietii s-au dus pe front, s-apoi a fost prea tarziu". Era spirituala, imi placea de ea, avea o vorba" eu batrana? (dar era peste 70 de ani), numa' dracu-i batran!" Ei vezi, asta da atitudine!
Si matusa Firuta avea o viata linistita, isi cultiva pamanturile, gradina o sapa cu harletul caci era pe deal, iar cand avea o boala intotdeauna stia sa se trateze cu plantele de pe langa casa.
Dar nu de ea sunt cea mai fascinata, ci de unchiul Leon, pe care nu mi-l mai amintesc, caci s-a dus cand aveam 8 ani. Unchiul Leon este eroul meu. A fost pe front si detinut 7 ani, familia il credea mort, iar cand au fost eliberati (impreuna cu ceilalti detinuti) li s-a dat posibilitatea sa mearga in orice tara doreau ei (la noi erau comunistii bine instalati deja), iar el a ales sa se intoarca acasa. Unde a mai facut inchisoare pentru nesupunere si a mai fost persecutat de cateva ori de-a lungul vietii.
Unchiul Leon a invatat sa fie preot catolic, dar nu a mai ajuns sa profeseze. Stia multe limbi, mama imi zicea ca a invatat in inchisoare, cu ceilalti detinuti care erau din diferite tari.
Dar am uitat de unchiu' in ultimul timp, pana cand am dat la tara de o lada cu scrisori, caci adusesem din casa lor lucruri,  dupa ce ei nu au mai fost. Si asa m-am bucurat ca avea prieteni multi, si care il apreciau asa cum arata citatul de mai sus.
Dar mai stiu o relatare despre el: intr-o zi,  statea in tarnat si desfacea fasole uscata cand vine o tigana sa cerseasca"da-mi si mie niste fasole, sa le fac la copii de mancare", iar Leon ii spune "cata iti desfaci, atata iti dau". S-a pus tigana, a desfacut ea ce a desfacut vre-o doi pumni si-apoi s-a luat si s-a dus.

Unchiu Leon a trait atat cat sa vada ca existe o sansa pentru cei pe care ii lasa in urma.
 S-a stins din viata in anul 1990 in noaptea de inviere.