25 noiembrie 2011

Despre paduri dupa cursul "Introducere in permacultura" de Bill Mollison

Toti am auzit de mai multe ori cat de importante sunt padurile si cum nu ar trebui sa le taiem. Si suntem in mare de acord, fiindca simtim undeva inauntrul nostru ca nu e in regula sa le distrugem, chiar daca nu intelegem stiintific de ce.
Am gasit fascinante informatiile despre padure in scrierile lui Bill Mollison -"Introducere in permacultura".
Gandeste-te ca 86% din masa padurii este apa si ca frunzele si crengutele contin 96% apa. Deci poti vedea padurea ca pe o rezerva verticala de apa. Tancuri uriase si vii tin tone de apa indispensabila vietii pe pamant! Padurea este un organism complex a carui functionalitate  nimeni nu o poate intelege in totalitate.  Padurea transforma energia.
De exemplu- ploaia, in padure se atinge intai de frunze care o absorb partial si apoi este canalizata in jos. Fiecare tip de copac are un alt sistem de conducere exterioara  a apei catre sol- in functie de geometria frunzei si a coroanei- unii strang apa spre tulpina, altii o lasa sa curga de pe frunze, etc. Sunt ploi usoare care nu ajung la sol si sunt absorbite la nivelul coroanei sau evaporate direct de pe frunze, dand un efect de racorire. Furtunile devin ploi calme si usoare in padure, ceea ce impiedica eroziunea solului.
Vantul : intr-un km de padure vantul dispare, este absorbit!  (mai ramane o usoara adiere la nivelul superior al coroanei). Padurea incalzeste vantul si forteaza 60% din el in sus. Vantul poarta umiditate si particule.
Cantitatea de particule sunt reduse la un sfert, in doar 100 m de padure.
Apa care nu este absorbita de copaci ajunge pe solul padurii. Abia dupa ce covorul de frunze este saturat, ea trece mai departe. Deci mai este o masa de apa la nivelul solului. Pamantul padurii este strabatut de radacini vechi putrezite care formeaza canale ce strabat spre adancimi.

Deci ce realizeaza padurea? Face ca apa sa stea cat mai mult in interiorul ei, practic evaporarea este minima, deci si migrarea sarurilor.
Padurea este si o rezerva de minerale, saruri, folosite ca nutrienti de catre copaci. Padurea colecteaza mineralele, le pastreaza si le foloseste in circuit inchis (ele raman in cadrul padurii). Taind padurea aceste minerale ajung in apele curgatoare si apoi in mari.
Pana si zapada se topeste mult mai tarziu primavara in padure- toate precipitatiile din timpul iernii sunt eliberate mult mai lent.
Lumina soarelui: unii copaci o capteaza, altii sunt radiatori. 
Copacii ca si niste tancuri de apa, captand caldura zilei, vor incalzi in timpul noptii aerul rece care intra in padure prin partea superioara a coroanelor.
Iar daca te uiti la o padure ca la niste tancuri uriase in care este deozitata apa, gandeste-te ca 40% din cantitate nu o vezi, caci este in subsol, prin radacini! Si radacinile sunt organe imense de stocare!
AICI  gasiti cursul intreg "Introduction to Permaculture" - Bill Mollison

22 noiembrie 2011

Cine mi-a luat cascavalul?


Vine o perioada, cred ca in viata fiecarui om cand se simte "in criza". Vorbesc despre "o criza" personala, nu de cea la moda acum. Si de ce as fi eu o exceptie?
Cum se intampla? Se aduna lucruri, marunte, intamplari, ganduri si vine un catalizator, un mic soc care o declanseaza.
Majoritatea dintre noi suntem frustrati de ceva. Este adevarat? Poate credem ca avem o lipsa si daca o vom umple va trece frustrarea, poate ca ceilalti sunt de vina si gasim care este vinovatul, dar tot nu trece frustrarea.
Cautam solutii in alta parte. O schimbare. Sa plec? Unde sa fug? Tot eu voi fi si acolo unde plec. Criza va veni cu mine si in Canada, si in Noua Zeelanda. E la mine in cap, niciunde altundeva. Sa ma schimb? Da, stiu ca trebuie sa ma schimb. Vai, da greu e!
Auzi, tu intelegi sintagma "Problema este solutia!"? (o idee de permacultura). Daca poti sa imi dai un exemplu care sa mi-o explice iti voi face un cadou!
Am citi mai demult o carte Spencer Johnson, "Cine mi-a luat cascavalul?". Este vorba despre doi soareci numiti Mirosila si Gonila, si doi omuleti dl Iepure si dl Hohot. Toti patru locuiau intr-un labirint si mancau cascavalul pe care il gaseau in diferite "Statii de cascaval". Fiecare isi alesese casavalul preferat care se gasea intr-un anumit loc. Dupa o vreme, isi facusera un obicei zilnic de a merge acolo sa il manance. Dar gramezile de cascaval s-au terminat. Reactii: Mirosila si Gonila au luat faptul ca atare si au plecat imediat in cautarea noului cascaval, pe trasee noi, fara nici o suparare. Domnului Iepure nu-i veni sa creada si exclama "Cine mi-a luat cascavalul? Nu e corect!", iar domnul Hohot nu spuse nimic, dar inca nu putea sa reactioneze. Ei au revenit si urmatoarele zile acolo , caci inca nu erau convinsi ca nu mai este cascaval. Au intors problema pe toate partile, au cautat vinovatii, au sperat ca primesc "despagubiri", si tot flamanzi s-au intors acasa. Intre  timp, soriceii increzatori au gasit o alta sursa de cascaval, mai multa de data aceasta. Iar povestea continua cum cei doi omuleti pornesc cu greu incet, cu teama in cautarea noului cascval, descriind stadiile de dezvoltare emotionala prin care trec acestia pana gasesc un nou cascaval.

INVATATURILE PARABOLEI:
"Schimbarile se intampla- Ele fac cascavalul sa se mute dintr-un loc intr-altul"
"Anticipeaza schimbarile- Fii gata cand cascavalul se va muta din loc"
"Supravegheaza schimbarile- Miroase cascavalul cat mai des ca sa iti dai seama cand se invecheste"
"Adapteaza-te repede schimbarilor- cu cat pleci mai repede de langa cascavalul vechi, cu atat te poti bucura in curand de cascavalul nou"
"Schimba-te, du-te dupa cascaval!"
"Bucura-te de schimbare! - Savureaza aventura si bucura-te de gustul noului cascaval"
"Fii gata sa te schimbi rapid si sa te bucuri iarasi si iarasi - cascavalul se muta din loc tot timpul!"

17 noiembrie 2011

Leacuri pentru gatul rosu - IN MEMORIAM BOGDAN MUNTEANU

Se implinesc opt ani de cand a plecat dintre noi un prieten drag. O intamplare stupida, chiar prea stupida sa ne mai gandim cum de s-a putut intampla.
Bucatarul nostru si Bogdan au impartasit cativa ani frumosi de facultate. Au fost colegi de camera, prieteni buni,  au impartit bucuriile si fricile, sesiunile, re-urile, au gatit impreuna, au fumat impreuna si au chefuit.
Bucatarul nostru isi aminteste cum primea Bogdan pachet de acasa si ce bine mancau ei cateva zile dupa aceea. Iar in acele pachete venea adesea o sticluta cu leac pentru gat.
Bucatarul nostru face adesea acest leac, cand simte ca incepe sa il racaie gatul, il face si pentru mine, si pentru puiu. Intr-o cana pune miere si lamaie stoarsa in raport 1:1 (de ex. 3 lingurite de miere si 3 lingurite de zeama de lamaie). Il amesteca pana e omogen si il bea cu lingurita in inghitituri mici.
Sa vezi cum numai dupa 4-5 lingurite iti simti gatul cum se inmoaie ! Prea simplu, asa e? Dar functioneaza!

2 noiembrie 2011

Intamplare sau adevarata salata de oraseni

"sa nu crezi ce-ti spun acum,
Vorbele-mi sunt vant nebun..."
stiti mai departe?
ei, asa e si cu blogurile... mai in gluma mai in serios, ceva se mai greseste prin ele.
sa ma explic.
"imi place ce ai scris pe blog azi, salata cu topinambur, care nu avea de fapt urma de topinambur", spune bucatarul nostru prapadindu-se de ras. "mi s-a parut mie ca in poza nu apare " (spun eu, cu gura pana la urechi). no si ? ne-am distrat putin, le-am mai incurcat, asa se intampla daca nu scriu despre ele in aceeasi zi. eu doar tinusem minte ca am fiert de 2 ori topinambur in acea saptamana si doar o reteta pusesem pe blog. cealalta.. s-a pierdut, nu ne mai amintim.
asadar, SALATA DE ORASENI:
-varza rosie, varza alba, masline, rosii uscate, ceapa, usturoi, telemea uscata, ulei, sare, patrunjel verde.
Pe bucatarul nostru tare l-a distrat nonsalanta cu care am sustinut existenta topinamburului in salata.  asa se intampla cand cineva crede cu adevarat in ceva. eu eram convinsa, si v-am indus si pe voi in eroare. oricum, nu cred ca ar fi stricat cu ceva la gust.
vom remedia problemele de comunicare intre bucatar si scriitoare.
o zi frumoasa!

1 noiembrie 2011

O zi de toamna cu picioci

A fost cald azi in cimitir. Din nou am simtit ca suntem copii infiati ai acestui oras, fiindca am fost la "Luminatie" in vizita, pentru a vedea lumanarile, de a vedea in cimitir cum se intind luminile in noapte pe deal in sus si pentru o plimbare. Puiu si-a stabilit de cum le-a vazut un scop : el trebuie sa le sufle, asa ca ne-am luptat putin cu el. Nu putem sa ii interzicem doar un lucru, nu functioneaza la el, trebuie sa ii dam o alta varianta, de compromis. Am zis ca acasa o sa aprindem lumanari si poate sa le sufle. A acceptat ....

Intr-o seara am mancat o salata interesanta gatita de bucatarul nostru. A fost inedita!  E o solutie buna cand nu ai copii la masa sa iti faca nazuri , cand te grabesti dar vrei sa experimentezi.
A folosit picioci fierte pe aburi, varza rosie si varza alba crude,  taiate fasii, masline, rosii uscate, branza telemea uscata si sarata (pe branza aceasta o tine in frigider de vre-o 2 luni, un alt experiment, iar dimineata din-ainte ii batusem un apropos daca a terminat cu experimentul acela, sa pot spala cutia. credeam ca este plin de mucegai, dar n-a fost.).
A iesit excelenta!