Unde sunt copiii?

Ninge!!! Mami hai, mergem afara cu sania (erau primii fulgi seriosi, nici vorba de zapada de sanius).
Dupa vre-o doua ore, cand se vedea stratul de 5 cm de zapada am iesit, in sfarsit. Puiu nu mai avea rabdare.
Am mers la locul de sanius, dintre blocuri , cu lopata de alunecat , am lucrat, am aruncat  zapada ca sa facem o partie din care sa nu mai iasa iarba. Puiu o tot proba si spunea unde sa mai punem, unde sa facem hopuri, etc. In tot acest timp, sa fi fost o ora buna, din blocurile vecine nu a aparut nici un copil.
Oare unde sunt copiii? N-au vazut ca ninge de la pranz?
Si e inca lumina, ora 4, duminica. Ca parinte la oras, trebuie sa faci un sacrificiu si sa iesi cu copilul afara, caci nu-l poti lasa singur ... in primul rand ca nu e sigur ca are alti copii cu care sa se joace, apoi ca oricum nu e sigur, cu masinile si soferii nostri. Comoditatea insa e mare: televizor, jocuri pe calculator, tableta, telefon, mall-uri. Chiar asta e copilaria pe care vrem sa o dam copiilor nostri? Pe noi asa ne-au condamnat parintii cand eram mici? Nu ne-au scos la zapada? Eu chiar nu inteleg parintii care nu scot copiii afara. Locuim intr-un cartier cu multi copii. La noi pe scara la fiecare nivel, din trei apartamente cel putin doua au cate un copil de max. 10 ani. Unde sunt? De ce nu se tavalasc in zapada cum face al meu? De ce nu fac ingerasul? De ce nu ling zapada?

A aparut la un moment dat o fetita de vre-o 5 ani trasa pe o sanie sofisticata de tatal ei. Trasa in sus si lasata sa alunece in jos, de pe la baza partiei, in tot acesttimp fetita nu s-a ridicat de pe sanie. Mno.. bine-i si asa (rau) , macat tata a facut sport.
Cand s-a saturat de partie, puiu a zis sa mergem altundeva , astfel ca am pornit la pas prin cartier si ne-am oprit in parculet. In drum, iarasi nici un copil, iar in parc, acolo unde de obicei , vara sunt minim 30 de copii, acum erau 6 cu al meu , dintre care 2 perechi de frati. S-au distrat de minune pe tobogane ca alunecau mai tare si atrizau in fund pe zapada.
Doar foamea ne-am manat catre casa, sa fi fost dupa doua ore bune.... puiu s-a intrecut pe el insusi in a manca cam cat mananca el  uzual la doua mese si jumatate.
Acesta e un exemplu fericit, de copil la care nu i se fura bucuriile copilariei. Poate considerati ca ma laud. Nu, nu laud, e o normalitate care a devenit anormala.

In general, societatea in care traiesc azi are o fobie de "sa nu se imbolnaveasca copilul" si asociaza boala cu scosul copilului afara. Gresit,  total gresit. 

Nici gradinitele din aecst oras nu prea scot copii afara zilnic.  Eu m-am certat cu prima lui educatoare (eram la cresa particulara), sa il scoata afara si la insitentele mele il trimiteau cu grupa mai mare (caci mamicile de la grupa de cresa nu erau de acceasi parare).
Copilul nostru este sanatos. De exemplu, anul acesta scolar a stat doua zile acasa cu raceala. Atat.
De cand e mic, a iesit zilnic sa se joace afara. La gradinita (alta) i-au scos zilnic. Zilnic inseamna si cand e ceata, ploua marunt, e vant sau alte fenomene ale naturii fara soare. Si acum, la clasa 0 au la scoala la cuier cizme de guma, haine de ploaie, un rand de haine de schimb, caci ei lucreaza zilnic (eu ii zic salopeta, iar vinerea cand o iau acasa, uneori ii dau si o prespalare la lighean, ca sa nu infunde masina de spalat cu noroi).
Stiti de ce se "racesc" copiii? De la aerul inchis, de la stat in casa si respirat aer statut, in apartamente termoizolate si cu geamuri etanse pe care nu le deschidem zilnic. De la acelasi aer pe care il respira impreuna cu restul de 24 de copii din clasa, de la vaporii din solutiile de curatenie, de la super infofoleala care ii face sa transpire. Intr-un cuvant, de la nescosul afara.

Te-ai gandit vre-odata ca copilul tau alearga mai mult decat tine (daca il lasi) si are o circulatie mai buna, deci normal ar fi sa aibe pe el cu o bluza mai putin decat tine? 

Oameni buni, scoateti copiii afara, zilnic!