Despre copii si gradinita

Poate esti dezamagit, caci intri pe blog si nu am mai scris nimic. ultimul post este o reteta care se mai repeta (neintentionat).. si nimic nou. Hai sa iti explic cu ce ne ocupam acum si ce am invatat in ultimele zile.
Despre copii mici si gradinita. Este o trauma. Pentru copil si pentru parinti. Ei se simt abandonati, iar mamei ii se strange sufletul cand il lasa acolo in tipete. Se zice ca in 21 de zile se invata un obicei nou  (daca il repeti in fiecare zi) si in inca 6 luni devine obisnuinta. Astept sa treaca cele 21 de zile . Nu poti sa dai inapoi, caci zapacesti copilul.  Dar oare mananca? dar oare il inteleg ce spune? oare doarme? problema ca se imbolnaveste de la alti copii a devenit asa de indepartata caci nu mai conteaza atat.. sa reziste emotional e acum pe primul plan. bolile le tratam cu medicamente si trec. dar traumele? oare cat de adanci se fac? oare cat timp ii trebuie sa isi dea seama ca va veni mama de fiecare data inapoi dupa el. si oare de ce trebuie facut asa de brusc trecerea, sa il "abandonezi acolo", in loc sa putem sta cu el, la gradinita in prima saptamana sa se acomodeze cu educatoarea, cu spatiul, cu copiii si noul program. Si ca adult, plangi in sinea ta cand esti singur intr-un loc nou cu oameni noi si care nu te inteleg intotdeauna.
Ieri cand l-am luat de la gradinita a plans tot drumul pana acasa... am plans si eu.. in interior cu lacrimi de crocodil. Dar in orice lucru este un pret de platit. Stiu ca se va descurca, ca trebuie sa se acomodeze printre straini si sa nu fie numai dupa fusta mamei. Dar nimeni nu stie cand este momentul potrivit. Sper sa fie momentul lui puiu acum, si sa nu ne fi grabit.