12 iulie 2012

Caldura mare si despre eco-cartiere


Caldura mare... ce sa facem ce sa facem? A! Stiu! Imi cumpar aer conditionat in casa! Cam asa raspund cativa dintre noi la provocarile climei din ultimul timp. Asa ne comportam si cu pamantul. Nu este apa? Irigatii!  Sunt buruieni? Ierbicde! Dar este oare  aceasta o rezolvare sau o amanare a gasirii unei solutii care pe termen lung sa nu lucreze impotriva ta? 
Ce este un eco-cartier sau mai bine zis cum poti avea o locuire urbana in termeni ecologici?
Am vizitat un eco cartier in Germania acum 5 ani si nici nu stiam ca este asa ceva. Pe atunci, mintea mea de student nu putea cuprinde vederea de  ansamblu si ce principii stateau in spatele acelui ansamblu de cladiri. L-am retinut, totusi, caci era altceva! Cateva blocuri de locuinte colective impanzite de panouri solare, cu vegetatie ce se catara pe ele, cu balcoane sprijinite de stalpi (si nu in consola cum este “cool”), alei printre blocuri pavate sumar cu pietris sau cateva lesezi printre care creste troscotelul, masini lasate la marginea ansamblului in  parkinguri,si tramvai sau biciclete care aveau voie sa traverseze cartierul. Am descris imaginea Cartierului Vauban din Freiburg, Germania,  filtrata de mintea unei studente la scoala de arhitectura din Cluj. 
Acum, dupa cativa ani, recitesc si inteleg mai multe. 
Un eco-cartier apare in primul rand din dorinta si vointa unui grup de oameni. Ei se asociaza cu scopul de a-si construi un bloc  de locuinte sau ansamblu de mai multe blocuri , fara asa aiba un promotor extern. Ei sunt promotorii, adica cei care fac sunt si beneficiarii.  
Din punct de vedere finaciar, aceasta le permite ca pretul pe care l-ar fi platit pentru profitul intermediarilor (investitor, promotor, etc) sa il transforme in pret platit pentru a creste calitatea contructiei si respectul pentru mediu atat in executia cat si pe parcursul utilizarii blocului de locuinte.
Un alt lucru special pe care nu il intalnesti la locuintele colective clasice sunt spatiile comune care se folosesc de catre toti membrii micii comunitati. De exemplu, eco-cartierul din Strasbourg a luat viata din vointa a 10 familii. Blocul cu 11 apartamente are spatii care se folosesc la comun: camera de oaspeti, atelier, spalatorie, boxe pentru depozitare, gradina, sala de festivitati (chefuri, zile de nastere). Aceste spatii sunt necesare unei familii, dar nu le foloseste asa de des incat sa nu le poata impartii cu alte familii (inclusiv echipamentele cu care sut dotate). Acest tip de locuire se mai numeste locuire participativa. Este o comunitate formata din membri care se cunosc toti intre ei, se ajuta, sunt toleranti, isi rezolva neintelegerile si au reusit sa ajunga la un numitor comun 
Un eco-cartier este responsabil fata de mediu. La  Strasbourg blocul de locuinte este facut din lemn (material regenerant), izolat termic cu lana, a fost dotat cu panouri solare pentru apa calda menajera. Inclusiv locuitorii lui au diferite practici eco-responsabile: fac compost din resturi vegetale, folosesc apa de ploaie pentru irigarea gradinilor de legume de pe langa bloc, au ales aparate electrice de uz casnic economice. 
Eco-cartierul din Freiburg este un ansamblu de mai multe cladiri , unele reconvertite din foste cazarmi militare. Aici, masinile sunt lasate in 2 parkinguri de la marginea cartierului, dar sunt multi locatari care nu detin o masina. Cartierul este bine deservit de transportul public (tramvai). 
Cladirile sunt adaptate si pentru persoanele cu deficiente locomotorii : 2 blocuri de locuinte sunt legate cu pasarele intre ele astfel incat a fost posibila montarea unui singur lift ce le deserveste. 
Toate exemplele despe care am povestit nu par imposibil de realizat. Totusi sunt gesturi mici care insa fac o diferenta uriasa pe termen lung pentru locuitorii acestor cartiere si ne dau un exemplu ca se poate sa locuim responsabil si la oras. 
Iata un video despre Eco-cartierul din Freiburg

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu