Despre hrana

Azi am citit in cartea "Revolutia unui spic"  a domnului Masanobo Fukuoka niste lucruri incredibile. Le stiam, le banuim cu totii, dar le ignoram. Insa dansul le-a scris negru pe alb.
Masanobu Fukuoka este un revolutionar al agriculturii, aplicand in culturile sale metode mult mai simple si mai aproape de modelele din natura. El crestea legume, fructe si cereale in mod natural (acum am spune bio) inca din perioada interbelica.
Vorbind despre hrana produsa prin metodele artificiale, el spune ca hrana tratata chimic este un raspuns la preferintele cumparatorului. Desi acesta crede ca  nu are nimic de-a face cu poluarea agricola, si ar vrea ca hrana sa ii fie produsa in mod natural, actiunile sale il contrazic: el  este dispus sa plateasca mai multi bani pentru produse de extrasezon, cauta ca legumele sa fie cat mai mari, aratoase, de dimensiuni egale.
Daca fructele sunt mai mici, pretul e mai mic. Dar cu gustul si valoarea nutritiva cum ramane?
Fukuoka da exemplu a ceea ce inseamna mandarine cu o luna mai devreme : crescute in sere,  culese crude, vopsite pentru culoare, injectate cu indulcitor, trecute prin diferite masinarii de sortare a marimii (in care se lovec, se botesc si vor trebui iara reparate vizual) iar la sfarsit li se da si luciu. Unui producator de mandarine, i-ar fi mai simplu sa le culeaga la timpul lor si sa nu treaca prin tote aceste procese tembele de chimicalizare a hranei, obositoare pentru el, care cresc costurile productiei. De cand este cules produsul pana ajunge pe raft se folosesc cam 5 substante chimice, netinand cont de ingrasaminte! Dar cererea pietei il obliga sa o faca. Si noi, ca si consumatori cu ce ne alegem? Cu niste produse de sinteza, cu imagine de fruct, care sunt pline de alte lucruri....
Toti suntem constieni de acest lucru, si totusi continuam sa cumparam legume de extrasezon, sau de la marii producatori. Eu am cumparat ieri cartofi noi. Credeti ca in gradina sunt facuti? Cartoful abia a inflorit!
Iata o alta informtie pretioasa:
"Din punct de vedere biologic, fructele care sunt puţin zbârcite îşi ţin respiraţia şi consumul de energie la un nivel minim. E ca şi cu o persoană în stare de meditaţie: metabolismul, respiraţia şi consumul caloric ating un minim extrem. Chiar dacă nu mănâncă nimic, energia din corp este conservată. În acelasi fel, când mandarinele se zbârcesc, când fructele se încreţesc, când legumele se veştejesc, ele se află în starea în care îşi menţin calităţile hrănitoare cel mai mult timp posibil."
"Ca să rezumăm, până nu se schimbă scara valorilor, care acum dă mai multă importanţă mărimii decât calităţii, problema poluării hranei nu se va schimba."