Am gătat!

Ne distrăm ... în trei

"Mami, azi am căzut doar de două ori în apă " spune puiu mulțumit, când ne pregăteam să plecăm spre casă. Da, a căzut în șanțul plin de apă, nu în lac, iar la a doua cădere  cînd i-a ajuns apa până la brâu, după ce i-am schimbat iar toate hainele l-am amenințat cu o pedeapsă cam dură dacă mai cade azi în apă. Nu de alta, dar nu aveam cu ce să îl mai schimb și însemna să plecăm acasă și iar să nu terminăm acoperișul. Ei bine, a reușit să evite pedeapsa, spre bucuria tuturor.

Oare cum facem aici?

Toată ziua am bâjbâit, cum să facem. Ajutoarele din sat nu au venit, dar mai bine caci ne-ar fi enervat. Nici noi nu știam cum se face, care e strategia, pe unde te dai jos de pe casă căci nu mai poți umbla pe unde sunt deja țigle. Cocoțat pe casă, nu mai aveai unde mișca căci cei 2-3 mp de acoperiș rămas liber nu prea îți permitea. Cumva, nu știu cum, am avansat.

Am pus schela lateral

În paralel, aveam  un alt stres cu țigle de 2 mărimi care nu prea mergeau pe ritmul de șipci. ... toată ziua am lucrat cu viteza melcului turbat.. mai mult mirându-ne și bombănind.

Nu mai e loc pe acoperiș, hai jos!

Eu am avut câteva momente în care îmi venea să mă opresc și să plec. Nu am făcut-o , dar pot să vă zic că am terminat acoperișul pe întuneric și e puțin frustrant că nu l-am văzut încă gata.
Știți cine o să îl vadă primii gata? Bețivanii satului care deschid crîșma mâine dimineață. De pe geamul birtului se vede exact acoperișul dinspre curtea noastră

E gata! Doar buha îl vede în noaptea aceasta :)

Nu-mi vine să cred! Acoperișul e gata! Avem toată casa acoperită, iar șapa e aproape întărită. Putem începe zidirea baloților... într-o zi frumoasă din noiembrie.
Vă vine să credeți? Mie nu prea...