CAsa

Ne-am luat pamant. La tara. Va canta cocsul si vor trece fazanii ulita prin fata noastra. Nu plecam din oras de tot, vom fi langa. Frecventat zilnic, caci scoala de acolo nu poate fi luata in considerare momentan ca solutie pentru fiul nostru.

Si acum? CASA. Ce poate fi mai palpitant ca doi arhitecti sa isi deseneze propria lor casa? Cum sa facem? O sa ne scoatem ochii?

Am inceput. Fac eu , las deoparte. El vine, completeaza, apoi incerc  eu ceva, nu-mi place, maine fac la loc. 

Va fi parter. Asa vreau eu. Si mai vreau sa fie mica. Caci ce conteaza mai mult este atunci cand o folosesti. De construit, o faci intr-un an, doi. Dar intretinerea, acolo doare. Cat costa incalzirea? Cat timp iti ia sa faci curat (sau si pe acesta il platesti?) Eu sigur nu. 

Nu inteleg cum Familiile cu doi copii pot trai in apartament de 4 camere in 90 mp utili, dar cand isi fac casa trebuie neaparat sa aibe 120 mp. Stiu: scara, spatiu tehnic, coridoare in plus aiurea... 

Am o ambitie: 100 mp cu tot cu ziduri. Serios? Numai ata? Dar cum incapi in ea?

 Ei, cu cap facuta, incapi perfect! 

Cate bai? Una. Cuuuum una? Da, o baie in care nu ai wc. Urasc wc-urile in bai. Nu dau bine in atmosfera placuta pe care vreau sa o am cand ma spal. Baia va fi luminoasa, cu geam mare, sa intre soarele si natura. Dar ce faci cand te dezbraci la dus si te scapa? Ce sa faci, acelasi lucru ca atunci cand te dezbraci in dormitor si te scapa. Adica te duci la WC. 

 Wc-ul va fi ca un dulap mic in care intri - dar din hol, nu din baie si treaba ta cat stai. Si va fi aerisit cu geam. Ventilatoarele, cele bune sunt prea scumpe, iar cele proaste nu-si fac treaba si pe deasupra consuma curent. La  WC nu trebuie sa fie foarte cald. 

Si doar un WC in casa? In casa, da, va mai fi unul afara, in curte pentru urgente.  Caci oricum va fi necesar cand voi lucra prin gradina, sa nu intru in casa cu noroaiele dupa mine cand e urgenta. Baietii vor fi incurajati sa  "ude" pomii. Ce nebuna de arhitecta! Dar sa stii ca daca te consideri un iubitor al naturii si ai fost la proteste pentru Rosia Montana ar fi bine ca de cate ori ai ocazia sa uzi pomii mai degraba  decat sa  strici 10 litri de apa potabila, tragand apa la WC. Este un gest mare de ecologist responsabil. 

Cate dormitoare? Trei. Cel matrimonial fara dresing, caci nu colectionam haine. De obicei am cateva preferate, restul le marit. 

Depozitare? Nici pentru aceasta nu e nevoie de camera separata. Peste tot pe unde pot amplasa un dulap, il pun. Deobicei peretii despartitori dintre camere pot deveni pentru dulapuri inzidite. E mai fain spatiul camerei cand nu ai dulap, ci doar vezi niste usi de dulap, iar restul camerei e libera, vizual aerisita. 

Bucataria, sufrageria si livingul vor fi toate impreuna. De fapt livingul inseamna o canapea si 2 fotolii. N-am nevoie de 20 mp pentru a le gazdui, nici macar de 10. Doar cand stam impreuna stam pe la bucatarie, sau la masa. 

Vatra, sau cuptorul este esential in locul acesta de zi. Acolo vom face foc cand va fi ger afara. Deja aud cum paraie lemnele de brad si le simt mirosul de rasina. Da, vatra pe care o aveau  taranii, pe care gateau si langa care doreau, aceea era un element esential.

Streasina de jur imprejur  si  prispa pe sud. Acestea iarasi vor mai fi, caci sunt functionale. Arhitectura contemporana nu m-a convins. Gesturile clare, muchile colturile, simplitatea nu sunt functionale. Costa prea mult in timp. 

Streasina in clima noastra este de nepretuit. Tine peretii uscati, atunci cand ploua.  Iar prispa pusa pe sud , sud-vest, vest aduce un confort foarte mare: vara, soarele e sus iar peretii casei nu se vor incinge, caci stau in umbra tarnatului, la fel nici soarele de la pranz nu va patrunde direct in casa. Iarna, soarele e jos si poate intra pe geam , ca sa incalzeasca, fara ca prispa s ail deranjeze. Ca sa functioneze, prispa nu va fi mai lata de 1 metru. 

Si din ce va fi casa?

Pe structura de lemn, umplutura din baloti de paie si finisata cu tencuiala de argila si var. Va avea acoperis - nu stim inca: tigla, stuf sau verde. Hopa.... 

Daca ai caciula buna si cizme solide, in care nu intra apa, nu te racesti. Asa e si cu casa:acoperis bun, executat corect, care conduce apele spre exterior, fundatie bine facuta si hidroizolatie care opreste capilaritatea.

Am atatea sa va povestesc, dar mi-e somn. Va urma

Sos de primavara ( cu marar si usturoi verde)

Au aparut cartofii noi si mie imi place sa ii mananc cu sos alb. Preferatele mele sunt de usturoi si de marar. Sambata, cand eram la tara mi s-a facut pofta pe cel de marar, caci era primul din anul acesta, mararul deja era destul de mare pentru cules. Dar parca ar fi mers si cel de usturoi... cu carnea fiarta din supa.

Avem in gradina o tufa de usturoi de tuns. Are frunzele mai fine decat usturoiul care face capatana , iar gustul nu e asa de puternic , nici nu pisca asa de tare. Este perena si avem frunze toata vara. Toamna rup frunzele , le toc si le pun in cutie la congelator. Merge perfect in mancaruri de orice fel.

Si cum nu eram eu decisa daca sosul sa fe de usturoi sau de marar m-am pus intrebarea :dar de ce sa nu fie de amandoua?

Asa ca am facut sos cu marar si frunze de usturoi de tuns.

E exterm de simpu de facut. Poti gresi doar sa ii faci cocoloase, ceea ce mai fac si eu. V-am spus ca nu gatesc des, doar bucatarul nostru e talentatul si harnicutul in bucatarie. Eu, doar cand imi vine chef .. si cateodata ma grabesc. Dar poate iesi bine si asa.

Cum se face sosul?

Se culege din gradina o mana de marar si una de frunze de usturoi. Se spala, se toaca.

In tigaie pui putin ulei si separat intr-un bol faci un "hoboras" adica 2 linguri de faina la care adaugi incet, incet lapte pana ajunge de consistenta unei smantani foarte lungi (acum e momentul cand se pot face cocoloase, daca nu ai rabdare sa incorporezi incet laptele peste faina). Daca pui laptele intai si-apoi faina, cocoloasele sunt garantate, dar il poti drege daca il dai prin sita.

 Cand uleiul e incins pui maglavaisul din bol in tigaie, pui sare si verdeturile tocate si lasi sa fiarba putin. Daca s-a  intarit prea tare, mai pui lapte (si acum iar poti face cocoloase din cauza ca laptele e rece, iar compozitia fierbinte).

Nu stiu cat lapte, vezi si tu, dupa cateva incercari iti iese.

Oricum, daca ai un colt de gradina merita sa cultivi verdeturi caci gustul lor nu se compara daca le gatesti imediat dupa ce le-ai cules, sau dupa cateva zile.

Imi place

Cred ca blogul acesta se trasforma in jurnal de calatorie.
Sunt tot pe drumuri in ultima vreme, si ma bucur caci vad si tara cu ocazia aceasta. Stii ca se zice sa iti scrii dorintele pe care le ai si lucrurile pe care vrei sa le indeplinesti in viata aceasta? Caci atunci se vor indeplini. Eu acum vre-o 5 ani am scris ca vreau sa vad Romania. Si atunci habar nu aveam cum o sa fac ca sa se indeplineasca, nici macar nu mi-am propus sa fac sa se indeplineasca, si iata ca vin cadou aceste calatorii, ca un castig suplimentar la activitatile  pe care le desfasuram acum.

"Ia uite - parca si arhitectii sunt mai talentati aici decat la noi" (Cluj), spuneam dupa ce ajunsesem de cateva ore in Timisoara si admiram santierul din poze. Am mai fost in Timisoara , de fiecare data incantata de loc si de evenimente. Eram studenta pe atunci, cu capul in nori si interesata de altele.
In seara aceea ne-am plimbat pe strazi, am apreciat calitatea spatiului urban, a pietei baroce ("unde nu te sufoca pe tine ca pieton exagerarea de mese inghesuite pe trotuare sau ca in Piata Muzeului de la Cluj), am observat mulitudinea de parcuri in relatia cu raul am experimentat un pietonal adevarat si am suspinat ca eh, la Cluj nu-i asa de fain.....
Urmatoarea seara am ajuns sa intram in vorba cu un timisorean, care cand a auzit de unde suntem a inceput sa ridice in slavi Clujul, ca ce nivel academic, ce oras frumos si curat, ce cladiri aranjate. Si noi ne miram, dadeam din umeri... mai ascultam, mai radeam in sinea noastra.... cand spunea ce rau e la timisoara, ce ingusta e administratia, ce prost au restaurat bastionul, etc....
Ma bucur de conversatia cu acest baiat caruia i-am si uitat numele, caci m-a facut sa inteleg ca iar am ajuns sa compar si sa ma plang, in loc sa vad partile bune. E clar ca avem o predispozitie de a deveni negativi si e clar ca din cand in cand o scuturare nu strica.

Si uite ma autoprovoc sa gasesc acum ce imi place la Cluj.
Imi place strada Kogalniceanu , cu teii infloriti, am studiat-o casa cu casa si pentru mine e locul cel mai frumos din Cluj.
Imi plac stradutele pietonale pavate cu piatra cubica de pe langa zidul cetatii.
Imi place ca de fiecare data cand conduc in Andrei Muresanu ma pierd pe stradute si astfel mai descoper cate o casuta cu un detaliu fain. Si imi place ca uneori am nevoie de harta sa navighez prin Cluj, desi conduc de cativa ani.
Imi plac ratele de pe Somes, care stau ore in sir cu fundul in sus cautand hrana.
Imi place targul permanent de pe langa Casa Matei, itotdeauna cand am treaba in centru fac cumva sa trec pe acolo.
Imi plac casele su gradina transformate in cafenele si puburile din pivnitele boltite.
Imi palce la"Via".
Imi place sa imi cumpar creioane de la tanti ungurioaca de la "De scris".
Iubesc casa verde cu imagine interbelica de pe strada Republicii a carei iedera e acum rosie foc si pe care doar criza o mai salveaza de la disparitie.
Imi palce sa mananc Jiaozi la cocioaba chinezoaicei de pe Horea.
Imi place sa locuiesc in Zorilor.
Imi place "Fabrica de pensule".
Imi place ca avem bazin olimpic unde pot sa inot.
Imi place ca avem partia de la Feleacu unde invata puiu sa schieze.
Si imi place ca biserica Unitariana din centru a afisat banerul cu lupta pentru salvarea Rosiei Montane

Si mi-s dragi  o groaza de oameni care fac acest oras frumos.

Ia spuneti acum voi, ce va place la orasul vostru- fie el Clujul sau altul?

BANAT....cateva imagini de drum...

My tree of life

Sunt fericita. Nu stiu ce s-a intamplat, dar  mi-a revenit pofta de a picta pe sticla.
Am primit vaza aceasta de aproape un an si de atunci coc ideea de a picta ceva special pe ea, ceva cu un mesaj. De multe ori obiectele pe care le pictez le fac cadouri si imi place sa spuna o poveste, una graitoare in imagini, sa fie o parte din credintele mele care ajung la cineva drag. Acum vor ajunge la sora mea.
De-a lungul anilor m-au urmarit cateva simboluri sau poate nu ele pe mine ci eu pe ele. In orice caz, copacul vietii si spirala ma pasioneaza. Iar prietenul Klimt mi-a aratat ca se pot pune amandoua intr-un singur cadru. Spirala e continua, se invarte, nu are inceput nici sfarsit, nu stii unde se indreapta, nici de unde a pornit, nu are dimensiune, nu are limite, nici stare, este dinamica si in continua miscare. Pentru mine spirala este infinitul. O folosesc des pentru ca ma reprezinta.
Copacul vietii este un simbol foarte puternic pe care il regasesc mereu in mai multe doemnii ale vietii, apare in simbolistica popoarelor antice, ca si spirala dealtfel. E simbolul existentei, a intercoectivitatii intre toate formele de viata pe pamant. Este mereu viu si graitor. E o celebrare a vietii. Pentru mine e bucurie, continuitate si concentreaza esenta vietii.
Uita-te la el! Nu ti se pare complet? Poti citi povestea?
Oare ce culoare sa-l fac? Negru pentru contrast, cupru sau alb ?  Am ales alb. Culoarea e doar pentru a-l lumina. Forma povesteste aici.

Uite aici si alte lucrari de-ale lui Klimt