5 noiembrie 2014

Cum ne-am gandit noi la casa noastra.

Markovecz al meu (asa cum ii spunea un bun prieten ca sa il enerveze) a citit intr-o carte, demult, cand inca nu era nici la facultate ca arhitectul nu isi poate face propria lui casa.
Deveny Sandor, un arhitect postmodernist cu influente  Makovecz-iene spunea lucrurile acestea. Ah, hai sa va explic. Makovecz era un arhitect maghiar organic care se inspira din natura in operele sale. De ex. are o biserica care seamana cu o bufnita.
In fine, sa revenim. Deci cica arhitectul nu isi poate face casa proprie. Am un prieten- tot arhitect, care poate si citeste acum si care mi-a zis ca a desenat cam 200 de variante pana acum pentru casa lui (inca nu s-a apucat de construit).
Ok, am inteles, daca arhitectul nu isi poate face casa , atunci arhitecta o sa poata. Dar nu singura, impreuna cu arhitectul ei.
Fiindca casa noastra nu este un scop in sine , ci o unealta. Nu este opera de arta la care vom lucra pana o vom desavarsi, ci locul nostru pe care il vom folosi, ne vom bucura de el si il vom adapta in timp in functie de cum se modifica si viata noastra. Va trebui sa ne deserveasca ca familie si cat mai repede. Asta nu inseamna ca va fi urata, nici fuserita, nici negandita.
Dar noi ca si arhitecti suntem constienti ca sunt un numar infinit de posibilitati de a pune unele langa altele niste functiuni si tot atat de multe variante pentru o imagine a casei. Deci e bine sa ne decidem, sa ne punem limite si sa trecem mai departe, la constructie.
Noi asa am facut cand am definit casa noastra:
Am descris nevoile noastre de acum ( nu clisee de genul casa cu mansarda, cu dormitor matrimonial, dressing, inca 2 dormitoare de copii, eventual de oaspeti sau birou) , am clarificat ce vrem din punct de vedere al spatiilor , al legaturilor intre ele, al energiei (cat mai putina energie consumata in timpul folisrii) al legaturii cu exteriorul, al stilului si al imaginii, iar restul rezulta.
Da-i bice!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu