30 iulie 2015

Podul



Incepem santierul. Ne luam concediu, copilul va fi la mare cu bunicii si noi vom avea doua saptamani pline ca sa iesim din sol cu casuta. Adica fundatiile.
Asa am spus noi. Dar viata ne-a zis: "Sunteti siguri ca vreti acum? Ia sa vad eu, sa va testez". Si de aproape doua saptamani stau acasa cu copilul, a fost in spital, acum e pe trecute. 
Dar nu ne-am lasat. 
Am zis ACUM. 
Celalat arhitect inca mai poate si mai avem parinti care  vin sa ajute. Nu-i nimic, eu pot lipsi ca sunt femeie, doar e treaba de barbati acolo. Ma simt cam pedepsita, ce-i drept, caci doar din poze vad evolutia.
Am fost in prima parte a concediului, inainte de boala lui puiu la munte la Borsa si acolo am avut o revelatie: podul pente santul din fata portii din lemn. Dar de ce trebuie sa torn eu podul din beton, cand tata are un morman de lemne pe care de-abia asteapta sa le marite? Asa ca arhietctul meu si cu tata au facut intr-o zi un pod minunat din lemn de intrare pe proprietate. Intrare auto, caci orice faceam pe proprietate era greu si nu se putea intra cu masina. Acum vom putea descarca materialele, va fi mai usor. Este podul final, nu provizoriu. Il vom mai decora pe laturi cu busteni, poate cu flori. 
Numai bine se va potrivi cu poarta de lemn si gardul impletit. 
Deci 2 zile caniculare  de lucru. In prima au sortat si taiat la marime lemnele, le- au dat cu ulei (ceva uzat, din recuperari), le-au transportat cu o remorca inchiriata (pret 100 lei pentru tot weekendul) si in a doua zi le-au asamblat. 
Si asa am inceput "organizarea de santier" si executia. 
Cu cateva zile intarziere, dar am inceput.

   



Un comentariu: