Șuvițată natural

Am găsit culoarea perfectă pentru părul meu. Mi-au trebuit cam 35 de ani să o caut, de fapt, era acolo, sub nasul meu. însă eu nu o vedeam. Era tot timpul disponibilă, însă eu o acopeream. Am fost o vreme roșcată, ‘natural’ :) , cel puțin așa credea soțul meu când ne-am cunoscut, mă vopseam cu  Henna și  era o nuanță din natură. Am avut și perioade scurte de mov ,colegii îmi spuneau inkhead, mi-au trecut repede.
Acum am 37 de ani și sunt șuvițată natural. Unii chiar cred ca am șuvițe, alții văd că sunt căruntă și nu pot să îmi dea o vârstă din cauza feței încă tinere. Dacă ai citit până aici , mai mult ca sigur că ești femeie și ție vreau să îți dedic aceste rânduri.

Am renunțat să mă mai vopsesc. La început, pentru a-mi simplifica existența, să nu îmi mai văd părul cărunt crescut la rădăcină care mă obliga să îl vopsesc din nou când numai de asta nu aveam timp, chef și bani. Apoi am început să îmi iubesc non- culoarea naturală. Mi-a trebuit destul de mult timp, chiar mai bine de un an să mă obișnuiesc cu imaginea mea de om cărunt, să lupt cu asocierea de Bătrânețe, să răspund NU de o mie de ori celor care mă îndemnau să mă vopsesc. Cel mai mare suport l-am avut din partea soțului meu căruia îi place tare mult de mine cu părul meu natural și mi-o amintește des.

Vopsitul părului la femei este așa de înrădăcinat în cultura noastră căci este greu de acceptat imaginea părului cărunt. Le înțeleg pe femeile cărora le place să se aranjeze, să fie coafate și machiate . Nu mă adresez lor. Vorbesc acum cu cele care se vopsesc căci așa se face sau din obligație sau fiindcă le e frică să nu pară mai bătrâne dar care ar vrea să nu o facă, dacă ar avea mai mult curaj.
Vai ce căruntă sunt! (Da, ești frumoasă)
Vai ce bătrână sunt ! ( Da, ești frumoasă)
Vai , mi-a mai apărut un fir alb, îl tai imediat. ( E frumos firul tău alb, lasă-l acolo)
Ce păr cenușiu am ! ( E frumos părul tău, e ca pădurea de argint.)
Mi-am dat seama ulterior că e o mare îndrăzneală ca la mai puțin de 40 de ani să fii căruntă și să nu te vopsești. Din admirația unor prietene cu care vorbeam, simțeam că le inspir curaj. “Să știi că nici eu nu mă mai vopsesc “ sau “ m-am gândit și eu să nu mă mai vopsesc, dar acum că te văd pe tine, chiar o fac”. Ce mă bucur !
Dacă cauți bine în adâncul tău și te găsești tânără și plină de viață, arată-te așa, iar oamenii te vor vedea și ei la fel. Nu contează culoarea părului, îndrăznește să arăți un argintiu autentic !