Vin, cas, paine

In imagine vedetele serii: cas din Alunisu , vin "Roscoveata de Razboieni" si painea bucatarului nostru. Ce-ti trebuie mai mult? Mmmmmmmmm, minunata cina.
Sa le luam pe  rand:

POVESTEA CASULUI:
Traiau odata (adica acum, caci inca mai traiesc) intr-un sat la poalele muntilor Apuseni, o comunitate de oameni, pasnici si harnici, intr-o asezarea, pe numele ei- Alunisu, sau Magyarokereke.  Traiul si-l faceau din cresterea vacilor de lapte. Cu timpul, s-au obisnuit ca masina care colecta laptele de la o fabrica de renume (nu dam nume) sa le colecteze zilnic laptele, in schimbul unei sume de bani- modeste, dar totusi exista. Intr-o zi, fabrica locala din orasul din apropiere s-a decis ca laptele importat de la sute de km, este mai ieftin si nu a mai trimis masina dupa lapte in Alunisu. Asa ca localnicii au ramas peste noapte fara sursa de venit, si cu lapte din belsug. Dar pastorul satului (cu sensul de preot reformat, si nu cel care paste oile)   nu s-a dat batut, a invatat cum sa faca cas fermentat si a inceput sa colecteze el laptele de la oameni si sa il distribuie la oras, sub forma de branza. Si astfel s-a nascut o branza matura, cu un gust intens, din tipologia branzei "Brie", dar mai buna, cu un mucegai care acopera scoarta casului, dar cel mai important facuta cu mult drag. Este o branza distribuita prin intermediul cunostintelor si a recomendarilor,  nu o gasesti in magazine, si e mai bine ca nu incearca sa ii faca certificari de calitate caci isi va pierde simplitatea si rusticitatea procesului de fabricare. Dupa parerea noastra, a papilelor gustative foarte fine ale bucatarului nostru branza de Alunisu ii da clasa la cea de Nasal. V-o recomandam cu mult drag. Bravo, domnule pastor!

POVESTEA VINULUI:
In curtea de la tara avem, ca tot romanul o vie simpla ca oricare alta, cu struguri cu coaja tare, boabe mari si albastru deschis cand sunt coapte. De vre-o 3-4 ani, de cand ne-am reluat in stapanire mosia nu o mai stropeste nimeni. Dar via aceasta este rezistenta, chiar daca savoarea si "buchetul" nu sunt de olimpiade.
Anul acesta, un an bun pentru vinuri am facut o minunatie de vin, pe care l-am botezat "Roscoveata", fiind un rose usurel, buclucas ( curge bine si pare ca nu se urca la cap, dar de fapt, are si el alcool), cu o aroma fina si care se potriveste de minune cu branza de Alunisu.
Multumim tatalui meu ca l-a cules, l-a stors si pus la fiert si bucatarului nostru ca s-a dus in weekend pe ceata asta pana la tara sa traga vinul.

POVESTEA PAINII
Bucatarul nostru este un om dedicat. Ne face paine cu consecventa, de vre-o ... cred ca aproape 4 ani. Este usor sa iei o decizie despre un obicei nou (de genul- de azi ma apuc de alergat) , este usor sa o aplici la inceput (azi alerg, si maine, si poimaine) , sa o pastrezi o vreme (luni nu, dar de marti reincep...), dar cel mai greu este sa o pastrezi pe termen lung (pai.. .nu stiu ce s-a intamplat, ca nu mai am timp, s-a scurtat ziua, e ceata- scuze de genul).. Acolo este adevarata incercare, acolo cand trebuie sa iti mentii motivatia inca activa, si doar tu poti sa o faci caci ceilalti s-au obisnuit cu tine facand ceea ce faci.
Multumim, bucatarul nostru!

Si de ce sunt aceste lucruri asa de bune? Paine, vin, cas? Pentru mine fiindca sunt locale, simple, nu au ISO si sunt facute in mod traditional.
Uite in incheiere un documentar care sper ca te va pune pe ganduri. Ia-ti o jumatatede ora si uita-te la el, Este vorba despre seminte- sursa vietii si a hranei noastre : seminte traditionale si ce se intampla cu ele.

SEEDS OF FREEDOM