9 martie 2015

De ce imi place mie sa fiu gradinar.

Puiu invata de la bunicul Adi cum se taie via:
numeri unu, doi si la al trei-lea tai (pe ramurelele tinere)

Azi este ziua bucatarului nostru, arhitectului nostru si a colegului meu de drum. Este una si aceeasi persoana. La multi ani!
Si poate este o coincidenta, dar astazi este si ziua cand se sarbatoreste inceperea noului an agrar. Nu degeaba este el un gradinar care isi iubeste gradina. Desi gradinareste doar de cativa ani, parca acolo (in gradina) e locul lui dintotdeauna.
Cu gradinaritul asa este: daca te prinde, nu te mai lasi toata viata. Si bucura-te daca te-a prins!
Am observat ca noi, oamenii, raspundem bine la ritmuri, obiceiuri, repetitive. Inca din copilarie avem ritualuri: de imbaiere, de culcare, la masa. Toate aduc echillibru in viata noastra. Fiind gradinar, reusim sa ne reatasam anumitor ritmuri si ritualuri care ne re-echilibreaza.Noi suntem oameni ai orasului in care ni se vand anumite obiceiuri superficiale ca niste clisee ( ramasite din trecut, stoarse de continut cum ar fi Craciunul cand trebuie sa cumperi cadouri sau Pastile cu iepuri, pui si iarba verde ) , dar de fapt zilele noastre arata oarecum la fel, indiferent de sezon. La serviciu- acasa- aceleasi programe de TV, acelasi mall, aceeasi sala de fitness, aceeasi temperatura in casa, fie vara fie iarna, aceleasi retete ... Poate ca iarna mergi la schi si vara in Vama, dar tot in weekend, tot o betie, tot cu masina multi kilometri, tot luni la serviciu, obosit.

Si in somnabuleala aceasta apare gradina care, oricat de mica este nu poate sta dupa toanele tale. Nu exista "azi n-am chef sa ud ardeii, ca ma duc la film, si maine sunt la bere si poimaine plec la un festival..." Nu, nu. Gradina daca nu o semeni cand ii vine vremea ai ratat numai un an... Si asta te face responsabil. Auzi, daca in viata simti ca nu esti consecvent si tot incepi lucruri de care te plictisesti repede si nu le termini, incearca terapie prin gradinarit. Sa vezi ce discilina capeti! Vei fi un alt om.
Ce imi mai place mie foarte mult la gradinarit este surpiza. Fiecare an este altfel. Nu poti sa te iei dupa calendar , doar aproximativ. Trebuie sa simti natura, sa intelegi ca anul acesta nu punem inca ceapa caci desi este trecut de 15 martie, este prea frig, inca nu s-a dezghetat pamantul si zapada nu s-a topit de tot.

Tot in jurul datei de 9 martie deschidem sezonul de weekenduri la tara , de cativa ani, deja. Am fost si weekendul acesta. Se anunta iarna grea, coduri si ninsori .. pentru cine a avut ureche sa auda. Cine nu, adica noi, care luasem hotararea, ne-am dus si gata, Nici nu am avut ninsoare, ba chiar soare (cu dinti), nu am inghetat in casa (s-a incalzit intr-o zi) si am vazut mai de aproape semnele primaverii: la animale erau cel mai evidente. Cateaua vecinei e mai mult lata decat lunga, pisicile miauna si se misca cu incetinitorul, gainile zboara ca nebunele peste garduri, iar graurii au invatat sa cante frumos.

"ce faci vecine? Intreaba de dupa gard tanti Marie.
- uite, ma pregatesc sa imi ascut cutitele sa tai un cocos, zice tata.
-ti-ai adus un cocos, intreaba vecina?
-nu, a venit singur......., spune tata , razand pe sub mustata... (era vorba despre cocosul vecinei care si-a facut iarna pe la noi prin gradina).
A doua zi, cocosul si cu cele 3 puicute mai saltarete erau la vecina in ograda, caci nu mai putea sari- le-a taiat aripile. Dar nu-i bai, caci aveam clienti de la vecina cealalata.
Asa ca ma intrabam eu, de ce se chinuie oamenii astia sa faca garduri inalte si sa le inchida pe gaini, ca oricum sar cumva peste ele.?  Cu gainile si puii intotdeauna a fost o poveste , sar la vecini, caci acolo e mai verde iarba. Dar asa si este. Gradina noastra este primavara cea mai verde. Fiindca ii permite continuitatea. Nu o aram, ci sapam doar unde avem nevoie. Asa am ajuns sa avem primii cepa verde , usturoi (din cel ramas in pamant de anul trecut), salata (care se autoinsamanteaza), spanac (si el are grija sa rasare in fiecare an).
Sigur, cele care rasar "de magan" (adica fara sa fi fost insamantate de noi ) sunt mai putine decat cele pe care le semanam, dar conteaza si ele, caci sunt primele si pe ele ma bazez pentru primele mese de primavara. In fine, anul acesta mi-a cigulit cocsul vecinei macrisul si spanacul.
De-abia astpet sa isi semne si vecinii gradina ca atunci vor fi mult mai  vigilenti cu pasarile!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu