Intimitatea de la tara sau cum stiu vecinii tot ce faci

Gard tipic de Aiton

"Dar de ce nu aprinzi buruienile alea?", auzeam pentru a 4-a oara in decurs de o saptamana, de la persoane diferite. La fiecare raspundeam altfel, de data aceasta:
"Fiindca vin vrabiile si mai mananca seminte din ele si ne place"...baba a zambit si nu a mai zis nimic (nu se astepta la asa raspuns).
Dar ce sa le spun? Fiindca e ilegal si e nociv pentru oameni si pentru mediu si vreau sa le compostez :)))) ? Ca sa nu inteleaga nimic....

Dar si cu gramada de lemne au treaba. "De ce nu faci un foc si le arzi?".. obsesia satenilor sa arda tot ce se poate arde.
Si  ma gandesc "vreau un gard inalt sa nu mai vada nimeni ce este la noi in curte." Dar pe de alta parte si eu o sa fiu izolata si nu o sa mai vad pe strada, nu o sa mai vorbesc cu nimeni, nici asa parca nu e bine. Chiar daca isi baga nasul in treburile noastre aflu si lucruri utile de la ei.
"Se scoala devreme asta mica", un alt vecin curios..." am vazut io ca la 7 cand am trecut pe strada era deja sus"  si eu ma gandesc " la ora aceea eram in casa deci pana si prin geamul ala ingust de la bucatarie si de dupa tufe  ne-a vazut. Of, chiar asa?"
Avem o parcela de colt si ar fi de facut vre-o 50 metri de garduri. Pe o latura sunt salcii, dar pe alta suntem cam descoperiti. Nici poarta nu avem.
Ne mai gandim impreuna cu arhitectul meu cat de opac sau nu sa fie gardul. Cert este ca prin sat majoritatea gardurilor sunt din plasa de sarma si au porti din fier cu modele, deci vezi in curte. Daca e sa fim corecti ca sa ne inscriem in peisajul arhitectural ar trebui sa nu il facem opac. Nici macar unul dublat de tuia nu ar arata bine (prea urban).  Dar nici cu semigardul pe care il avem acum nu putem ramane.

Azi am avut o vizita interesanta. Niste copii au intrat si si-au luat materiale de constructii din curte si s-au jucat cu ele in santul de peste drum: bucati de faianta, rola de zugrav, capete de grinzi, folii, tigla pe care au vopsit-o in culoarea casei noastre (si-au facut singuri materialul cu nisipul si pamantul galben de la strada). Eram in casa si nu i-am auzit si cand am iesit erau deja dusi, vecinul mi-a zis ca i-a vazut dar nu stie de-a cui sunt.
La inceput m-am enervat ca a trebuit sa strang dupa ei si ca ne-au imprastiat lucrurile; dar acum cand ma gandesc ce fain s-au jucat parca imi pare bine ca nu i-am prins.
Asa invata copiii cum se fac casele naturale :).

Trupa de copii intr-o dupamasa pe strada scolii