25 martie 2011

Casa de la tara -prolog


Oau! deja 50 de postari! Si nici nu am inceput inca... sa va zic despre casa de la tara.
Cand am inceput acest blog, am hotarat sa va scriu si despre cum vom renova casa de la tara. Este o casa taraneasca din 1925 mostenita de la strabunica mea (mama mamei mamei mele), situata in satul Razboieni, la 80 km de Cluj. E locul unde bucatarul nostru isi cultiva legumele si e absolut fascinat de ce bunataturi cresc in gradina. Aici puiu a corelat onomatopeele scoase de diferite animale cu animalul in sine, a umblat dupa gaste si a asteptat vacile sa vina de la pascut.
Sezonul agricol a inceput. Salata, spanacul si mazarea sunt deja de o saptamana in pamant!
Dar sa va povestesc cateva legende despre strabunica mea. A fost o femeie hotarata, de mica. Csongradi Rozalia, pe numele de fata, trebuia sa se casatoreasca cu un fecior dintr-un sat alaturat, treaba aranjata de matusi. Fata, de buna credinta a spus "da", numai ca nu era chiar sigura. Si a lasat ca nunta sa se pregateasca, iar in vinerea nuntii, cu doua zile inainte, s-a razgandit. Nici bataia zdravana pe care a incasat-o de la mama ei nu a mai putut-o schimba. Ea nu se marita si gata. A vuit satul o vreme, dar lucrurile s-au domolit. Dupa cativa ani, s-a maritat cu Istrate Ironim. Mama mea imi povesteste cum o intreba pe bunica ei :"bunico, dar de ce "l-ai luat" pe bunicul?" raspunsul era: "fiindca era cu pantaloni, nu cu itari, ca restul feciorilor". Si a ai adaugat " si mi-a zis ca are pamanturi".  Ei dar avea si datorii la banca, si doua fete din casatoria anterioara (era vaduv). Totusi, mama zice ca avut o viata buna alaturi de alegerea inimii ei.
Pentru mine acest loc este unic. Vacantele de vara le-am petrecut aici, cu bunica si bunicul si de aceea casa are un loc aparte in sufletul meu. De-abia asteptam sa o facem "ca atunci cand trece cineva pe strada sa intoarca capul dupa ea", dupa dorinta tatalui meu.
Nu stiu ce praf magic se imprastie in vazduh acolo, dar pe fiecare din familia noastra acest loc ne-a cucerit. Si iarasi, fiecare are ceva doar al lui care il leaga de el.
P.S. Pozele pe care le-am adaugat sunt de anul trecut. (iar cea din background-ul blogului e din gradina de la Razboieni)

2 comentarii:

  1. da...aceea casa m-a vrajit si pe mine,"Tornác"-ul sculptat,faptul ca te razemi de tornác..si te uiti afara,e aer bun,si e foarte atragator!sa pastrati culoarea verde inchis al lemnariei,sa puneti "Muscate"rosii in geamuri..si perdele rustice,adica sa fie autentice..va caut eu!!!Spor la treaba!!!!....sa aveti multe bucurii acolo!

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte frumos! abia astept sa vad continuarea, mai multe poze si povesti despre casa si gradina! :)

    RăspundețiȘtergere