Buruieni romanesti si cereale venerate de incasi am folosit in salata de aseara. A fost un gest spontan, cu ce aveam la indemana. Fiindca ne pregatim de plecat la tara in weekend am decis sa folosim toate verdeturile din casa, caci altfel s-ar usca. Ceapa verde, marar, ridichi, salata verde, leurda (din congelator) si loboda rosie.
Cand zic loboda ma gandesc la expresia "treci ca voda prin loboda", pe care o folosesc uneori cu puiu cand e repezit si fuge, tragand si rasturnand lucrurile in urma lui. Bucatarului nostru ii place tare mult sa spuna cand conduce si il depaseste o masina cu viteza luminii ca a trecut ca voda prin loboda. Ai vazut sigur "grabiti la volan" care tot schimba benzile, se baga in fata, nu semnalizeaza... ca voda prin loboda.
Revenind, loboda e o alta "buruiana" comestibila utila corpului nostru pentru refacerea de primavara dupa o iarna cu mai putine cruditati.
Despre quinoa am mai vorbit, ceva intre leguma si cereala, sacralizata de incasi, care se cultiva la altitudini de peste 4000 m. Se folosesc semintele ei care seamana cu meiul. Se pune apa cu sare la fiert (2,5 masuri) si cand fierbe se pune 1 masura de quinoua. Va fierbe la foc mic 10 min, se stinge focul si se mai lasa 10 min pana absoarbe apa.
Salata am preparat-o eu, cap-coada. Am taiat legumele: 4 cepe verzi, 6 ridichi, 1/2 capatana salata verde, 1/2 legatura marar, 1 legatura de loboda rosie, le-am frecat cu sare, am pus otet balsamic, ulei de masline, un fir de zahar si sana si am adaugat vre-o 3 linguri de quinoa fiarta.
Ne-am burdusit amandoi si a mai ramas o jumatate de portie.
Bucatarul nostru m-a laudat ca a iesit foarte buna si sunt mandra de asta!
Deci si fara talent, poti gati!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu