Mama spune ca aceasta reteta a fost adusa in famila noastra de la Bucuresti de catre strabunica mea, caci aici, in Ardeal, nu se faceau mai demult sarmalute in foi de vita. Strabunica a avut o nora din regat la care mergea des (le-a crescut fata) si care pipa mult dar gatea foarte bine, dupa spusele mamei mele. Imi amintesc si eu de matusa si unchiul de la Bucuresti, am mers de cateva ori la ei in drum spre mare. Aveau un motan pe nume Chim, care a fost atat de devotat matusii incat inainte cu o saptamana de ce sa moara matusa a inceput sa miaune zilnic foarte mult si dupa ce matusa s-a stins, s-a dus si el in 5 zile. Era si el batran, avea 18 ani. Noua, cand eram copii ne era frica de motan, caci nu era pisica normala cum stiam noi pe la tara- lingusitoare si furacioasa; el manca doar cateva feluri, ne scuipa si nu statea sa il mangaiem.
Asadar, sarmalutele in foi de vita au fost o intamplare caci ai mei au uitat sa cumpere varza, dar adusesera carnea tocata. In curte la tara avem vie, iar frunzele sunt tinere si destul de mari pentru sarmale.
Mama a folosit pentru umplutura 600 gr de carne de manzat, 200 gr de orez, 1 ou, 1 lingura de boia, sare, piper (putin, ca sa manance si puiu), 2 cepe verzi tocate si marar tocat.
A calit ceapa in putin ulei, a daugat si orezul la calit, dar l-a lasta putin pe foc. A amestecat cu mana ingredientele de umplutura. Apoi a oparit frunzele de vita (eu i-am cules un castron bun) si a rulat sarmalele. Le- aranjat in oala, le- aturnat apa clocotita pana le-a acoperit si au fiert cu capac pana a fost facuta carnea. Noi am mancat cu smantana si marar proaspat tocat.... si cu multa pofta . Inclusiv puiu (mai putin frunza ).
Se mai poate face sos de marar la ele, daca mai este timp si nu esti prea flamand.
AHA,,deci iti plac sarmalele,totusi.....eu insa osa le fac cu varza creata...pt ca inca nu sint destul de mari frunzele de vita-de vie...si e f.gustos varza creata....
RăspundețiȘtergere