Puiu a prins si el drag de vaci : "viiin vaciiiiieee" striga in gura mare sambata pe-nserate. In imagine sunt cativa puiuti care au fost mai lenesi si au ramas in coada cirezii (astfel am avut si eu timp sa fug dupa aparatul foto). Si acum imi place sa ma uit la vaci cum trec, sunt niste animale frumoase, pasnice si foarte calme. Merg agale, cu ugerul intr-o parte, se mai opresc la cate un gard sa mai manance o frunza, doua, o iarba mai bunicica, mai gresec poarta si dau sa-ti intre in curte, dar ce ma distreaza cel mai mult sunt unii vecini care stau la poarta si isi pazesc sectorul de drum ca sa nu treaca pe acolo si sa le lase cate un "norocel". Evident, ca nu reusesc intotdeuna si-apoi suduie (="injura") pe saracul animal. Daca te-ai procopsit totusi cu un noroc, nu ai de ales decat sa astepti sa se usuce si sa-l strangi cu matura.
Sambata e vremea numai buna sa faci niste pupuri cu urda. De ce in weekend? Fiindca iti trebuie cam o jumatate de zi pana le termini (nu se lucreaza in tot acest rastimp la ele, ci mai mult se asteapta sa tot creasca aluatul). Mama e maestra cocaturilor. II place sa isi cucereasca nepotii prin intermediul bunataturilor "cocalite", si nu pierde nici o ocazie pentru a-si exersa maestria. Ea e fericita cand ne vede pe noi fericiti, mancand din preparatele ei, caci ea multe nici nu poate sa le guste!
Pe scurt, se face un aluat de cozonac, se intinde cu sucitorul, se taie patrate, se umple cu o umplutura pe baza de urda, se impacheteaza plic si se coc in tava la cuptor. Ce usor! Unde este munca de o jumatate de zi?
Ce am scris mai sus este ca sa va faceti o idee, voi reveni cu reteta maine, caci mi-am notat-o, dar evident ca am pierdut foaia. Am retinut totusi ca un aluat de cozonac reusit trebuie lasat sa creasca de vre-o trei ori. si ca "daca faci dintr-un kilogram de urda,ii saturi pe toti", dupa spusele vecinei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu