Prietenii II

Prima parte a acestei povesti o poti citi aici.
Cu experienta mea de orseanca care a petrecut doar unele vacante din copilarie la tara am dat-o in bara cu un lucru iarna aceasta. Se pare ca prietenii mei despre care spuneam zilele trecute n-au fost chiar asa de buni prieteni..... Azi am luat problema in mana si am inceput sa caut sursa ei. Adica ce mananca aceste insecte, si unde le este cuibul? Si scotocind eu prin casa am dat de cutia  in care am pus seminte stranse de pe la legumele cultivate de noi anul trecut. eram mandra ca am inceput sa pastrez seminte.. dar trebuie sa stii cum sa le pastrezi....adica la racoare, nu in apartament la bloc unde sunt minim 20 de  grade ca vrei, ca nu vrei.
Nenorocitii mi-au mancat fasolea pe care o lasasem de samanta - si cea oloaga si cele 2 soiuri de fasole cu parul! Si cand i-am povestit mamei la telefon si-a amintit ca bunica ii dadea fasole din gradina dar ii zicea sa o tina neaparat la frig! Bine ca acum zici! No, sa ne fie invatatura de minte. Deci fasolea se tine la frig daca nu e tratata ca sa nu intre goangele in ea. dar s-a mai intamplat ceva: in aceeasi cutie pusesem niste fasole cumparata asta toamna de la piata, tot pentru samanta, si tot vre-o 3 soiuri- de alea nu s-au atins. eu ce sa mai inteleg de aici? ca baba le-a dat cu ceva? sa le mai pun in gradina, sau sa uit de ele?
poate mai bine ma duc in piata sa vorbesc cu baba. dar o sa-mi zica ce le-a facut?
Pentru cei curiosi, aici vedeti despre ce insecte este vorba. Stie cineva cum le spune pe romaneste? Si un regionalism mi-ar fi de folos.
In concluzie, am invatat ceva important! Pana si semintele au daunatori si trebuie sa stii cum sa le pastrezi.  Noroc ca nu depinde mancarea familiei pe anul urmator de recolta de fasole din aceste boabe gaurite, caci n-ar mai fi fost distractiv.

Prieteni

Si asa a trecut un an .. de retete, ganduri , fapte. Nu-i de mirare ca s-au mai subtiat retetele... noroc ca gandurile nu e parasesc niciodata, iar fara fapte am fi ca si morti. Am niste prieteni noi. Nu ca am vrut eu neaparat, dar s-au instalat la mine si am decis sa ma imprietenesc, dupa ce am luptat vre-o 3 zile cu ei sa-i fac sa dispara. Sunt micuti, cat un varf de gamalie, multi, interminabili si am descoperit ca pot zbura. Le place pe geam cand bate soarele sa se incalzeasca ca soparlele, pana si pe pervaz misuna.  E bine mi-am zis, dupa ce am capitulat, ii las sa colonizeze doar geamul din camera mare, macar si-au ales un loc. "Ii tin sub control".  Sau ei pe mine? Isi cam fac de cap.... "dar de ce nu iei si tu un spray de goange?" ...fiindca nu vreau sa ma intoxic ca si goangele. Nu ma deranjeaza chiar asa de tare, doar ideea de a starpi tot ce misca la mine in casa si il vad este cea care ma deranjeaza. Adica ce, vecina poate sa aiba caine care te baleste si numai uitandu-te la tine, cealalta poate dezmierda o pisica cat un vitel si eu nu am voie sa nu imi sprayez "amicii"? Si uite, azi sunt somnorosi, nu le place ca nu e soare, s-au ascuns ...unde? nu stiu, ca am tot aspirat.
Pai cum, ori prieteni, ori ii starpesti? Nu m-am hotarat inca.... adica pentru batalie trebuie depus un efort mai mare.. sa vedem, daca isi fac metropola atunci va trebui sa-i stramutam. Pana atunci, ii mai studiez in timp ce ma lupt cu virusii de gradinita.
Credeam ca mi-am facut imunitatea acum 30 de ani. De fapt, reluam ca sa aprofundam.
O zi frumoasa!

"Omul in cautarea sensului vietii"

Am revenit la o carte pe care am sorbit-o dintr-un foc, atunci cand am parcurs-o prima data. se numeste " Omul in cautare asensului vietii" de Viktor E. Frankl, si cum aveam cateva randuri subliniate, mi-a atras atentia o afirmatie:
"Oamenii au indeajuns ca sa traiasca dar nu si pentru ce sa traiasca. Au mijloacele dar le lipseste sensul", extrasa din context poate ca e cam categorica. bineinteles ca multora le lipsesc si mijloacele de trai, dar noi ne referim acum la mine si la tine, cei care avem acces la internet, carora nu ne este frig si nu ne chioraie matele.  Cartea despre care vorbesc este un jurnal cu experiente din lagarul de concentrare caruia i-a supravietuit autorul, iar in partea a doua o introducere in logoterapie.
Ce am retinut din relatarile autorului a fost ca pe detinut nu il omora lipsa hranei, tratamentele inumane, munca  sau bolile. Pe detinut il omora renuntarea- atunci cand el decidea ca nu mai are pentru ce sa reziste- atunci se imbolnavea si se ducea rapid."Detinutul care si-a pierdut increderea in viitor- in viitorul lui, e condamnat". 
" omului i se poate lua totul, mai putin un lucru: ultima dintre libertatile umane - respectiv aceea de a-si alege propria atitudine intr-un anumit set de imprejurari date, de a-si alege  propriul mod de a fi."


Oare de ce m-a impresionat cartea acesta? Nu stiu, poate ca inca o data am realizat de puterea mintii umane si cum totul in viata noastra il putem canaliza cu ajutorul ei. Si poate ca si eu sunt oarecum in cautara sensului vietii mele, Tu l-ai gasit?
Citittorule, iti recomand din tot sufletul sa citesti cartea aceasta.

Intamplari de iarna

Am inceput in forta noul an. Am uitat deja de sarbatori, a venit in sfarsit iarna si pe la noi si ne-am dus la patinaj. Sunt foarte mandra de puiu ca a fost un erou pe patine, o ora jumatate a patinat si s-a tinut bine, nu s-a plans deloc, nu i-a fost frica, se vedea pe el ca vrea cu toata fiinta lui de mai putin de un metru sa patineze. Si de mine sunt mandra, ca am fost a doua oara in viata mea pe patine si am mers foarte bine, nu am sprijinit marginea si am plecat cu ideea ca daca nu cad nu invat, asa ca nu mi-a fost frica de cateva trante in fund.  Ne-am distrat foarte bine.... pana cand bucatarul nostru , cel care patineaza de mic a cazut intr-un mod stupid si si-a fisurat un os de la cot. Asadar, ghips 3 saptamani. Mana dreapta.
Dar cum orice  intampare neplacuta aduce cu ea si cateva avantaje, am placerea de a invata sa gatesc. Iar bucatarul nostru are mai mult timp sa il petreaca si sa se joace cu puiu, se poate odihni, poate citi si alte activitati pe care nu ar fi putut sa le faca caci nu erau prioritare.

Sarbatori Fericite!

Va urez tuturor Sarbatori Fericite!
Zilele acestea, noi incercam sa petrecem cat mai mult timp cu familia si cat mai putin la calculator.
Sa ne auzim cu bine in Noul An!

Ce inseamna de fapt Rosia Montana ma priveste si pe mine?

Tocmai am vizionat un documentar cutremurator Facut de Euronews despre cum au reusit  exploatari miniere similare cu cea ce se planifica a fi la Rosia Montana  sa distruga sanatatea si viata oamenilor. Cum poti sa spui cu seninatate ca "nu exista un impact asupra mediului" cand vii cu otravuri si distrugi munti, dealuri, ape, comunitati, oameni, copii?
M-am gandit cum vine otrava frumos pe Aries  in jos, trece prin Turda, se varsa in Mures la Gura Ariesului, in amonte fata de locul unde avem casa de la tara, apoi merge spre Deva, unde sunt parintii mei, va trece in Tisa si va merge spre ceilalti parinti ai nostri.... si tot asa.
Deci nu este doar datoria locuitorilor de la Rosia Montana sa se opuna acestui proiect. Cred  ca fiecare dintre noi se poate gandi la cineva drag care va fi afectat de acesta exploatare!
Si ce putem face? Sa strigam mai tare decat tabara cealalta! Daca strig mai tare am dreptate? ( e o replica celebra dintr-un film).
Eu cred ca politicienii pana nu vad ca sunt sute de mii de oameni care sa nu-i mai voteze din cauza aceasta, vor face in continuare ureche surda la toate crimele ce urmeaza a fi facute, odata exploatarea deschisa.
Uite, iti trimit link-ul e documentarul care m-a miscat cel mai mult pana acum despre de ce sa nu faci exploatare miniera cu cianuri la Rosia Montana.
Vizioneaza-l  ESTE VORBA SI DESPRE TINE!

AICI POTI VIZIONA DOCUMENTARUL

Cine mi-a luat cascavalul?

Vine o perioada, cred ca in viata fiecarui om cand se simte "in criza". Vorbesc despre "o criza" personala, nu de cea la moda acum. Si de ce as fi eu o exceptie?
Cum se intampla? Se aduna lucruri, marunte, intamplari, ganduri si vine un catalizator, un mic soc care o declanseaza.
Majoritatea dintre noi suntem frustrati de ceva. Este adevarat? Poate credem ca avem o lipsa si daca o vom umple va trece frustrarea, poate ca ceilalti sunt de vina si gasim care este vinovatul, dar tot nu trece frustrarea.
Cautam solutii in alta parte. O schimbare. Sa plec? Unde sa fug? Tot eu voi fi si acolo unde plec. Criza va veni cu mine si in Canada, si in Noua Zeelanda. E la mine in cap, niciunde altundeva. Sa ma schimb? Da, stiu ca trebuie sa ma schimb. Vai, da greu e!
Auzi, tu intelegi sintagma "Problema este solutia!"? (o idee de permacultura). Daca poti sa imi dai un exemplu care sa mi-o explice iti voi face un cadou!
Am citi mai demult o carte Spencer Johnson, "Cine mi-a luat cascavalul?". Este vorba despre doi soareci numiti Mirosila si Gonila, si doi omuleti dl Iepure si dl Hohot. Toti patru locuiau intr-un labirint si mancau cascavalul pe care il gaseau in diferite "Statii de cascaval". Fiecare isi alesese casavalul preferat care se gasea intr-un anumit loc. Dupa o vreme, isi facusera un obicei zilnic de a merge acolo sa il manance. Dar gramezile de cascaval s-au terminat. Reactii: Mirosila si Gonila au luat faptul ca atare si au plecat imediat in cautarea noului cascaval, pe trasee noi, fara nici o suparare. Domnului Iepure nu-i veni sa creada si exclama "Cine mi-a luat cascavalul? Nu e corect!", iar domnul Hohot nu spuse nimic, dar inca nu putea sa reactioneze. Ei au revenit si urmatoarele zile acolo , caci inca nu erau convinsi ca nu mai este cascaval. Au intors problema pe toate partile, au cautat vinovatii, au sperat ca primesc "despagubiri", si tot flamanzi s-au intors acasa. Intre  timp, soriceii increzatori au gasit o alta sursa de cascaval, mai multa de data aceasta. Iar povestea continua cum cei doi omuleti pornesc cu greu incet, cu teama in cautarea noului cascval, descriind stadiile de dezvoltare emotionala prin care trec acestia pana gasesc un nou cascaval.

INVATATURILE PARABOLEI:
"Schimbarile se intampla- Ele fac cascavalul sa se mute dintr-un loc intr-altul"
"Anticipeaza schimbarile- Fii gata cand cascavalul se va muta din loc"
"Supravegheaza schimbarile- Miroase cascavalul cat mai des ca sa iti dai seama cand se invecheste"
"Adapteaza-te repede schimbarilor- cu cat pleci mai repede de langa cascavalul vechi, cu atat te poti bucura in curand de cascavalul nou"
"Schimba-te, du-te dupa cascaval!"
"Bucura-te de schimbare! - Savureaza aventura si bucura-te de gustul noului cascaval"
"Fii gata sa te schimbi rapid si sa te bucuri iarasi si iarasi - cascavalul se muta din loc tot timpul!"

Leacuri pentru gatul rosu - IN MEMORIAM BOGDAN MUNTEANU

Se implinesc opt ani de cand a plecat dintre noi un prieten drag. O intamplare stupida, chiar prea stupida sa ne mai gandim cum de s-a putut intampla.
Bucatarul nostru si Bogdan au impartasit cativa ani frumosi de facultate. Au fost colegi de camera, prieteni buni,  au impartit bucuriile si fricile, sesiunile, re-urile, au gatit impreuna, au fumat impreuna si au chefuit.
Bucatarul nostru isi aminteste cum primea Bogdan pachet de acasa si ce bine mancau ei cateva zile dupa aceea. Iar in acele pachete venea adesea o sticluta cu leac pentru gat.
Bucatarul nostru face adesea acest leac, cand simte ca incepe sa il racaie gatul, il face si pentru mine, si pentru puiu. Intr-o cana pune miere si lamaie stoarsa in raport 1:1 (de ex. 3 lingurite de miere si 3 lingurite de zeama de lamaie). Il amesteca pana e omogen si il bea cu lingurita in inghitituri mici.
Sa vezi cum numai dupa 4-5 lingurite iti simti gatul cum se inmoaie ! Prea simplu, asa e? Dar functioneaza!

Acasa

Te simti "acasa" in locul unde traiesti?
Voi vorbi pentru cei care nu locuiesc in orasul in care s-au nascut si au copilarit, sau aproape de parinti (socrii). sigur, si acestia vor intelege, dar o parte din cei "stramutati" vor simti mai bine.
 Intotdeauna credeam ca acasa este acolo unde sunt cei dragi, dar simt ca acel "acasa" e mai mult. Nu doar prezenta fizica a lui puiu sau a sotului meu drag poate defini acasa al meu. Si nici faptul ca am putea sa ne cheltuim toate veniturile pe urmatorii 5 ani ca sa ne "imbunatatim vizual" actuala locuinta, caci gura babei de sub mine care ma pazeste dimineata la usa sa imi zica sa nu mai umblu cu tocuri prin casa, ci sa ma incalt cand ies (mai vedem noi) nu o poti inchide...
Ce este de fapt acel "acasa" pentru tine?  Inca nu il pot defini. Normal ca daca nu stiu ce e, poate ca nici nu imi dau seama cand il gasesc.
A propos, am avut o intamplare interesanta astazi. Am fost intr-un magazin MARE caci altfel nu puteam face rost de ce aveam nevoie si cand am intrat o pereche de baieti care intind fluturase mi-au oferit unul. Trecand in graba, pasiva, am refuzat.. cu un zambet (macar atat le dau daca nu ii scap de mormanul din mana). Dupa jumatate de ora, cand sa ies, uitasem de ei complet, celalalt baiat imi intinde si am tendinta sa fac acelasi lucru, dar urechea aude totusi cuvintele rostite("campanie de strangere de fonduri pentru....) etc. Am continuat sa merg, am procesat informatia si dupa doar cativa pasi mi-am dat seama si m-am intors. Deci cat mi-a trebuit? Muuult. Cine stie cate lucruri am refuzat neavand rabdare sa vad de fapt ce se ofera. Am devenit distanta, grabita cu gandurile mele?
Am intrebat cativa cunoscuti care stiam ca nu sunt de loc din cluj daca se simt acasa. si ... marea mea surpriza majoritatea au spus ca nu. Bun, deci nu sunt doar eu.
O voce mica indepartata din strafunduri imi spune ca  poate nu caut unde trebuie... sau poate nu caut ce trebuie....si ca voi gasi doar in interiorul meu adevaratul "acasa". E sigur o idee de prin ceva carte...
Te mai intreb o data. Tu, acolo unde ai ajuns te simti acasa? De ce? Ce e "acasa" pentru tine?

Un gand

N-am scris pe blog in ultimele zile, caci am fost putin cam revoltata si nu vroiam sa transmit acest mesaj, dealtfel si ultima postare am sters-o caci nu eram impacata cu ea.
E in regula ca din cand in cand sa ne mai pierdem, sa nu mai avem rabdare, sa nu mai gasim partile bune din orice, sa ni se mai inece corabiile, sau pur si simplu sa ne fie lene si sa intram in acea stare colectiva de a nu face nimic. da, eu zic ca e in regula, atata timp cat starea e temporara si avem puterea de a ne lasa tras din ea (poate chiar sa ne scotem singuri). asa suntem noi oamenii (neprelucrati) capriciosi, egocentrici, mofturosi, credem ca ni se cuvin multe, asteptam sa primim : "pica para malaiata in gura lui natafleata".
Da, bucatarul nostru inca mai gateste, si inca foarte bine. poate maine scriu reteta de supa cu brocoli, dar azi am altceva mai important de transmis. Vreau sa va vorbesc despre diferenta intre valoare si bani.
Am avut o mica diferenta de opinii cu un coleg. Am cumparat o paine facuta in casa (cu maia) si cateva borcanase cu bunataturi de la un artizan pe care il respect foarte mult pentru ceea ce face. nu-l cunoastem, l-am gasit pe net . Le-am savurat si ne-am simtit bine la birou, dupa o zi de munca. A doua zi, colegul meu se gandeste el ca totusi, "au fost cam scumpe". Nu m-as fi gandit la asa ceva, caci nu se pot compara cu ce gasesti in comert. In primul rand, ca nu gasesti in comert asa ceva.  Eu nu il contrazic (daca faci asta din prima pierzi din start cu argumentele tale), doar ii spun ca dintr-o paine de casa de un 1 kg te saturi cu mult mai bine decat dintr-una de magazin de 1 kg.
Apoi am stat si m-am gandit pe ce dam banii noi, oamenii. Ce nu ni se pare scump? Pe o piatra frumoasa in baie. Nu te ia nimeni de fraier daca dai de 10 ori pretul pentru un metru patrat de piatra fata de cea mai ieftina gresie din comert, poate chiar te invidiaza. Dar se uita ciudat la tine daca ii zici ca ai mancat o paine de casa -APARENT-dublu la pret decat una de la magazinul din colt. Oare ce imi aduce piatra din baie si ce imi aduce painea de casa?
Piatra e pentru altii, pe cand painea e doar pentru mine. sa iti explic mai mult? " altii " (prietenii, vecinii, familia, etc) vor admira piatra 5 minute, imi vor admira oglinda mare (tot la ei se vor gandi- ca ei nu au, sau "vai ce cos mi-a iesit"),vor merge acasa, vor mai vorbi in cel mai bun caz inca 5 minute despre baia mea si-apoi vor uita cu desavarsire. Aceasta e valoarea pe care noi dam bani. si inca multi. evident, piatra din baie e doar un exemplu, caci mai sunt, telefoane, masini, ooo.... cate si mai cate! Painea e pentru mine, pentru sanatatea mea, de dragul fiului meu, sa manance ce e mai bun pe lumea aceasta. Oare cati bani valoreaza sanatatea mea si a familiei mele?
O putem cuantifica in bani?
Eu sunt recunoascatoare noului prieten care mi-a trimis  din bunataturile pe care le face cu drag pentru el si familia lui si ca s-a gandit sa faca si pentru noi. Ai mai auzit de dulceata de lapte? cand ai mancat ultima oara o paine cu maia (plamadeala,fara drojdie din comert)? stii ca mustarul din comert are un EEEEE extrem de toxic si ca domnul Iulian ne-a trimis un borcan de mustar extrem de bun si fara chimicale? Aceasta este valoarea pe care am primit-o de la poalele muntilor retezat.
http://turtitafermecata.blogspot.com/p/bunataturi-taranesti-de-vanzare.html

Caldura mare II

Poate sunteti dezamagiti ca eram obisnuita sa scriu retete mai des, iar in luna aceasta am lasat-o mai moale. Dar sunt sigura ca unii au inteles : caldura mare taie pofta de mancare... si de aprins aragazul.
Noi acum mancam salata de vinete ( nu dau reteta, ca toata lumea stie sa faca ). Si lui puiu ii place, cu rosii cherry din gradina de la tara. Mai mancam lubenita, am luat una in weekend de langa Carei - cea mai buna de anul acesta (trebuia sa ne umplem portbagajul cu ele).
Saptamana aceasta ne-am propus sa fim vegetarieni sau macar carne sa nu mancam fiindca in weekend am fost la nunta si mancarea de acolo a fost exceptioala. Am mancat cu doua burti (desi numai una detin).
Cel mai spectaculos a fost un tauras la protap. Nu porcusor, nu miel ci ditamai taurasul.. Am mancat din el toti nuntasii (peste 100 la numar), si a mai ramas. Un bucatar talentat din secuime a reusit sa ne uimeasca pe toti. Excelent! Merita sa incerci, macar o data in viata!
In piata acum e plin de legume ce se pot manca crude : rosii, castraveti, varza, gulii, salata, ceapa si o sumedenie de fructe. Avem optiuni. Si voi aveti. Bucurati-va de ele!
O zi frumoasa va doresc!

1 Mai cu mici si ploaie

Vina ploaia, bine-mi pare
In gradina am o floare
Floare se va face mare
Vine ploaia bine-mi pare.
Nu stiu cum ti s-a parut vremea de ieri. A fost proasta? Depinde cum privesti lucrurile. Poate ai avut planuri sa iesi la iarba verde, si ploaia le-a amanat.
Pentru noi insa vremea a fost excelenta, caci trebuie sa ploua ca legumele din gradina sa se faca mari si frumoase. Se spue ca ploaia de mai este aur curat.
Am fost la tara si ne-am bucurat ca a crescut ceapa, usturoiul, mazarea, am replantat salata si spanac si cand ne-am intors am facut mici ... la grilul din bucatarie :). Nu se poate 1 mai fara mici!
In orice intamplare exista si o parte buna a lucrurilor. Chiar daca la inceput tind sa o vad pe cealalta, incerc sa ma schimb. e data aceasta cand a inceput sa ploua am exclamat (fara sa ma gandesc prea mult) Vai ce frumos ploua! Si mi-am dat seama ca altadata nu as fi spus asa.
Concluzia? Bucurati-va de primavara, chiar daca ploua si e "frig" caci asa trebuie sa fie. Lasa ca avem timp la vara sa ne coacem de caldura!