Pasta de avocado

Mos Nicolae de la gradi a adus printre altele si un avocado... eu si cu bucatarul nostru ne-am uitat luuuung la el, caci nu avusesem experiente culinare placute vis-a-vis de acest fruct. Puiu insa a fost incantat, l-a plimbat  in manuta de-a lungul unei intregi strazi si a avut grija sa nu il scape, nici sa-l frece de cladiri. Acasa a insistat sa guste. L-am taiat (are Jamie Oliver un filmulet cum se taie) si i-am dat sa guste."Verdict: Nu-i bun". Ok, ce sa fac ca sa nu-l arunc? Era desfacut, stiam ca se oxideaza si nici nu-mi place sa arunc mancarea. O fi ceva si cu fructul acesta. Mi-am amintit de o prietena care ii facea fiului ei pasta de pus pe paine. M-am gandit: daca copilul mananca... trebuie sa se poata! Si s-a putut! Am demonstrat-o singura, caci bucatarul nostru era prea sceptic ca sa il prepare.

Miezul de la avocado l-am pus in blender impreuna cu o ceapa mica, un catel de usturoi, o lingura buna de pasta de mustar cu boabe in el, sare, unt si lapte (in loc de smantana), marar din congelator (cautam patrunjelul...,dar numai pe acesta l-am gasit). Le-am pasat si i-am dat sa guse la bucatarul sef care a exclamat "Oaaaaau!" si a ras imediat doua felii de paine.
Puiu a ramas ferm in decizia lui sa nu guste avocado inc ao data, dar oricum ar fi fost prea condimentat pentru el, data viitoare incercam ceva mai light.
Si inca o data bucatarul nostru a fost recunoscator ca are o partenera curioasa.

"Zacuzsa" cu ce este

Inca un weekend plin! Ne-am dus la tara fara un plan prestabilit. vom vedea ce este de facut. De multe ori, ne uitam la vecini, sa vedem, au plantat .. rosiile, sau au scos... ceapa. Caci datele ei le stiu. Au observat natura in acel loc de ani buni, de ce sa nu le folosim experienta? De data aceasta a fost timpul cartofilor. I-am scos si ne-am minunat de puterea de multiplicare a naturii. Dai o unitate si primesti de douazeci de ori mai mult. Aceasta e legea naturii. Intai dai, si iar dai si iar dai, incepi sa primesti cate putin, dar continui sa dai sa dai, primesti mai mult, dai mai putin, iar catre toamna primesti, primesti, primesti. Pot sa spun ca am scos cartofi frumosi si s-a meritat sa tot culegem sistematic colorado de pe ei.
Ce au mai facut vecinii? pai tanti A. a pus zacusca, bulion, gemuri. Am pus si noi un fel de "zacusca" cu ce am avut in gradina : respectiv ardei, gogosari, suc de rosii facut ca pentru bulion si ceapa. Inca nu e gata... un experiment momentan congelat mai mult crud decat fiert.
 Alti vecini si-au adus lemne pentru iarna si ce-a fost frumos este ca inca trei familii (barbatii) i-au ajutat sa le grape si sa le duca in curte (nu vecinii chiar gard-in-gard,caci cu aceeia intotdeauna te mai ciondranesti, ci cei de la cateva case mai incolo). la randul lor, vor fi ajutati cand le vin lemnele. si imi amintesc de aceasta practica de cand eram  mica si se mergea la cules de vie sau de alte bunuri din hotar, intr-o zi la unii, intr-alta la altii. nu te plictisesti si gati mai repede. Practica sanatoasa. pot sa zic ca am simtit ce poate inseamna o comunitate.
dar cel ai placut moment a fost pentru bucatarul nostru care a experimentat pentru prima data dormitul la amiaza sub nuc. Mama imi povestea despre bunica ei (prima stapana a casei), care dupa ce manca de pranz le lasa pe toate, isi lua patura si se trantea o jumate de ora in fundu' gradinii sub nuc.  Oricat de cald ar fi, o briza mica tot este , umbra e umbra si zgomotul de fond (gaini, cocosi, porci sigrauri) sa zicem ca merge.

Pasta de dovlecel

Auzisem de ceva vreme ca se poate face o pasta de dovlecel cum faci salata de vinete care se intinde pe paine. Ieri am zis ca incerc. A fost un adevarat spectacol! Dar hai sa va povestesc toata tarasenia!
Eram doar eu in bucatarie (cea cu vorba, nu cu fapta) si am decis ca va fi victoria mea de data aceasta. Deja imi imaginam cum strang laudele de la bucatarul nostru! Reteta nu aveam, dar de imaginatie nu duc lipsa.
Am ras doi dovlecei pe razatoarea mica, i-am sarat si i-am lasat sa se faca in sucul propriu la foc mic in tigaie cu capac pana s-au fiert bine. Cand s-au racit putin, i-am tot strecurat pana a curs in mare parte zeama de pe ei (cred ca mai bine de jumatate din volum). I-am pus in castron si am adaugat vre-o 2 linguri de smantana. i-am gustat si eram incantata. Sunt buni!
"Ceapa le-ai pus?" vine bucatarul nostru si stramba din nas cand ii dau sa guste. "Nu.. " "dar hai gusta, si-apoi zi daca le trebuie ceapa". Gusta. "Pai eu le-as pune ceapa". OK., m-am dezumflat, trebuie sa imi reiau locul - ca ajutor de bucatar si initiator de retete noi. Am cedat locul bucatarului sef.
In final bucatarul nostru le-a mai adaugat: o lingurita de mustar, o ceapa mica tocata fin, 7 boabe de coriandru date prin mojar, putin patrunjel proaspat tocat, putin ulei, sare si piper. Au fost mult mai bune dupa ce le-a "dres" . Recomandarea lui este sa nu puneti deloc smantana.
In fine, mi-am mai revenit dupa ce am primit si putina recunoastere cum ca fara mine nu am experimenta atata in domeniul gatitului, si nici voi nu v-ati bucura de ceea ce gatim noi (sau de cum scriu?)
De fapt nici nu stiu daca cititorii acestui blog folosesc retetele, sau doar le place cum scriu???.. Sau amandoua?

Pateu de casa

Astazi daca tot e sambata, nu ne-am trezit la 7 ca de obicei, ci la... 6.30 caci puiu e mai harnic decat in alte zile. Dar este placut sa te uiti la ceas, sa vezi ca e ora 8 si deja ai facut ce aveai de facut prin casa (treburile de dimineata) in timp ce pentru altii nici macar nu a inceput sambata.
Ieri bunica ne-a facut pateu de casa.. ca sa mai avem ce unge pe painea lui puiu in diminetile cand ne grabim la gradi.
Din ficat de pui- l-a prajit in tigaie pana s-a facut, l-a racit, apoi l-a pus la blender cu o ceapa, sare si ulei de masline. Mmmm.. bun, bun. Se pastreaza la frigider in recipiente inchise, ca sa nu se oxideze.

Uitati ce cantecel ii place lui puiu, chiar danseaza pe el :


www.youtube.com/watch?v=Gol7cnYR-9U

Pasta de oua

Mai tineti minte cand apareau la alimentara oua, pe vremurile cand era o sarbatoare ca "au bagat oua" si se punea afis in geam? Eu tin minte ca ma distram cu sora-mea in cate feluri era scris cuvantul "oua". "Oa", "Oalele sint proaspete"... si alte de genul.
Asta dimineata m-am trezit ca un pui de boier, la 9 si ma asteptam sa fiu tratata ca atare... mic dejun la pat.. etc. Numai ca nu am exprimat-o.. asa ca am fost rugata sa fac micul dejun. Nu puteam sa refuz. Am zis ca fac oua, caci merge repede. Dar cu 2 oua.. cate mai erau in frigider.. nu ne saturam. Asa ca am urmat instructiunile bucatarului, care era constiincios la calculator.
Am fiert 2 oua tari, le-am scurs de apa fierbinte, le-am spart si am pus apa rece (Asa fac ca sa se desprinda usor coaja), le-am curatat si zdrobit cu furculita. Intr-un castron am pus ceapa cruda taiata marunt, cam 2 linguri de branza de burduf, ouale zdrobite si a venit bucatarul sa dea gustul: a pus un pic de condiment numit "7 pipere" (arab :piper dulce, piper picant, scortisoara, ghimbir,cuisoare, nucsoara, mahlab), un pic cam mult  iaurt, si patrunjel proaspat taiat. Si ca sa nu curga de pe paine l-a dres cu pemet (paine uscata rasa pe razatoare), astfel incat s-a mai intarit. L-am servit intins pe paine si cu masline feliate.
Excelent!

Hummus

La ce va ganditi? Eu la pamant, binenteles! De cate ori citeam meniul la restaurantul turcesc eram curioasa.. dar nu imi inspira incredere numele, doar cine ar vrea sa manance pamant? Si uite ca am ajuns sa gatim .. hummus. A fost atat de bun ca l-am terminat inante de a se incarca bateriile de la aparat sa-i pot face o poza. Ce mai, l-am infulecat rapid!
Este ca o fasole frecata si in loc de fasole se foloseste naut si se pun mai multe condimente. Mark a pus nautul la inmuiat de seara pana a doua zi cand ne-am intors de la birou (a stat cam 20 de ore). Apoi l-a fiert (era deja inmuiat si a fiert repede), l-a maruntit in blender (cu rabdare, caci se lipeste pe vas si din cand in cand trebuie sa il desprinzi de pe pereti), si l-a frecat cu ulei (preferabil de masline, noua ni se terminase).A adaugat ceapa tocata, usturoi, coriandru dat prin mojar, sare, menta si o parte din apa in care a fiert. Astfel, a obtinut o pasta ce se poate unge pe paine. Noi asa l-am mancat.
Ne-a placut ca s-a preparat usor... si s-a mancat si mai usor :).

Si in incheiere, o invatatura de la iepurasul din Bamby " if you can't say something nice, don't say nothing at all". Faptul ca am vazut aceasta replica impreuna cu fiul meu (si restul desenului) de zeci de ori, am retinut-o bine si in momentele cand e nevoie de ea, imi vine in minte... asa reusesc sa imi tin gura. Acum mi-am demonstrat ce putere are repetitia!

Aperitiv- pasta de ton

salut, cititorule!
azi l-am targuit pe pui si din martie merge la gradinita. ei, alta distractie! cred ca s-a agitat mai mult cand am fost azi in vizita la gradi, caci a adormit cu o ora mai repede la pranz, si nici nu mi-am dat seama cand l-am culcat, de fapt s-a cam culcat singur!
ieri, crema de zahar ars nu a trecut testul puiu. cand i-a simtit textura si consistenta pe limba a ejectat-o imediat; dar nu s-a dat batut, a mai incercat de vre-o 2 ori, insa finalul a fost: "nu bun", asa ca mami si tati au trebuit sa manance tot (saracii de ei ! :))
aseara bucatarul meu a facut rapid o pasta de ton : o conserva de ton maruntit in ulei, ceapa taiata foarte marunt, o lingurita de mustar, piper macinat, ardei iute uscat maruntit, 3-4 picaturi de lamaie. Le freci pe toate bine bine, prajesti paine si mananci cu pofta! Alte dati el mai pune busuioc, masline, ardei gras maruntit (vara) si unt (dar atunci scurgi uleiul din conserva si nu-l pui).

Ieri am citit o fraza care mi-a placut "Nu a-i depasi pe ceilalti este important, ci  totul este sa ma depasesc pe mine insumi" (Og Mandino, "Cel mai vestit vanzator din lume")