Paine neagra

Sunt foarte mandra de mine caci e prima data cand fac o paine cap-coada fara ajutorul bucatarului nostru. De cand a avut accidentul cu mana, tot eu am framantat painea si m-am familiarizat cu procesul, am prins curaj si am vazut ca nu e asa de greu. Am facut rost de la piata de faina rosie, de moara ( i se mai zice neagra, sau "integrala") si am probat-o. E extraordinar de gustoasa, iar painea e mai deasa, mai satioasa.Nici cu faina neagra din comert nu se compara caci aceea mai are unele adaosuri sa nu se strice si sa n-o manance soarecii in depozite. E clar ca doar din astfel de faina o sa mai facem paine de acum incolo. Metoda bucatarului nostru de a face paine pe care a folosit-o in ultimul timp e urmatoarea: pune intr-un vailing cam 700 gr de faina, face un loc in ea unde pune drojdia la crescut cu putina apa calduta si un varf de zahar. Dupa 10 minute adauga 750 ml de apa calduta si amesteca cu lingura si 2 linguri rase de sare. Iese un aluat moale pe care il poti amesteca usor. 

Acesta este lasat sa creasca vre-o ora doua, pana se umfla cat vailingul. Apoi incepe framantatul propriu-zis: mai adauga putin cate putin faina, intai amaestecand cu lingura apoi cand nu s emai poate framanta cu mana, aluatul devine bun cand nu se mai lipeste de maini. 

In total am folosit cam 1,2 kg de faina la 750 ml de apa, dar data viitoare vreau sa incerc cu mai putina faina. Aluatul il pune in oala (unsa cu unt si faina) si il lasa la crescut ira vre-o 2 ore. 

Apoi il coace in cuptor, la foc mediu - pana miroase puternic (atunci stiu ca e gata). Nu pot sa spun cat timp am copt-o, caci am uitat deea, noroc cu mirosul! Am ars-o un pic, dar la painea nu e nici o problema cand o arzi- caci se rade jos arsura de pe fund.

Imi amintesc painea bunicii pe care o scotea din cuptorul de paine - era toata neagra, arsa si o bateam cu  sucitorul ca sa ii sara coaja. Bunica facea paine o data pe saptamana, cate un cuptor si era buna si in ultima zi!

Experimente

Bucatarul nostru a fost mai distrat in ultimul timp si s-a apucat de ceva experimente.... dintre care unele mai reusite, altele mai putin reusite.
Iar cum aici nu vorbim despre cum nu se face o mancare, va voi povesti de rosiile uscate din tomna aceasta. Adevarul este ca la un moment dat, dupa ce weekend upa weekend consttam ca iar avem rosii pentru bulion si trebuiau fierte, catre sfarsitul verii ni s-a cam acrit de aceasta activitate si ultima tura de rosii in exces am pus-o la uscat. Cum? Taiate in 2, o idee sarate, puse pe tavi, la soare . Era soare puternic inca la inceputul lui septembrie. Seara le aduceam in casa , sa nu prinda umezeala peste noapte. Si asa au stat cam 2-3 zile in soare dupa care a venit ploaia si a trebuit sa le bagam la cuptor (la foc mic, cu usa de la aragaz semideschisa). Apoi le-a bagat la congelator caci a doua zi plecam in vacanta si nic ulei de masline nu aveam. Altfel, le-am fi pus in borcane cu ulei de masline. Din aceasta aventura au iesit niste rosii delicioase, noi le-am mancat cu paste si au un gust mult mai intens, mai concentrat.
Un alt experiment care iar s-a intrerupt de plecarea noastra este painea cu maia. La capitolul acesta ... mai trebuie sa studiem si sa incercam (noi.. cum sa il ambitionam pe bucatarul nostru), iar el, cum sa o faca mai reusita. Painea cu maia ne placea proaspata.. dar deja a doua zi era prea tare pentru puiu.
Oricum, fara numeroase rateuri, nu mai invatam nimic nou.
Uite in schimb ce frumos arata painea (cu drojdie e bere) pe care a facut-o ieri bucatarul nostru- e cu fundul in sus si se vede pe fund foaia de varza pe care o pune de obicei in forma de copt.

Un secret de-al bucatarului nostru pentru paine

Stiti ca bucatarii nu isi dezvaluie chiar toate secretele unei retete? Al nostru nu o face intentionat. Deoarece gateste cum ii vine.. sau cum simte, nu pot urmari niciodata exact cantitatile cat a pus, sau cand exact le-a amestecat, sau cat au stat la foc etc.
Dar ce stiu este ca nu trebuie sa ai diploma de bucatar ca sa gatesti excelent! Si nici de scriitor ca sa scri un blog! Tot ce trebuie sa ai este pe VREAU. Si sa fie un VREAU ADEVARAT. Dupa acasta dorinta clara, urmeaza actiunea si perseverenta.
Mai demult, nu ma interesa deloc sa gatesc, iar cand l-am cunoscut pe bucatarul nostru m-am bucurat ca lui ii place sa o faca asa ca l-am lasat sa fie el maestrul in bucatarie. spuneam "eu nu stiu sa gatesc". Acum am schimbat afirmatia cu o intrebare. In loc de "eu nu stiu sa gatesc" spun "cum se face ..?" si primesc raspuns. Fiindca mi-am dat seama ca a te hrani este musai. Depinde de tine ce bagi in gura.. nu de cei care iti gatesc. Si mai am o responsabilitate si mai mare :puiu. Cand bucatarul nostru nu poate gati, eu ce sa fac? sa-i spun ca "nu stiu sa gatesc"? Nu se poate.

Unul dintre secretele painii deosebite ale bucatarului nostru este foaia de varza.El pune pe fundul formei de copt cate o foaie de varza ca aceasta sa elimine din apa pe masura ce se coace painea. Pe fund, painea va avea o coaja subtire si moale, iar in casa se va raspandi o aroma de varza cand o coci.
Evident, cand e gata painea foaia de varza se arunca caci este scrum deja.

Paine

LA MULTI ANI SI O PRIMAVARA FRUMOASA, MULTA SANATATE SI BUCATE GUSTOASE!

Ei, si acum, reteta...
Bucatarul nostru are o experienta la facut paine de casa de mai bine de un an (de minim 2 ori pe saptamana). Si nu cu aparatul magic!, ci framantata de mana si coapta in ler (aragaz).. fara ceas de setat temperatura. Totul a inceput acum un an, cand, facand pizza a ramas mai mult aluat, pe care l-a copt intr-o craticica si a iesit o paine excelenta. Si cum nu am reusit sa gasim in comert o paine buna, a decis sa faca el paine. Si cu sarguinciozitate, de atunci el face painea in casa, chiar daca are predare si doarme 4 ore pe noapte, chiar daca e obosit, sau afara sunt 35 de grade,  de fiecare data, face paine.
Si in acest timp, a devenit eficient si si-a stabilt propria reteta,  cam dupa 2-3 luni.
Intr-un vailing mare pune 700 gr de faina (tip 650) si seminte (fulgi de ovaz, susan, in, floarea soarelui, chimion, cam ce avem prin camara). Separat, intr-un bol pune 50 gr drojdie proaspata (nu din plic), si un pic de zahar. Incalzeste pe foc 700 ml apa, cand e calduta (sa iti poti baga mana in ea, fara sa friga), cam 50 ml ii toarna peste drojdie si restul in vailingul cu faina. Amesteca faina cu apa cu o lingura si devine o pasta groasa. Apoi pune drojdia dospita si incepe "mazgaleala" care nu-i prea place, adica framanta si pune treptat faina (in total cam inca 300 gr, sau mai mult). Aluatul atunci e bun cand nu se mai lipeste de maini. Forma o unge cu unt si gris. Turta de aluat o pune la dospit direct in forma, deasupra presara seminte si ii face dungi cu cutitul. O acopera cu un servet si o lasa pe frigider (caci sus e mai cald) pana creste cam de 2,5-3 ori.( 40 min- o ora).
Incalzeste cuptorul 5 minute, apoi  pune paine si o lasa la foc mediu cam 20 min, dupa care da focul mai incet si mai sta cam 30 minute. O lasa la racit invelita in 2 servete.
Fiecare cuptor e diferit, asa ca trebuie incercat. evident, nu iese perfect din prima.
Acum a devenit asa o obisnuinta pentru el, caci nu simte nici un efort sa o faca. Mai ales, ca are un ajutor harnic de 2 anisori care framanta si el de zor! Iar cand e gata ii place sa ciuguleasca semintele.