Iarasi, despre hrana

Am citit un articol foarte interesant despre legumele si fructele pe care le mancam (vezi articolul complet aici).
Corpul nostru are nevoie de ceea ce ne da natura la momentul respectiv. Adica daca e primavara, in natura apar primele verdeturi, corpul nostru are nevoie de revigorare, curatire si e normal sa  mancam acele verdeturi. Si oamenii fac parte din natura, din ciclurile naturii, de aceea alimentatia variata se refera si la sezoane nu numai la ceea ce mananci zilnic.  Daca ma gandesc si la aspectul economic, e mai eficient sa cumperi legume si fructe de sezon decat sa le cumperi in extrasezon.  Pe deasupra, sunt si mai gustoase. Poate ca ne-am lasat pe mana altora in ceea ce priveste hrana si nu ni se pare o problema majora ca nu stim cam in ce luni ar trebui sa mancam de exemplu struguri.... ca sa fie de sezon. Am ales strugurii fiindca ii gasesti tot timpul anului la vanzare. Aceeasi struguri albi, mari, cu coaja groasa, dulci de parca ai mancat si un cub de zahar langa, cu seminte mari si fara aroma.
Am realizat ca pentru mine e la fel de usor sa fac alegeri mai bune sau mai putin potrivite pentru sanatatea mea cand imi cumpar legumele si fructele.
In primul rand a fost usor sa nu mai cumpar din supermarket. Acolo sunt doar niste chestii cu imagine de legume si cam atat. Chiar daca supermarchetul e la 100 m de unde locuiesc. Ma duc la piata sau le iau din gradina noastra.
Apoi, cand sunt la piata imi amintesc ca este august si ma pot bucura de un sezon foarte bogat. Rosii, castraveti, ardei, gulii, varza de vara, fasole, prune, pepeni, mere si pere de vara, afine, mure, etc.  Deci o alegere proasta ar fi sa iau struguri, sau banane (ca am timp toata iarna sa mananc). Si daca ma gandesc ca mi-e pofta.. ma mai gandesc o data si zic ca degeaba mi-e pofta caci ceea ce voi cumpara oricum nu imi va satisface pofta,  nu ar putea fi la fel de bun ca si asteptarile poftei mele.
Deasemenea, tot atata timp imi ia sa cumpar de la un producator local fructe mai micute (chiar daca si ei au stropit pomii) decat fructe de import cine stie de pe unde si cat timp au calatorit, cu ce au fost date ca sa reziste si de cand au fost culese.
Si nu in ultimul rand, conversatiile cu micii producatorii sunt mult mai placute decat cu frustratii de vanzatori de la mesele cu bisnita. Ai observat cu ce drag iti vinde tanti legumele pe care ea le-a produs? Mie intotdeauna mi le da cu voie buna, o intreb de unde e ...  de acolo.... imi mai pune un mar in plus peste kilogram, imi ureaza sanatate sau "Doamne-ajuta" si daca ma prind ca e maghiara si ii spun la sfarsit un "koszonom" imi zambeste larg. Ce mai, e o placere sa cumperi de la nane!

Despre hrana - episodul II

Hai sa va mai scriu ce am mai citit in cartea "Revolutia unui spic" de Masanobu Fukuoka. Este interesant cum gandeste acest domn. Evident, ca orice parere emisa in scris, nu trebuie luat totul ca atare.Dar informatia e intotdeauna pretioasa si putem invata multe din gandurile acestui japonez. Voi cita direct o parte din carte.

"Existaa povesti cum ca, pacaliti de vulpe, oamenii au mancat ingrasaminte de cal. Nu e nimic de ras. Oamenii din ziua de azi mananca cu mintea, nu cu trupul. Multor oameni nu le pasa daca exista tot felul de substante in hrana lor, ei gusta doar cu varful limbii si sunt usor de pacalit.
La inceput oamenii mancau pur si simplu pentru ca erau în viata si pentru ca mancarea era buna. Omul modern a ajuns sa creada ca daca nu prepara hrana cu condimente speciale, masa va fi fara gust. Daca nu te straduiesti sa faci mancarea delicioasa vei afla ca natura a facut-o deja.
Prima apreciere ar trebui sa fie sa traim in asa fel incat hrana pur si simplu sa fie gustoasa, dar azi toate eforturile sunt indreptate spre a adauga mai mult gust mancarii. Ironic, dar mancarea delicioasa a disparut.
Oamenii au incercat sa faca paine delicioasa si painea delicioasa a disparut. Incercand sa faca mancaruri luxoase si bogate, au facut mancare buna la nimic, iar apetitul oamenilor a ajuns continuu nesatisfacut.
Cele mai bune metode de preparare pastreaza aroma delicata a naturii. Intelepciunea zilnica de demult i-a invatat pe oameni sa prepare diferite feluri de muraturi, astfel incat aroma legumei in sine era pastrata.
Arta gatitului incepe cu folosirea sarii marine si a focului. Daca hrana e gatita de cineva sensibil la esenta gatitului, hrana isi pastreaza aroma naturala. Daca prin gatire, hrana primeste vreo aroma ciudata si exotica, sau daca scopul e doar datul in spectacol, aceasta nu mai inseamnă gatit.
Cultura e considerata de obicei ca ceva creat, mentinut si dezvoltat doar prin efortul uman. Dar cultura isi are intotdeauna radacinile in parteneriatul dintre om si natura. Cand se realizeaza uniunea dintre societatea umana si natura, cultura prinde forma singura. Cultura a fost tot timpul legata de viata de zi cu zi, asa ca a fost transmisa generatiilor urmatoare, pastrandu-se pana in ziua de azi.
Ceva nascut din mandria umana si din goana dupa placere nu este cultura adevarata. Adevarata cultura s-a nascut inauntrul naturii, e simpla, umila si pura. In absenta culturii adevarate, umanitatea va disparea.
Cand oamenii au refuzat hrana naturala si au ales hrana rafinata, societatea a apucat-o pe un drum care duce la propria ei distrugere, deoarece o astfel de hrana nu e produsul culturii reale. Hrana e viata si viata nu trebuie sa se departeze de natura."

Ce frumos spus!

Despre hrana

Azi am citit in cartea "Revolutia unui spic"  a domnului Masanobo Fukuoka niste lucruri incredibile. Le stiam, le banuim cu totii, dar le ignoram. Insa dansul le-a scris negru pe alb.
Masanobu Fukuoka este un revolutionar al agriculturii, aplicand in culturile sale metode mult mai simple si mai aproape de modelele din natura. El crestea legume, fructe si cereale in mod natural (acum am spune bio) inca din perioada interbelica.
Vorbind despre hrana produsa prin metodele artificiale, el spune ca hrana tratata chimic este un raspuns la preferintele cumparatorului. Desi acesta crede ca  nu are nimic de-a face cu poluarea agricola, si ar vrea ca hrana sa ii fie produsa in mod natural, actiunile sale il contrazic: el  este dispus sa plateasca mai multi bani pentru produse de extrasezon, cauta ca legumele sa fie cat mai mari, aratoase, de dimensiuni egale.
Daca fructele sunt mai mici, pretul e mai mic. Dar cu gustul si valoarea nutritiva cum ramane?
Fukuoka da exemplu a ceea ce inseamna mandarine cu o luna mai devreme : crescute in sere,  culese crude, vopsite pentru culoare, injectate cu indulcitor, trecute prin diferite masinarii de sortare a marimii (in care se lovec, se botesc si vor trebui iara reparate vizual) iar la sfarsit li se da si luciu. Unui producator de mandarine, i-ar fi mai simplu sa le culeaga la timpul lor si sa nu treaca prin tote aceste procese tembele de chimicalizare a hranei, obositoare pentru el, care cresc costurile productiei. De cand este cules produsul pana ajunge pe raft se folosesc cam 5 substante chimice, netinand cont de ingrasaminte! Dar cererea pietei il obliga sa o faca. Si noi, ca si consumatori cu ce ne alegem? Cu niste produse de sinteza, cu imagine de fruct, care sunt pline de alte lucruri....
Toti suntem constieni de acest lucru, si totusi continuam sa cumparam legume de extrasezon, sau de la marii producatori. Eu am cumparat ieri cartofi noi. Credeti ca in gradina sunt facuti? Cartoful abia a inflorit!
Iata o alta informtie pretioasa:
"Din punct de vedere biologic, fructele care sunt puţin zbârcite îşi ţin respiraţia şi consumul de energie la un nivel minim. E ca şi cu o persoană în stare de meditaţie: metabolismul, respiraţia şi consumul caloric ating un minim extrem. Chiar dacă nu mănâncă nimic, energia din corp este conservată. În acelasi fel, când mandarinele se zbârcesc, când fructele se încreţesc, când legumele se veştejesc, ele se află în starea în care îşi menţin calităţile hrănitoare cel mai mult timp posibil."
"Ca să rezumăm, până nu se schimbă scara valorilor, care acum dă mai multă importanţă mărimii decât calităţii, problema poluării hranei nu se va schimba."