Sarbatori Fericite!

Va urez tuturor Sarbatori Fericite!
Zilele acestea, noi incercam sa petrecem cat mai mult timp cu familia si cat mai putin la calculator.
Sa ne auzim cu bine in Noul An!

Ce inseamna de fapt Rosia Montana ma priveste si pe mine?

Tocmai am vizionat un documentar cutremurator Facut de Euronews despre cum au reusit  exploatari miniere similare cu cea ce se planifica a fi la Rosia Montana  sa distruga sanatatea si viata oamenilor. Cum poti sa spui cu seninatate ca "nu exista un impact asupra mediului" cand vii cu otravuri si distrugi munti, dealuri, ape, comunitati, oameni, copii?
M-am gandit cum vine otrava frumos pe Aries  in jos, trece prin Turda, se varsa in Mures la Gura Ariesului, in amonte fata de locul unde avem casa de la tara, apoi merge spre Deva, unde sunt parintii mei, va trece in Tisa si va merge spre ceilalti parinti ai nostri.... si tot asa.
Deci nu este doar datoria locuitorilor de la Rosia Montana sa se opuna acestui proiect. Cred  ca fiecare dintre noi se poate gandi la cineva drag care va fi afectat de acesta exploatare!
Si ce putem face? Sa strigam mai tare decat tabara cealalta! Daca strig mai tare am dreptate? ( e o replica celebra dintr-un film).
Eu cred ca politicienii pana nu vad ca sunt sute de mii de oameni care sa nu-i mai voteze din cauza aceasta, vor face in continuare ureche surda la toate crimele ce urmeaza a fi facute, odata exploatarea deschisa.
Uite, iti trimit link-ul e documentarul care m-a miscat cel mai mult pana acum despre de ce sa nu faci exploatare miniera cu cianuri la Rosia Montana.
Vizioneaza-l  ESTE VORBA SI DESPRE TINE!

AICI POTI VIZIONA DOCUMENTARUL

Pasta de avocado

Mos Nicolae de la gradi a adus printre altele si un avocado... eu si cu bucatarul nostru ne-am uitat luuuung la el, caci nu avusesem experiente culinare placute vis-a-vis de acest fruct. Puiu insa a fost incantat, l-a plimbat  in manuta de-a lungul unei intregi strazi si a avut grija sa nu il scape, nici sa-l frece de cladiri. Acasa a insistat sa guste. L-am taiat (are Jamie Oliver un filmulet cum se taie) si i-am dat sa guste."Verdict: Nu-i bun". Ok, ce sa fac ca sa nu-l arunc? Era desfacut, stiam ca se oxideaza si nici nu-mi place sa arunc mancarea. O fi ceva si cu fructul acesta. Mi-am amintit de o prietena care ii facea fiului ei pasta de pus pe paine. M-am gandit: daca copilul mananca... trebuie sa se poata! Si s-a putut! Am demonstrat-o singura, caci bucatarul nostru era prea sceptic ca sa il prepare.

Miezul de la avocado l-am pus in blender impreuna cu o ceapa mica, un catel de usturoi, o lingura buna de pasta de mustar cu boabe in el, sare, unt si lapte (in loc de smantana), marar din congelator (cautam patrunjelul...,dar numai pe acesta l-am gasit). Le-am pasat si i-am dat sa guse la bucatarul sef care a exclamat "Oaaaaau!" si a ras imediat doua felii de paine.
Puiu a ramas ferm in decizia lui sa nu guste avocado inc ao data, dar oricum ar fi fost prea condimentat pentru el, data viitoare incercam ceva mai light.
Si inca o data bucatarul nostru a fost recunoscator ca are o partenera curioasa.

Supa de ceapa

8 decembrie 2011- o zi buna pentru un nou inceput!
"Dar cine este seful tau?" il intreb eu pe puiu, in mijlocul negocierilor daca mergem la gradinita sau la serviciu. Dupa cateva momente, imi raspunde cu convingere"Eu sunt sefu!". Si mi-a inchis gura, mi-a desfiintat argumentele si am avut ceva de invatat de la el. Puiu vrea si el sa mearga la serviciu, nu la gradinita, asta dupa ce a vazut ca la scoala nu il duc, desi trecem pe langa e in fiecare dimineata si baietii mari joaca fotbal pe teren, iar el merge ... la gradi.  Deci nu trebuie sa ii gasim un sef lui puiu, caci s-a descurcat.
Supa de ceapa pe care mi-a facut-o bucatarul nostru a fost delicioasa! Demult asteptam o supa de ceapa de la el, si uite ca i-a venit randul.
A taiat rondele 6 cepe mijlocii, le- a calit in ulei (de masline), dar se poate si ulei simplu. Cand au devenit sticloase le-a adaugat o lingura de faina si a mai calit un pic amestecul. Le-a adaugat un litru de apa, sare, piper si le-a lasat sa fiarba pana s-au fiert bine. La sfarsit a adagat putin vin rosu, oregano, nucsoara si praz taiat rondele. In farfuria de supa am mai pus cas ras, iar cand am turnat peste el supa fierbinte, s-a topit. Mi-a placut extrem de mult! Sper sa mai faca!

Despre paduri dupa cursul "Introducere in permacultura" de Bill Mollison

Toti am auzit de mai multe ori cat de importante sunt padurile si cum nu ar trebui sa le taiem. Si suntem in mare de acord, fiindca simtim undeva inauntrul nostru ca nu e in regula sa le distrugem, chiar daca nu intelegem stiintific de ce.
Am gasit fascinante informatiile despre padure in scrierile lui Bill Mollison -"Introducere in permacultura".
Gandeste-te ca 86% din masa padurii este apa si ca frunzele si crengutele contin 96% apa. Deci poti vedea padurea ca pe o rezerva verticala de apa. Tancuri uriase si vii tin tone de apa indispensabila vietii pe pamant! Padurea este un organism complex a carui functionalitate  nimeni nu o poate intelege in totalitate.  Padurea transforma energia.
De exemplu- ploaia, in padure se atinge intai de frunze care o absorb partial si apoi este canalizata in jos. Fiecare tip de copac are un alt sistem de conducere exterioara  a apei catre sol- in functie de geometria frunzei si a coroanei- unii strang apa spre tulpina, altii o lasa sa curga de pe frunze, etc. Sunt ploi usoare care nu ajung la sol si sunt absorbite la nivelul coroanei sau evaporate direct de pe frunze, dand un efect de racorire. Furtunile devin ploi calme si usoare in padure, ceea ce impiedica eroziunea solului.
Vantul : intr-un km de padure vantul dispare, este absorbit!  (mai ramane o usoara adiere la nivelul superior al coroanei). Padurea incalzeste vantul si forteaza 60% din el in sus. Vantul poarta umiditate si particule.
Cantitatea de particule sunt reduse la un sfert, in doar 100 m de padure.
Apa care nu este absorbita de copaci ajunge pe solul padurii. Abia dupa ce covorul de frunze este saturat, ea trece mai departe. Deci mai este o masa de apa la nivelul solului. Pamantul padurii este strabatut de radacini vechi putrezite care formeaza canale ce strabat spre adancimi.

Deci ce realizeaza padurea? Face ca apa sa stea cat mai mult in interiorul ei, practic evaporarea este minima, deci si migrarea sarurilor.
Padurea este si o rezerva de minerale, saruri, folosite ca nutrienti de catre copaci. Padurea colecteaza mineralele, le pastreaza si le foloseste in circuit inchis (ele raman in cadrul padurii). Taind padurea aceste minerale ajung in apele curgatoare si apoi in mari.
Pana si zapada se topeste mult mai tarziu primavara in padure- toate precipitatiile din timpul iernii sunt eliberate mult mai lent.
Lumina soarelui: unii copaci o capteaza, altii sunt radiatori. 
Copacii ca si niste tancuri de apa, captand caldura zilei, vor incalzi in timpul noptii aerul rece care intra in padure prin partea superioara a coroanelor.
Iar daca te uiti la o padure ca la niste tancuri uriase in care este deozitata apa, gandeste-te ca 40% din cantitate nu o vezi, caci este in subsol, prin radacini! Si radacinile sunt organe imense de stocare!
AICI  gasiti cursul intreg "Introduction to Permaculture" - Bill Mollison

Cine mi-a luat cascavalul?

Vine o perioada, cred ca in viata fiecarui om cand se simte "in criza". Vorbesc despre "o criza" personala, nu de cea la moda acum. Si de ce as fi eu o exceptie?
Cum se intampla? Se aduna lucruri, marunte, intamplari, ganduri si vine un catalizator, un mic soc care o declanseaza.
Majoritatea dintre noi suntem frustrati de ceva. Este adevarat? Poate credem ca avem o lipsa si daca o vom umple va trece frustrarea, poate ca ceilalti sunt de vina si gasim care este vinovatul, dar tot nu trece frustrarea.
Cautam solutii in alta parte. O schimbare. Sa plec? Unde sa fug? Tot eu voi fi si acolo unde plec. Criza va veni cu mine si in Canada, si in Noua Zeelanda. E la mine in cap, niciunde altundeva. Sa ma schimb? Da, stiu ca trebuie sa ma schimb. Vai, da greu e!
Auzi, tu intelegi sintagma "Problema este solutia!"? (o idee de permacultura). Daca poti sa imi dai un exemplu care sa mi-o explice iti voi face un cadou!
Am citi mai demult o carte Spencer Johnson, "Cine mi-a luat cascavalul?". Este vorba despre doi soareci numiti Mirosila si Gonila, si doi omuleti dl Iepure si dl Hohot. Toti patru locuiau intr-un labirint si mancau cascavalul pe care il gaseau in diferite "Statii de cascaval". Fiecare isi alesese casavalul preferat care se gasea intr-un anumit loc. Dupa o vreme, isi facusera un obicei zilnic de a merge acolo sa il manance. Dar gramezile de cascaval s-au terminat. Reactii: Mirosila si Gonila au luat faptul ca atare si au plecat imediat in cautarea noului cascaval, pe trasee noi, fara nici o suparare. Domnului Iepure nu-i veni sa creada si exclama "Cine mi-a luat cascavalul? Nu e corect!", iar domnul Hohot nu spuse nimic, dar inca nu putea sa reactioneze. Ei au revenit si urmatoarele zile acolo , caci inca nu erau convinsi ca nu mai este cascaval. Au intors problema pe toate partile, au cautat vinovatii, au sperat ca primesc "despagubiri", si tot flamanzi s-au intors acasa. Intre  timp, soriceii increzatori au gasit o alta sursa de cascaval, mai multa de data aceasta. Iar povestea continua cum cei doi omuleti pornesc cu greu incet, cu teama in cautarea noului cascval, descriind stadiile de dezvoltare emotionala prin care trec acestia pana gasesc un nou cascaval.

INVATATURILE PARABOLEI:
"Schimbarile se intampla- Ele fac cascavalul sa se mute dintr-un loc intr-altul"
"Anticipeaza schimbarile- Fii gata cand cascavalul se va muta din loc"
"Supravegheaza schimbarile- Miroase cascavalul cat mai des ca sa iti dai seama cand se invecheste"
"Adapteaza-te repede schimbarilor- cu cat pleci mai repede de langa cascavalul vechi, cu atat te poti bucura in curand de cascavalul nou"
"Schimba-te, du-te dupa cascaval!"
"Bucura-te de schimbare! - Savureaza aventura si bucura-te de gustul noului cascaval"
"Fii gata sa te schimbi rapid si sa te bucuri iarasi si iarasi - cascavalul se muta din loc tot timpul!"

Leacuri pentru gatul rosu - IN MEMORIAM BOGDAN MUNTEANU

Se implinesc opt ani de cand a plecat dintre noi un prieten drag. O intamplare stupida, chiar prea stupida sa ne mai gandim cum de s-a putut intampla.
Bucatarul nostru si Bogdan au impartasit cativa ani frumosi de facultate. Au fost colegi de camera, prieteni buni,  au impartit bucuriile si fricile, sesiunile, re-urile, au gatit impreuna, au fumat impreuna si au chefuit.
Bucatarul nostru isi aminteste cum primea Bogdan pachet de acasa si ce bine mancau ei cateva zile dupa aceea. Iar in acele pachete venea adesea o sticluta cu leac pentru gat.
Bucatarul nostru face adesea acest leac, cand simte ca incepe sa il racaie gatul, il face si pentru mine, si pentru puiu. Intr-o cana pune miere si lamaie stoarsa in raport 1:1 (de ex. 3 lingurite de miere si 3 lingurite de zeama de lamaie). Il amesteca pana e omogen si il bea cu lingurita in inghitituri mici.
Sa vezi cum numai dupa 4-5 lingurite iti simti gatul cum se inmoaie ! Prea simplu, asa e? Dar functioneaza!

Intamplare sau adevarata salata de oraseni

"sa nu crezi ce-ti spun acum,
Vorbele-mi sunt vant nebun..."
stiti mai departe?
ei, asa e si cu blogurile... mai in gluma mai in serios, ceva se mai greseste prin ele.
sa ma explic.
"imi place ce ai scris pe blog azi, salata cu topinambur, care nu avea de fapt urma de topinambur", spune bucatarul nostru prapadindu-se de ras. "mi s-a parut mie ca in poza nu apare " (spun eu, cu gura pana la urechi). no si ? ne-am distrat putin, le-am mai incurcat, asa se intampla daca nu scriu despre ele in aceeasi zi. eu doar tinusem minte ca am fiert de 2 ori topinambur in acea saptamana si doar o reteta pusesem pe blog. cealalta.. s-a pierdut, nu ne mai amintim.
asadar, SALATA DE ORASENI:
-varza rosie, varza alba, masline, rosii uscate, ceapa, usturoi, telemea uscata, ulei, sare, patrunjel verde.

Pe bucatarul nostru tare l-a distrat nonsalanta cu care am sustinut existenta topinamburului in salata.  asa se intampla cand cineva crede cu adevarat in ceva. eu eram convinsa, si v-am indus si pe voi in eroare. oricum, nu cred ca ar fi stricat cu ceva la gust.
vom remedia problemele de comunicare intre bucatar si scriitoare.
o zi frumoasa!

O zi de toamna cu picioci

A fost cald azi in cimitir. Din nou am simtit ca suntem copii infiati ai acestui oras, fiindca am fost la "Luminatie" in vizita, pentru a vedea lumanarile, de a vedea in cimitir cum se intind luminile in noapte pe deal in sus si pentru o plimbare. Puiu si-a stabilit de cum le-a vazut un scop : el trebuie sa le sufle, asa ca ne-am luptat putin cu el. Nu putem sa ii interzicem doar un lucru, nu functioneaza la el, trebuie sa ii dam o alta varianta, de compromis. Am zis ca acasa o sa aprindem lumanari si poate sa le sufle. A acceptat ....

Intr-o seara am mancat o salata interesanta gatita de bucatarul nostru. A fost inedita!  E o solutie buna cand nu ai copii la masa sa iti faca nazuri , cand te grabesti dar vrei sa experimentezi.
A folosit picioci fierte pe aburi, varza rosie si varza alba crude,  taiate fasii, masline, rosii uscate, branza telemea uscata si sarata (pe branza aceasta o tine in frigider de vre-o 2 luni, un alt experiment, iar dimineata din-ainte ii batusem un apropos daca a terminat cu experimentul acela, sa pot spala cutia. credeam ca este plin de mucegai, dar n-a fost.).
A iesit excelenta!

Varza murata

E pentru prima oara cand bucatarul nostru pune varza la murat. N-am incercat pana acum caci eram obisnuiti cu cantitatile industriale pe care le puneau parintii nostri (varza la butoi) care nu se puteau aplica in cadrul micii noastre familii. Dar toamna aceasta ne-am vazut cumva obligati de propria recolta sa "facem ceva cu ea", sa o conservam. Astfel ca murarea a fost solutia logica.
Am asteptat vre-o 2 saptamani de cand am facut-o inainte de ce sa va scriu despre ea, fiindca vroiam sa fie verificata reteta. Intr-adevar, nu e mare scofala sa faci varza murata. Ne-a iesit (vorbesc eu , care am participat cu suportul). Pregatirea ei a fost munca de echipa a intregii case, puiu era responsabil cu adaugarea piperului si a coriandrului, atunci cand bucatarul nostru ii spunea (si nu numai), iar eu cu aparatul foto :).
Pentru a face un borcan de varza ai nevoie de ce este in imaginea de mai jos :

un borcan de muraturi, varza, unele taiate, altele intregi (cele mai micute), sare de muraturi- 100 grame de sare pentru un kg de varza (noi am pus sare marina), piper, coriandru, tije de  marar uscat, un mar (sa fie mai cool) si hrean.A pus si cativa gogosari taiati, pentru contrast.  Verzele intregi au fost scobite de  cotor si in ele a indesat sare, piper, coriandru.

Apoi le-au pus in borcan aternate varza si condimente , iar la final a primit apa, pana s-a coperit toata varza. stiti ca la butoi de obicei se pune o cruce de lemn si o piatra sa tina varza in apa. Noi am inlocuit treaba acesta cu un borcan plin cu apa introdus in borcanul mare, peste varza.  Nu l-am acoperit si l-am pus in camara.

Intr-o saptamana s-a murat.

Casa de la tara transformari - episodul II

Poti citi episodul I aici.
Ce interesant! Daca ma gandesc la numele dat proiectului nostru "casa de la tara, transformari" imi dau seama ca acel loc se va transforma prin intermediul nostru dar si ca acel loc ne va transforma pe noi. Adica e o relatie reciproca. Si poate ca sa il putem transforma intr-un loc mai bun, trebuie sa incepem prin a ne transforma pe noi. Ce inteleg prin loc mai bun? Unul mai bun nu doar pentru noi, oamenii, ci si pentru plantele pe care le avem in gradina, pentru vietuitoarele locului (de la rame la pasarele salbatice, pisicile si albinele vecinilor), unul mai fertil, mai frumos, mai bogat si mai  diversificat, mai aproape de modelurile naturale. Cum ar fi daca ne-am considera nu stapanii acelui loc, ci chiriasii pentru o perioada scurta de timp (in comparatie cu cat traieste acel loc)? Tocmai fiindca e o mostenire de la strabunica mea, avem responsabilitatea ca dupa ce noi trecem, copiii nostri sa primeasca pamantul bun si sa il iubeasca.
Al doi-lea principiu  pe care incerc sa il descifrez azi este :
2. CAPTEAZA SI DEPOZITEAZA ENERGIA.
- Apa: avem 2 surse nefolosite de apa : -cea de ploaie si fantana.
Bunica avea intotdeauna un vailing mare la burlan si strangea apa de ploaie, cu ea ne spala pe cap.
Noi vom pune cateva butoaie la burlane pentru a strange apa si a o folosi in gradina la udat. Am vazut sisteme home-made cu butoaie comunicante.
Fantana va primi o roata sau o cumpana si apa din ea o vom folosi neaparat la muraturi (caci e mai buna cea fara clor). Doar de un an a fost abandonata, deci nu mi-e frica ca n-ar fi buna apa. 
-Mancarea : legumele stranse toamna si puse pentru la iarna in pivnita, sau murate sunt o forma de captare si depozitare a energiei (solare) . ele ne ne hranesc in timpul iernii. tindem sa folosim multa energie pentru a depozita aceste legume pe timpul iernii la congelator, dar uitam ca exista si alte metode mai economice de a le pastra :uscare, fierbere si puse la borcan, murare.Aici telul nostru este sa ne construim un cuptor solar de uscare a fructelor si legumelor si sa invatam cat mai multe retete de muraturi si mancaruri la borcan. Vecinele de la tara stiu sa ne arate cum se pastreaza legumele in pivnita.
-va urma-

Casa de la tara , transformari - episodul 1

Ne-am gandit ca am putea sa luam taurul de coarne si sa incepem planurile pentru a transforma si "gospodaria" noastra de la tara intr-una gandita dupa principiile permaculturii. Stiti ca informatia detinuta si nefolosita este inutila, de aceea ceea  ce am invatat la cursul de la Malin, vom aplica si experimenta pe pamantul nostru.
Am mai povestit cu voi despre permacultura. Ce este permacultura? Hm... greu de definit, ar fi prea multe de spus si oricum altii au scris despre ea mult mai multe si mai bine, din experienta .
Eu pot spune doar ce reprezinta pentru mine si anume este un mod prin care as putea trai, respectand natura si ceea ce mi s-a dat si care ar putea sa ma tina sanatoasa la trup si suflet.
Bill Molison, unul dintre parintii permaculturii a definit-o astfel " The conscious design and maintenance of agriculturally productive ecosystems witch have the diversity, stability and resilience of natural ecosystems. It is the harmonious integration of landscape and people providing their food, energy, shelter and other material and non-material needs in a sustainable  way."
(PERMACULTURE - A designer's manual Bill Mollison, second edition, A Tagari Publication 2002, ISBN 0908228015)
Exista cateva principii ale permaculturii ce pot fi aplicate cand ne gandim la design. Le voi lua in continuare pe rand si aplica in cazul nostru.

1. OBSERVA SI INTERACTIONEAZA
Am batut cu pasul palma noastra de pamant de 17 arii si ne-am decis sa o masuram in "picioare". Gata cu laserul, relevee puse pe calculator, masurate la milimetru si stresante ca dau erori de cativa centimetri. De data aceasta  totul va fi desenat de mana, ca sa fim rapizi  si sa nu ne desumflam pana ajungem sa punem in practica.Pe schita caroiajul eprezinta distanta in picioare.
Bucatarul nostru, care printre altele este si un bun desenator, arhitect, tatic, sotior... a facut prima schita cu comorile noastre de  la tara. Avem de unde pleca.
Asadar, avem o casa cu 2 camere, o bucatarie si un tarnat. Avem cativa pomi fructiferi :
-2 peri batrani minunati de la care am amintiri frumoase si care ne dau in fiecare an pere extrem de bune,
-2 meri respectabili,
-2 pruni pe cale de disparitie si
-cativa pomisori plantati de tata de ceva ani, pe vremea cand in familia mea doar el avea putin interes fata de acest loc. Ce se mai schimba oamenii!
-Nucul legendar din gradina a fost amenintat anul trecut cu taiatul , bine ca nu ne-am ambalat prea tare caci ne-ar fi parut tare rau de el.
-Si mai avem un nuc micut, cel mai tanar membru al familiei, are doar un anisor si ne e tare drag de el de cand l-am descoperit. a trebui sa ma duc la Malin ca sa privesc altfel in jurul meu. Acest nuc va fi mostenire pentru viitor, va lua locul maretului nuc care s-a crapat sub unchiul meu.
 - Mai avem  o fantana la poarta , neutilizabila momentan, caci folosim apa de retea ca tot oraseanul :(.
- Vita de vie pe gard, in curte si in gradina.
- Capsuni, fragute,
- Putine mure si putina zmeura (de un an doar aduse)
- o alee care duce spre vecina cu care ne intelegem bine.
Am observat cateva probleme :
-Lipsa bucatariei de vara si  a unei camari.
-Lipsa intimitatii, caci de pe strada cei care trec pot vedea pana in fundul gradinii.
-Spatii neutilizate  dupa casa si inre casa si gradina.
-plantele-condimente folosite foarte des se gasesc doar in gradina, in loc sa fie in apropierea bucatariei
- lipsa unui loc de fix luat masa afara
"poti veni la masa", tocmai m-a chemat bucatarul nostru asa ca episodul 1 s-a incheiat.

Salata de topinambur (picioci, napi, mar de pamant.. sau alte regionalisme) magyarul csicsoka

"Aoleo puiu a intrat  in sant, ce ma fac?" striga bunica la telefon, iar bunicul de la celalalt "capat al firului virtual" asculta cu rabdare gandindu-se la closca de gaina a carei pui - boboc de rata intra in apa. Ce sa-i faci, daca bunica a crescut doar fete si acum are doi nepoti .. in vacanta. Si tot acum,lucreaza la apa si curtea e brazdata de santuri de un metru.
"Vino sa mi-l scoti afara (bunciul este unul modern, activ si lucreza, era cam la 5 km de casa)!"
" stai ca a iesit! mai, voi pe unde ati iesit ?"
cel mare raspunde -  "pai mam' (asa ii spun bunicii), stii ca acolo este o teava groasa si daca punem o caramida pe ea, putem sa intram si sa iesim". E bine, asadar nepotii nu o lasa sa se plictiseasca pe bunica.

Ieri am intrat pe la tara si intr-o ora am strans ce mai era prin gradina: sfecla, varza (prapadita rau, caci nu a avut apa), frunze de telina , patrunjel de frunze si ceva dovleci de toamna.
Intr-o joaca ne-am umplut 5 plase.
Si am mai scos niste picioci. Planta este una agresiva care tinde sa umple spatiul la dispozitie, noi o avem pe langa gardul dinspre vecini, iar anul trecut tata i-a scos "pe toti" asa ca anul acesta doar vre-o 20 de plante au mai aparut. Nu poti sa scapi de ei, dar nici nu vrei :)
Pe scurt, e o planta care face tuberculi buni de mancat. treaba noastra e doar sa o culegem, in rest se descurca singura, nu are daunatori si nu e pretentioasa. La gust aduce a cartof-gulie. E frageda, o mananc si cruda, coaja subtire o rad ca la cartofii timpurii. Noi acum incercam tot felul de variante, caci e prima data cand ne-am propus sa o gatim.
Azi tuberculii i-am curatat si fiert cam 5 minute. I-am scus, le-am pus sare ulei, patrunjel macinat, ceapa si usturoi tocate si  putin cimbru. Piciocii au gust destul de puternic, deci se poate folosi un condiment mai puternic. Recomandarea bucatarului- poate un chilli.
Foarte important contine substanta numita Inulina (NU insulina), se poate consuma si de catre diabetici, iar pe langa astea contine o multime de vitamine, minerale si pe deasupra este si o fibra solubila.

Salata de sfecla rosie

In familia noastra, iarna, mancam des salata de sfecla. Se prepara relativ usor. Dar aceasta salata este speciala, caci am facut-o cu sfecla din gradina noastra. E primul an cand cultivam si sfecla rosie. Pana nu demult credeam ca oricine (roman) a azit de sau a mancat salata de sfecla. Ca si salata de vinete! Uite ca nu e chiar asa. Verisoara mea, a carei mama a crescut in Oltenia, a mancat prima data salata de sfecla ... la cantina cand a mers la facultate!
Pe langa asta, oamenii din satul nostru  nu prea cultiva sfecla... iar vecina mi-a zis ca ea isi mai face cateodata supa de sfecla dar salata.. niciodata. Oare sa nu stie ei cat e de buna salata de sfecla rosie?
Asadar am decis sa scriu reteta.
Spalam sfeclele si le punem necuratate si intregi la fiert in oala, in apa multa caci vor fierbe mult timp. Cand intra usor furculita pana in centru lor, sunt gata. scurgem apa, le lasam sa se raceasca. Le curatam usor de coaja si  le dam pe razatoare. Peste ele punem sare, zahar, otet (balsamic), dupa gust. Pe razatoarea mica radem un pic de hrean (depinde de cat de proaspat este, daca pisca prea tare, il lasam putin timp la aer si intensitatea gustului mai scade). Pe o scandura zdrobim niste chimion si il adaugam in salata.
Stiti la ce este foarte eficientasalata de sfecla rosie? La desfundat nasul - hreanul e extraordinar la raceli si iti curata caile respiratorii cum nu o poate face nici un alt medicament! Mie imi dau lacrimile, dar macar stiu ca pot respira!

Prajitura cu nuci si struguri

Mi-am amintit de aceasta prajitura cand am fost acasa , caci mama o facea destul de des mai demult, cand eram mici, dar la un moment dat a uitat de ea. Nu o mai facuse de ani buni, caci nici bucatarul nostru nu o stia (si ne cunoastem de 9 ani, deja!). Asa ca am rugat-o sa ne faca. Mama mea e perfectionista, ii place sa urmeze retetele. Mai ales la prajituri, nu te joci cu cantitatile foarte mult caci nu mai iese. Cum are multa experienta le stie principial, rapoartele intre ingrediente, dar tot a insistat sa isi gaseasca cartea de bucate din care o facuse. Adica cauta acul in carul cu fan. Pana la urma, la incurajarile noastre (hai ca iti iese si asa), a facut fara reteta. Si a iesit foarte buna, bineinteles!
O foaie, o umplutra si un grilaj deasupra. Cantitatile sunt pentru tava mare! Daca veti sa le scadeti, aplicati regula de 3 simpla!
Aluat:
600 gr faina
300 gr unt
1+1/2 plicuri praf de copt
3 galbenusuri
3 linguri de lapte

Umplutura:
5 oua (separate albus- galbenus)
200 gr zahar
200 gr miez de nuca macinat
500 gr boabe de struguri
Metoda:
Aluatul:
Amesteca faina si untul pana devin un aluat nisipos (se poate si cu robotul de bucatarie), adauga apoi galbenusurile si laptele prin framantare. Aluatul se pune la frigider minim o jumatate de ora (se poate lasa si de azi pe maine). Din 2/3 de aluat se intinde o foaie si o treime se pastreaza pentru un grilaj de deasupra.
Interiorul: se bat albusuri spuma, se adauga zaharul, galbenusurile, nuca si strugurii (in aceasta ordine). Tava se unge cu unt si faina, se pune foaia, umplutura si deasupra daca ai rabdare sa faci grilaj de aluat, iese foarte frumos.
Cuptorul se preincinge si se coace la foc potrivit (180-200 grade) vre-o 45 de minute.
Recomandarea este de a folosi struguri care nu au samburi multi si mari, caci vor deranja!
este excelenta, mie imi aminteste de copilarie :)

"Turn" de cartofi

 E greu sa te lasi de fumat... la fel de greu este sa te lasi de mancat carne.... cred ca de fapt este exterm de greu sa te lasi de un obicei bine inradacinat. Pentru mine cel putin este foarte greu. De aceea am mare respect pentru cei care reusesc sa se lase de fumat, pentru vegetarieni, pentru cei care mananca hrana cruda, caci eu stiu ce greu este sa te abti (chiar daca ai un crez). De ce zic asta? Cine ma cunoaste stie ca nu fumez... nici nu vreau sa ma las de mancat carne (nu sunt o carnivora, dar mi se mai face si pofta). Ei bine... de aia zic, caci am exagerat ieri seara ca slaninuta. Asa cu o pofta am mancat incat nici nu stiu cat... Azi dimineata am aflat : prea mult pentru ficatul meu, care isi manifesta protestul la mine  prin urticarie. Mi-am umplut o mana de bubite! :)
Nu sunt bune extremele! deloc! Aveti grija . Caci si voua vi se poate intampla. Si nu numai de slanina este vorba.
Turnul de cartofi a fost o joaca- un experiment inceput in primavara "plantat" in gradina urbana a  parintilor mei de Rusalii (cam tarziu) si recoltat acum.
Tema: sa folosim " gunoiul" produs de noi si sa il transformam in ceva util. Asa ca in loc sa ne aruncam cauciucurile pe o groapa de gunoi a orasului si sa zaca acolo sute de ani pana se vor descompune, le-am folosit ca recipiente pentru a cultiva cartofi.  Cu ocazia aceasta, am vrut sa demonstram si faptul ca pamantul nu este "rau" acolo unde le-am pus, caci se pot creste legume aproape oriunde.
Ideea am luat-o de la un domn gradinar extrem de simpatic- ai mai jos linkul despre cum se face. daca nu stii franceza, nu-i nimic, imaginile vorbesc singure.

click aici pentru: turn de cartofi- plantare

click aici pentru turn de cartofi- recolta

Ce vreau sa subliniez: pentru a creste acesti cartofi a fost nevoie de vre-o 2-3 ore in primavara pana am umplut cauciucurile cu pamant bun (luat din compostul din gradina) si am pus cativa cartofi incoltiti din pivnita si inca vre-o ora toamna pentru a-i recolta. Intre timp, au mai fost udati ocazional de catre parintii mei cand a fost seceta. N-am arat, n-am greblat, n-am scos buruieni (caci humusul folosit nu avea seminte de buruiana), n-am cules colordo de pe ei, nu i-am stropit, nu i-am sapat, i-am lasat in plata lor sa se faca. Noi i-am plantat cam tarziu si nu am apucat sa punem decat inca un rand  de cauciucuri, planta urma sa dezvolte radacini si sa faca tuberculi, odata ingropata in pamant nou.

 

Am ales un loc in gradina

 Am folosit cartofi incoltiti care urmau sa fie aruncati pe complost

 I-am ingropat in pamant bun (compost matur)

 Candva prin vara, crescusera bine, inainte de a le adauga al doilea cauciuc peste

 La recolta

 Pamantul ramas l-am nivelat cu grebla, si l-am acoperit cu frunze (mulci) iar l aprimavara va fi bun de semanat.

Mica recolta

La surechi (magyarul szuret) sau cum se face vinul de casa

" Acolo ce-i? " intreaba puiu venit de afara cu bujori in obrajori, cu o foame de lup. "E carnita". ii raspund. "pune una aici", imi spune cu un ton poruncitor si imi arata farfuria din fata lui, in care astepta aburinda o supa de carne. Asa ca azi la pranz puiu a mancat alternat 2 linguri de supa cu galuste , una de snitel de cotlet de porc. Asa mananca muncitorii din vie :). Si-apoi a dormit 3 ore.
Gata cu seceta! In sfarsit ploaie! Nici vacile nu prea mai dadeau lapte caci veneau flamande de pe pasune. Totul era uscat. Acum, ca ne-am decis sa culegem strugurii, a plouat toata ziua. Ei, dar nu-i bai, caci a fost dintr-aia subtire, mocaneasca, si ieri cand i-am cules ne-a mai scutit.

Storsul strugurilor se face cu vreme si cu rabdare. I-am cules, i-am dat prin zdrobitor cu o zi inainte, si i-am lasat sa stea peste noapte caci mai iese zeama din ei. Puiu a cules cot la cot cu noi. Noi puneam in cos, el culegea si baga in gura. Si-a facut plinul de struguri!

Azi, la fel de harnic, cand i-am pus in saitau (storcator), statea constiincios cu cana sa curga mustul. A baut de-a facut broaste in burta!
La tara  avem doua soiuri de struguri pentru vin - unii s-au copt foaret bine si au fost atat de dulci incat n-a mai trebuit sa adaugam zahar. Stii cum face tata proba zaharului? Cu un ou nefiert - atat zahar se pune, pana pluteste oul. Tata face vin in fiecare an, de cand ma stiu. Si ii iese destul de bun!

Pe must l-am pus in damigene la fermentat cu dop cu furtun, al carui capat sta intr-un recipient cu apa -asa poate iesi gazul produs, dar nu intra nimic din extrerior. Peste vre-o luna- doua, cand nu mai scoate bule, se trage intr-alta damigeana.

Experimente

Bucatarul nostru a fost mai distrat in ultimul timp si s-a apucat de ceva experimente.... dintre care unele mai reusite, altele mai putin reusite.
Iar cum aici nu vorbim despre cum nu se face o mancare, va voi povesti de rosiile uscate din tomna aceasta. Adevarul este ca la un moment dat, dupa ce weekend upa weekend consttam ca iar avem rosii pentru bulion si trebuiau fierte, catre sfarsitul verii ni s-a cam acrit de aceasta activitate si ultima tura de rosii in exces am pus-o la uscat. Cum? Taiate in 2, o idee sarate, puse pe tavi, la soare . Era soare puternic inca la inceputul lui septembrie. Seara le aduceam in casa , sa nu prinda umezeala peste noapte. Si asa au stat cam 2-3 zile in soare dupa care a venit ploaia si a trebuit sa le bagam la cuptor (la foc mic, cu usa de la aragaz semideschisa). Apoi le-a bagat la congelator caci a doua zi plecam in vacanta si nic ulei de masline nu aveam. Altfel, le-am fi pus in borcane cu ulei de masline. Din aceasta aventura au iesit niste rosii delicioase, noi le-am mancat cu paste si au un gust mult mai intens, mai concentrat.
Un alt experiment care iar s-a intrerupt de plecarea noastra este painea cu maia. La capitolul acesta ... mai trebuie sa studiem si sa incercam (noi.. cum sa il ambitionam pe bucatarul nostru), iar el, cum sa o faca mai reusita. Painea cu maia ne placea proaspata.. dar deja a doua zi era prea tare pentru puiu.
Oricum, fara numeroase rateuri, nu mai invatam nimic nou.
Uite in schimb ce frumos arata painea (cu drojdie e bere) pe care a facut-o ieri bucatarul nostru- e cu fundul in sus si se vede pe fund foaia de varza pe care o pune de obicei in forma de copt.

Jucarii de weekend

Am petrecut inca un sfarsit de saptamana linistit la tara. Impreuna cu puiu ne-am confectionat o prajina cu care am cules ceva pere, am dat dupa nuci .... mai mult dupa frunze caci inca nu am gasit tehnica culesul nucilor. De bine , de rau am strans totusi 2 galeti - ne-au ajutat graurii si ciorile. In schimb bucatarul nostru a experimentat pe viu ce inseamna ca nucul e casant, adica a tras prea tare de o creanga si s-a rupt- ditamai craca, inca de la trunchi. Fiecare dintre noi stie macar o persoana care a cazut din nuc, asa este? Si de cele mai multe ori s-a rupt craca sub el. De aceea am insistat sa nu se urce in copac. Nimeni.
Eu m-am jucat cu pliculetele de seminte. E primul an cand imi iau din gradina seminte pentru la anul. De obicei le luam de pe la vecini, din magazine, etc. Dar e mai important sa le am pe ale mele, de la plante care deja au crescut in solul meu, sunt adaptate la conditiile din gradina mea, sunt crescute fara chimicale si stiu ca la anul  vor fi mai bune. Iti dai seama ca in acea samanta sta stransa o gramada de informatie adunata din generatie in generatie (an de an)! Este fascinant cand ma gandesc ca atunci cand o fata mergea la casa ei si se intemeia o noua familie, semintele faceau parte din zestrea ei, la fel si plamadeala. Ea trebuia sa aiba grija de seminte in fiecare an, sa  le cultive si toamna sa stranga iarasi altele pentru anul urmator.
Sigur, se gasesc in comert destule seminte. Dar plantele sunt foarte putin variate :trei feluri de rosii, vre-o 2 de patrunjel, 2 de morcovi si pot continua.... Industria semintelor nu a lasat natura sa isi faca treaba singura, iar cele mai puternice plante sa creasca (de unde noi am fi putut lua semintele cele mai bune). Selectia s-a facut dupa criterii e genul "sa creasca repede, sa dea productie mare.. " nu conteaza ca va trebui sa suporti viata plantei firave cu chimicale.
Dintr-un dovleac pe care l-am tinut pentru seminte i-am facut lui puiu doua jucarii : Bobi si Tita.
Eu m-am distrat sculptandu-i, iar seara am pus lumanari si puiu a observat cu incantare umbrele pe perete.
Tati in schimb a facut niste barcute cu vela din jumatate de coaja de nuca, un chibrit si o frunza.

Revenire

Credeam ca o data acomodat cu gradinita, am rezolvat cu acest subiect... pana la scoala. Da de unde! A fost vacanta, o luam de la capat. Iarasi plans de parca vine sfarsitul lumii, si agatat de gatul mamei ca o maimutica, de trebuie cu toata forta sa il zmulg de acolo. Luni, a fost cum a fost.. putina maraiala, marti a inceput sa planga cand a vazut cladirea.. miercuri, inca din parcare.. iar azi a inceput cand am plecat de acasa... oare maine va incepe de cum se trezeste? vroiam sa vad semne ca e din ce in ce mai bine... dar intr-adeadevar cele 21 de zile in care se invata un obicei nou , sunt 21 de zile, nu 5, nu 10... asa ca asteptam cu nerabdare sa mai treaca 2 saptamani.

Am fost saptamanile trecute in vacanta. A fost ca o tabara pentru adulti. Am invatat multe de la oamenii cu care ne-am intalnit, si nu i-am cunoscut pe nicicare inainte. Foarte interesant cum am putut sa ne deconectam la doar 90 km de cluj, intre dealurile de langa Beclean. Fara semnal, in compania unor magarusi cu personalitate, a celor doua vaci din ciurda satului care sareau gardul pe mosia gazdei noastre mai bine decat caii de concurs si a cainilor "inutili" dar simpatici  care latrau toata noaptea si ziua, cand venea cineva - nu conta ca era stapanul. eu zic ca asa salutau ei.
Am fost la un curs de design de permacultura (permaculture design course) si ma felicit ca am luat decizia de a merge, fara prejudecati sau complexe. Ulterior, cunoscutii si-au tot dat cu parerea despre ce este aceea "permacultura". Poate ca are o definitie printr-o carte, dar eu nici acum, dupa 2 saptamani de vorbit despre permacultura, traind in ea si aplicand unele metode, nu vreau sa o definesc. Daca as defini-o sigur as limita-o. Daca esti curios, gasesti informatie de calitate despre ea pe internet. Atentie insa la barfe si vorbe superficiale, e mai usor sa le crezi, dar vei ramane in paguba.
Informatia pe care am primit-o a fost surprinzator de vasta. Noi am plecat de la niste intrebari simple: cum se poate cultiva pamantul in mod natural, iar amprenta noastra nu numai sa nu dauneze solului, ci chiar sa aucem ceva bun naturii. Dar toate se leaga. Noi nu suntem doar cultivatori, noi locuim (si putem locui in case sanatoase facute cu resurse locale si materiale naturale), noi traim in comunitati (unde te poti ajuta unii pe altii), noi consumam resursele Pamantului (si putem sa constientizam ce facem de fapt). Acum inteleg ce vroia sa spuna domnul Masanobu Fukuoka cu titlul cartii sale - " revolutia unui spic". Da, si de la un spic se poate porni schimbarea. Lucruri marunte, facute regulat, de tot mai multi oameni avand in timp efect tot mai mare.

Povestea marului

"A fost odata in vremuri demult uitate, la poalelele unui munte inalt, pe malul unui rau involburat o padure foarte foarte batrana. Si in inima padurii traia un urs. Acest urs, nu era unul ca toti ceilalti ursi, ci acest urs a umblat  mult ca sa gaseasca locul special de pe malul raului. Caci era un urs de vita nobila, venit din nord si care intr-o zi a hotarat sa caute cel mai bun fruct de pe lumea aceasta. Si cum acest urs era si foarte ambitios, consecvent in hotararile sale i-a luat mai mult de 50 ani sa cutreiere muntii si dealurile, mergand din padure in padure pana a gustat fructul fructelor. Iar in acesta padure, unde ursul nostru a hotarat sa se opreasca cresteau pomi mari de 50 metri inalti si faceau cele mai bune mere pe care le gustase el vre-odata. Asa ca ursul a inceput sa se hraneasca cu aceste mere si nu mai putea sa se sature de bune ce erau. Anii au trecut si ursul a tot cutreierat in susul si in josul raului, alegand si mancand cele mai bune mere. In timp, vestea ca ursul calator si-a gasit fructul cautat s-a raspandit si alti ursi au aparut in padure.  Astfel ca intre acesti meri si acesti ursi s-a creeat o legatura stransa. Au evoluat impreuna: ursii au ales cele mai bune mere pe care le-au digerat si samnata lor a fost "replantata" prin intermediul fecalelor, iar merii au devenit tot mai dulci, si mai buni, pe placul ursilor."
Se zice ca fiecare planta de pe lume acesta este originara de undeva. Stiinta  se pare ca poate determina de cat de departe in timp vine informatia genetica a plantei respective. Mi-a placut povestea marului, pe care am aflat-o din intamplare in calatoria noastra . o fi un sambure de adevar in ea. Se petrece in Kazakhstan si mi s-a parut fascinanta cum ursii au facut o selectie e seminte.
Un film si o carte interesante pe tema aceasta : " The botany of desire"
trailer film

Acasa

Te simti "acasa" in locul unde traiesti?
Voi vorbi pentru cei care nu locuiesc in orasul in care s-au nascut si au copilarit, sau aproape de parinti (socrii). sigur, si acestia vor intelege, dar o parte din cei "stramutati" vor simti mai bine.
 Intotdeauna credeam ca acasa este acolo unde sunt cei dragi, dar simt ca acel "acasa" e mai mult. Nu doar prezenta fizica a lui puiu sau a sotului meu drag poate defini acasa al meu. Si nici faptul ca am putea sa ne cheltuim toate veniturile pe urmatorii 5 ani ca sa ne "imbunatatim vizual" actuala locuinta, caci gura babei de sub mine care ma pazeste dimineata la usa sa imi zica sa nu mai umblu cu tocuri prin casa, ci sa ma incalt cand ies (mai vedem noi) nu o poti inchide...
Ce este de fapt acel "acasa" pentru tine?  Inca nu il pot defini. Normal ca daca nu stiu ce e, poate ca nici nu imi dau seama cand il gasesc.
A propos, am avut o intamplare interesanta astazi. Am fost intr-un magazin MARE caci altfel nu puteam face rost de ce aveam nevoie si cand am intrat o pereche de baieti care intind fluturase mi-au oferit unul. Trecand in graba, pasiva, am refuzat.. cu un zambet (macar atat le dau daca nu ii scap de mormanul din mana). Dupa jumatate de ora, cand sa ies, uitasem de ei complet, celalalt baiat imi intinde si am tendinta sa fac acelasi lucru, dar urechea aude totusi cuvintele rostite("campanie de strangere de fonduri pentru....) etc. Am continuat sa merg, am procesat informatia si dupa doar cativa pasi mi-am dat seama si m-am intors. Deci cat mi-a trebuit? Muuult. Cine stie cate lucruri am refuzat neavand rabdare sa vad de fapt ce se ofera. Am devenit distanta, grabita cu gandurile mele?
Am intrebat cativa cunoscuti care stiam ca nu sunt de loc din cluj daca se simt acasa. si ... marea mea surpriza majoritatea au spus ca nu. Bun, deci nu sunt doar eu.
O voce mica indepartata din strafunduri imi spune ca  poate nu caut unde trebuie... sau poate nu caut ce trebuie....si ca voi gasi doar in interiorul meu adevaratul "acasa". E sigur o idee de prin ceva carte...
Te mai intreb o data. Tu, acolo unde ai ajuns te simti acasa? De ce? Ce e "acasa" pentru tine?

"Zacuzsa" cu ce este

Inca un weekend plin! Ne-am dus la tara fara un plan prestabilit. vom vedea ce este de facut. De multe ori, ne uitam la vecini, sa vedem, au plantat .. rosiile, sau au scos... ceapa. Caci datele ei le stiu. Au observat natura in acel loc de ani buni, de ce sa nu le folosim experienta? De data aceasta a fost timpul cartofilor. I-am scos si ne-am minunat de puterea de multiplicare a naturii. Dai o unitate si primesti de douazeci de ori mai mult. Aceasta e legea naturii. Intai dai, si iar dai si iar dai, incepi sa primesti cate putin, dar continui sa dai sa dai, primesti mai mult, dai mai putin, iar catre toamna primesti, primesti, primesti. Pot sa spun ca am scos cartofi frumosi si s-a meritat sa tot culegem sistematic colorado de pe ei.
Ce au mai facut vecinii? pai tanti A. a pus zacusca, bulion, gemuri. Am pus si noi un fel de "zacusca" cu ce am avut in gradina : respectiv ardei, gogosari, suc de rosii facut ca pentru bulion si ceapa. Inca nu e gata... un experiment momentan congelat mai mult crud decat fiert.
 Alti vecini si-au adus lemne pentru iarna si ce-a fost frumos este ca inca trei familii (barbatii) i-au ajutat sa le grape si sa le duca in curte (nu vecinii chiar gard-in-gard,caci cu aceeia intotdeauna te mai ciondranesti, ci cei de la cateva case mai incolo). la randul lor, vor fi ajutati cand le vin lemnele. si imi amintesc de aceasta practica de cand eram  mica si se mergea la cules de vie sau de alte bunuri din hotar, intr-o zi la unii, intr-alta la altii. nu te plictisesti si gati mai repede. Practica sanatoasa. pot sa zic ca am simtit ce poate inseamna o comunitate.
dar cel ai placut moment a fost pentru bucatarul nostru care a experimentat pentru prima data dormitul la amiaza sub nuc. Mama imi povestea despre bunica ei (prima stapana a casei), care dupa ce manca de pranz le lasa pe toate, isi lua patura si se trantea o jumate de ora in fundu' gradinii sub nuc.  Oricat de cald ar fi, o briza mica tot este , umbra e umbra si zgomotul de fond (gaini, cocosi, porci sigrauri) sa zicem ca merge.

Fusilli cu rosii crude

In ultima vreme, cautand pe net dupa diverse ma tot intalnesc de aceasta notiune : Raw Food
Din cate am inteles, "Raw foodism"este un obicei de a avea in dieta zilnica preponderent alimente crude, neprocesate, negatite si cat mai organice.
M-am gandit cum s-ar putea aplica asta in viata noastra nu dintr-o data, incetuc, incetuc si am inceput sa-mi pun intrebari: ce legume as putea manca si crude (renuntand sa le mai gatesc)? si cum se poate face asta fara sa mananc toata ziua salate de cruditati. Si ce e cel mai important, sa manance si puiu, deci sa fie extrem de gustos, sa curga p egat in jos si sa nu trebuiasca mestecat timp indelungat.
uite o solutie:
paste cu suc de rosii proaspete, nefiert.
Am fiert fusilli din grau dur. Am taiat marunt cateva rosii coapte bine (erau cam moi sa se mai poata manca ca atare) si le-am dat prin sita (caci cojile le tot alege puiu, si nu mai terminam de mancat), am ras o ceapa mica pe razatoarea fina si le-am amestecat. Am pus sare (ar mai fi mers busuioc, dar s-au mancat inainte de ce sa pot merge pe balcon dupa el).
Mancarea a fost mai lichida decat cu un sos cu faina, dar spiralele de la paste au supt din zeama de rosii si au avut un gust excelent. Eu le-am mancat cu lingura, puiu n-a vrut caci e in perioada cand spune ca el e "maae" si s-a incapatanat sa le intepe cu furculita.
A fost o reusita!

O zi frumoasa de august

Am avut o zi plina! Si lunga, ca atunci cand ma trezesc in zori. Ne bucuram iar de prezenta lui puiu pentru o saptamana, l-am adus de la bunici sa-si aminteasca de noi, sa ne mai jucam impreuna. acum simt ca suntem iar o familie. N-am facut nimic in plus cand "am avut mai mult timp", puiu fiind plecat. Dincontra, parca prezenta lui ma motiveza si devin mai energica, mai organizata si astfel mai eficienta in rezolvarea treburilor zilnice.  Am fost cu el prin parcuri, am cutreierat cartierul, ne-am dragostit, l-am carat pe sus, in brate, in gat; am mers ca soldatii, apoi pe varfuri, apoi pe calcaie, iarasi "biatze". Ne-am fugarit cu mingea si ne-am ingropat picioarele in nisip. Am cautat comori, am mers cu trenul si am facut un sandwich de paine cu unt si struguri albi pe care l-am papat cu pofta (asa a fost comanda de la puiu).
Trecand printr-un parculet, dam peste un grup de copii mari , cum le zice puiu, de vre-o 13-14 ani as zice care ghici despre ce conversau? despre droguri. Cat costa, cum se numesc, cine a fumat nu stiu ce (respectivul nu era de fata). Conversatii puerile, se vedea ca nu sunt informati dar totusi subiectul era incitant. Nu am poposit prea mult, am schimbat parculetul si dupa o jumatate de ora au venit si ei. De data aceasta au jucat un fel de ratele si vanatorii, mai prosteasca. ce-o fi in capul lor? dar al parintilor?
De cate ori ma preocupa ceva cu adevarat ... si imi pun intrebari, gasesc eventuale raspunsuri.
-in legatura cu ce am scris mai sus, uite un articol foarte interesant. Va recomand sa cititi, macar ultimele 6 paragrafe ale articolului
http://www.terrana-ecovillage.ro/?p=150

Pasta de ardei

E perioada pusului pe iarna. Vreau nu vreau, in ultimele weekenduri am cam facut gemuri, bulion, am pus dovlecei si fasole la congelator. Si uite ca ieri am facut pasta de ardei si gogosari. Extrem de simpla!
Am spalat ardeii si gogosarii, i-am curatat, inlaturand mijlocul cu seminte si coada (bunica nu arunca acesta parte a ardeiului, ci o folosea ulterior prin supe - mai dadea un pic de gust). Am pus pe rand ardeii in robotul de bucatarie si i-am tocat fin (am incercat difetite discuri, dar pana la urma cutitul a fost cel mai eficient) si le-am adaugat 6o grame (3 linguri) de sare mare de muraturi  pentru 1 kg de pulpa tocata rezultata. Le-am amestecat bine si am lasat sa se topeasca sarea. Dupa 15 minute am umplt borcanase sterilizate si le-am strans bine capacul. Folosim pasta in ciobe, mancaruri cu legume, si trebuie sa avem grija cand o folosim sa nu mai saram restul mancarii.

Supa de broccoli

Am semanat asta primavara intr-o joaca seminte de broccoli (din plic)  intr-un ghiveci- jardiniera. Il tineam in bucatarie pe geam. Au crescut ceva plantute, firave, dese, iar prin mai le-am replantat in gradina de la tara. Nu le dadeam foarte mari sanse, caci erau cam prapadite rasadurile. Au avut noroc, fiindca a plouat bine saptamanile dupa ce le-am plantat si au crescut vazand cu ochii astfel ca am ajuns sa avem broccoli de mancat in gradina! Cine s-ar fi gandit!
Uite o reteta simpla de supa vegetariana. Prima data, eu am facut-o, dar a doua oara, cand a facut-o bucatarul nostru a iesit mai gustoasa, asa ca va voi spune reteta lui. A calit o ceapa taiata marunt si vre-o 4 morcovi medii taiati rondele. A pus apa, broccoli taiat bucati, vre-o 4 cartofi medii facuti cuburele, sare si patrunjel frunze. Au fiert si au fost delicioase. Broccoli i-a dat un gust puternic care aduce a conopida.
Am vazut si prin piata pe la nane ca au inceput sa cultive broccoli- evident daca au crescut la noi in gradina, cresc si in gradina lor. Mama mea le-a facut si ea nepotilor supa cu broccoli, dar ea a strecurat-o, caci puii sunt mofturosi dupa atata alint la bunici si nu mai mananca legumele bucati din supa. In schimb, le-a fiert taitei in zeama de la supa (cred ca avea si putina carnita de pui - "caci cum altfel sa iasa supa buna?")

Un gand

N-am scris pe blog in ultimele zile, caci am fost putin cam revoltata si nu vroiam sa transmit acest mesaj, dealtfel si ultima postare am sters-o caci nu eram impacata cu ea.
E in regula ca din cand in cand sa ne mai pierdem, sa nu mai avem rabdare, sa nu mai gasim partile bune din orice, sa ni se mai inece corabiile, sau pur si simplu sa ne fie lene si sa intram in acea stare colectiva de a nu face nimic. da, eu zic ca e in regula, atata timp cat starea e temporara si avem puterea de a ne lasa tras din ea (poate chiar sa ne scotem singuri). asa suntem noi oamenii (neprelucrati) capriciosi, egocentrici, mofturosi, credem ca ni se cuvin multe, asteptam sa primim : "pica para malaiata in gura lui natafleata".
Da, bucatarul nostru inca mai gateste, si inca foarte bine. poate maine scriu reteta de supa cu brocoli, dar azi am altceva mai important de transmis. Vreau sa va vorbesc despre diferenta intre valoare si bani.
Am avut o mica diferenta de opinii cu un coleg. Am cumparat o paine facuta in casa (cu maia) si cateva borcanase cu bunataturi de la un artizan pe care il respect foarte mult pentru ceea ce face. nu-l cunoastem, l-am gasit pe net . Le-am savurat si ne-am simtit bine la birou, dupa o zi de munca. A doua zi, colegul meu se gandeste el ca totusi, "au fost cam scumpe". Nu m-as fi gandit la asa ceva, caci nu se pot compara cu ce gasesti in comert. In primul rand, ca nu gasesti in comert asa ceva.  Eu nu il contrazic (daca faci asta din prima pierzi din start cu argumentele tale), doar ii spun ca dintr-o paine de casa de un 1 kg te saturi cu mult mai bine decat dintr-una de magazin de 1 kg.
Apoi am stat si m-am gandit pe ce dam banii noi, oamenii. Ce nu ni se pare scump? Pe o piatra frumoasa in baie. Nu te ia nimeni de fraier daca dai de 10 ori pretul pentru un metru patrat de piatra fata de cea mai ieftina gresie din comert, poate chiar te invidiaza. Dar se uita ciudat la tine daca ii zici ca ai mancat o paine de casa -APARENT-dublu la pret decat una de la magazinul din colt. Oare ce imi aduce piatra din baie si ce imi aduce painea de casa?
Piatra e pentru altii, pe cand painea e doar pentru mine. sa iti explic mai mult? " altii " (prietenii, vecinii, familia, etc) vor admira piatra 5 minute, imi vor admira oglinda mare (tot la ei se vor gandi- ca ei nu au, sau "vai ce cos mi-a iesit"),vor merge acasa, vor mai vorbi in cel mai bun caz inca 5 minute despre baia mea si-apoi vor uita cu desavarsire. Aceasta e valoarea pe care noi dam bani. si inca multi. evident, piatra din baie e doar un exemplu, caci mai sunt, telefoane, masini, ooo.... cate si mai cate! Painea e pentru mine, pentru sanatatea mea, de dragul fiului meu, sa manance ce e mai bun pe lumea aceasta. Oare cati bani valoreaza sanatatea mea si a familiei mele?
O putem cuantifica in bani?
Eu sunt recunoascatoare noului prieten care mi-a trimis  din bunataturile pe care le face cu drag pentru el si familia lui si ca s-a gandit sa faca si pentru noi. Ai mai auzit de dulceata de lapte? cand ai mancat ultima oara o paine cu maia (plamadeala,fara drojdie din comert)? stii ca mustarul din comert are un EEEEE extrem de toxic si ca domnul Iulian ne-a trimis un borcan de mustar extrem de bun si fara chimicale? Aceasta este valoarea pe care am primit-o de la poalele muntilor retezat.
http://turtitafermecata.blogspot.com/p/bunataturi-taranesti-de-vanzare.html

Dulceata de merisor (folyminc)

De merisor am aflat prima data de la familia bucatarului nostru. Ei au obiceiul sa serveasca putina dulceata de merisor langa snitele. Ciudat, nu? Dar totusi dulceata de merisor este acrisoara si merge perfect langa snitele .
Nana de la care am cumparat fructele de merisor a spus ca e "antibiotic natural", ca vindeca foarte bine infectiile. Mi-a spus ca se poate face sirop si dulceata.
Dulceata am facut-o astfel : 1/2 kg de fructe (spalate initial si alese de uscaturi, dar nu foarte riguros) le-am pus intr-o oala cu capac la foc incet pana s-au incalzit. Atunci au inceput sa se inmoaie si sa lase zeama si in continuare au fiert la foc mic fara capac. Fiind putine fructe, cred ca le-am fiert cam jumatate de ora buna. La sfarsit le-am pus zahar cam 200-300 grame (nu stiu exact caci nu imi place sa masor, am pus cu punga la ochi, pana mi-a placut la gust). Facand cantitate mica de fructe, nu apauca sa se stice in borcan daca nu pun cumva destul zahar.A mai fiert  pana s-a topit zaharul si dulceata a facut spume deasupra.
Am pus dulceata calda in 2 borcane, le-am acoperit cu capac si le-am imbracat cu o patura ca sa  se raceasca incet.
Anul trecut am primit de la mama bucatarului nostru dulceata de merisor si puiu toata iarna a mancat cu pofta. De-abia astept sa ii dau iarasi, sigur se va bucura! Are un stil de a exclama cand ii place ceva : MMMMMM... BUN!! Adevaru-i ca ne cam lipseste puiu... iarasi e la bunici. ...

La cules de ciuperci

Oau! ce weekend! cate am sa va povestesc!
ai observat ca daca pleci de acasa in weekend, acesta pare mai lung? si cu cat faci mai multe lucruri si cu cat mergi in mai multe locuri, esti cu mai multa energie cand te intorci, fata de atunci cand il petreci acasa? "ce ai facut in weekend", o intreb pe o prietena? "nimic.. am zacut" imi spune luni (marti) dimineata cu ochii umflati si cu o moaca posomorata caci iara a trecut weekendul si "nu a apucat sa faca nimic". de aia nu a facut nimic, fiindca nu si-a prous sa faca un anumit lucru.
 noi am fost de sf. Marie in tara maramuresului, la munte, la Borsa. intotdeauna ma incanta zona. e asa un amestec de traditii si "cultura vestica". de fapt nici nu stiu daca am fost in borsa sau in italia.. caci erau mai multe masini cu numar de italia, decat cu numar de MM. ale cui sa fie? ale italienilor din borsa .. sau borsenilor din italia? oameni din loc dar fara loc, oameni cu case mari, noi, goooale iar pamant al nimanui.
mergeam la plimbare pe ulita, se opreste unu' cu masina si ma intreaba cu accent italian: "nu stiti due ragazi... bla bla" "nu stim ca nu sintem din zona"... la care imi raspunde cu un accent neaos "a, nu sinteti din zona" (se pare ca daca nu se concentreaza, ii iese si graiul de maramu').

bucatarul nostru  iubeste sa mearga la cules de ciuperci. A facut asta de cand era mic, impreuna cu parintii. ei culeg doar cateva feluri pe care le cunosc foarte bine. au un motto : "daca nu esti absolut sigur, nu culegi ciuperca. cel mai mult ii place gustul de ciuperci de padure, el spune ca daca compari cipercile de padure cu champignoanele de crescatorie e ca si cand compari rosiile de gradina crescute la soare cu cele turcesti crescute in sere si super chimicalizate. cam asa de mare este diferenta .
de data aceasta au gasit hribe, galbiori, si inca cateva la care nu le-am gasit traducere in romaneste  huszárgomba si mogyoróalja, (cine stie sa le traduca?)
culesul de ciuperci este o excursie placuta, mergem incet, nu avem un traseu si un timp limita pentru parcurs, potem sa ne oprim si sa luam o gustarica dintr-o poienita, incalziti la soarele de dimineata.
ciupercile culese trebuie gatite in aceeasi zi, caci se strica foarte repede (noi le-am lasat pana a doua zi si o parte le-am aruncat caci s-au stricat).

cum le-a gatit:
le-a pus intr-un vailing cu apa rece si le-a spalat (pot avea viermi, melci si alte vietati mici, si acestia ies daca le tii putin in apa rece). Le-a curatat si le-a taiat. huszárgomba si mogyoróalja le-a oparit 3 minute in apa clocotita caci acestea lasa o zeama maro. Le-a scurs. Intr-o tigaie cu capac, a calit o ceapa taiata, a adaugat toate ciupercile (inclusiv hribele care erau crude) si sare. Ele au lasat multa apa si s-au facut inabusit. A pus patrunjel si le-a facut  o slobozala ( se amesteca intr-o cana 2 linguri de smantana cu una de faina pana e omogen si se umple cana cu apa, iarasi se amesteca si se varsa peste ciuperci). Am fiert paste pentru garnitura, dar mia bine mergea cu o mamaliga!
Nu te sfatuiesc sa incepi sa culegi ciuperci fara sa fii insotit de cineva experimentat. Este o responsabilitate, dar merita, mai ales ca sunt asa de bune!

Pasta de dovlecel

Auzisem de ceva vreme ca se poate face o pasta de dovlecel cum faci salata de vinete care se intinde pe paine. Ieri am zis ca incerc. A fost un adevarat spectacol! Dar hai sa va povestesc toata tarasenia!
Eram doar eu in bucatarie (cea cu vorba, nu cu fapta) si am decis ca va fi victoria mea de data aceasta. Deja imi imaginam cum strang laudele de la bucatarul nostru! Reteta nu aveam, dar de imaginatie nu duc lipsa.
Am ras doi dovlecei pe razatoarea mica, i-am sarat si i-am lasat sa se faca in sucul propriu la foc mic in tigaie cu capac pana s-au fiert bine. Cand s-au racit putin, i-am tot strecurat pana a curs in mare parte zeama de pe ei (cred ca mai bine de jumatate din volum). I-am pus in castron si am adaugat vre-o 2 linguri de smantana. i-am gustat si eram incantata. Sunt buni!
"Ceapa le-ai pus?" vine bucatarul nostru si stramba din nas cand ii dau sa guste. "Nu.. " "dar hai gusta, si-apoi zi daca le trebuie ceapa". Gusta. "Pai eu le-as pune ceapa". OK., m-am dezumflat, trebuie sa imi reiau locul - ca ajutor de bucatar si initiator de retete noi. Am cedat locul bucatarului sef.
In final bucatarul nostru le-a mai adaugat: o lingurita de mustar, o ceapa mica tocata fin, 7 boabe de coriandru date prin mojar, putin patrunjel proaspat tocat, putin ulei, sare si piper. Au fost mult mai bune dupa ce le-a "dres" . Recomandarea lui este sa nu puneti deloc smantana.
In fine, mi-am mai revenit dupa ce am primit si putina recunoastere cum ca fara mine nu am experimenta atata in domeniul gatitului, si nici voi nu v-ati bucura de ceea ce gatim noi (sau de cum scriu?)
De fapt nici nu stiu daca cititorii acestui blog folosesc retetele, sau doar le place cum scriu???.. Sau amandoua?

O plimbare pe Mures in sus- deznodamant

Am primit reclamatii ca postarea anterioara s-a terminat cam brusc... si nu era evident ca mai urmeaza ceva.
Intotdeauna ceva mai urmeaza : concluziile.
Va ziceam ca am invatat ceva de la grofii de pe valea Muresului  si anume cum sa imi asez casa : in cel mai frumos loc posibil de pe proprietatea mea, sa am vizibilitate maxima, poate spre dealuri si drum la cativa kilometri departare (ca la Ozd), poate spre Valea Muresului (ca la Uioara). Am mai invatat ca e frumos la tara si ca nu devii "taran" (in sensul peiorativ) daca locuiesti la tara. De fapt, cu niste imprejurimi ca pe valea Muresului, oricat de stresata as fi cand m-as intoarce acasa, simplul fapt ca as locui acolo m-ar calma si m-ar binedispune.
La intoarcere ne-am mai oprit la o alta casa de grofi din Bichis, la randul ei cu o priveliste deosebita. De data acesta casa e folosita, parea ceva institutie (primarie, scoala?) si fusese de curand festita (vopsita) pe o parte cu verde.. arata ca si casa cu doua fete. Amplasarea era interesanta, perpendiculara pe panta

Cam aceasta a fost micuta noastra plimbarica

O plimbare pe Mures in sus - episodul II

Oare ce-a fost in capul Grofului ( de fapt brigadierul lui Rákoczi Ferenc al II-lea - pe nume Pekri Lőrinc) sa isi faca casa intr-un sat la capat de drum? Din Ozd drumul nu mai merge nicaieri , decat pe dealuri, la hotar. A fost usor sa ne dam seama ca este un sat maghiar. Cum ne-am dat jos din masina , un copil de vre-o 7 ani venea catre noi si tara dupa el o plasa cu o sticla in ea (pesemne fusese dupa lapte). Cand a ajuns in dreptul nostru ne-a trantit un "csokom"(csokolom), adica un fel de "sarna". Soarele era spre apus si dadea catre castel o lumina calda rosiatica. Am urcat drumul pana la poarta incintei unde scria bine ai venit pe maghiara si pe engleza :), dar accesul interzis si pe romaneste :)). M-am distrat copios. Portile erau deschise larg dar ne era frica de eventualitatea existentei unor caini care apara proprietatea.

La cateva case mai incolo ne-am imprietenit cu o babuta care ne-a explicat ca nu sunt caini decat "jos, la barbatii din vale". Am zis, bine, ma risc. Ne-am luat inima in dinti si tiptil-tiptil ne-am apropiat de caste, lasand in urma semnul "accesul interzis". Ce era asa de important sa ma duc pana acolo? nu intelegea bucatarul nostru (care era la 5 pasi in urma). Era crucial sa ajung pana langa castel ca sa vad privelistea pe care o avea groful de exact acolo unde si-a pus casa. Ca sa inteleg de ce este acolo casa. De jos imi imaginam ca are o priveliste frumoasa, dar cand am ajuns langa ea, am vazut-o. De acolo se vedea tot satul, se vedea drumul care venea spre sat inca de departe si se vedeau dealurile de vis-a-vis. Si am inteles de ce groful nu vroia sa stea in centrul Clujului(de exemplu). Pentru ca orasul are mahalale, e mizer, plin de boli si cersetori. Pentru ca pamanturile lui sunt acolo, oamenii lui sunt acolo, banii lui sunt acolo, la capat de drum.

Am avut parte de privelistea deosebita cam 10 secunde caci din vale venea hotarat.. catelul negru si curios. Am zbughit-o cu bucatarul nostru afara de pe proprietate.
Iesirea de pe proprietate dadea catre biserica, evident, centrul satului. Un turn zvelt, elegant, cu elemente decorative urbane, si chiar si ceas, spre deosebire de cea din satul anterior, care era mai rudimentara, mai rustica.