Despre timp si Jaozi cu leurda si ciuperci

De mult vroiam sa va scriu ceea ce cred eu despre timp. Iata ca a venit momentul.
Ti se intampla sa vorbesti cu cineva care iti spune ca ar face un anumit lucru, dar nu are timp? Mie aproape zilnic. Si eu spun asta, dar dupa ce o rostesc imi suna in urechi si imi dau seama ca nu e adevarat ce am spus. Nu e vorba ca nu am timp, e vorba ca nu este printre prioritati.
Am analizat cu bucatarul nostru ultimii ani si am vazut ce s-a intamplat : cu trei ani in urma nu aveam copil, nu prea gateam acasa, nu mergeam la tara si parca nu aveam timp. Dupa ce a aparut puiu, in aceleasi 24 ore pe zi am reusit sa gatim si sa avem grija de el. Iar dupa 2 ani, avem copil, gatim, ne ocupam si de casa de la tara, avem blog si job. Ce s-a intamplat? De unde am facut rost de timp? Habar n-am ! Nici nu stiu la ce am renuntat ca sa facem toate lucrurile acestea.
Iar in ultimele 2 zile s-au schimbat iar prioritatile. Am luat timp de la gatit si blog si am transferat acolo unde era prioritatea.
Deci eu nu ma mai gandesc ca nu am timp! e absurd, toti avem exact acelasi timp - 24 ore/zi! Eu ma gandesc care sunt prioritatile si cum sa transfer timpul de la una la alta.
Si astfel gasesti timp pentru ceea ce vrei cu adevarat sa faci.
Si acum moment publicitar.
Daca vrei sa mananci in Cluj un jaozi bun, mergi la doamna Shoa (la un fast-food chinezesc micut ), pe str. Horea colt cu  Closca. Jaozi sunt cornulete din aluat subtire, umplute si jumatate prajite, jumatate fierte. Poti sa le iei si inghetate (cum am facut eu), si sa le fierbi/prajesti  acasa.
Se pun in tigaie cu capac in putin ulei si apa pana la jumatatea lor si se lasa pe foc pana aproape scade apa (15-20 min), apoi se mananca cu sos de soia, salata si multa pofta!

Salata cu leurda

De cand asteptam eu ziua de astazi! Si nici nu stiam cand va veni, ci doar eram increzatoare ca va fi. La ce ma refer? La "iti place la gradinita? - da" si la faptul ca nu a mai plans deloc azi. Se pare ca puiu e mare si s-a adaptat.
Te-am dezamagit putin in ultimele zile, ai tot deschis blogul si .. nimic nou.. Ei, "am fost la sala" la gradina noastra si dupa o iarna de anchilozare, ne resimtim. Bucatarul nostru a "tras de fiare" adica de grebla, sapa, lopata si alte instrumente folositoare si am reusit sa terminam cu semanaturile din prima tura. eu am avut "fiare" mai blande - grebla mai mica, sapaliga, si foarfeca. Dar nu m-au scutit de efort. Ne place tare mult ce facem cu gradina! Azi, ratacind prin piata mare,  am facut rost de samanta de macris si de hasme si am descoperit ca a venit vremea leurdei. 
De leurda am auzit de la chinezoaica care gateste foarte bine la un mini fast food pe Horea.
Leurda are un gust fin de ustuoi, este un "usturoi salbatic", dar mai putin puternic si mult mai bine tolerata de catre organism . este un "purificator" al organismului  si cu ajutorul ei se trateaza boli cardiace, de tensiune.
Eu am luat -o din curiozitate, caci nu mai mancasem cruda.
La salata pe care am facut-o am folosit 3 ridichi rosii, 2 cepe verzi, vre-o  10 fire de leurda, o capatana mica de salata verde rupta marunt, cas " de la lena" (adica de la vecina noastra de la tara care este ciobanita)si masline feliate.  Bucatarul nostru a adaugat ulei de masline, otet balsamic, sare  si 2 fire de zahar si le-a frecat in maini ca sa se patrunda gusturile.
Leurda nu s-a mai simtit efectiv in salata (in comparatie cu usturoil care se distinge in mancare) dar gustul a fost unul special!
Va recomand cu caldura sa folositi leurda acum, cand e sezonul!