Cum salvezi o casă din văioagă #4

Ne-am decis să vă împărtășim  experința de șantier cu ocazia revitalizării unei case din văioagă. Cine știe, poate aveți și voi una și astfel vă ajutăm să o renovați , transformînd-o chiar în casă de locuit permanent.

Am mai scris despre această casă - aici, aici și aici

Am rămas cu o restanță- să completez povestea începută prin vara anului trecut, a unei case din văioagă, care printr-o extindere a devenit o casă foarte confortabilă.

Acum casa este deja locuită, dar nu este pe deplin finalizată.

O provocare mare a fost pentru dulgheri întâlnirea dintre acoperișul vechi și cel nou. Primei echipe nu i-a reușit deloc să alinieze  cota acoperișului nou cu ce a acoperișului vechi, următoarea echipă a mai compensat greșelile.

E important să găsești meșterii care să pună suflet atunci când lucrează la casa ta. Să aprecieze casele micuțe, vechi și să se străduiască să facă cât pot ei mai bine. La repararea caselor vechi nu e necesar să cunoască ultimele tehnologii să scoată peretele drept, iar muchia să fie laser. Meșterului trebuie în primul rând să îi placă ceea ce face. Chiar dacă face o tenuială de var, sau  caută o grindă veche, cea mai potrivită pentru poziția în care să o integreze, el face o muncă mai grea decât unul care aplică lavabila pe un perete din gips-carton. El alege dacă o face ca lumea sau o fușerește. 

Știu ca e greu să găsești meșteri în ziua de azi, în această țară, dar te rog, nu îi lăsa să facă un lucru de mântuială, mai bine oprește șantierul și caută pe altcineva. Vei găsi, cu siguranță!

Și totuși, cu toată graba, geșelile și echipele care s-au perindat pe acest șantier, căsuța are o nouă față, este locuită și nu a fost demolată, ci transformată. 

Las pozele să vorbească de la sine.

O grădină de iarnă care va primi un acoperiș înierbat

Cum salvezi o casă din văioagă #3

 Ne-am decis să vă împărtășim  experința de șantier cu ocazia revitalizării unei case din văioagă. Cine știe, poate aveți și voi una și astfel vă ajutăm să o renovați , transformînd-o chiar în casă de locuit permanent.

Am mai scris aici si aici despre această casă.

Proiectul a fost făcut de arh. Józsa Judit, cu sprijinul Sztarhitecții - lor.

Plan parter- existent

Plan parter - propunere

Plan mansarda - propunere

O lucrare delicată este alipirea zonei noi de casa veche. 

Pe latura casei unde a fost adăugat corpul nou s-au făcut subfundări (aică s-a săpat sub fundația existentă, eșalonat pe tronsoane și a fost turnat beton). 

Asta se face pentru că casele vechi au de obicei fundații puțin adînci și dacă sapi lângă ele o fundație mai adâncă pentru extindere, o să se deplaseze fundația veche.

Apoi s-au turnat restul fundațiilor noi și placa pe sol. Pe această placă s-a construit scheletul de rezistență din lemn recuperat de la vechiul grajd.

Pentru a face legătura între casa veche și extindere am fost nevoiți să desfacem o porțiune de zid din paiantă. 

Muncitorul, în timp ce îl demola, înjura de mama focului că e tare ca betonul. 

Așa arată un zid de pământ, tare ca  betonul.

-Va urma- 

Cum salvezi o casă din văioagă #2

Ne-am decis să vă împărtășim  experința de șantier cu ocazia revitalizării unei case din văioagă. Cine știe, poate aveți și voi una și astfel vă ajutăm să o renovați , transformînd-o chiar în casă de locuit permanent.

Am scris aici prima parte a poveștii casei din văioagă.

Azi vorbesc despre camera din față.

Camera din față

O caracteristică a acestor case în general este  înălțimea interioară utilă cam mică față de spațiile cu care suntem acum obișnuiți. Aici erau cam 2,2 m. Proprietarul, înalt fiind, a decis să sape și să coboare nivelul final al pardoselii (noi) cu aprox. 20 cm.  De săpat a fost mai mult cam 50 cm, scoțînd pardoseala existentă din dușumele și straturile de sub ea până s-a ajuns de unde începea fundația de piatră.

Suportul pardoselii noi este un polistiren extrudat de 5 cm peste care o placă de beton slab armată. Important este ca această placa să nu fie turnată până în ziduri. S-a lăsat o distanță perimetrală de 15 cm până în zidurile exterioare. Acolo se va pune pietriș, iar peste placă dușumele din lemn. 

De ce se lasă această dinstanță și nu se toarnă placa până în zid? Pentru ca umezeala care vine din pămînt să aibe pe unde ieși (prin acastă bandă liberă, fiindcă pe restul suprafeței betonul e ca o barieră pentru vapori). Dacă nu lași această bandă liberă atunci umezeala va ajunge în ziduri și la un moment dat se va produce mucegai.

O variantă de vis pentru această pardoseală ar fi fost una din argilă. Dar aici se lucrează cu muncitori locali și se dorește ca șantierul să se finalizeze cît mai repede ca proprietarul să se poată muta în casă. Deci soluțiile pe care le alege sunt unele ancorate în realitatea cunoștințelor muncitorilor pe șantiere din Romania,  adaptate ca să fie compatibile cu casa de văioagă. Adică un var mai gasești cine să facă, dar lut ba.

Pereții au fost reparați cu tencuială de var, dar nu a fost mare nevoie de reparații (de lut nu s-a băgat nici un muncitor să facă). Apoi am amplicat zugrăveală de var alb.

Geamurile vor fi păstrate, sunt mici, duble. Un tîmplar va repara și înlocui ramele lipsă. El va prelungi și foile de uși interioare ( spre în jos, acolo unde am coborât nivelul). 

Tavanul este din scândură și grinzi de lemn vopsite maro. Cam apăsătoare culoare, vom încerca să curățăm vopseaua de ulei, iar lemnul să rămână cel natur. 

Cum salvezi o casă din văioagă - #1

 Casa din imagine reprezintă pentru unii o bijuterie, iar pentru foarte mulți alții o grămadă de moloz. 

Nu îi judec nici pe unii, nici pe ceilalți și înțeleg ambele păreri. Să o păstrezi reprezintă o adevărată provocare pentru a o aduce la nivel de casă locuibilă , să o dai jos și să faci una nouă este mai ușor dar cu siguranță mai scump,  iar simplitatea ei nu o vei mai regăsi în construcția nouă.

În satele din țara noastră există un număr infinit de astfel de construcții cu care oamenii nu știu ce să facă. Întotdeauna apare veșnica întrebare: dacă o păstrez și o renovez, cum anume trebuie să fac renovarea, cu ce materiale și cine sunt muncitorii care o să lucreze?

Voi încerca să răspund acestor întrebări în speranța că voi inspira și voi ajuta și pe alți proprietari de case bătrânești să le dea încă o șansă "grămezilor de moloz" :) 

Urmărind evoluția  șantierului casei din imagine  este un bun prilej de a da un răspuns practic la întrebarea "Cum abordăm revitalizarea caselor bătrânești?"

Baia XS a casei noastre din baloți de paie

Ah, a venit Moșu' cu o jucarie nouă care face poze faine! Acum vă pot arăta căsuța noastră și pe interior.
Încep cu baia, încăperea care se aproprie cel mai mult de a fi "gata".
Pentru cei care nu au citit blogul, XS este o casă-experiment, mică,  ridicată de la sol, cu pereți din baloți de paie. O locuim din septembrie, dar înca nu este finalizată.

Pretul casei noastre din baloti de paie - partea a III-a (Casa fără credit)

Umbre mulate pe ziduri vălurite

Ne-am făcut casa cu mâna noastră, investind mult timp, multă muncă și mai puțini bani (decât dacă ar fi fost o casă convențională executată de o echipă de meșteri).
Înainte de a merge mai departe cu lectura, citește te rog partea I și partea a II-a a articolului, dacă nu ai făcut-o deja.

BANII
Când am pornit această casă a fost cu rol de experiment, nu intenționam neapărat să o locuim, poate doar temporar și era jumătate ca dimensiune. De aceea, când am început avem atâția bani cât să facem fundațiile, să ridicăm structura, să o acoperim (cu țigla veche, de pe casa bunicii) și să punem baloții în zidurile exterioare.
Anul următor am rămas însărcinată și am decis că o vom locui mai mult timp, deci am extins-o, standardul a crescut, la fel și prețul.
Cel mai important pentru noi a fost să nu ne îndatorăm la bănci ca să nu avem stresul creditului. Vroiam să construim în tihnă, căci doar experimentam. Pe măsură ce câștigam bani, cumpăram materiale. Avem câteva datorii la prieteni și la părinți , căci ne-au împrumutat când a fost nevoie ca să nu batem pasul pe loc, dar sunt infime în comparație cu un credit.

Am notat riguroasă toate cheltuielile pentru casă, poate cum nu am făcut-o până acum pentru nimic altceva.
Atenție! Prețurile de mai jos sunt valabile pentru perioada 2015-2018 și reprezintă în mare măsură prețul materialelor, căci manoperă am plătit puțină. Prețul manoperei variază foarte mult pe piață. Acum, de exemplu când se construiește mult, prețul manoperei este ridicat, meșterii au de lucru și își permit să ceară mai mulți bani. Poate la iarnă prețul manoperei va mai scădea sau va crește .....

Casa a costat 20 000 EU, din care
- 1000 EU Autorizatia de construire (n-am plătit proiectarea de arhitectură, caci suntem arhitecți iar inginerii ne-au făcut reduceri mari)
- 2500 EU manopere și materiale instalații interioare
- restul sunt materiale

La o suprafata desfasurata de aproximativ 60 metri patrati (adica aria parterului+ a supantei , inslusiv zidurile) am calculat un preț pentru materiale de 300 EU/ mp.
In cei 20 000 EU nu sunt incluse mobilierul, dotarea bucatariei, electrocasnicele, etc. Este doar constructia locuibila, cu baia functionala.

Cheltuieli mari au fost și cu instalțiile exterioare, branșamentul si racordarea casei la apă, la electricitate și montarea fosei septice care au costat 2000 EU, suplimentar.

 Deci socotește-ți banii, timpul și oamenii atunci când vrei să faci o casă DIY. Toate trei sunt la fel de importante și nu poți reuși dacă una dintre ele lipsește aproape de tot. 

Aceasta este povestea noastră, dar poate a ta va fi una asemănătoare. Tu vei face casuța voastră, cu prietenii și cu familia, din bani propri și poate chiar în trei ani. Trei ani grei, dar ce sunt trei ani, în comparație cu o viață?

Pretul casei noastre din baloti de paie-partea a II-a

Sunt fascinata de umbrele salciei lasate pe tencuiala din pamant

Dupa cum spuneam in prima parte a articolului pe care o poti citi aici, investitia casei noastre din baloti nu a constat doar in bani, ci si in timp si in oameni.

OAMENII

Casuta aceasta a fost facuta in proportie de 80% de catre Mark si tatal meu. Mark este minunatul nostru
"apu" (cum ii zic copiii nostri), arhitectul care nu a visat sa isi faca casa cu mana lui, numai ca asa a iesit
pana la urma. A fost foarte mult  ajutat de tata (bunicul iubit de toti nepotii care au suferit ca nu se mai
juca cu ei, ci mergea pe santierul nostru). Un alt om de baza a fost tatal lui Mark. Am regretat ca locuieste
departe, dar cand venea cate o saptamana se vedea bine cum avansa lucrul la casa.

Pretul casei noastre din baloti de paie-partea I

Cat costa o casa din baloti? Am primit aceasta intrebare de multe ori.
Eu de obicei raspund asa: cat costa o masina?
E prea vaga intrebarea, de aceea nu poti primi un raspuns la ea.
Da, este o casa din baloti, dar pe langa faptul ca folsesti baloti de paie in loc de caramida si polistiren, lemn pentru structura in loc de beton, este ceva diferit fata de casele conventionale care costa acum sa zicem 700 EU/mp?

Ne-am mutat

Un colt din raiul nostru cu un ingeras in el

Pe 8 septembrie 2014 semnam actele la notar si cumparam terenul.
Dupa exact 4 ani, pe 8 septembrie 2018 a fost prima noapte in care am dormit eu in casuta noastra. Da, am reusit sa ne mutam. Nu pe 1 iulie, ci ieri.
Viata este ciclica si minunata. Suntem fericiti ca am reusit sa facem, in sfarsit, acest pas.
Nu, nu este gata. E departe de a fi gata. Pot face o lista luuunga cu ce nu e gata si inca una luunga cu ce deja avem.
E important ca o putem locui.
Vecinii deja ne-au urat bun venit. :)
Urmeaza.... restul. Voi povesti in viitorul apropiat cum am amenajat interiorul.

Interiorul unei case din baloti de paie

Bucataria

Cum arata la interior o casa din baloti de paie tencuita cu pamant? E obligatoriu sa fie saracacioasa? De ce oare ai tendinta de a o asocia cu un bordei sau cu o casa de la tara a unor oameni simpli.
Desi ne mutam de la oras la tara intr-o casuta din baloti de paie mica, mica, mica,  ne plac spatiile moderne, lucrate atent si finisate cu grija. Nu lux, dar nici brut.
L-am rugat pe arhitectul meu sa ne faca si noua niste "randari" , adica niste imagini 3D virtuale cu interiorul casutei.
"Caci toti beneficiarii primesc randari, numai eu nu". Singur, nu este timp pentru luxuri dintr-astea, insa el si-a facut timp si de Pasti, in loc sa stea sa se odiheasca ne-a randat casuta.
E fain sa am finalul in fata ochilor, sa il pot vizualiza atunci cand mi se mai ineaca corabiile si "nu se mai termina odata casa asta, bine ca am facut-o mica, caci daca o faceam mai mare, cand se mai termina?". Tocmai, daca o faceam mai mare nu o construiam noi si probabil era deja gata, noi aveam un imprumut si nu am fi invatat atatea cate invatam acum... mai ales arhitectul nostru care  lucreaza pe santier, mai nou aproape in fiecare zi.
Trebuie sa ne mutam. La 1 iulie predam locuinta in care stam acum cu chirie. Unde va fi mutarea? In casuta sau in cort :) ? ...vom vedea...

Baia

Camera de jos

 Supanta

"God is in the details"

"God is in the details"

Intr-o dimineata primesc urmatorul mesaj:

"Buna dimineata, satenilor le place casa din groapa! N-au crezut ca o sa iasa asa de faina. No, o zi buna sa aveti!" 

Mi-a scris un amic din sat, mutat si el de curand de la oras la trei case mai in-colo. E vorbaret, pesemne s-a imprietenit cu lumea. Mi-a facut ziua buna. Sper ca ati inteles ca despre casuta noastra vorbeste. 

"God is in the details" spunea faimosul arhitect  Ludwig Mies van der Rohe. 

Acum cateva luni, casa era inca ciudata:  trei ziduri masive, cu patru goluri de geamuri si usi si un acoperis care cobora pana la sol. Totul tencuit grosier, cu lut.

Toamna aceasta casa a primit pe fatada din nord o terasa acoperita si un placaj de lemn cu scopul principal de a o proteja de precipitatii. Aceste noi detalii au indulcit-o , au facut-o mai prietenoasa. 

Daca pana acum casa era din exterior austera, elementele de lemn folosite la terasa si la placaj ajuta la impartirea vizuala a triunghiului fatadei nord. Acum usa de intrare este intr-un plan secund, iar terasa cu detaliile ei de lemn finisat si ceruit intr-o culoare imprumutata din natura sunt primele pe care le observa ochiul. 

Lemnul este iubit in general de multa lume ca material de finisaj la case, este considerat un material cald, placut. Iar cand este lucrat ingrijit ti-e mai mare dragul. 

Sunt sigura ca Mies si-ar pune mainile in cap daca ar fi sa vada casuta noastra :), insa o parte din principiile arhitecturii lui se regasesc, desi el le aplica la materiale moderne: arhitectura simpla, curata, inobilata prin detalii. 

"Less is more" mai  spunea Mies. Eu consider ca ne regasim in aceste filozofii. Nimic din aceasta casa nu este gratuit, totul are un rol functional. 

Uite cateva poze cu evolutia fatadei, ca sa vedeti si ilustrat ceea ce vreau sa transmit .... si inca nu e gata!

Ni s-a dus vestea!

Oxizi în var pentru zugrăveala fațadei

"-Oare nu știți unde este casa de lut?"
"-A.. păi e în următorul sat, nu la noi aci. Mereți tot înainte și cum intrați în sat faceți dreapa."
A venit soră-mea în vizită și cum vine rar, căci locuiește la București a încurcat satele. Pe drum, ajungând în satul vecin a întrebat pe un localnic unde este casa noastră, crezând ca a ajuns în satul nostru.
Așa am aflat că ni s-a dus vestea :).

Ah, tiganii!

Tencuiala de noroi, cum ii spun prin sat a devenit o mare bataie de cap. Cand am inceput casa eu de-abia asteptam sa tencuiesc cu argila. Si uite ca doar anul trecut, cu burtica de insarcinata destul de mare am reusit sa fac o bucatica de perete. Anul acesta insa nici o mana de tencuiala nu o sa dau pe casa, caci cu un bebelina de 7 luni alaptat la cerere si pe care acum o si diversific a devenit imposibil sa ma implic la tencuit si sa stau pe santier.
Si anul acesta am chemat echipa de tigani de anul trecut, sa termine tencuiala. Cu o zi inainte de ce sa vina ni s-a stricat masina, astfel ca i-am amanat. Dupa o saptamana cand i-am chemat din nou nu ne-am inteles cu ei la telefon, ceva aveau, ceva s-a intamplat de nu i-am putut convinge. Trebuie sa stii sa vorbesti cu tiganii, nu-i lucru usor.
Am incercat apoi cu un tigan din sat. El s-a jurat ca face si drege, ca vine cu oamenii, ca sa ne intelegem la un pret caci pe ora nu e bine. Ok, stabilim pretul si asteptam ..... cu o zi intarziere apare pe la pranz cu alti doi, susotesc si pleaca "sa se schimbe", se intoarce dupa vre-o ora cu altul, pun doua roabe de tencuiala pe pereti, cer bani de tigari si pleaca "sa manance" si nu mai apar, nici a doua zi, nicicand. Mai sa fie, au vazut ca e de lucru si au fugit cat au vazut cu ochii.
Dezamagire,  ce sa facem? Cum sa rezolv? Daca facem noi, nu mai terminam pana se marita Szilvi :). O claca? Nu se poate, nu pot sa ma ocup, cu bebe de 7 luni, sa o tin pe acolo, nu-i place intre straini si lume multa... nu.. nu merge. Am lasat-o suspendata cateva zile. Ne gandeam sa luam o echipa de zidari sa o tencuiasca cu var. La asta gasesti oameni.
Dar iata ca s-a rezolvat. Prietenul nostru care ni i-a dat si anul trecut pe primii tigani a vorbit cu ei si a reusit sa ii aduca, caci are si el nevoie de ei cateva zile.
Si uite ca acum sunt pe santier si muncesc. Sunt foarte harnici si isi merita toti banii.  Chiar mai bine ca n-au venit inainte, caci acum a putut sa vina si tatal lor care este cel mai bun din echipa la lucru cu argila. Sunt mai linistita, vazand ca tencuiesc si ca nu ne blocam din nou pana la anul si vom putea continua lucrarile si la toamna/ iarna.
... Numai ploaia sa ii lase sa lucreze

Terasa cea noua

"Nu-i rau" zice sotul lui tanti Angelica cand a venit in inspectie sa mai vada ce am facut. Arhitectul meu ii raspunde " daca dumneavoastra spuneti ca nu-i rau, atunci e chiar bine".. un zambet sub mustata. Crestam in grinda primul compliment de la vecin.
Dupa un an de intemperii a devenit clar ca fatada nord, cea cu intrarea trebuie protejata suplimentar. Stiam si noi, dar cei care au montat usa de intrare ne-au stresat, insistand sa nu ajunga niciodata ploaia pe ea.
Astfel ca am construit o terasa acoperita: arhitectul nostru impreuna cu tatal lui si al meu. Munca in 3 este foarte productiva la proiecte mici, cum e aceasta terasa.
Cam 6 zile de munca, plus una de proiectare (din partea arhitectului).
Las pozele sa vorbeasca de la sine, caci eu si cu puiuta cea mica am stat mai mult prin Cluj decat pe santier si nu prea stiu amanunte.

Pereti de compartimentare din light-straw

Ne-am tot gandit si razgandit din ce sa facem cei doi pereti interiori care separa baia de restul casei . Avand structura metalica, cel mai rapid ar fi mers cu gips-carton si vata minerala dar noi am ales varianta cu light-straw, din mai multe motive:
-sa incercam si aceasta tehnica
-materialul este natural
-este mult mai ieftina
-aveam toate materialele necesare pe teren: paie, argila, scanduri pentru cofraj, am cumparat doar niste menghine ca sa stranga temporar pana se usuca putin.
A durat mai mult timp pana arhitectul nostru l-a realizat, fiindca a lucrat singur vre-o 2 weekenduri.  (iar in constructii merge extrem de greu daca lucrezi singur). In comparatie, o inchidere de gips-carton 2 oameni amatori o faceau intr-o zi. Dar ne-am invatat sa ne asumam acesti timpi de invatare a tehnicilor noi.