Revenire

Credeam ca o data acomodat cu gradinita, am rezolvat cu acest subiect... pana la scoala. Da de unde! A fost vacanta, o luam de la capat. Iarasi plans de parca vine sfarsitul lumii, si agatat de gatul mamei ca o maimutica, de trebuie cu toata forta sa il zmulg de acolo. Luni, a fost cum a fost.. putina maraiala, marti a inceput sa planga cand a vazut cladirea.. miercuri, inca din parcare.. iar azi a inceput cand am plecat de acasa... oare maine va incepe de cum se trezeste? vroiam sa vad semne ca e din ce in ce mai bine... dar intr-adeadevar cele 21 de zile in care se invata un obicei nou , sunt 21 de zile, nu 5, nu 10... asa ca asteptam cu nerabdare sa mai treaca 2 saptamani.

Am fost saptamanile trecute in vacanta. A fost ca o tabara pentru adulti. Am invatat multe de la oamenii cu care ne-am intalnit, si nu i-am cunoscut pe nicicare inainte. Foarte interesant cum am putut sa ne deconectam la doar 90 km de cluj, intre dealurile de langa Beclean. Fara semnal, in compania unor magarusi cu personalitate, a celor doua vaci din ciurda satului care sareau gardul pe mosia gazdei noastre mai bine decat caii de concurs si a cainilor "inutili" dar simpatici  care latrau toata noaptea si ziua, cand venea cineva - nu conta ca era stapanul. eu zic ca asa salutau ei.
Am fost la un curs de design de permacultura (permaculture design course) si ma felicit ca am luat decizia de a merge, fara prejudecati sau complexe. Ulterior, cunoscutii si-au tot dat cu parerea despre ce este aceea "permacultura". Poate ca are o definitie printr-o carte, dar eu nici acum, dupa 2 saptamani de vorbit despre permacultura, traind in ea si aplicand unele metode, nu vreau sa o definesc. Daca as defini-o sigur as limita-o. Daca esti curios, gasesti informatie de calitate despre ea pe internet. Atentie insa la barfe si vorbe superficiale, e mai usor sa le crezi, dar vei ramane in paguba.
Informatia pe care am primit-o a fost surprinzator de vasta. Noi am plecat de la niste intrebari simple: cum se poate cultiva pamantul in mod natural, iar amprenta noastra nu numai sa nu dauneze solului, ci chiar sa aucem ceva bun naturii. Dar toate se leaga. Noi nu suntem doar cultivatori, noi locuim (si putem locui in case sanatoase facute cu resurse locale si materiale naturale), noi traim in comunitati (unde te poti ajuta unii pe altii), noi consumam resursele Pamantului (si putem sa constientizam ce facem de fapt). Acum inteleg ce vroia sa spuna domnul Masanobu Fukuoka cu titlul cartii sale - " revolutia unui spic". Da, si de la un spic se poate porni schimbarea. Lucruri marunte, facute regulat, de tot mai multi oameni avand in timp efect tot mai mare.

Povestea marului

"A fost odata in vremuri demult uitate, la poalelele unui munte inalt, pe malul unui rau involburat o padure foarte foarte batrana. Si in inima padurii traia un urs. Acest urs, nu era unul ca toti ceilalti ursi, ci acest urs a umblat  mult ca sa gaseasca locul special de pe malul raului. Caci era un urs de vita nobila, venit din nord si care intr-o zi a hotarat sa caute cel mai bun fruct de pe lumea aceasta. Si cum acest urs era si foarte ambitios, consecvent in hotararile sale i-a luat mai mult de 50 ani sa cutreiere muntii si dealurile, mergand din padure in padure pana a gustat fructul fructelor. Iar in acesta padure, unde ursul nostru a hotarat sa se opreasca cresteau pomi mari de 50 metri inalti si faceau cele mai bune mere pe care le gustase el vre-odata. Asa ca ursul a inceput sa se hraneasca cu aceste mere si nu mai putea sa se sature de bune ce erau. Anii au trecut si ursul a tot cutreierat in susul si in josul raului, alegand si mancand cele mai bune mere. In timp, vestea ca ursul calator si-a gasit fructul cautat s-a raspandit si alti ursi au aparut in padure.  Astfel ca intre acesti meri si acesti ursi s-a creeat o legatura stransa. Au evoluat impreuna: ursii au ales cele mai bune mere pe care le-au digerat si samnata lor a fost "replantata" prin intermediul fecalelor, iar merii au devenit tot mai dulci, si mai buni, pe placul ursilor."
Se zice ca fiecare planta de pe lume acesta este originara de undeva. Stiinta  se pare ca poate determina de cat de departe in timp vine informatia genetica a plantei respective. Mi-a placut povestea marului, pe care am aflat-o din intamplare in calatoria noastra . o fi un sambure de adevar in ea. Se petrece in Kazakhstan si mi s-a parut fascinanta cum ursii au facut o selectie e seminte.
Un film si o carte interesante pe tema aceasta : " The botany of desire"
trailer film

Acasa

Te simti "acasa" in locul unde traiesti?
Voi vorbi pentru cei care nu locuiesc in orasul in care s-au nascut si au copilarit, sau aproape de parinti (socrii). sigur, si acestia vor intelege, dar o parte din cei "stramutati" vor simti mai bine.
 Intotdeauna credeam ca acasa este acolo unde sunt cei dragi, dar simt ca acel "acasa" e mai mult. Nu doar prezenta fizica a lui puiu sau a sotului meu drag poate defini acasa al meu. Si nici faptul ca am putea sa ne cheltuim toate veniturile pe urmatorii 5 ani ca sa ne "imbunatatim vizual" actuala locuinta, caci gura babei de sub mine care ma pazeste dimineata la usa sa imi zica sa nu mai umblu cu tocuri prin casa, ci sa ma incalt cand ies (mai vedem noi) nu o poti inchide...
Ce este de fapt acel "acasa" pentru tine?  Inca nu il pot defini. Normal ca daca nu stiu ce e, poate ca nici nu imi dau seama cand il gasesc.
A propos, am avut o intamplare interesanta astazi. Am fost intr-un magazin MARE caci altfel nu puteam face rost de ce aveam nevoie si cand am intrat o pereche de baieti care intind fluturase mi-au oferit unul. Trecand in graba, pasiva, am refuzat.. cu un zambet (macar atat le dau daca nu ii scap de mormanul din mana). Dupa jumatate de ora, cand sa ies, uitasem de ei complet, celalalt baiat imi intinde si am tendinta sa fac acelasi lucru, dar urechea aude totusi cuvintele rostite("campanie de strangere de fonduri pentru....) etc. Am continuat sa merg, am procesat informatia si dupa doar cativa pasi mi-am dat seama si m-am intors. Deci cat mi-a trebuit? Muuult. Cine stie cate lucruri am refuzat neavand rabdare sa vad de fapt ce se ofera. Am devenit distanta, grabita cu gandurile mele?
Am intrebat cativa cunoscuti care stiam ca nu sunt de loc din cluj daca se simt acasa. si ... marea mea surpriza majoritatea au spus ca nu. Bun, deci nu sunt doar eu.
O voce mica indepartata din strafunduri imi spune ca  poate nu caut unde trebuie... sau poate nu caut ce trebuie....si ca voi gasi doar in interiorul meu adevaratul "acasa". E sigur o idee de prin ceva carte...
Te mai intreb o data. Tu, acolo unde ai ajuns te simti acasa? De ce? Ce e "acasa" pentru tine?

"Zacuzsa" cu ce este

Inca un weekend plin! Ne-am dus la tara fara un plan prestabilit. vom vedea ce este de facut. De multe ori, ne uitam la vecini, sa vedem, au plantat .. rosiile, sau au scos... ceapa. Caci datele ei le stiu. Au observat natura in acel loc de ani buni, de ce sa nu le folosim experienta? De data aceasta a fost timpul cartofilor. I-am scos si ne-am minunat de puterea de multiplicare a naturii. Dai o unitate si primesti de douazeci de ori mai mult. Aceasta e legea naturii. Intai dai, si iar dai si iar dai, incepi sa primesti cate putin, dar continui sa dai sa dai, primesti mai mult, dai mai putin, iar catre toamna primesti, primesti, primesti. Pot sa spun ca am scos cartofi frumosi si s-a meritat sa tot culegem sistematic colorado de pe ei.
Ce au mai facut vecinii? pai tanti A. a pus zacusca, bulion, gemuri. Am pus si noi un fel de "zacusca" cu ce am avut in gradina : respectiv ardei, gogosari, suc de rosii facut ca pentru bulion si ceapa. Inca nu e gata... un experiment momentan congelat mai mult crud decat fiert.
 Alti vecini si-au adus lemne pentru iarna si ce-a fost frumos este ca inca trei familii (barbatii) i-au ajutat sa le grape si sa le duca in curte (nu vecinii chiar gard-in-gard,caci cu aceeia intotdeauna te mai ciondranesti, ci cei de la cateva case mai incolo). la randul lor, vor fi ajutati cand le vin lemnele. si imi amintesc de aceasta practica de cand eram  mica si se mergea la cules de vie sau de alte bunuri din hotar, intr-o zi la unii, intr-alta la altii. nu te plictisesti si gati mai repede. Practica sanatoasa. pot sa zic ca am simtit ce poate inseamna o comunitate.
dar cel ai placut moment a fost pentru bucatarul nostru care a experimentat pentru prima data dormitul la amiaza sub nuc. Mama imi povestea despre bunica ei (prima stapana a casei), care dupa ce manca de pranz le lasa pe toate, isi lua patura si se trantea o jumate de ora in fundu' gradinii sub nuc.  Oricat de cald ar fi, o briza mica tot este , umbra e umbra si zgomotul de fond (gaini, cocosi, porci sigrauri) sa zicem ca merge.

Fusilli cu rosii crude

In ultima vreme, cautand pe net dupa diverse ma tot intalnesc de aceasta notiune : Raw Food
Din cate am inteles, "Raw foodism"este un obicei de a avea in dieta zilnica preponderent alimente crude, neprocesate, negatite si cat mai organice.
M-am gandit cum s-ar putea aplica asta in viata noastra nu dintr-o data, incetuc, incetuc si am inceput sa-mi pun intrebari: ce legume as putea manca si crude (renuntand sa le mai gatesc)? si cum se poate face asta fara sa mananc toata ziua salate de cruditati. Si ce e cel mai important, sa manance si puiu, deci sa fie extrem de gustos, sa curga p egat in jos si sa nu trebuiasca mestecat timp indelungat.
uite o solutie:
paste cu suc de rosii proaspete, nefiert.
Am fiert fusilli din grau dur. Am taiat marunt cateva rosii coapte bine (erau cam moi sa se mai poata manca ca atare) si le-am dat prin sita (caci cojile le tot alege puiu, si nu mai terminam de mancat), am ras o ceapa mica pe razatoarea fina si le-am amestecat. Am pus sare (ar mai fi mers busuioc, dar s-au mancat inainte de ce sa pot merge pe balcon dupa el).
Mancarea a fost mai lichida decat cu un sos cu faina, dar spiralele de la paste au supt din zeama de rosii si au avut un gust excelent. Eu le-am mancat cu lingura, puiu n-a vrut caci e in perioada cand spune ca el e "maae" si s-a incapatanat sa le intepe cu furculita.
A fost o reusita!