Fusilli cu rosii crude

In ultima vreme, cautand pe net dupa diverse ma tot intalnesc de aceasta notiune : Raw Food
Din cate am inteles, "Raw foodism"este un obicei de a avea in dieta zilnica preponderent alimente crude, neprocesate, negatite si cat mai organice.
M-am gandit cum s-ar putea aplica asta in viata noastra nu dintr-o data, incetuc, incetuc si am inceput sa-mi pun intrebari: ce legume as putea manca si crude (renuntand sa le mai gatesc)? si cum se poate face asta fara sa mananc toata ziua salate de cruditati. Si ce e cel mai important, sa manance si puiu, deci sa fie extrem de gustos, sa curga p egat in jos si sa nu trebuiasca mestecat timp indelungat.
uite o solutie:
paste cu suc de rosii proaspete, nefiert.
Am fiert fusilli din grau dur. Am taiat marunt cateva rosii coapte bine (erau cam moi sa se mai poata manca ca atare) si le-am dat prin sita (caci cojile le tot alege puiu, si nu mai terminam de mancat), am ras o ceapa mica pe razatoarea fina si le-am amestecat. Am pus sare (ar mai fi mers busuioc, dar s-au mancat inainte de ce sa pot merge pe balcon dupa el).
Mancarea a fost mai lichida decat cu un sos cu faina, dar spiralele de la paste au supt din zeama de rosii si au avut un gust excelent. Eu le-am mancat cu lingura, puiu n-a vrut caci e in perioada cand spune ca el e "maae" si s-a incapatanat sa le intepe cu furculita.
A fost o reusita!

La cules de ciuperci

Oau! ce weekend! cate am sa va povestesc!
ai observat ca daca pleci de acasa in weekend, acesta pare mai lung? si cu cat faci mai multe lucruri si cu cat mergi in mai multe locuri, esti cu mai multa energie cand te intorci, fata de atunci cand il petreci acasa? "ce ai facut in weekend", o intreb pe o prietena? "nimic.. am zacut" imi spune luni (marti) dimineata cu ochii umflati si cu o moaca posomorata caci iara a trecut weekendul si "nu a apucat sa faca nimic". de aia nu a facut nimic, fiindca nu si-a prous sa faca un anumit lucru.
 noi am fost de sf. Marie in tara maramuresului, la munte, la Borsa. intotdeauna ma incanta zona. e asa un amestec de traditii si "cultura vestica". de fapt nici nu stiu daca am fost in borsa sau in italia.. caci erau mai multe masini cu numar de italia, decat cu numar de MM. ale cui sa fie? ale italienilor din borsa .. sau borsenilor din italia? oameni din loc dar fara loc, oameni cu case mari, noi, goooale iar pamant al nimanui.
mergeam la plimbare pe ulita, se opreste unu' cu masina si ma intreaba cu accent italian: "nu stiti due ragazi... bla bla" "nu stim ca nu sintem din zona"... la care imi raspunde cu un accent neaos "a, nu sinteti din zona" (se pare ca daca nu se concentreaza, ii iese si graiul de maramu').

bucatarul nostru  iubeste sa mearga la cules de ciuperci. A facut asta de cand era mic, impreuna cu parintii. ei culeg doar cateva feluri pe care le cunosc foarte bine. au un motto : "daca nu esti absolut sigur, nu culegi ciuperca. cel mai mult ii place gustul de ciuperci de padure, el spune ca daca compari cipercile de padure cu champignoanele de crescatorie e ca si cand compari rosiile de gradina crescute la soare cu cele turcesti crescute in sere si super chimicalizate. cam asa de mare este diferenta .
de data aceasta au gasit hribe, galbiori, si inca cateva la care nu le-am gasit traducere in romaneste  huszárgomba si mogyoróalja, (cine stie sa le traduca?)
culesul de ciuperci este o excursie placuta, mergem incet, nu avem un traseu si un timp limita pentru parcurs, potem sa ne oprim si sa luam o gustarica dintr-o poienita, incalziti la soarele de dimineata.
ciupercile culese trebuie gatite in aceeasi zi, caci se strica foarte repede (noi le-am lasat pana a doua zi si o parte le-am aruncat caci s-au stricat).

cum le-a gatit:
le-a pus intr-un vailing cu apa rece si le-a spalat (pot avea viermi, melci si alte vietati mici, si acestia ies daca le tii putin in apa rece). Le-a curatat si le-a taiat. huszárgomba si mogyoróalja le-a oparit 3 minute in apa clocotita caci acestea lasa o zeama maro. Le-a scurs. Intr-o tigaie cu capac, a calit o ceapa taiata, a adaugat toate ciupercile (inclusiv hribele care erau crude) si sare. Ele au lasat multa apa si s-au facut inabusit. A pus patrunjel si le-a facut  o slobozala ( se amesteca intr-o cana 2 linguri de smantana cu una de faina pana e omogen si se umple cana cu apa, iarasi se amesteca si se varsa peste ciuperci). Am fiert paste pentru garnitura, dar mia bine mergea cu o mamaliga!
Nu te sfatuiesc sa incepi sa culegi ciuperci fara sa fii insotit de cineva experimentat. Este o responsabilitate, dar merita, mai ales ca sunt asa de bune!

Focaccia cu prune

Bucatarul nostru s-a  indragostit de focaccia, inca de prima data cand a preparat-o. Lui nu-i prea plac prajiturile, mai ales cele complexe cu crema. iar aceasta solutie - un blat simplu de paine peste care pui fructe si un pic de zahar i sa pare geniala. Eu zic ca reteta aceasta i se potriveste perfect.
Azi focaccia a fost o solutie pentru cina, caci nu aveam paine si degeaba era pusa la crescut.. caci pana se cocea, noi trebuia sa fim demult mancati :)
Prima focaccia pe care a facut-o era cu cirese amare. Aveti aluatul aici. Acum am facut una cu prune. Am folosit cam 10 prune, cu samburii scosi si  taiate in 8, peste care am pus 2 linguri de zahar si le-am lasat cam un sfert de ora. Intr-o forma de tarta unsa cu unt a pus aluat de paine si a rasturnat prunele in mijloc. Le-a lasat la crescut jumatate de ora si le-a copt tot cam 30 minute.
Puiu  a avut niste exclamatii de uimire cand a iesit tarta din cuptor! Noua ne place sa o mancam cu lapte.. lui puiu nu pea ii place laptele asa ca o mananca ca atare.

Fasole si Fussili

Bucatarul nostru fiind putin ocupat, am avut ocazia sa gatesc dupa instructiunile lui niste fasole. Prima fasole care se coace la noi este cea oloaga (adica in tufa, nu se urca pe par). Am cules destul de multa de la tara si am pus o parte la congelator (cruda, doar spalata si rupta).
Am ales sa facem o mancare usoara, pentru ca ne place gustul fasolii si daca nu o amesteci cu foarte multe alte gusturi, ramane ea principalul gust din mancare.
Ingrediente: 2 maini bune de fasole oloaga rupta in bucatele, 2 rosii taiate cubulete, 5 frunze de busuioc tocate, sare, putin ulei, o ceapa taiata rondele, putin ulei. Separat, paste (fusilli) fierte clasic,  in apa cu sare.
In tigaia cu capac am pus o lingura de ulei, fasolea, ceapa, sare si cam o cana de apa. Le-am lasat sa fiarba cu capac la foc mic pana s-a facut fasolea. Am adaugat rosiile si busuiocul si au mai fiert 5 minute. Gata.

Daca folosesti fasole buna, din piata de la tarani, fara ate si cand o rupi pocneste tare - se vede ca e proaspata si tanara - va avea un gust excelent mancarea ta.
Separat am fier paste si al sfarsit le-am amestecat cu mancarea de fasole. Zeama lasata de rosii a fost mancata de paste.
Puiu a pescuit pastele si nu a vrut sa manance si  fasole. Are tot felul de idei in ultimul timp despre ce e bun si ce nu e... o fi gradinita (acolo vede pe altii cum fac mofturi) sau faptul ca creste si se mai emancipeaza?
In concluzie, va recomand reteta pentru o cina usoara de vara.

Focaccia cu cirese amare si menta

Iata inca o reteta cool pentru un late-brunch de duminica. Sau o pot prezenta ca prajitura saracului italian, potrivita pentru vegetarieni sau altfel spus - prajitura de post.
Culeasa din calatoriile lui Jamie in Italia, ce m-a atras a fost simplitatea retetei. Bucatarul nostru a si testat ceva in plus fata de reteta. Nu esti bucatar inventiv daca faci exact cum e reteta altui bucatar.
Pe scurt, un aluat de paine acoperit de cirese fara samburi inmuiate  initial in zahar, totul copt in cuptor. Asa de simplu? Da!
Bucatarul nostru a framantat un aluat de paine din 500 gr de faina, drojdie pusa la crescut initial cu zahar si apa calduta, o lingura de sare si 350 ml de apa.
A uns tava de tarta cu unt si faina, a intins aluatul de cam 4 cm grosime si am venit eu cu 500 gr de cirese amare care au stat cam 15 minute cu vre-o 2-3 linguri de zahar, si le-am imprastiat pe suprafata aluatului. In reteta lui Jamie erau mai putine, nu erau amare si trebuiau infipte cu degetele in aluat. Inainte de punerea fructelor am scurs siropul de pe ele si l-am baut cu pofta! Deasupra, bucatarul a presarat niste frunze de menta proaspata, taiate. Buna incercare, rezultat reusit (s-a potrivit la gust)
A stat la crescut cam 15 minute (pana isi dubleaza volumul).Am copt-o, initial la foc mediu cam 10 minute,  dupa care am dat focul pe mic inca vre-o 20. Se poate verifica cu chibritul daca e gata, noi n-am facut-o caci bucatarul nostru are deja ochiul format si stie cand e coapta o paine.
Se manaca calduta cu o cana de lapte.
A fost prima data cand am gustat cirese amare. Sunt chiar amare daca le mananci fara zahar:)!
Mi-a placut ca blatul a ramas fraget, nu a facut deasupra coaja tare datorita fructelor care au lasat zeama si l-au "hidratat" .
Usor de facut! Foarte bun de mancat!

Penne cu ... surprize

Astazi va scriu devreme, caci vreau sa imi dedic toata ziua lui puiu.. care este pe drum spre Cluj. Tare dor ne este de el!
Ieri la pranz mi-a facut Mark o surpriza mare! Eu nu ma pricep deloc sa ghicesc condimentele dintr-o mancare cand o gust. Pot sa zic daca imi place, daca e dulce, amara, sarata si cam atat. Dar lui ii place sa jucam jocul de-a ghicitul. "Ghici ce am pus in ea"... si eu... incerc sa ghicesc.
A facut penne (macaroane) cu sos. Evident, sosul a fost surpriza. A taiat carnea de pe un spate de pui (care a fiert in supa), morcovi si o ceapa (si acestea fierte in supa), si a cautat in frigider.. ce borcan este pe terminate . Cel cu merisor (magyarul folyminc), in romana li se mai zice afine rosii. Astfel ca merisorul a devenit condimentul - cheie. A facut un shake de merisor cu iaurt si un polonic de supa si l-a turnat peste legume, le-a pus putin la incalzit (dar nu au ajuns sa fiarba, caci se branzea iaurtul), si le-a amestecat cu pennele. Le-a sarat mai mult, sa nu aiba gust prea dulceag.
Iar eu am ghicit ce era, nu dua gust, ci fiindca am recunoscut boabele de merisor.

Un fel de calzone

Ati vazut ce frumosi sunt copacii cu chiciura pe ei? Azi m-am indus singura in eroare. Eu asociez ceata cu temperaturi in jur de 0 grade.. ei bine ceata de azi dimineata m-a invatat ca nu e chiar asa, cand am iesit cu puiu in 5 minute mi-au inghetat picioarele. In orice caz, daca nu sti cum poti face grabindu-te 500 metri in jumatate de ora, te invit sa-l scoti pe puiu la plimare.
Ieri Mark a facut ordine in frigider .. si tot ce s-a putut folosi a ajuns intr-un fel de calzone (pizza aceea impaturita). Stii cum e cand iti raman cateva legume din supa, niste carne fiarta pe care eu nu o suport, cateva masline, vre-o 2 felii de sunca ,un rest de zacusca pe fundul borcanului pe care nici cum nu o poti scoate dar ti-e mila sa speli borcanul si sa arunci o lingurita din truda bunicii....
Concret, a framantat un aluat pt. pizza - reteta lui Jamie cu 400 gr faina alba, 100 gr gris, un plic de drojdie uscata (ca e mai proasta si creste mai putin aluatul), 300 ml apa calduta, 2 linguri ulei de masline, sare si un pic de zahar. L-a impartit in 2 si a intins 2 foi. Tava a tapetat-o cu unt si gris, a pus o foaie din aluat pe fund si peste a pus umplutura : legumele si carnea din supa, masline, sunca, o ceapa cruda, toate taiate. Cu sosul a fost super tare: a pus un pic de suc de rosii peste zacusca, a inchis borcanul, l-a scuturat bine, si uite ca am folosit si zacusca! Pe foaia de deasupra a ras cas -acesta cand se topeste fixeaza tot ce mai pui peste (in cazul nostru seminte de floarea soarelui si chimion).
Mancarea a trecut cu brio testul "puiu".