Noi am ales a doua varianta. Tocmai ne-am intors de la tara, cu obrajii arzand si trupurile obosite.
Vant, vant, vant muult vant, numai in Amsterdam ne-a mai batut atata vantul! Nu mai tin minte multe din acel oras, dar vantul il tin minte! Asa va ramane si acest weekend in memoria iesirilor la tara. " Mai tii minte ce ne-a batut vantul... si ce fum a facut bucatarul nostru in casa....?"
Ei, da, aceasta e o alta poveste, hazlie. Eu, care nu ma pricep la a face focul, m-am gasit entuziasmata sa il rog pe bucatar sa faca focul cu lemne in soba (in camera, pt a ne incalzi, in loc de gaz). Si am reusit sa ii transmit entuziasmul, caci "avem atatea lemne, doar am taiat multa vie toamna trecuta". Bucatarul nostru stie sa faca focul , caci a copilarit intr-o zona unde gazul era doar in butelii. Scurtand povestea, ne-am umplut de fum, eu am invatat ca nu orice lemn este lemn de foc. El, saracul, a incercat sa imi zica ca "nu avem lemne de foc", dar eu nu l-am prea bagat in seama, cum adica, nu-i destul de mare gramada de crengi in curte? ce daca nu sunt busteni? Lemnele folosite au fost cam ude si nu prea au vrut sa arda, vantul de afara batea atat de aiurea ca ne mai baga fum in casa, asa ca ne-am trezit ca e ora 9 seara si in casa nu era o temperatura sa iti poti lua pijamaua :) Noroc ca puiu nu e tare grabit cu mersul la "nani"! La un moment dat, ne vedeam ca intr-o piesa de Eugen Ionescu. Bucatarul calm sufland in foc si bagand fum in casa, eu bombanind ca hai sa plecam la Cluj, si puiu ocupat cu vorbitul pe limba lui intr-un joc proaspat inventat. Am luat o hotarare sa aerisim si s-o luam de la capat, cu gaz, si sa dormim toti trei intr-un pat sub plapuma magica a lui bunica; plapuma pe care bucatarul nostru o numeste "de lestat", caci atunci cand se baga sub ea, nu poate misca. Asa frumos am dormit ca sarmalutele inghesuite! Evident, puiu si-a facut loc, iar noi, ce-a mai ramas pe dunga.
Puiu si-a tratat raceala prin munca. Baricadat ca un eschimos, cu harletul in mana, muncea de zor asta dimineata inainte de ora 8 in groapa din curte. Bineinteles, asistat de mami. Pai daca tot te scoli cu noaptea in cap duminica, macar cateva realizari sa ai. Si am reusit, am biruit impreuna cu bucatarul nostru gramada de crengi din mijlocul curtii. Le-am taiat si depozitat sa se usuce. Te simti asa de bine cand ai avut un scop si l-ai dus la bun sfarsit, iar acum il poti admira caci e realizat!
Despre orezul cu lapte (cina de la intoarcere) Nu este reteta oficiala, ci cea pt criza de timp : 3 cani de apa si una de orez au fiert pana aproape s-a fiert orezul. L-a stecurat, a pus apoi la fiert o cana mare de lapte (cam 300 ml) si orezul prefiert, 3 plicuri de zahar vanilinat (asa ca pt profani, dar pt conaisseurs- baton de vanilie) si 3 linguri de zahar. Puiu a ras o farfurie, iar eu de-abia am salvat o portie sa-i fac o poza (in imagine i-am pus un pic de dulceata de coacaze).
