Jucarii de weekend

Am petrecut inca un sfarsit de saptamana linistit la tara. Impreuna cu puiu ne-am confectionat o prajina cu care am cules ceva pere, am dat dupa nuci .... mai mult dupa frunze caci inca nu am gasit tehnica culesul nucilor. De bine , de rau am strans totusi 2 galeti - ne-au ajutat graurii si ciorile. In schimb bucatarul nostru a experimentat pe viu ce inseamna ca nucul e casant, adica a tras prea tare de o creanga si s-a rupt- ditamai craca, inca de la trunchi. Fiecare dintre noi stie macar o persoana care a cazut din nuc, asa este? Si de cele mai multe ori s-a rupt craca sub el. De aceea am insistat sa nu se urce in copac. Nimeni.
Eu m-am jucat cu pliculetele de seminte. E primul an cand imi iau din gradina seminte pentru la anul. De obicei le luam de pe la vecini, din magazine, etc. Dar e mai important sa le am pe ale mele, de la plante care deja au crescut in solul meu, sunt adaptate la conditiile din gradina mea, sunt crescute fara chimicale si stiu ca la anul  vor fi mai bune. Iti dai seama ca in acea samanta sta stransa o gramada de informatie adunata din generatie in generatie (an de an)! Este fascinant cand ma gandesc ca atunci cand o fata mergea la casa ei si se intemeia o noua familie, semintele faceau parte din zestrea ei, la fel si plamadeala. Ea trebuia sa aiba grija de seminte in fiecare an, sa  le cultive si toamna sa stranga iarasi altele pentru anul urmator.
Sigur, se gasesc in comert destule seminte. Dar plantele sunt foarte putin variate :trei feluri de rosii, vre-o 2 de patrunjel, 2 de morcovi si pot continua.... Industria semintelor nu a lasat natura sa isi faca treaba singura, iar cele mai puternice plante sa creasca (de unde noi am fi putut lua semintele cele mai bune). Selectia s-a facut dupa criterii e genul "sa creasca repede, sa dea productie mare.. " nu conteaza ca va trebui sa suporti viata plantei firave cu chimicale.
Dintr-un dovleac pe care l-am tinut pentru seminte i-am facut lui puiu doua jucarii : Bobi si Tita.
Eu m-am distrat sculptandu-i, iar seara am pus lumanari si puiu a observat cu incantare umbrele pe perete.
Tati in schimb a facut niste barcute cu vela din jumatate de coaja de nuca, un chibrit si o frunza.

Magie cu cartofi copti la cuptor

Ce scriu azi pe blog? a fost un gand fugar pe la mijlocul dupa-amiezii. Evident, ceea ce a gatit bucatarul nostru si anume cartofi copti. El i-a facut, eu le-am adugat condimentul- povestea.
Stiati ca se poate face magie cu cartofii copti? Ascunzi untul in ei, numeri pana la zece, hocus pocus preparatus.. abracadabra (si alte cuvinte magice) si unde-i untul.....? Scooby doo e marele maestru in magia de la masa!
Lui puiu ii plac cartofii copti, cu unt si sare. Toata lumea a auzit de ei, da? Speli cartofii, si ii pui la copt la foc mediu spre mic intr-o tava la cuptor (necuratati). Cand intra furculita normal in ei sunt gata. Noi ii scoatem pe rand cum ii mancam, sa nu se raceasca. Ii tai in doua, zdrobesc putin interiorul si pun o felie de unt, ii inchid la loc si urmeaza numarul de magie, la care puiu sta atent cu ochii mari. Iar a disparut untul...! El mai explica cate ceva in timp ce mananca tacticos cartoful.
Dar stii ca magia se poate face si sub ochii tai, fara sa mai inchizi cartoful? Eu m-am distrat putin facand poza, caci am pus unt pe cartofi si pana am setat aparatul, a disparut.. (fara sa-l descant:)) asa ca a trebuit sa reiau operatiunea untul.

Iepurasi ascunsi in gris cu lapte

Cand eram mici tata ne facea acest  joc. Ascundea "iepurasi" (adica un pic de dulceata) in grisul cu lapte si noi trebuia sa ii cautam, cu lingurita. Si fiecare lingurita pe care o luam fie ca avea sau nu iepurasi o trimiteam in stomacel.
Pana ieri am crezut ca este o practica cunoscuta pe scara larga, cand i-am zis lui Mark sa ascunda iepurasi in grisul lui puiu. Dar el nu o stia, de aceea m-am hotarat sa o impartasesc cu voi, poate sunt si alti copilasi care vor sa se distreze cautand iepurasii in gris. La puiu  nostru ii place tare mult jocul acesta, iar mie imi place ca mananca mai repede.
Acum, doar nu va scriu reteta de gris cu lapte! :)) (la noi e 200 ml lapte cu 2 linguri de gris si un pic de zahar)
Dar va scriu cum ascundem noi iepurasii : pe o farfurie pun gramajoare de marmelada, iar peste ele torn grisul.
Binenteles ca si mie si lui  Mark ne place sa cautam iepurasii, mmmmm bun!

Pisicuta mieunici din frisca

Azi va scriu despre tort. Bunica a facut cercetari indelungate de cateva luni pe internet si a salvat cateva idei de torturi pentru nepoteii ei. Noi am ales o pisica, fiindca e unul dintre animalele preferate ale lui puiu. De cate ori e vorba despre pisica incepe sa se miaune si sa se gudure de ti-i mai mare dragul! In timp ce il pregateam, verisorul ne-a corectat cand am zis ca puiu a facut 2 ani "n-a facut inca fiindca nu a mancat tort si nu a suflat in lumanari". Ei, acum lumanarile au fost suflate de mai multe ori, de cei doi prichindei, tortul e demult mancat, numai povestea si amintirile au mai ramas.
Cand te uiti la el ti se pare complicat, asa e? dar de fapt e foarte simplu. Am facut un blat de tort cu nuca in tava rotunda si l-am taiat in doua pe orizontala (daca vreti reteta de blat, scrieti-mi, ca o cer de la mama). Dintr-un rotund a iesit corpul iar din celalalt rotund capul, coada si urechile (se vede mai jos in schema de taiere). Pe blat am pus frisca naturala (batuta cu mixerul) si l-am decorat cu bombonele de ciocolata si mustati din cacao. Un tort usor, copiii l-au devorat... adultii idem.