17 septembrie 2020

Cum salvezi o casă din văioagă #3

 Ne-am decis să vă împărtășim  experința de șantier cu ocazia revitalizării unei case din văioagă. Cine știe, poate aveți și voi una și astfel vă ajutăm să o renovați , transformînd-o chiar în casă de locuit permanent.

Am mai scris aici si aici despre această casă.

Proiectul a fost făcut de arhJózsa Judit, cu sprijinul Sztarhitecții - lor.

Plan parter- existent

Plan parter - propunere

Plan mansarda - propunere

O lucrare delicată este alipirea zonei noi de casa veche. 
Pe latura casei unde a fost adăugat corpul nou s-au făcut subfundări (aică s-a săpat sub fundația existentă, eșalonat pe tronsoane și a fost turnat beton). 
Asta se face pentru că casele vechi au de obicei fundații puțin adînci și dacă sapi lângă ele o fundație mai adâncă pentru extindere, o să se deplaseze fundația veche.




Apoi s-au turnat restul fundațiilor noi și placa pe sol. Pe această placă s-a construit scheletul de rezistență din lemn recuperat de la vechiul grajd.



Pentru a face legătura între casa veche și extindere am fost nevoiți să desfacem o porțiune de zid din paiantă. 
Muncitorul, în timp ce îl demola, înjura de mama focului că e tare ca betonul. 


Așa arată un zid de pământ, tare ca  betonul.

-Va urma- 

10 august 2020

Cum salvezi o casă din văioagă #2


Ne-am decis să vă împărtășim  experința de șantier cu ocazia revitalizării unei case din văioagă. Cine știe, poate aveți și voi una și astfel vă ajutăm să o renovați , transformînd-o chiar în casă de locuit permanent.

Am scris aici prima parte a poveștii casei din văioagă.

Azi vorbesc despre camera din față.



Camera din față

O caracteristică a acestor case în general este  înălțimea interioară utilă cam mică față de spațiile cu care suntem acum obișnuiți. Aici erau cam 2,2 m. Proprietarul, înalt fiind, a decis să sape și să coboare nivelul final al pardoselii (noi) cu aprox. 20 cm.  De săpat a fost mai mult cam 50 cm, scoțînd pardoseala existentă din dușumele și straturile de sub ea până s-a ajuns de unde începea fundația de piatră.

Suportul pardoselii noi este un polistiren extrudat de 5 cm peste care o placă de beton slab armată. Important este ca această placa să nu fie turnată până în ziduri. S-a lăsat o distanță perimetrală de 15 cm până în zidurile exterioare. Acolo se va pune pietriș, iar peste placă dușumele din lemn. 



De ce se lasă această dinstanță și nu se toarnă placa până în zid? Pentru ca umezeala care vine din pămînt să aibe pe unde ieși (prin acastă bandă liberă, fiindcă pe restul suprafeței betonul e ca o barieră pentru vapori). Dacă nu lași această bandă liberă atunci umezeala va ajunge în ziduri și la un moment dat se va produce mucegai.

O variantă de vis pentru această pardoseală ar fi fost una din argilă. Dar aici se lucrează cu muncitori locali și se dorește ca șantierul să se finalizeze cît mai repede ca proprietarul să se poată muta în casă. Deci soluțiile pe care le alege sunt unele ancorate în realitatea cunoștințelor muncitorilor pe șantiere din Romania,  adaptate ca să fie compatibile cu casa de văioagă. Adică un var mai gasești cine să facă, dar lut ba.

Pereții au fost reparați cu tencuială de var, dar nu a fost mare nevoie de reparații (de lut nu s-a băgat nici un muncitor să facă). Apoi am amplicat zugrăveală de var alb.

Geamurile vor fi păstrate, sunt mici, duble. Un tîmplar va repara și înlocui ramele lipsă. El va prelungi și foile de uși interioare ( spre în jos, acolo unde am coborât nivelul). 

Tavanul este din scândură și grinzi de lemn vopsite maro. Cam apăsătoare culoare, vom încerca să curățăm vopseaua de ulei, iar lemnul să rămână cel natur. 





24 iulie 2020

Cum salvezi o casă din văioagă - #1


Casa din văioagă

 Casa din imagine reprezintă pentru unii o bijuterie, iar pentru foarte mulți alții o grămadă de moloz. 
Nu îi judec nici pe unii, nici pe ceilalți și înțeleg ambele păreri. Să o păstrezi reprezintă o adevărată provocare pentru a o aduce la nivel de casă locuibilă , să o dai jos și să faci una nouă este mai ușor dar cu siguranță mai scump,  iar simplitatea ei nu o vei mai regăsi în construcția nouă.

În satele din țara noastră există un număr infinit de astfel de construcții cu care oamenii nu știu ce să facă. Întotdeauna apare veșnica întrebare: dacă o păstrez și o renovez, cum anume trebuie să fac renovarea, cu ce materiale și cine sunt muncitorii care o să lucreze?
Voi încerca să răspund acestor întrebări în speranța că voi inspira și voi ajuta și pe alți proprietari de case bătrânești să le dea încă o șansă "grămezilor de moloz" :) 

Urmărind evoluția  șantierului casei din imagine  este un bun prilej de a da un răspuns practic la întrebarea "Cum abordăm revitalizarea caselor bătrânești?"

24 martie 2020

Ce am câștigat mutându-ne la țară- #2 Pământ


Nu știu de ce în zilele noastre o bucată de pământ agricol este așa de puțin apreciată.... dacă nu poți construi pe ea, e pe bani de nimic.
Noi ne-am luat 1000 mp , în sat, ca să putem grădinări. Am construit casă, avem un lac, o pisică și o grădină de legume. N-avem garduri, nici vecini. Ne vizitează noaptea câinii și pisicile, dar nu distrug legumele, au drumurile lor.
Grădinărim de 10 ani. Nu de hobby, ci de necesitate. Încă de când s-a născut primul nostru fiu am simțit o obligație ca noi să producem cât mai multă mâncare. Și pentru sănătate, dar și pentru siguranță.
A fost și criza anilor 2010 care ne-a scuturat și ne-am dat seama că nu ne putem baza doar pe banii produși din servicii. Suntem arhitecți, meserie abstractă, producem desene complicate pe care nu mulți le pot citi. Când cade piața imobiliară nu mai avem de lucru.
Pământul este aurul nostru. Ne hrănește, ne ține sănătoși. La trup și la minte. Am citit undeva că omul modern nu se mai bucură de realizările sale fiindcă multe sunt abstracte și mintea nu le percepe, nu sunt reale, palpabile. De aceea bucuria de a vedea cum crește roșia plantată în propria grădină este mai mare decât bucuria câștigării unui contract important.
Noi ca omenire suntem tot mai abstracți și producem tot mai multe lucruri "de umplutură", le zic eu. Am uitat bazele și bucuria simplității vieții.
Pământul ne oferă și oportunitatea libertății și a unei autonomii mai mari. Zic oportunitatea căci dacă ai pământ nu ești autonom imediat. Dar poți deveni, într-o măsură mult mai mare decât dacă ai sta la bloc, la oraș. Nu sunt adepta autonomie totalitare. E bună o interdependență, la nivel de comunitate.
verdețuri semănate din toamnă, protejate cu geamuri vechi

Pentru a ne crește autonomia, noi am început cu o casă fără credit, construită de noi, apoi producția mâncării, legume și de anul acesta și fructe căci au intrat merii pe rod.
Este al doilea an când fac melegar pentru a folosi semințele proprii. O componentă importantă a autonomiei gospodăriei este să ai propiile semințe pe care le păstrezi de la un an la altul. Sunt cele mai rezistente la boli și încolțesc bine.
Melegar, anul acesta mai profi decât anul trecut


Urmează solar și seră, uscător de legume/fructe, cuptor de pâine, duș solar de vară, etc.
Și fiecare dotare ne face tot mai autonomi.


2 ianuarie 2020

Ce am câștigat mutându-ne la țară : #1Liniștea

#1. Liniștea

De un an ne-am mutat din Cluj la țară. Nu departe, pe un versant sudic, scăldat de soare și pieptănat de vânturi.
Atunci când la Cluj este Untoldul, la noi e liniște și se aud greierii. Atunci când Clujul înoată în ceață toată iarna, la noi e soare.
Este incomparabilă liniștea de la țară cu cea de la oraș. Zgomotele din natură sunt mult mai plăcute față de cele făcute de om. Da, mai vin orășenii și mai taie iarba la casa de la țară cu brum-brum, în weekend. Însă în timpul săptămânii doar coasa se aude.
 Și broaștele din lac, care  cântă pe mai multe voci, dar după ce te obișnuiești cu ele, e o muzică chiar interesantă. Așa de variate sunt sunetele pe care le scot broaștele, nu ai crede! La întrebarea Cum face broasca?, nu se răspunde doar Oac-oac. Se poate zice și Hu-hu-u-hu.
Dar poate că cea mai mare liniște este dată de spațiul generos, de nemărginit din jurul nostru. Și nu mă refer la spațiul generos din casă, căci avem cam 40 mp utili (:) însă de cum am ieșit afară, vecinii sunt departe, majoritatea nu locuiesc pe aici de aceea flora și fauna este foarte variată.
M-am obișnuit să văd ciocănitoare, coțofană, gaiță, sticleți și alte păsări frumoase pe care nu le cunosc.
Primăvara vin rațe sălbatice și poposesc pe lac, în drumul lor migrator.  Sunt întoteauna în pereche. Vara  vin rândunele care se scaldă în lac. Sunt fantastice, așa te liniștești dacă stai și le privești. Ești prezent, numai la ele te gândești, le observi și te bucuri de simplitatea și frumusețea lor.
Într-o zi ne plimbam cu baiatul nostru (10 ani) în Cluj, așteptam verdele la o intersecție aglomerată și zice el "ce bine e la noi în sat că nu e așa de mare gălăgie de la mașini".  Și el apreciază liniștea de aici. Nu a zis niciodată să ne mutăm înapoi, deși la început zicea ca el nu e "țăran". Nici nu este, în sensul peiorativ al cuvântului.
Și mai este un motiv de liniște și anume lipsa datoriilor la bănci. Am construit căsuța cu banii noștri, în ritmul în care am putut și nu am făcut credit, este a noastră și nu ne dă nimeni afară pe motiv că nu plătim rata la bancă.
Pentru zilele noastre este mare lucru!