Despre vecini si chimicale

Vecinele noastre s-au pus de acord sa starpeasca orice buruiana care ar atenta sa treaca de la noi la ele si au gasit cea mai simpla metoda... pentru ele , dar ineficace din punctul meu de vedere.. si anume sa imi ierbicideze marginile gardului.
S-au jurat ele.. in Postul Mare ca de fapt la ele au dat la gard si nu la mine, ca a trecut doar, dar nu le-am crezut caci nu s-au uitat la mine in ochi cand au zis asta si nici nu avea nici o noima sa dea la ele caci ele au doar tarana moarta sapata excesiv .

De ce imi place mie sa fiu gradinar.

Puiu invata de la bunicul Adi cum se taie via:
numeri unu, doi si la al trei-lea tai (pe ramurelele tinere)

Azi este ziua bucatarului nostru, arhitectului nostru si a colegului meu de drum. Este una si aceeasi persoana. La multi ani!
Si poate este o coincidenta, dar astazi este si ziua cand se sarbatoreste inceperea noului an agrar. Nu degeaba este el un gradinar care isi iubeste gradina. Desi gradinareste doar de cativa ani, parca acolo (in gradina) e locul lui dintotdeauna.
Cu gradinaritul asa este: daca te prinde, nu te mai lasi toata viata. Si bucura-te daca te-a prins!
Am observat ca noi, oamenii, raspundem bine la ritmuri, obiceiuri, repetitive. Inca din copilarie avem ritualuri: de imbaiere, de culcare, la masa. Toate aduc echillibru in viata noastra. Fiind gradinar, reusim sa ne reatasam anumitor ritmuri si ritualuri care ne re-echilibreaza.Noi suntem oameni ai orasului in care ni se vand anumite obiceiuri superficiale ca niste clisee ( ramasite din trecut, stoarse de continut cum ar fi Craciunul cand trebuie sa cumperi cadouri sau Pastile cu iepuri, pui si iarba verde ) , dar de fapt zilele noastre arata oarecum la fel, indiferent de sezon. La serviciu- acasa- aceleasi programe de TV, acelasi mall, aceeasi sala de fitness, aceeasi temperatura in casa, fie vara fie iarna, aceleasi retete ... Poate ca iarna mergi la schi si vara in Vama, dar tot in weekend, tot o betie, tot cu masina multi kilometri, tot luni la serviciu, obosit.

APA - in designul de permacultura

Are oare sens sa iau povestea de la Adam si Eva, sa va plictisesc cu povesti de genul "apa este una dintre minunile care ne permite noua viata  pe Pamant "? Sa va reamintesc de ciclul apei in natura si de faptul ca este primordiala vietii? Si cat la suta suntem apa  noi, oamenii? Corpul are mai mult de jumatate si creierul si mai mult! Dar acum hai sa va zic de ce ma preocupa apa acum.

Santieristilor nu le place apa, nici in cizme, d'apoi la fundatia casei! Am fost pe teren, din nou, sa facem un foraj pentru  studiul geologic si am observat ca apa , in ciclul ei de transformare continua momentan este in faza in care s-a oprit pe terenul nostru. Este din abundenta, balteste pe alocuri si acolo unde am facut forajul este la 40 de cm adancime.

Gradina din balcon

In fiecare dimineata imi ud "florile" si le admir si ma bucur cand incep sa devina fructe si de-abia astept sa se coaca sa le pot savura.
 Am o mica gradinuta pe balcon. Am incercat si anul trecut cu ierburi aromatice dar s-au uscat fiindca le-am pus sus pe parapet si le-a ars soarele prea tare. Anul acesta m-am adaptat si am ales plante iubitoare de caldura (balconul fiind pe sud): rosii, ardei, busuioc.

 S-a strecurat si un cartof, caci aveam o galeata plina de pamant si bucatarul nostru a ingropat un cartof incoltit in ea.. sa vada ce iese. Si uite ca o frumusete de cartofi au iesit! Am zis ca ii voi face lui puiu o portie de cartofi prajiti la toamna, dupa ce ma ajuta sa ii gasim. Da stiu, sunt toxici, la faza aceasta sar pe mine nutritionistii. Cum poti sa cresti un cartof in mod natural si sa il faci prajiti? ei, lasa copilul sa se bucure o data pe an, ca n-o muri din asta. Ar avea un motiv foarte mare sa ma ajute sa recoltam cartofii!

Plantele acestea sunt iubite, in fiecare zi ma uit cat a mai crescut ardeiul, sunt curioasa daca va fi rosu sau verde.

Pentru a pastra umezeala le-am mulcit (adica am acoperit pamantl) cu ce am avut la indemana intr-un apartament de bloc:  pungi de faina,  ziarul de la TIFF (Transilvania Film Festival) etc. Unele sunt plantate in ghivece transparente, foste caserole  de fructe adunate de mama bucatarului nostru. Sunt ideale pentru rasaduri, dar soarele de vara din balconul meu sudic incinge tare pamantul negru, asa ca le-am protejat cu pungi de hartie.

La "creme dela creme" al balconului este mica lada de compost cu rame. Ele mananca toate resturile vegetale si hartiile ce se fac in casa Au o viteza mare de digerare. Mi-s dragi si ele. Fac un pamant foarte bun si fertil (de fapt il "caca"). O sa le duc insa "in vacanta" pana la toamna  in beciul unui prieten, caci e prea cald pentru ele aici. Vremea de pana acum mi-a permis sa le tin aici, dar deja se ingroasa gluma si sunt cam lente.

Cele mai harnice sunt rosiile Cherry - se simt foaret bine in ghivece- acesta a crescut "de magan"(adica n-a plantat-o nimeni) in pamantul din ceva compost facut la rece (nu cu ramele, altul) si de fapt ghiveciul era destinat sa fac rasaduri de rubarba (din seminte)

Si tu poti avea o gradina comestibila in balcon! Crese singura! si e frumoasa. te adaptezi, daca ai balcon mai nordic, cresti frunze multe , daca are soare din belsug, poti si ardei, rosii. E o regula simpla: la soare mult pui plantele pe care le cresti pentru fructe (rosii, ardei, vinete, gogosari), semiumbrit cele pe care le cresti pentru frunze sau radacina (restul).