Duminica la tara oamenii nu lucreaza. Nu stiu daca mai mult de gura vecinului, a popii, poate pentru ca e o traditie pe care o respecti, sau pentru ca e bine ca din cand in cand omul sa faca o pauza. Duminica, oamenii de la tara mai dorm, stau la poarta pe banca la povesti, sau vin in vizita. La noi vine vecina, tanti Anita, la o poveste cu mama. Tanti e o femeie simpla, binevoitoare, vesela si simpatica. Am servit-o cu o cafea, si cand s-a asezat, avand ceasca in mana a varsat putin pe "surta"(sort).
"dar tu esti de vina", zice tanti razand, ca nu mi-ai dat si farfurioara. Ce sa fac, are dreptate, asa e cu canile acestea moderne, de design.. fara farfurie :)
"Tanti Rozalia (strabunica mea) era tare doamna," continua ea "intotdeauna ma servea cu farfurie, zicea ca altfel nu e frumos. N-ai fi zis ca era de la tara" Asa da lectie! Am invatat-o! Dar m-am simtit mandra de strabunica mea.
Curios, eu nu mi-o amintesc. Am o singura amintire de la Razboieni de cand eram foarte mica, cu mormane de zapada si cred ca era atunci cand a trecut pe lumea cealalta, caci cu alta ocazie mama nu ne-ar fi dus acolo iarna cand eu aveam doar 4 ani.
Revenind, mama e cea care se mai tine cu traditiile de la tara, adica face in fiecare duminica prajitura.
De data aceasta a facut o prajitura cu rebarbura foarte buna.
Mie imi plac cele acrisoare, de aceea a fost pe gustul meu.
A facut un blat de chec din 10 linguri de faina, 5 oua, 5 linguri de zahar, 5 linguri de ulei si un praf de copt. A batut albusurile spuma cu mixerul (se poate si cu telul), a adaugat zaharul, l-a mixat si pe el, apoi galbenusurile, le-a mixat (acum e perfect pentru lins... mmm bun, bun). A lasat mixerul deoparte si cu o lingura de lemn a a,estecat uleiul, praful de copt si faina, usor ca sa nu se lase. L-a intins in tava si peste a pus frumos tijele de rebarbura curatate si taiate bucati de cam 5 cm. Tava a fost unsa cu ulei si presarata cu faina. L-a copt cam 40 minute la foc mediu si a presarat zahar pudra cand a fost gata.
