30 septembrie 2011
Revenire
Credeam ca o data acomodat cu gradinita, am rezolvat cu acest subiect... pana la scoala. Da de unde! A fost vacanta, o luam de la capat. Iarasi plans de parca vine sfarsitul lumii, si agatat de gatul mamei ca o maimutica, de trebuie cu toata forta sa il zmulg de acolo. Luni, a fost cum a fost.. putina maraiala, marti a inceput sa planga cand a vazut cladirea.. miercuri, inca din parcare.. iar azi a inceput cand am plecat de acasa... oare maine va incepe de cum se trezeste? vroiam sa vad semne ca e din ce in ce mai bine... dar intr-adeadevar cele 21 de zile in care se invata un obicei nou , sunt 21 de zile, nu 5, nu 10... asa ca asteptam cu nerabdare sa mai treaca 2 saptamani.
Am fost saptamanile trecute in vacanta. A fost ca o tabara pentru adulti. Am invatat multe de la oamenii cu care ne-am intalnit, si nu i-am cunoscut pe nicicare inainte. Foarte interesant cum am putut sa ne deconectam la doar 90 km de cluj, intre dealurile de langa Beclean. Fara semnal, in compania unor magarusi cu personalitate, a celor doua vaci din ciurda satului care sareau gardul pe mosia gazdei noastre mai bine decat caii de concurs si a cainilor "inutili" dar simpatici care latrau toata noaptea si ziua, cand venea cineva - nu conta ca era stapanul. eu zic ca asa salutau ei.
Am fost la un curs de design de permacultura (permaculture design course) si ma felicit ca am luat decizia de a merge, fara prejudecati sau complexe. Ulterior, cunoscutii si-au tot dat cu parerea despre ce este aceea "permacultura". Poate ca are o definitie printr-o carte, dar eu nici acum, dupa 2 saptamani de vorbit despre permacultura, traind in ea si aplicand unele metode, nu vreau sa o definesc. Daca as defini-o sigur as limita-o. Daca esti curios, gasesti informatie de calitate despre ea pe internet. Atentie insa la barfe si vorbe superficiale, e mai usor sa le crezi, dar vei ramane in paguba.
Informatia pe care am primit-o a fost surprinzator de vasta. Noi am plecat de la niste intrebari simple: cum se poate cultiva pamantul in mod natural, iar amprenta noastra nu numai sa nu dauneze solului, ci chiar sa aucem ceva bun naturii. Dar toate se leaga. Noi nu suntem doar cultivatori, noi locuim (si putem locui in case sanatoase facute cu resurse locale si materiale naturale), noi traim in comunitati (unde te poti ajuta unii pe altii), noi consumam resursele Pamantului (si putem sa constientizam ce facem de fapt). Acum inteleg ce vroia sa spuna domnul Masanobu Fukuoka cu titlul cartii sale - " revolutia unui spic". Da, si de la un spic se poate porni schimbarea. Lucruri marunte, facute regulat, de tot mai multi oameni avand in timp efect tot mai mare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
cred ca a fost o aventura pe o VIATA!ma bucur ca ati mers..abia astept sa povestiti totul!
RăspundețiȘtergere